Universul, mai 1923 (Anul 41, nr. 111-140)

1923-05-29 / nr. 138

CHETA JENIE TUBERGOIOSI Azi si mâine doamne din IntiHn societate, vor face cheta ’ pentru tuberculoşi, im­plini­ni­ astfel voinţa dictată de generositatea augustă a Reginei Maria. Bucureştenii cari au dat binevoitorul lor sprijin Intelectualului tuberculos, care şi-a­ sfârşit zilele Ieri, cum şi oamenii fie Inimă ai Capitalei noastre vor sprijini cu voe bună iniţiativa Iubitei noastre Suverană. „­­ Suferinţele tuberculoşilor sunt cu atât mai mari, cu cât aceşti nefericiţi păstrează vioiciunea spi­ritului până la cele din urmă clipe ale vieţii, iar frumuseţea lor venețianA strânge sufletele de du­rere față de pedeapsa ce tr­ebue sa îndure e­­leviuri uleim deci clipele de restriște, dându-ne bucuros oboiul în folosul lor. Legea speculei 2500 lei transportat unui vagin lemne dala­man de fiord la parcai leanid Specula a luat la noi propor­ţii fantastice. D. ministru Sassu vrea cu orice preţ să voteze o nouă lege a speculei, iar comercianţii luptă din toate puterile ca să-l fepiedice. Fiecare în felul său are dreptate. D. ministru fiind­că se crede în drept să facă ceva spre a lovi în speculă, comercianţii, findc­ă au tot dreptul să se apere ca să nu fie loviţi nedrept. Dar şi unul şi alţii păcătuesc în felul lor. Ministrul, fiindcă legea pe care a pregătit-o nu este aceea ce ne trebue, comercianţii fiindcă văd mia­s­trul vrea cu orice preţ să-i facă pe ei ţapul ispă­şitor, când aceasta nu s-ar cu­veni. Am arătat şi acum câteva toi, că legea care ni se găteşte nu va remedia cu nim­c starea lucrurilor de a fi, fiindcă ea nu atacă problema la baza ei, şi câtă vreme cel ce face o lege a Igpoţilor are miopia pol­tică a realităţii, nu va face nimic bun. Astă­zi, o singură cre­ă socială nu­­mai speculează: pensionarii—încolo toţi oamenii in felul lor speculează, ca să se apere de csa'ar fi şi care cum pot. Or, până nu va veni o lege, CARS SA-I LOVEASCĂ PE TOŢI, SA STABILIZEZE PRE­TURILE SI SA PRODUCĂ E­­CHILIBRUL, LINIŞTE INTER­NA ECONOMICA NU VOM AVEA. Azi nu speculează numai cel care vinde stamba cu cotul sau alimente în băcănie, azi specu­lează servitorul care cere 100­ lei pe lună plus casă şi masă lucrătorul croitor care ca şi m­asă un costum cere 2090 lei ţăranul care cere 300 lei ca şi are un pogon, 30 lei şi de tre ori pe zi mâncare şi rachiu ci să muncească o ei,­­salahorii care cere o sută lei pe zi, zid­a­rul ordinar care cere 300 lei o zi, cism­arul care ia cel puţin 1000 lei, pentru o pereche d­ehete, căruţaşul care ia preţui fabuloase, şi aşa mai încolo.­­ Cunoaştem un caz: d-lui OL­A­NESCU, FOST MINISTRU, S‘A CERUT PENTRUCA SA TRANSPORTE UN VAKON DE LEMNE BIN GARA DE NORI IN PARCUL IQANID 2500 LE! Ei bine, luatu-s-a prin nou lege vreo măsură contra vre­unuia din acest­a ? Nu. Şi a­tunci, agitaţia negustorilor, cai sunt găsiţi azi ţapul ispăşite se explică, cum se va explic şi închiderea prăvăliilor, c care aceştia ne ameninţă, şi c­a consecinţă foametea noastr­a celor de la oraşe. încă odată, nu legiferezi, nu­ de data asta bine, d-te ministr Sassu. Eşti şi acum tot un v­­ionar, ca şi altă dată. Intoa­­cete la realitate. Legea d-tale să aibă trei articole: Unul în care să spui că din constatările pe cari le-ai făcut — dacă le-ai făcut — ai găsit că scumpetea de azi este spre exemplu de X (atâtea) ori faţă de 1914 ; altul In cere să spui, că nimeni, vă­zând situaţia la care am ajuns, n'are voie să ia pe munca sa ori pe lucrul său, mai mult de cât de X (atâtea) ori cât lua în 1814, şi al treilea articol, că fie­care e dator sub sancţiunea cea mai drastică pe care ţi-o vei în­chipui, să îndeplinească până la normalizare munca sau în­deletnicirea pe care o îndepli­fără chip da a se pu­tea lăsa de ea, de cât un caz de forţă majoră, încearcă aşa, d.le ministru, şi vei vedea că nu vor mai ţipa negustorii, că nu va mai cere căruţaşul 2580 lei ca să trans­porte un vagon de lemne, că se reuşeşte şi toată lumea te va ţite.vii­­ lovi. Altfel, de­geaba asuzi, iar răul va progresa neînchipuit­­ mai mult de­cât până acum.­­ Rupe o dată — căci guvernul­­ actual nu mai ara nevoie de de­magogie, — cu trecutul și fă ce trebue ca să fii binecuvântat. STELLAN POPESCU ............... ^ , j­ssssmmtm P MAMA A 68 DE COPII. — Se comunică din Londra, că zilele acestea o femee de 80 ani s-a prezentat la un comisariat, cerând ajutorul la care avea dreptul după urma bărbatului ei. Ea a declara­t că a crescut 68 de copii. 23 de copii i-a năs­cut dânsa, 17 din a doua că­sătorie i-a crescut, iar la 28 de copii a fost doică. Ea însă­şi se trage dintr-o fa­milie care a avut 14 copii. Ea are azi 90 de nepoţi. UN ORB, CARE-ŞI RECA­­PATA VEDEREA. — Poetul en­glez Hibbart Gilson, şi-a pier­­du­t vederea în răsboiul mon­­dial, în Franţa, prin gâze as­fixiante. Intri o călătorie recen­tă pe mare, din Africa de sud spre Anglia, s‘a îmbolnăvit grav cu grele accese de pierde­re a cunoştinţii. După ce s‘a însănătoşit, i-a revenit vederea încetul cu în­cetul, — după 5 ani de orbire. ALTA MAMA-MARE TANA­­RA. — Deunăzi am vorbit des­pre o americană. De astădată cazul priveşte pe o engleză, d-na Archibold Moyes, din Glas­gow. Măritat că la 16 ani, a născut o fată, care s-a căsătorit și ea la 16 ani și a născut un băiat peste nouă luni. Astfel, încât mama mare nu are încă 33 ani. Bastonul de mareşal al marelui duce I­icolae N­icolaevici Se comunică din Petrograd că în catedrala Vedenski s’a desco­perit într’un stâlp al altarului principal un baston de mareşal, greu de patru funţi şi împodobit cu 110 briliante şi smaragde mari. Valoarea bastonului, care este încolăcit cu ramuri de pal­mier și de stejar, este de patru milioane ruble aur. Preotul sup­­perior al catedralei, Bobrovs­k,i a­­ fost arestat, fiind bănuit că f­­­olosit acest tezaur, ca să nu fie­­ confiscat de guvernul sovietic. Ancheta a dovedit că e vorbe de bastonul de mareşal, pe care țarul Alexandru II l-a dărui fratelui său marele duce Nicolai Nicolaevici, senior, cu prilejul numirii acestuia ca mareșal rus . Bastonul a fost mai înainte lega­t printr-un fir electric cu cazarm­ Semenov ca să alarmeze garda , de acolo în cazul unei încercăr­i de furt. Telefoanele ,.Universului’ NI Direcţia 13 7­ 1 ! Secretariatul 56'41. . Redacţie şi cont 2'91 j vorbirile cm şi provincia 35 3, . 13 7. MOZAICURIm puiu ehmiei apelului la caritatea publică O măsură care era de multi vreme necesară I­e biuroul Camerei s'a depus ori o lege care era de multă vre­me necesară şi aşteptată, şi a­­nume legea prevăzând în ce condiţiuni este îngăduit a se fa­ce apel la caritatea publică, ori care ar fi scopul în care s'ar fo­losi sumele adunate. Legea menţionată, — menită să pună capăt abuzurilor nenu­mărate şi deşănţării cu care era solicitat banul publicului, — cu­prinde, între altele, următoare­le obligaţiuni: PENTRU ORICE APEL, E NE­­CESARA O AUTORIZATIUNE Apelurile la contribuţia bene­volă a publicului în scopuri de asistenţă socială sau naţională şi în oricare alte scopuri de bi­nefacere sau de altă natură nu se pot face în stabilimente, lo­caluri sau locuri de frecventare sau circulaţiune publică, decât cu autorizarea prealabilă a mi­nisterului sănătăţii, muncii şi ocrotirilor sociale şi în condiţiu­­nile statornicite prin legea de faţă. Această obligaţiune priveşte orice iniţiativă individuală sau colectivă, persoane fizice şi ju­ridice, oricare ar fi forma şi o­­biectul apelului, bani, efecte, sau articole de orice natură ce­rute publicului prin: colecte, cheie, vânzări de insigne, flori, cărţi poştale, ilustraţiuni sau alte articole, liste de subscrip­ţie, liste sau bilete de loterie şi tombole, carnete cărămizii, re­gistre, pantahuze, condici de mi­lă, cutii, bilete de spectacole, teatre, cinematografe,­ baluri, chermese, bătăi de flori, festi­valuri sau serbări în localuri închise, grădini sau câmpeneşti,­­ conferinţe, expoziţiuni, etichete, e tich­ete sau­ prin orice alt mij­loc.­­ Balurile, seratele, reprezenta­­­­ţiunile şi festivalurile organizat­­­te în scop de binefacere educa­­s­tiv, cultural sau naţional vor fi­­ autorizat în comunele urbane reşedinţe de către primari în­­ celelalte comune de către pre­­­­fecţii de judeţe iar în Capitală­­ de prefectul de poliţie. lor administrative locale, cari pot organiza în acest scop ape­luri la contribuţia benevolă a publicului cu autorizaţiunea ce­rută mai sus. PEDEPSE SEVERE ÎMPOTRI­VA CONTRAVENIENŢILOR Persoanele cari, în scopul de a împărtăşi un folos personal, vor recurge la strângeri de bani sau obiecte pe cale de apel la contribuţia benevolă a publicu­lui sub nume, calităţi sau sco­puri false, precum şi acele cari vor uza de manopere fraudu­loase, se vor pedepsi cu închi­soare dela o lună până la un an şi cu amendă dela 26 până la 2.089 lei, iar în caz de recidi­vă cu închisoare dela 6 luni la 2 ani şi cu amendă dela 500— 5.600 lei. CINE ARE VOIE SI CUM ARE VOIE SA STRANGA BANI Persoanele însărcinate a strân­ge fonduri în numele unei so­cietăţi, instituţiuni sau asocia­ţiuni autorizate a face apel la contribuţia benevolă a publicu­lui sunt datoare să aibă asupra lor o carte de legitimaţie, pur­tând numărul autorizaţiunii, semnătura reprezentantului le­gal al societăţii, instituţiunii sau asociaţiunii şi viza autori­tăţii administrative locale. Cutiile, registrele, listele de subscripţie, carnetele cărămizii, etc., prin cari se fac strângerile de fonduri, vor fi sigilate sau vi­zate de organele în drept a eli­bera autorizaţiunile sau de îm­puterniciţii lor. Tratativele Ungariei eta si du­­ele succesoare — Renunţă la politica izolare ? — Ziarul ,,Brassóv Lapok“ a­­fla din sursă bine informată, că Ungaria va începe în cu­rând tratative cu toate statele succesoare, în vederea resta­bilire! raporturilor comer­ciale. Acesta ar fi primul rezul­tat al călătoriei miniştrilor maghiari în străinătate. Cu a­­cest prilej, bărbaţi de stat şî bancheri din Occident şi-au exprimat dorinţa ca Ungaria să părăsească politica sa de izolare economică şi să reintre în circulaţia Europei Cen­trale. Contele Bethlen a promis, că guvernul maghiar va invi­ta în curând guvernele din Viena, Praga, Bucureşti şi Belgrad să înceapă tratative economice cu Ungaria. După Informaţiunile ziaru­lui citat, miniştrii plenipoten­ţiari maghiari din capitalele Indicate vor primi în curând instrucţiuni să comunice gu­vernelor respective dorinţa guvernului maghiari, cerân­du- le să răspundă, dacă sunt dis­puse să închee convenţii co­merciale şi economice cu Un­garia. In caz afirmativ,­­guvernul maghiar va începe imediat pregătirea materialului pen­tru aceste tratative. de L La Paris s’a comemorat intrarea Italiei în război Lafayette, 26. — Pen'tru a­­co­memora intrarea Italiei în răz­boi, delegaţia partidului naţio­­nal fascist, din Paris a oferit un banchet, sub preşedinţia baronului Avezzana, ambasa­dor. Asistau d. Reiberty minis­trul marinei şi mareşalul Fran­chet d'Esperey. D. Poincare era reprezentat. ( 5 LOTERIILE ŞI JOCURILE LA NOROC INTRA IN ACEEAS CATEGORIE 5 Loteriile şi jocurile la noroc , de orice natură, organizate în­­ total sau în parte în scopul rea­lizării de fonduri pentru opere­­ de asistenţă socială, naţională etc., pe lângă obligaţiunea de a se conforma legilor speciale pe baza cărora pot funcţiona, tre-­­ buesc să fie autorizate şi de mi­­­nisterul sănătăţii, muncii şi o­­­­­crotirilor sociale, care va de­termina condiţiunile de contro asupra întrebuinţării fondurilor realizate. Orice apel la contribuţia be­nevolă a publicului nu se poate face decât prin societăţi, insti­tuţiuni sau asociaţiuni recunos­cute de autorităţile sub supra­vegherea şi controlul căror funcţionează. Apeluri cu caracter indivi­dual şi în interes particula­­r sunt cu desăvârşire interzise.­­ Ajutorarea sinistraţilor, pre­cum şi orice alte acţiuni de a­­­­jutorare individuală cad în sar­a­cina biurourilor de asistenţă lo­cală, sau în lipsă, a autorităl *k Camera franceza a primit cu entusiasm pe d. Poincaré PARIS, 26. (Rador).— La deschiderea şedinţei de erî a camerei toţi deputaţii francezi­­ afară de socialişti s; co®u-­­ nişti, au făcut o prîmîre en­tuziastă d-luî Poincaré. Un protest al Turciei la Paris Constantino­pol, 26. (Rador). Guvernul din Angola a însăr­­­cînat pe reprezentantul său­­ la Paris, Huseîn Raib Bey să­­ protesteze pe lângă guvernul­­ francez împotriva controlului pe care-l exercită flota, france­­­­ză pe coastele Ciliciei. j Despăr­ţci­rile datorite de Ungaria Londra, 23. — Mai toate zia­rele exprimă părerea de rău că a respins proiectul propus de gu­­­­vernele britanic şi italian refe­­­­ritori la restaurarea stabilităţii­­ financiare în Ungaria. Atât din motive politice cât şi eco­nomice se credea că aplicarea acestui plan, similar aceluia a­­­­doptat cu atâta succes în cazul ■ Austriei, ar fi fost în avanta­­­­giul atât al Ungariei însăşi cât­­ şi a statelor învecinate. Planul redactat în comun de guvernele britanic şi italian prevedea liberarea temporară a­­ anumitor bunuri ungare puse în gaj ca titlul de reparaţiuni, şi­­ aceststa în scop ca Ungaria să poată face apel la ajutorul Li­­■. gei Naţiunilor pentru opera de­­ asanare a finanţelor ei şi lam- I tru a putea să ridice nouile îm- i prurhuturi necesare acestei re­faceri financiare. Contra-proiectul propus de Franţa şi sprijinit de Mica în­ţelegere, impune peste propune­rile originare, anumite condi­ţiuni ca : Plata cheltuelilor ar­matelor de ocupaţie şi conti­nuarea unor plăţi parţiale din despăgubiri, care se menţin. Aceste condiţiuni vor face ex­trem de dificilă realizarea îm­prumutului necesar. R Alţi Sircaptaraţî in Italia Londra, 25. — Un comunicat oficial, dat ori seară în Dublin, arată că trupele regulate ale statului liber irlandez au cap­turat un întreg stat major rebel precum şi o mare cantitate de n­ rviRn nvnind­ila Ci­QPîYiO | | ______.. FILME — Ce mai e prin JiomarPFu ? — Ce să fie ! Bine ! Eu ştiu că fac tot ce vreau. Aplic siste­mul din Ri­sia.­­ Nedesluşit asupra acestui sis-­­ tem, prietenul, înnapoiat de câteva zile şi numai pentru­­ scurtă vreme din ţara vecină­­ cu China, aprinde ţigara şi is­­t­­oriseşte. — înainte de războiu, când făceam afaceri în Rusia, de­­ câte ori voiam să obţin ceva.­­ De cât de greu şi de nelegal,­­ cumpăram o tabacheră de aur,­­ cu pietre scumpe, a cărei va­­­­loare însă nu se apropia nici pe departe de câştigul meu even­tual. Mă prezentam apoi mi­­nistrului respectiv, îi dedeam cererea şi, pe când i-o motivam deschideam tabachera ca să-i ofer o ţigară şi pe urmă o ui­tam pe biurou. De-acolo mă duceam direct la prefectul po­liţiei. — Domnule prefect, nu ştii cine mi-a furat o tabacheră de­­ mare preţ. N‘aş voi să se facă o gălăgie, dar în cazul când s’ar găsi, să ştiţi că eu sunt păgu­başul. „Socoteala mea era simplă. Dacă ministrul oprea­­tabache­ra şi-mi aproba cererea, eram I foarte mulţumit. Dacă mă che­­­­ma înapoi şi mă ruga să-mi iau I obiectul uitat pe biurou, nu I pierdeam nimic. In orice caz , nu riscam deloc, fiindcă chiar dacă ar fi luat-o ca o intenţie de mituire, îl dezarmam spu­­nându-i: — Vai excelenţă, dar dovadă că n‘am ş­ ciut unde este şi bă­nuiam c‘o uitasem, este anun­­ţarea prefecturei poliţiei ! Prietenul mai trase un fum şi adaogă : — Nu ştiu dacă mai e nevoe să-ți spun că niciodată n'am fost chemat de vre-un ministru să-mi iau tabachera ! Și continuă : — Zilele trecute, 'înainte de a pleca din Jioman-Fu, trebuia numai decât să dau o 1­ovi'.,ura c.i o afacere mare. M'am înar­mat cu o splendidă tabacheră, 18 carate, cu rubine și safire ș: m'am anunțat Ia demnitarul de care depindea aprobarea. Ir timpul convorbirei el a primit țigara ^ eu am uitat tabache­ra. A doua zi m-a chemat. De ' ce crezi? — Ca să ți-o restitue împreu­­nă cu petiția. — Nu. Ca să-mi dea aproba­rea și să-mi spue bătându-mă pe m­ăr . Ia ascultă, când ma ai câte ceva prin alte părți, ni 'ce duce direct. Vino tot la mi­­­ne, că vorbesc eu cu ei. îmi n ,­ce plăcere să te văd cât de des ■ Și aruncând țistara, prietena mă privi cu coada ochiului: [ — Ce zici de Jipman.nui ? * Don Jose 1 - Croraica externi 26 Mai Situaţia ,în Orient continuă să fie încordată din cauza mă­surilor militare luate în Tracia de greci şi turci şi a absenţei unui acord greco-turc în ches­tia despăgubirilor. Cercurile diplomatice din occident cred că pacea la Lausanne se va pu­tea încheia pe la mijlocul în noi iunie, dacă turcii vor înţelege că propriul lor interes le dic­tează să fie mai concilianţi. Turcia a protestat împotriva „controlului“ pe care îl exer­­cită flota franceză pe coastele Cib­eiei. Aliaţii au făcut o nouă pro­punere de arbitraj în chestia despăgubirilor greco-turceşti şi ei desfăşoară o întinsă acţiune spre a înlătura reluarea ostili­tăţilor în Orient. Iugoslavia a dat asigurări la Atena că în cazul când Bulgaria va între­prinde o acţiune militară la frontiera Greciei, ea va lua mă­suri spre a zădărnici o aseme­nea acţiune. In şedinţa de azi a conferinţei din Lausanne, delegaţii puteri­lor alteţe, vor examina, îm­preună cu Venizelos şi Ismét paşa, răspunsul guvernului din Angola în chestia despăgubi­rilor. Cabinetul englez nu a fost încă completat. Belgienii au trimis întăriri în Ruhr. După o telegramă din Mos­cova cea mai mare parte din comisarii sovietici consideră dezastruoasă o ruptură cu An­glia şi ei ar fi dispuşi să dea­ asigurări guvernului britanici în ce priveşte încetarea propa­gandei bolşeviste în Orient. In Irlanda an remcejmt os©­­lifăţiie. Guvernul sovietist rus a ad­­dresat o notă celui polonez .Sto­care protestează împotriva to­nului agresiv al presei d­e Var­şovia împotriva politicei sovie­telor. Se vorbeşte de o orientare mai precisă a politicei externe­ poloneze. Renunțând la unele cu temere orientale, Potenta va forma cu Mica înţelegere uni front comun împotriva „germa­nismului“. Actualmente, polonezii fant sforțări ca să-şi asigure mai ales litoralul baltic, în confor­mitate cu clauzele tratatului­ de la Versailles. Ca în Basarabia nicăari — Funcţionari de stat şi coasiileri coamaiai!­iiaă 5 aal, dela Uaire, frracţionarii primăriei depus fărământâi — Am arătat, faptul curios, cum primăria Chişinăului spre a-şi înlesni procesele pe cari le are la tribunale şi Curtea de apel, şi-a cooptat între membrii săi magistraţi de la aceste institu­ţii judiciare şi curţi pentru a evi­ta neplăcerile pe care i le-ar fi putut face direcţia căilor ferate şi-a cooptat î­n ultimul timp şi pe directorul mişcărei din direc­ţia căilor ferate din Chişinău. Am crezut că ultima ştire de­şi a fost dată de un oficios mi se va adeveri şi că directorul mişcărei căruia i s’a oferit acest post nu-l va accepta, căci în mo­dul cum era, oferit el constituia o insultă pentru acela care-l pri­mea. Ziarul oficios spunea ritos: Primăria ca să evite şicanele ca­re i se fac de direcţia căilor fe­rate a­ găsit cu cale că apropie­rea funcţionarului de care de­pinde transportul va fi in folosul aprovizionărei cu lemne. Ceea ca cu alte cuvinte, până acum direc­ţia mişcărei făcea mizerii primă­riei, iar acum dacă va­i plătită de primărie nu îi va mai face mizerii! Spre uimirea multora, d. A­­postolescu directorul mişcărei a acceptat în condiţiile arătata­­ mai sus să „colaboreze“ cu pri­măria. E interesant, cum într’o gazetă a primarului Chişinăului, „GO­­LOS“ d. Aprotolescu dă un in­terview care începe astfel: „Chişinăul se poate lăuda d­e un nou membru în consiliul co­munal. Primarul, d. Pointca, i­ vederea de a asigura pe locuito­rii oraşului cu lemne pentru Ic iarnă a­ luat toate măsurile ne­cesare în această direcţie. Ba­sar­abia nu poate furniza toar lemnele necesare oraşului şi a­nul trecut a trebuit să fii aduşi 0 parte din lemne din Bucovina Dar îndată ce se pune chestiu­nea transportului, cealaltă ches­tiune a încălzitului trece pe a doilea plan, căci chestiunea tran­sportului devine cea mai seri­oasă. Iată de ce, prespunem, că în vederea tocmai a acestor impre­jurări, d. Panten a chemat ca colaborator în comisia interima­ră pe directorul mişcărei din ca­lea ferată“. Sau mai pe şleau: Vrei să ca­peţi vagoane ca să transport­­ lemne, ia-l pe director în combi­­­naţia transportului! Nu e de mirare că particula­ri în Basarabia nu pot­­■ăpăt­ un vagon sau îl capătă cu mai greutăţi! Dacă unii pot oameni şi ei să-l fee în consiliul lo sau în afacerile lor pe d. direc­­tor al transportului! Dar se pune întrebarea: ,,/a Basarabia nu se extind legile dim ţară şi conform cu care un în­tr-­ gistrat şi orice funcţionar nul pot ocupa posturi în administraţ­­iile publice, fără să nu demisio­­neze din acelea pe cari le ocupă, legal ?“ Se vede că în Basarabia est­e« ca nicăeri în lume ! O informaţie pe care o găsii»: într’un ziar oficios al guvernu­l­­ui scris în ruseşte, ne explică de­ ce se permit cele arătate mai sus. Iatte: „D. primar Pointca, a. .nepus jurământului de credinţă către stat, pe patruzeci de funcţionari ai primăriei care până acum din DIFERITE MOTIVE n'au depus acest jura­mânt­. Oare nu este delicios aceste „din diferite motive“ şi nu ex­plică el destul de bine că dacă în timp de 5 ani au putut funcţio­na la primăria oraşului ■ româ­nesc Chişinău 1O DE FUNCŢIO­NARI cam­ „DIN DIFERITE MO­­TIVE“ n'au vrut să de­pu­ie jură­mântul de credinţă statului ro­mân, de ce acum n'ar funcţiona la primărie magistraţi şi direc­tori la căile ferate, care să uşu­reze procesele şi afacerile dom­nilor de la Primărie ? Ce zice lumea de aceste com­­binaţii şi de această toleranţă nu e nevoie de adăogat. Am vrei să ştim însă ce zice guvernul , cum tolerează el această anar­hie, într’o provincie romaâ­nească ! CMItaelsse da csuipafic sta imerkes LAFAYETTE, 26.— Vinei s’a semnat la Quai d’Orsay a cordul interaliat pentru regui men­tarea cheltuelilor de o­ci­paţie militară americană 1 Rhîn. Aceste cheltueli erau e­valuate la sfârşitul lunei 0c­tombrîe la suma de 1 miliar 72 milioane 193 mii mărci.. . această sumă mai trebuie a­dăugat şî cheltueli­te de ocu­­aţîe până la plecarea ultimi­lui continent american î Februarie trecut. Statele­ Un te vor trebui să fîe rambu­sate în 12 anuităţi ,cu încep­re dîn 1923. la marginea Europei, iingi ţărmul titanică! — însemnările unui călător­­V Suntem lângă frontiera ger­­teano-olandeuă dimineaţa, de vreme. Pe la 5 luni, când s’a făcut lumină bine, vremea este atât de rece încât câmpiile par acoperite ca de o ceaţă cenuşie şi deasă. Peisagiul s’a schimbat peste noapte aproape brusc. Pe drumul pe care alergăm, cu o viteză pe care n’am mai a­­vut-o până acum, o vegetaţie puternică, de un verde închis, face la răstimpuri par’că un zid ce fuge cu noi, înapoia lui răsar rasele cenu­şii, cu zidul faţadei lat, în contu­ruri calme, uniforme, aliniate. Acoperişurile roşii şi ascuţite încadrează mici ferestre patrate ,şi distanţate, înconjurate de ver­­­reale agăţătoare. Aflu că Wilhelm II, în mo­mentul când vedea că nădejdile lui s’au spulberat până la cea­­ mai din urmă, a făcut exact dru-­ mul parcurs de noi în acest mo-­ ment, căutând un azil pe care l-a găsit la Doom. Nu ştiu ce primire i s-o fi aib­­cut la frontieră în acel tragic ceas, pe care desigur că nu l-a prevăzut în calculele sale. Ştiu că nouă, autorităţile germane cu cari acum avem să ne descurcăm încă odată, ne aplică un trata­ment memorabil,—ca la Passau. Iar coborîre din tren, — la 6 dimineaţa într’o răcoare care face să se simtă apropierea Nor­dului, — iar luarea calabalâcu­lui în braţe şi iar aşteptare, pe două rânduri, spre a se face controlul bagajelor şi al hârtii­Domni voinici şi roşii la faţă,­­ doamne cu râzători ochi albaş-­i tri şi cu obrazul ca laptele, fac­­ „coadă“ la Salzbergen, ultima staţiune germană.­­ Când operaţiunea s’a terminat treci într’un biurou unde fiecare pasager e introdus singur, — bărbaţii deoparte şi femeile de alta; — acolo deschizi portofoliul spre a se vedea ce sume de bani duci cu tine. Trenul pornind, străbate, în fine, pământul Olandei, şi oa- I menii de aci fac imediat să se j j vadă o izbitoare deosebire de tratament.­­ Funcţionarul olandez vine la tine salutând şi voeşte doar să se asigure că ai obţinut viza de intrare în Olanda în ţara din care vii; de rest se desim­preseaz­ă până într’atâta încât nici nu’ţi vizează paşaportul. Dacă o asemenea aleasă po­liteţă te impresionează ca un a­­devărat procedeu civilizat, este însă ceva care te îngrozeşte de cum ai făcut cunoştinţa mai de aproape cu ţara. E vorba de valută, şi citez câ­teva cifre spre a fi scutit de co­mentarii: Pentru 120.600 mărci germane, primesc 10 guldeni de­­ hârtie. * In vagonul restaurant, o cafea n lapte si o felie de pâine cu 1 int, 145 lei, fără bacşiş. Socotind guldenul ca valorând ntre 80—85 lei, lista din vago­nul restaurant prevede o cafea ),75, o sticlă de bere 0,80 etc., o­­ naşă revenind între 400 -­500 iei.­ Privesc la oamenii de pe lân-­j­­ă mine, la plată, şi revăd mo­­j­­ele de argint şi pe alocuri lun­ar de aur, circulând ca în cele mai bune vremuri. Vremurile par în adevăr a fi, pentru oamenii de aci, tot bune. Dacă te-ai abătut urn moment in toaleta vagonului, ai văzut a­­colo, afară de robinetul de apă care funcţionează, dar şi să-l pun,— în pulbere — şi un foarte curat prosop alb care — dat fiind ţara unde te găseşti, — fi­reşte că nu poate fi decât de o­­landă. Cu cât înaintăm în inima ţă­rii,— şi urmează să tai Olanda aproape drept în două,—­cu atât reiese mai pronunţat caracterul specific şi nou al urnitului. Ai zice că, în materie de cons­­trucţiune, judecând după liniile simple şi mereu asemănătoare, preocuparea permanentă este a­­ceea de a armoniza ţapenele li­nii drepte— frânte în unghiuri de deschidere mai largă sau mai strânsă, oi cu o imperceptibilă curbă dominată pretutindeni de un unghiu ascuţit. In lumina zilei umede, semă­nând cu anumite zile de toamnă ale noastre, am viziunea unei Olandă pe care cărţile poştale şi gravurile de tot felul — în­­ forme crezute convenţionale —­­­ au popularizat-o peste tot pă­mântul. Pe şoselele curate şi limpezi ca’n palmă, îngăduind pe alo­curi să fie spălate cu furtunul, se zăresc şi pe aci biciclişti şi bi­cicliste, încărcaţi cu pachete, a­­lergând fiecare cu treburile sale. De departe, zăresc mergând pe marginea drumului o cotigă pe , două roate plină cu găleţi de j­ante, trasă de un câine voinic , care calcă tot aşa «le îngândurat ca şi stăpânul­ său; acesta din urmă, purtând saboţi de lemn, este mai ocupat să-şi îndese pipa cu tutun decât să arunce o pri­­­­vire trenului ce trece pe lângă el. Case cu aceleaşi vârfuri de a­­coperiş ascuţit, din cărămidă ro­şie, cu ferestrele înflorite şi abia zărindu-se uneori din potopul de verdeaţă în care visează, fug pe alături de noi, lăsând să răsară lângă ele câte o femee cu chipul prelung, purtând pe cap marea-i coafă caracteristică, şi în picioa­re saboţii de lemn «ţţ vârfurUe in.susi g-— ' ^ Departe, în fund, pe câmpia li­niştită, în lumina cenuşie, o moară de vânt îşi desemnează si­lueta: ea îşi învârteşte domol aripile negre şi lătăreţe larg des­chise, sau stă încremenită în tă­cere, într’o perspectivă nesfârşi­tă, veghiând deasupra întinderi­lor pe cari vaci leneşe, în cu­loarea ciocolatei, stau culcate pe un covor verde gălbui, ca’n căr­ţile poştale ilustrate... Ici-colo, în câte o curte, —■ con­form obiceiului de aci, — stau întinse pe iarbă rufele proaspăt spălate, înşelând ochiul călăto­rului şi părând de departe, în alergarea trenului, fugare pete albe de zăpadă... Mai sus de staţiunea Appel­­doorn, vegetaţia începe să scadă simţit şi să se pipernicească din ce în ce mai mult. Pământul devine nisipos şi de o tristeţe dezolantă, ne apropiem de Marea Nordului. Peste câteva ore vom fi în marele port mon­dial Rotterdam, la o margine a Europei. Trecem prin Amersfoort, o­­ gară importantă, oferind un spec­­tacol ciudat şi absolut reprezen­tativ: străvechi case, tot din că­rămizi roşii, cu temeliile în apa ce-i trece pe dedesubt, pe sub bol­­­te medievale, fie puternici turnuri de cetate întărită, cu un rost pe care n­u-1 cunosc.­­ Şi, în urmă- iar peisagiul o-­­ landez, aşa de surprinzător pen-­­ tru ochiul nostru, ca şi locomo-­­ tiva-miniatură cu care ne ncru- 5 cisem în gară, locomotivă v&psi- · tă verde şi lăcuită ca o jucărie •­­ I de copil, scoasă atunci din raft. J Arhitectura, de o concepţiune ex- ” trem de simplă, — alternează · între curba groasă care încă- \ drează larg unghiul rigid, alca- › tuit din lungi linii drepte, şi în- ·­­ tre triunghiul ascuţit, mare, cu • I baza lată, cu liniile frânte şi în- ; J ! dulcite uneori până la curba din 1 , care au născut şi în care vor să­­ se confunde din nou, ambele în- j J călecând pe serii­­le patrate cu j - suprafeţe mici, însemnând locul ! ] ferestrelor şi al aşilor. I Peste tot locul verdeaţă, o cu-; ' 1 răţenie care nu poate să nu im­presioneze puternic şi, mai pre­sus de toate, o iroaozantă ome-­­ nie, unită cu o profundă dra- I goste de muncă minuţioasă şi de practică înţelegere a lucrurilor.­­ La ora 12 ziua, suntem la U­­trecht. De aci încep, pe linia pe care o parcurg, faimoasele irigaţii ale solului olandez, SL NEGR­U sau Jl­ifl Ir. 01 din £9 SSai 8 ©356 C1$Î?©M pentru asigurarea cazului de invaliditate permanentă, pro­venită din accidente de tren, tramvaie, vapoare și automo­bile cu suma de: Lei 30.903 (trei zeci mii Numele și pronoaMe Ocupagiunea și a cireşi , N. B. — Acest cupon destina­t a fi trimis împreuna ,cu sum­a de 5 lei, Soc. .Română de asi­g­g­urări STEAUA ROMANIEi › Str. Carol No. 19, asigură p­e ciitorul expeditor contra inva­­­lidUniii, până la 1 Decernări­e 1923, cu condiția de a avea i­n orice moment cele din urmă i c cupoane. ›AAA/S/VyyS/VW6AiVL’V­AA/*'

Next