Universul, iunie 1923 (Anul 41, nr. 141-170)

1923-06-01 / nr. 141

RĂZBOIUL ÎNLĂTURAT /' MuU n’a lîpsît s& ne pome­­-nîm cu un nou război în C­­irient. Atât Grecia, cât şî Tur­eia, luaseră toate măsurile îuilitare, în Tracîa occidenta­lă şî orientală, în vederea po­sibilităţii reluării ostilităţi­lor. Planurile de campanie fuseseră întocmite şi ambele armate se aflau pe picior de ■război­ Din fericire acţiunea diplo­matică desfăşurată, la Lau- I­sanne, de către delegaţii pu­berilor aliate, a avut un rezul­tat pozitiv. In spinoasa ches­tie a despăgubirilor greco-tur­­c­eşti s a putut găsi o fornulă- Tompromis, care fiind accep­tată de ambele părtî, a deter­minat încheerea unui acord. De unde până zilele trecute teza elenă respingea formal ideia acordării de de despăgu­biri Turciei, sub cuvânt că armatele elene a intrt în A­­sia Mică în virtutea unei au­­­­torizărî date de către puterile ■aliate și Grecia urmează să primească despăgubiri din cauza întreţinerea refugiaţi­lor , iar teza turcă pretindea d­es­păgubir­i din partea Gre­­cîeî, in urma campaniei din­­ultimii ani, formula­ compro­­mis cuprinde următoarele : Grecia recunoaşte, în princi­piu, despăgubirile ce se cu­vin Turciei, iar Turcia renun­ţă la ele în schimbul unei u­­şoare rectificări a frontierei Trade­ orientale, în regiunea Karagacî. Pe aceste baze s’a putut încheia acordul greco­­turc la Lausanne. Acest acord binefăcător urmează să fie­­ înregistrat de comitetul fi­nanciar şî probabil că până mâine se va îndeplini, la Lau­sanne, înregistrarea documen­tului în chestiune. Dacă luăm în consideraţie faptul că cel mai important litigiu dintre greci şi turci a căpătat o soluţie satisfăcătoa­re, avem dreptul să fim mai optimişti. Chestia cea mai de seamă, după aceea a strâmto­­rilor, care a fost rezolvată de prima conferinţă orientală — era aceea a despăgubirilor. In­transigenţa manifestată de delegaţia otomană şi atitudi­nea hotărâtă a­ delegaţiei ele­ne, în această chestiune, îm­pingea conferinţa nr. 2 de la Lausanne spre un punct mort şi putea să dezlănţue un nou război în Balcani­ Acum, acordul fiind înche­iat, situaţia a eşit din faza pe­riculoasă, iar membrilor con­ferinţei li s’a dat putinţa să rezolve celelalte chestiuni de ordin economic şi financiar, într’o atmosferă descărcată de electricitate. Diplomaţia occidentală a depus sforţări mari şi lăuda­bile, ca să evite o nouă văr­sare de sânge în Orientul zbu­ciumat şi prin acţiunea ce a desfăşurat la Lausanne în ultimele zile, a adus un real serviciu păcii. Nu numai Grecia şi Turcia, care au suferit atât de mult în urma războiului ce l-au susţinut în ultimii ani, au nea­părată nevoe de pace, pentru a se putea reface în toate di­recţiile, dar toate statele şî popoarele sunt datoare să lu­creze din răsputeri în sensul asigurării unei păci temeini­ce în lume, în cadrul şî pe­ ba­­za noului regulament fixat prin tratatele de la Paris. MOZAICURI MINUNEA DELA KOLCSME­­ZÖ. — In com. Kolcsmezö din comitatul Zemplén (Ungaria) este un loc de pelerinaj foarte vizitat. S’au perindat mii de oameni prin casa ţărăncii Hanna Scha­­ffa, căreia i s‘ar fi arătat de mai multe ori ziua nămeaza mare Sf. Fecioară. Nu numai Duminica și sărbătorile este comuna înţesată de vizitatori, ci şi în zile de sărbătoare casa ţărăncii este vizitată de 2000 până la 3000 de oameni. Un pom, pe care s'ar fi văzut icoana Maicii Domnului, a şi fost complet împărţit. Credin­cioşii îşi dispută acum rădăci­na şi fiecare ţine să aibă cel puţin o bucăţică, oricât de mi­că. In faţa unui nuc din apropie­re lumea se închină cu evla­vie. Intr'o zi a isvorât apă din pământ şi, ca şi la Lourdes, se bănueşte că acolo se găseşte un isvor făcător de minuni, aşa că printre vizitatori se află mulţi suferinzi, cari se spală în apa murdară. Preoţimea catolică are o ati­tudine negativă, ori cel puţin se ţine în rezervă, pe când mai mulţi preoţi greco-catolici vor să crează necondiţionat în mi­nunea aceasta, mai ales preotul din Szacsur, August Hegedűs,­­ care susţine că a văzut el în­ I­suşi de două ori sfânta vedenie. „ Preoţii au de gând să facă o I biserică lângă nuc, care a fost­­ îngrădit provizoriu.­­ Populaţiunea comitatului I Zemplen precum şi comitatele ■ din prejur cred cu fanatism în­­ minunea acea şi au o atitudine­­ duşmănoasă faţă de preoţii cari nu sprijină fanatismul a­­cesta. ' ■! Ce spune generalul Heinas despre situapa din Grecia Atena, 25. — Intr’un inter­view acordat corespondenţilor ziarelor străine, generalul Me­­taxas, şeful opoziţiei din Grecia, a făcut următoarele declaraţii pivitoare la şansele păcii şi la situaţia politică din ţara sa . __­u indiscutabil a, declarat generalul Metaxas, că mergem la paşi mari către pace. Pacea va­­ in curând înfăptuită, de­oarece e absolut necesară. Ceea ce fatal nu poate fi evitat, e pa­­tea. Evenimentele ne vor fixa a­­■supra temeiniciei ei. — Ce părere aveţi asupra o­­perei îndeplinită de guvernul revoluţionar, atât din punctul de vedere al politicei interne cât şi al celei exterioare ? — Nu ignoraţi, de­sigur, că revoluţia, care a promis mi­nuni, a eşuat complet. Ea a promis menţinerea Tra­­ioiei, prin toate mijloacele posi­bile şi îmbunătăţirea situaţiei economice. Nimic nu s’a înde­plinit în aceste direcţiuni. In ce priveşte reorganizarea Armatei, fiţi siguri că oricare ait guvern ar fi procedat la fel spre a salva ţara. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă spre a menţine discipli­na în arm­ată.­­ Relaţiunile cu foştii noştri a­­liaţî, nu s’au îmbunătăţit. In această privinţă politica guvernului revoluţionar a fost dezastroasă, de­oarece două mari puteri ne-au întors spatele I şi nici nu ştiu care va fi atitu- j dinea lor de mâine. — Credeţi că actualul guvern ^ va proceda la alegeri ? — Dat fiindcă actualul guvern n’are altă misiune de cât aceea de a încheia pacea, nu știu da­că el va fi atât de puternic în­cât să întreprindă, după înfăp­tuirea păcei, noui alegeri. A­­proape totalitatea lumei antive­­nizeliste e alături de mine. D. Venizelos refuzând să ia parte activă în politica internă, par­tidul său e aproape paralizat. El e scindat în trei grupuri, dintre care cel mai important e grupu­l democrat, care e condus de bărbaţi politici de seamă ca d-nii: Papanastasiu, Papandreu, actualul ministru de interne, Carapanos şi alţii. — Care e politica d­v. ? — O politică absolut liberală din punctul de vedere politic, social şi economic,­ iar în poli­tica externă, o strânsă apropiere de puterile occidentale. Generalul Metaxas a protes­tat împotriva acuzaţiunilor ce i se aduc, de către adversar­ii săi politici, că ar împărtăşi sentimente favorabile Germani­ei şi a mărturisit că el a fost totdeauna adversarul politicei de expansiune, susţinută de Ve­nizelos şi de aceea a considerat inoportună şi aventuroasă cara­­m­pania din Asia Mică. Groaznica nenorocire ia o excursiune PRĂBUŞIREA UNUI FU­­NI­­CULAR „ Del mdrfi şi nunţi răniţi Târgul Mureşului 29 Mai.— Vineri s’a întâmplat un groaz­nic accident care a costat viaţa a doi oameni şi rănirea altora. Elevii şcalei comerciale supe­rioare se aflau în escursiune la Sân Georgia de pădure. La înapoiere voiau să coboare de pe an munte cu vagonetele so­cietăţii „Foresta”. Au fost insă opriţi de câţiva profesori. Un singur profesor, Victor Ha­zier, s’a urcat in vagonet. Pe la jumătatea drumului rupându­­se frâna întregul tren sa pră­buşit în prăpastie. Profesorul Haner sărind s’a rănit grav. Conducătorii trenului şi opt lucrători n’au mai putut sări şi astfel doi din ei au fost omo­râţi, iar restul nu se ştie de va scăpa cu viaţă. S-a descoperit un medicament pentru vindecarea cancerului New­ York, 29.— Se anunţă de presa locală descoperirea unei soluţii, având la bază co­­loidul de plumb, pentru vinde­carea sigură a cancerului. Statele­ Unite m­or să provoace războie Washington, 29. — Secretarul de stat de la război, a declarat la Los Angeles, cu prilejul unui banchet dat în onoarea sa, că armata Statelor­ Unite nu do­reşte să provoace război, dar ea e în măsură să constitue un factor puternic spre a ve­ghea la menţinerea păcei. Atac bolşeic la Nistru Numeroşi jandarmi şi săteni ucişi Case Jefuite şi incendiate IAŞI, 29.­­ Se telegrafiază din Hotin, că un atac bolşevic s'a înfăptuit acolo. Un numeros grup de bolşevici trecând Nistrul în dreptul punc­tului Arpicăuţi, a atacat cu ar­me, granate şi mitraliere satul, producând mare panică printre locuitori. Ei au înconjurat co­muna şi au făcut să­­ explodeze o bombă in localul jandarmeri­ei, ucizând mai mulţi soldaţi cari se aflau acolo. Jandarmul Ion Clifu, care re­uşise să se furişeze da atenta­tori, a fost prins şi împuşcat. Locuitorii înspăimântaţi de cele ce se petreceau, au părăsit avutul retrăgându-se in pădu­rea învecinată. Mai mulţi locuitori găsiţi în casele lor au fost împuşcaţi de bolşevici. In cele din urmă bolşevicii au jefăit numeroase case ţărăneşti şi unora le-au dat foc. Intervenind forţe numeroase din satele învecinate, bandiții au­ dispărut.­­ la lem­nul nostru — Arborarea steagului impress la staţia Valea- Călugărească.—Indolenţa autorităţilor şi jandarmilor • Ciocnire cu răair­ grays — Autorităţile din Capitali au fost incunoştiintate cri.­c­ Du­minică dimineaţa, 27 crt., func­ţionarii staţiei c. n. r., Valea-Că­­lugărească (Prahova) au organi­zat o serbare la care au partici­pat, pe lângă autorităţile locale, şi un mare număr de lucrători unguri, de la fabrica de produse chimice din sus zisa localitate. A mai luat parte şi soc. spor­tivă ungurească „Corbul­ari­­a arborat chiar în static două mari drapele ungureşti. O dilegaţiune de­ proprie V­i, de vii şi studenţi, prezentându­­se şefului staţiei Koracek­, şi ce­­răsdu-i-se să­ înlăture cele două steaguri, d-sa a răspuns că ,,nu-l priveşte“. Târziu către orele I noaptea, sătenii ajutaţi de colt,noa persoa­ne, au smuls steagurile ungu­reşti. * De notat este că corpul jandar­­meresc din Valea Călugărească s’a opus, când grupul a vrut să smulgă cele două steaguri. Unul dintre studenţii de la politechnică, D-tru Ionescu a fost grav rănit cu acest prilej, la ochi. Din cauza acestor serbări cari au ţinut două zile şi două nopţi — cu toate că­ erau nepotrivite într'o gară — trenul accelerat 17 cu oprire in Valea Călugărească, a sfărâmat o căruţă, din cauză v‘4 barierele nu erau închise, fffusianului­ fiind l­a petrecere Noi întrebăm dacă d. minis­tru al internelor ştie despre a­­cest lucru şi despre purtarea au­torităţilor statului. O numeroasă delegaţie de­ ce­tăţeni din comuna Valea Călu­gărească, a comunicat ori auto­rităţilor superioare din Capitală cele întâmplate. Lupte sângeroase la frontiera Iugoslaviei — INTRE TRUPELE BULGA­­RE ŞI BANDELE MACEDO­NENE — Const­antinopol, 27. — După o ştire din Sofia, lupte sânge­roase s‘au dat zilele acestea în­tre trupele bulgare şi bandele macedonene, lângă frontiera Iu­goslaviei. Guvernul a interzis presei bulgare să publice informațiuni relative la aceste ciocniri.­­. ■ -díy Negocierile dintre americani şi turci au lotCopuLI DELAŢIUNILE COMERCIALE DINTRE STATELE­ UNITE ŞI TURCIA Lausanne, 29. — Delegaţii a­­mericani au angajat azi conver­­saţiuni cu caracter oficios, cu Ismet paşa şi ceilalţi delegaţi­­ turci, în vederea regulării re­­­­laţiunilor comerciala dintre Statele­ Unite și Turcia. Guvernul turc a interzis intrarea vaselor in strâmtori după apusul soarelui? Constantinopol, 28.— Spre a asigura litoralul turc, guvernul naţional ar fi hotărât să împe­­dice intrarea tuturor vaselor in apele turceşti după apusul soarelui. Până azi la căpitănia portului turc din Constantino­pol nu s’a primit nici o comu­nicare în acest sens. In urma acordului încheiat la Lauanne, chiar dacă guver­nul turc ar fi dat un asemenea ordin, nu e nici un motiv serios ca el să fie pus în aplicare. FLORI2QR Ruşii ridică fortificaţii în porturile Mării Negre Constantinopol, 27. — Se a­­nunţă din Trebizonda: Autori­­tăţile ruseşti ridică fortificaţii la Batum şi în alte porturi ru­seşti ale mărei Negre, în vede­rea unui eventual atac al flo­telor aliate. Floridor Camera franceză a votat împrumutul de 109 milioane franci pentru România Paris, 29 (Radsr) — Ca­mera a votat cu 420 contra 115 voturi, avansul de 100 milioane franci făcut gu­vernului român. Lăcustele în Ungaria O MA­RE INVAZIE IN CO­MITATUL VAS Budapesta. 29 Mai.--- In comi­tatul Vas a invadat un număr imens de lăcuste.­­ Intr'o jumătate de oră, cea mai mare parte din semănături au fost distruse. Au eşit pentru oprirea flagelu­lui armata, cercetaşi şi întreaga populaţie. Oamenii au făcut gropi, le-au silit să intre în ele şi Icrau omorât cu furtunurile cu apă apoi le-au acoperit cu pă­mânt. Dar cu măsura aceasta nau putut fi stârpite decât in mică parte căci nori întregi s'au ridicat luînd altă direcţie. întreaga populaţie din Unga­ria este foarte neliniştită. FILME In Ilford (Anglia) există un obiceiu, a cărui origină este prea depărtată ca să fie cunos­cută, şi anume ca în Lunea Ru­saliilor să se premieze cu un sfert de kilogram de slănină cea mai fericită căsnicie din în­treaga regiune. Se prezintă foarte puţine pe­rechi la concurs. De data aceasta, comisiunea, compusă din şase becheri şi şase fete bătrâne, prezidată de un magistrat din Ilford, în faţa unei numeroase asistente, a a­­vut de ales între trei perechi, care susţineau sus şi tare că timp de un an nu s’au certat niciodată, lucru de natură să producă ori­unde mirare şi im­presie. Ceeace este curios, este afir­marea făcută cu insistenţă de cei trei soţi, că deşi n’au avut nici o gâlceavă, nu s’au plicti­sit de loc. Examinându-se cu deamănun­­tul cerul senin al fiecăreia din aceste blagoslovite căsnicii, s’a constatat că cel care n’are nici un nor este al soţilor Tom Gro­ves, deputat al partidului mun­citorilor din Stafford şi comisia li-a acordat premiul. Judecătorul, în robă cu her­mină şi broderii aurite, a îmnâ­­nit cu mare solemnitate bucata­­ de slănină, legată în panglici, parlamentarului şi nevestei sa­le, mai încântaţi chiar de cât in ziua când el se alesese depu­tat. Şi veselii soţi părăsiră cu paşi ceremonioşi „curt­ea ferici­­rei“, aclamaţi de foarte nume­roasă asistenţă, în care atâţia bărbaţi şi atâtea soţii se luară pe urmă la ceartă, pent­ru moti­vul că dacă nu s’ar fi certat în timpul anului s’ar fi ales cu premiul slăninei. La­ sfârşit, când membrii şi membrele comisiei se despărţi­ră, una din fetele bătrâne oftă lângă unul din bătrânii becheri. — Poate că dacă ne-am lua, am pune mâna pe slănină la a­­nul viitor! şopti membra. — Mai ştii! răspunse politicos membrul. Şi sări în tramvaiul care toc­mai trecea... Don José. Cronice, externat B. Stanley Baldwin, noul prim ministru al Marei Brita­nii, a fost ales şef al partidu­lui conservator. După presa engleză d. Baldwin are inten­ţia să exercite o acţiune diplo­matică intensă în sensul strân­gerea relaţiunilor cu Franţa, prin încheera unei alianţe mil .­litare şi pentru aplanarea con­flictului franco-german, prin rezolvarea chestiei reparaţiuni­­lor. în ce priveşte alianţa militară anglo - franceză se va lua în consideraţie pac­tul de garanţie încheiat la­­ Cannes, care prevede o inter­venţie a Angliei în cazul când Germania va ataca Franţa. Nu se cunosc însă intenţiu­­nile primului ministru Bald­win în chestia reparaţiunilor. Memoriul prezentat guvernului german de industriaşi, cuprinde unele propuneri în legătură cu garanţiile, sub formă de gajuri, pe care urmează să le ofere­­ Germania aliaţilor, pentru plă­ţile ce se vor efectua în con­­tul despăgubirilor. Industriaşii germani sunt dispuşi să ofere, drept garanţii, bunurile lor i­­mobiliare ce vor fi grevate cu ipotecă la aur , dar ei cer să se impună aceleaş garanţii băn­cilor, societăţilor de navigaţiu­­ne, proprietăţilor agricola şi In-’n treprinderilor comerciale. Cancelarul Cuno a schiţat cu­prinsul notei de răspuns a Heich-ului în chestia reparaţii­lor. El s-a consultat cu toţi şe­­fii partidelor. In Ruhr mişcarea grevistă sa întinde. Acordul încheiat Sâmbătă, la Lausanne, în afacerea despă­­gubirilor greco-turceşti, nu a fost încă înregistrat. Ismet paşa a cerut ca să nu se prevadă în textul acordului şi bonurile de rechiziţie. Venizelos şi cei­lalţi delegaţi aliaţi au refuzat să supună experţilor această­, propunere. Delegaţii sârbi au făcut une­le rezerve, iar delegaţii bulgari­ vor pune în discuţia conferin­ţei chestia asigurării unei eşiri a ţării iar la marea Egca. Aliaţii nu mai reclamă de la Turcia cele 1S milioane de lire­ otomane, sub titlul de fiospă-­­ gabiri, dar cer restituirea ba­­­­nurilor aparţinând străinilor.­­ Generalul Pellé, şeful delega­­­ţiei franceze, a cerut Turciei despăgubiri pantru sociatăţile străine din Turcia. Ismet paşa a declarat că în această chestie are nevoe de instrucţiuni din partea guvernului din Aug­or. O alta plaga a Basarabiei Globurile de jucat cărţi- - Sie sirat adevărate spelmnce Lupta peperalulu! Popovieî csatra lor şi conflictul-­ cu susţinătorii lor Mai zilele trecute la Clubul liberal naţional din Chişinău a avut loc un scandal enorm. Câteva persoane intrând la o oră înaintată în club, unde se crea cărţi, s’au dedat la bru­talităţi asupra jucătorilor şi cu greu s‘a putut restabili ordi­nea. Acest scandal nu este dintre cele din­tâi ; totuşi prin mări­mea lui şi prin situaţia per­soanelor cari l’au provocat, el * a ridicat discuţiuni şi comen­­tarii în toate cercurile din Chi­şinău şi merită să ne oprim a­­supra lui. Este admis şi se uzitează şi în vechiul Regat ca cluburile politice să aibe şi un club de jucat cărţi, dar aceste cluburi sunt deschise numai pentru membrii partidului. In Basa­rabia cu in­tr­oducerea vieţii po­litice din Regat s’au introdus şi aceste clubur­i politice cari au şi o anexă un club de jucat căr­ţi. Adaptarea aceasta la mo­ravurile din Regat s’a făcut aci conform cu­­obiceiul pământu­lui. Cum cluburile au puţini partizani politici şi din jocul membrilor clubului n’ar putea să cxste, î­n Basaraba in a­­ceste cluburi JOACA CINE VREA ŞI CUM VREA. Aceste cluburi sunt date în exploata­re diferitelor persoane, totdea­una de o moralitate dubioasă, ofiţeri refugiaţi de peste Nistru, marodori şi trişeuri, cari tran­­formă aceste cluburi în adevă­rate spolnnce. Se pierd sume enorme şi zilnic se petrec scan­daluri. Oameni devalizaţi pâ­nă la ultima lăscae, mai sunt şi bătuţi. Funcţionari modeşti îşi lasă ultimul ban, în aceste tripouri şi care este deseori a­­vutul Statului şi trebue apoi să sufere sau puşcăria sau să-şi puie capăt zilelor. Răul nu este numai la Chi­şinău dar şi în celelalte oraşe dîn Basarabia. D. gener­al Popovici, căruia i s’a adus la cunoştiinţă aceste cazuri şi care este perfect in­format de ceea ce se petrece în aceste spelunci, a luat măsuri şi pe măsura posibilului a în­chis aceste cuiburi de dusfrâu şi hoţie. Dar dacă a reuşit să închidă clubui’ile partidelor o­­poziţiei, n’a pl'cut face nimic contra acelor ale guvermelor cari au funcţionat şi funcţio­nează în toată libertatea şi cari sunt tolerate de partidele de guver­n pentru că din cag*­nite acestor cluburi se susţine propaganda partidului. ; încercarea d-lui general Po­­­povici de a închide şi clubul liberal, singurul ca­re funcţio­nează la Chişinău .* întâmpinaţi o rezistenţă înverşunată din­­ partea conducătorilor clubululi şi- a dus până la rup­er­ea rela-­­ţiilor dintre comandamentul­ Basarabiei şi d. Pântea prima­­­­rul oraşului, care şi-a jurat să-şi răzbune pe general. Se zice că d. Pântea s’a plâns chiar M. S. Regelui contra d-lui general Popovici, cerând înlocuirea lui, iar eştiile zil­nice ale d-lui Pântea contrai generalului, formează obiectul de glume al întregului oraş. Aşa în discursul său ţinut în­ ziua de 10 Mai, la Catedrala­ din Chişinău, d. Pântea ca săl evite a se adresa d-lui general Popovici, s’a adresat: „DOAM-­­ NELOR ŞI DOMNILOR GENE-­ RALI“. Şi toată această duşmănie­­ pentru că comandantul Basara-,­biei vrea să stârpească un cuib­ de desfrâu şi hoţie şi să ştear-­­gă din moravurile locale o în-,­stituţie care nu face de­cât rău, bunului renume al ţării ! Să credem că Centrul va da încuviinţarea cerută de d. ge­­neral Popovici şi că se va pune capăt acestei destrăbălări. Corespond. V­indecarea rănilor cu razele Boentgesi Profesorul Vidai a supus A­­cademîeî de ştiinţe din Paria un raport al d-rului Menard, şeful serviciului electro-ra­­dîologîcal, dîn Paris, arătând acţiunea razelor ultra­violete, în vindecarea grabnică h­ ra­­nelor superficiale.­­ Cuponul e de asigurare casnica ab­sidentelor se sfSâ îs* pag. S3, Jos. La marginea Europei, lingi țărmul JéfiN­gér... — Si-iserrain­arile praiat calător VIII Sunt tot la Anver's. — Iată, insfâr­şit, o zi senină, o zi cu soar­e, cea dintâiu de când am pornit la drum! Casa N. Brück & Compania, diin Bucureşti, în ziua când îmi rem­ăsese cu o extremă bună­voinţă invitaţiunea companiei de navigaţiune „Red­­Star”, in­sistase să nu ajung la Anvers prea târziu. Mă grăbisem pe drum şi, după ce în ajun văzu­sem o parte a oraşului, aveam timp să mai dau acum o raită prin el, până la ora 2, când tre­­buiam­ să m­ă îmbarc pe „Ber­genland“. Păstrez cele mai ale­se amintiri d-lui Larocque, de la direcţiunea centralei din An­vers, care în dor­inţa de a-mi folosi timpul cu cât mai mult câştig, a delegat pe un foar­te a­­mabil funcţionar, d. Maes,—fiu al pilotului Maes, din serviciul companiei, — să mă însoţească. In aşteptarea lui, la 10 dimi­neaţa, în hall la „Grand Ho­tel”, văd figurile şi înfăţişarea unora din pasageri, cari trec printre micii „groomi” în uni­forme cu potop de nasturi de metal, cu şepcile fără cozoroc prinse cu cureaua sub bărbie. In faţa portal­ului se opresc en­glezi cu jambiere albe şi cu pi­­pa î n gură, însoţiţi de câte o lady în toaletă deschisă, un chi­nez cu ochelarii prinşi după u­­reche, americani cu monoclu, cu bacdeckenul subsoară... Ma­şu­ra vine fix la ora hotărî­­tă, cu d. Maes, şi pornim ime­diat. Oraşul pulsează de o viaţă intensă şi frământată. Trecem, în fugă, prin marea piaţă unde se ’nalţă statua viteazului le­gendar ce dădu numele cetăţii „Antwerpen“ ceea ce ’nseamnă „mână aruncată”. Povestea spune că, în vr­emea lui Cesar, ur­iaşul Antigon, stând la gura fluviului Escaut, ţinea drumul navigatorilor cari pluteau cu ’ncărcături de mar­fă, şi-i jefuia. Spaima navigatorilor eră ma­re şi drumur­ile pe apă lăsate în părăsire, până când tânărul pescar Salvius Brabo îi ieşi u­­riaşi lui în faţă, cerfindu-i să se măsoare cor­p la corp. Pe vremea aceea, ca in toate epocile de tr­adiţiune, zeii spri­jineau hotărît pe cei ce luptau pentru sfânta dreptate. Astfel că tânărul pescar răpuse pe u­­riaş, în luptă, şi culcându-l la pământ, îl pedepsi în aşa chip în­cât să nu mai poată smulge­­ceea ce nu era al său: hoţului i se tăiară, de sub coate, amân­două mâinile cari fură arunca­te în apele fluviului, redevenit astfel liber. Intru pomenirea acestui vred­nic fapt, oraşul Anvers poartă până în zilele noastre, în arme­le sale, două mâini tăiate stând deasupra unui castel. Curând suntem în Place Ver­te, — numită întâi, după cel care a întemeiat-o, piaţa Bona­­par­te, — unde în picioare Ru­bens stă nemişcat, în bronz, cu dreapta întinsă par­că mus­­trând pe ciracii săi de azi, şi având la picioare paleta. Place Verte, adevărat colţ de verdeaţă, atrăgea lume mai multă odinioară când aci, la a­­numite ceasuri, se puteau auzi melodii cântate de clopote, în vecinătatea imediată a Cate­­dralei măreţe. — cel mai fru­mos monument gotic din toate câte se află în Belgia. Spun oa­menii că două sute de ani sa lucrat pentru durarea acestei imposante biserici, pe locul un­de în trecut se află o capelă în­chinată Sfintei Fecioare. Pus­tiită de un foc năprasnic pe la jumătatea veacului XVI, muti­lată nu mult în urmă de icono­claşti. Catedrala fu amarnic insultată în timpul revoluţiunii franceze: odoare şi podoabe şi tot ce fu mai de preţ, fu smuls şi asvârlit, călcat în picioare, la un loc cu cadavrele celor ce căutaseră adăpost acolo, şi cu oasele scoase, de cătr­e devasta­­toi’i, din ci’ipte, — iar tablouri­le de o seculară valoare, seau- I nele de o artă fără per­eche, pâ­­­­nă și minunatu-i amvon gotic, ] fură vândute unui telal, toate,­­ pe prețul de 17 fiorini și 50 cen­time... Tragica soax’tă a acestui stră­lucit monument făcea ca, In decursul aceleiaşi „Mari revo­­luţiuni", — căreia, nu fără de serioase pricini, mulţi i-au zis şi „Marea eroare" — în vende­j miar anul VII, (adică în Oc­­­­tombrie 1798) administraţia să-i ceară dărâmarea, pentru ca din materialul scos de acolo­­ să se clădească un palat le­gislativ... Napoleon contribui, în 1803, cu suma de 15.000 fr­anci, la re­staurarea Catedralei. începutul războiului, adică anul 1914, în­scrise un nou fapt în hrisovul bisericei, prin ţintirea ei, cu­­ multă îndârjire, din partea ar­­­tilei­ iei ger­mane. Ilustraţiuni ca Rubens, Mu­rillo, Metzys şi alţii, contribui­­tă la adunarea, în cupr­insul Catedralei, a unor neasemănate comori de ar­tă. In faţa Catedralei, în stânga, este „Puţul lui Quentin Me­tzys“, cu o remarcabilă armă­tură de fier a acestui ar­tist de o valoare pe cât de mare pe a­­tât de curioasă ca evoluţiune. I Poveste spune că Metzys nu era decât un simplu fierar; îndrăgind cu foc o fată, părin­ţii ei nu vo­r fi să i-o dea din pricina urâciunei meseriei pe care tânăr­ul o avea. Şi atunci, ajutat de o voinţă pe car­e n’o sprijinea decât geniul său, în­­dr’ăgostitul se făcu pictor: „...Va­ber fueram cyclopeus... picto­­rem me fecit amor...” spune chiar el. (Eram un fierar sdra­­văn, dragostea m’a făcut pic­tor).­­ Maşina noastră străbate Bou­levard d’Amérique, care e un cap de operă de edilitate; ne încr­ucişăm cu cărucioare trase de câini, cu maini căruţe lungi, mişcate de câte un cal pe care omul îl conduce — spr’e marea mea mirare — doar cu un sin­gur fir de sfoară, în loc de hă­ţuri , cu tramvaie tixite de pa­sageri, din cai şi, bine înţeles, nici unul n’are ideea de a se agăţa de scară, cum ştim, unii din noi, că se face prin unele jocur­i. Pretutindeni, la răspântii, omul poliţiei, în uniformă nea­gră, — cu coiful la fel, tăiat de o dungă de metal alb, — e prezent, dirijând o circulaţiune din cele mai intense, în căldu­ra copleşitoare. Priveliştea pe care o avem pe Avenue Charlotte e din ceie ce­­ nu se pot uita decât greu. „ Am regretul de a nu putea stărui defel asupra a ceea ce constitue elementul istoric şi monumental, aşa de bogat, al Anversuîui, neavând chip sa’ dau cititorului indicaţiuni mă­car generale asupra muzeului, asupra casei lui Rubens — ca­­î'C-şi păstrează pol’ticul până ir zilele noastre, — şi asupra a o serie de alte puncte demne de cel mai viu interes. Toate acestea nu şi-ar avea locul, într’un ziar­, decât foarte greu. : Trebuie totuşi să spun ceva despre scurta vizită făcută la biserica Sf. Paul, lăcaş clădit între anii 1540—1571 de către dominicani. Inlăuntrul bisericei, odihnesc, la loc de cinste, moaştele Sfinţi­lor Thomas d’Aquin, Iachit, Do­minic şi ale unui papă beatifi­cat, al cărui nume l’am pierdut Cel mai frum­» confesional .

Next