Universul, iunie 1923 (Anul 41, nr. 141-170)

1923-06-25 / nr. 165

PUI PIERDUTE îndemnaţi, fie de nevoia de a îngriji de sănătate, fie de nevoia de odihnă, fie numai de dorinţa de a schimba, vre­melnic, locul şi clima, mulţi dintre noi călătorim, în lunile de vară, în cuprinsul ţării, unii cutreerând ţara din ho­tar în hotar. Timpul verii şi prilejurile ce avem sunt ne­asemănat prielnice cunoaşte­rii frumuseţilor şi bogăţiilor ţării. Sunt locuri ce impre­sionează adeseori pe străinul blazat, ajuns la noi după ce a străbătut lumea în lungul şi’n latul ei; sunt locuri ce amintesc, din trecutul depăr­tat şi din zilele mai apropiate de noi, fapte mari şi mari jertfe ce au contribuit la păs­trarea şi întregirea pământu­lui strămoşesc; sunt locuri ce fac înţeleasă, şi pentru ne­priceput­, faima de bogăţie şi de rodnicia necurmată a a­­cestui pâmănt. Sunt de cu­noscut locuri şi oameni a că­ror cunoaştere nu-i o nevoe peste care putem trece. Totuşi câţi dintre noi, dintre, cei cari putem călători, suntem în drept să spunem, că ne cu­noaştem ţara ? Şi câte nevoie e s’o poată cunoaşte chiar şî acei carî n’au uşor putinţa de a călători! închişi în cuprinsul de Viaţă al unui sat, sau al unei staţiunî balneare ori climate­rice, ne mulţumim să petre­cem acolo luna sau lunile de vacanţă, îngăduindu-ne cel mult luxul unor puţin folo­sitoare excursiuni în împre­jurimi. Cu odihnă prelungită peste trebuinţe, cu mici petre­ceri în familie, sau între cu­noscuţi, cu vorbe de trecere de vreme, alte ori cu petreceri ce nu pot fi numite „nevino­vate^, vremea trece şi ne în­­napoiem în cuprinsul de griji mari şi mici, de muncă şi de străduinţe ce alcătuiesc viaţa. . S’ar părea că paguba de a fî pierdut prilejurile avute să ne cunoaştem ţara nu e prea mare. Dar oricine judecă, poate să-şi dea seama de în­semnătatea acestei pagube. De ce această nepăsare, a­­ceastă lipsă de interes faţă de feluritele şi instructivele aspecte ale pitorescului şi vie­ţii sociale şi economice ale ţării? Românul nu-i sedentar, nu pregetă, lipsit de dorinţa de a vedea şi de a şti, de a cunoaşte, nu e, afară de rare excepţiuni- Atunci? Din ne­fericire, pare-se că lipsiţi de dorinţa de a şti şi de a cu­noaşte, lipsiţi de impresiona­­bilitate, sunt tocmai acei cari au datoria să susţină şi să sporească aceste bune însu­şiri, vădind interesul ce-l a­­vem de a ne cunoaşte ţara. Ne pare rău, că trebue să luăm ca termen de comparaţie ceia ce se face în alte părţi; dar în cazul acesta, compara­­ţiunea e inevitabilă. In Franţa, companiile de căi ferate, desigur din motive comerciale, dar servind im­plicit mari interese ale educa­­ţiunii naţionale, fac o inteli­gentă şi rodnică propagandă în ce priveşte pitorescul dife­ritelor regiuni ale Franţei. Numeroase publicaţiuni de dibace vulgarizare stăruiesc asupra bogăţiilor Franţei şi asupra condiţiunilor de pu­nere în valoare a acestor bo­găţii. In Belgia, trenuri de cir­cuit şi o îngrijită publicitate susţin interesul pentru cu­noaşterea ţării. In Germania, — vorbim des­pre un obiceiu din vremuri bune, care nu poate să dis­pară, — numeroase societăţi culturale şi de turism îşi fac un titlu de merit din organi­zarea şi înlesnirea excur­siu­­nilor cu scop de cunoaştere a ţării. Peste tot, numeroase publi­caţiuni, cu scop bine deter­minat, admirabile din toate punctele de vedere—literar, al formei şi al înform­aţîunii şi documentării, şi acel al execuţiei grafice, ca şi al pre­ţurilor — întreţin viu intere­sul pentru excursîuni şi pen­tru înţelegerea însemnătăţii locurilor văzute. Cât câştigă din toate astea o ţară? Atât cât poate câştiga din creşterea de netăgăduit, a iubirii de ţară, cu alte cu­­­vinte din creşterea patriotis­mului adevărat, şi activ. La noi — nimic. Se poate ca unii dintre scriitorii noştri, cari au cutreerat ţara, uneori cu misiuni oficiale, să pregă­tească oarecare lucrări în sen­sul acesta, el, cari au şi dato­ria şi putinţa să scrie. Se poate. Dar, până acum n’am auzit. Deci, dacă acel cari călăto­resc nu prea vad ceiace au datoria să vadă, de vină nu sunt numai ei, ci şi aceia cari a­u datoria să le deschidă o­­chii și să le învioreze sufle­tele. î. S. Gernailand­ Propaganda franezi *— Discuţii in Cameră­ — Răspunsul i-lui Poincare. Fonduri insuficiente — Paris, 22.’(Rador). — La se­­riat, cu ocazia discutiunii a­­supra bugetului ministerului de externe, d. De Jouvenel a ţinut un discurs declarând, că, regretă, că propaganda franceză în străinătate dispu­ne de credite derizorii, pe când Germania cheltueşte su­me considerabile pentru a­­ răspândi în lumea întreaga ştiri inexacte şi tendenţioase. , Oratorul a arătat că Germania a pus pe un cetăţean elveţian în capul direcţiunii generale al comitetului de propagandă dând astfel acestei instituţi­uni un pretins caracter de imparţialitate. D. Poincaré a recunoscut, că propaganda franceză este înzestrată cu credite insuficiente. In legătură cu aceste discu­­ţiuni, se anunţă din Berna că în şedinţa Camerii,­ d. Motto, şeful departamentului politic a declarat, că este o eroare a se insista asupra evenimen­telor din Germania ocupată şi de­ a se trece în schimb sub tă­cere­ toate grozăviile săvârşite în timpul răsboiului de ar­matele germane în ţinuturile invadate. sem Chestiunea dezarmări Tratate de garanţie mutuală Răspunsul franţei către Societatea flat­raţiilor Geneva, 23. — Guvernul fran­­­cez a făcut cunoscut secretaria-­­tului general al Societăţii Naţiu­­nilor, părerea sa asupra hotă­­rîrei Adunărei din Geneva, cu privire la­­procetele de tratate pentru garanţia­ mutuală şi re­ducerea armamentelor. Guvernul francez recunoaşte nevoia ca aceste două chestiuni: aceia a siguranţei naţionale şi reducerea armamentelor să fie legate împreună şi-şi exprimă cea mai vie dorinţă de a colabo­ra la sforţările întreprinse de Societatea Naţiunilor. Guvernul francez observă insă, că înainte de a se redacta proectul acestor tratate, ar trebui să se pună cu toţii de acord în ceea ce priveşte organizarea precisă şi eficace a asistenţei mutuale între statele membre ale Societăţei Naţiuni­lor, asistenţă care ar fi singurul mijloc care ar permite reduce­rea armamentelor naţionale. A­cest scop insă n’ar putea fi atins prin aplicarea exclusivă numai a uneia dintre cele două metode propuse de Adunare, anume: un tratat general între toate naţiunile membre, sau tratate particulare. Propune că ar fi mai bine să se combine aceste două forme de asistenţă mutua­lă ţinând seama şi de realităţi­le tehnice şi de situaţiunile po­litice care diferă de la stat la stat. Statele, care sunt hotărite să facă împreună faţă pericolelor comune, ar putea să încheie con­­venţiuni particulare precise ga­rantând ajutorul militar ime­diat. Aceste convenţii ar viza in special anume conflicte even­tuale. Pe de altă parte, un tra­tat general, în cadrul căruia ar intra convenţiile particulare sus citate, ar garanta tuturor state­lor un ajutor general, progre­siv și condițional. MOZAICURI CANCERUL ŞI RAZELE X. — Intr'un spital din New- York, o femee a fost supusă timp de 13 ore consecutive la acţiunea razelor X de 240.000 volţi, spre a o vindeca de can­cer. Tratamentul, se pare, a fost Încoronat de succes. LEGITIMAREA COPIILOR NATURALI prin căsătoria ulterioară a părinţilor nu era admisă de austera legislaţie a Angliei. Acum Camera comune­lor a votat o lege pentru admi­terea ei aşa cum e şi la noi şi în alte ţări. GERMANIA NU-ŞI PLĂTEŞ­TE DATORIILE şi se plânge că e săracă, dar statistica oficiala din urmă arată că posedă cu 20 la sută mai multe locomotive şi vagoane de marfă de­cât în 1913. Numai numărul vagoane­lor de călători a rămas acelaș. UN OCTOGENAR DIRECTOR DE ZIAR. — Ziariștii parizieni au sărbătorit pe Arthur Meyer, eminentul director de ziar al lui „Gaulois“, publicist care, cu toată vârsta de optzeci de ani, continuă zilnic activitatea sa de publicist și observator­­judicios al evenimentelor. Complotul din Budapesta Budapes­ca, 22. — La poliţia din Budapesta se mai află a­­restaţi 16 indivizi, implicaţi în complotul împotriva guvernului Bethlen. Ei au declarat la interogator că răsturnarea cabinetului Bethlen urma să se facă cu ori­ce mijloace. Camera comunelor și minimul de salariu la minieri Londra; 23. (Rador). — Came­ra comunelor a respins ori In urma propunerii d-lui Baldwin cu 230 voturi contra 154, proiec­tul de lege, elaborat de partidul muncii, care cerea fixarea de sa­larii minimale pentru muncito­rii minieri. In cercurile politice engleze, se consideră că acest vot este începutul unor lupte grele în chestia salariilor, în sânul celor mai însemnate in­dustrii. M­­­IEU HU­IEI Ii­ re Isist Listele No. 21 B și 40 încre­dințate d-lui Nicolae Rădu­­lescu-Dobrogea (Soroca). Primăria orașului Soroca 5000 N. Rădulescu Dobrogea 209 Clubul „Unirea și înfrățirea“ din Soroca 509 Baron Mesr 203 I. Aronovici 50 Fabrica de spirt Mănduc 200 F. Voloch 50­9 I. Tzuckermann 100 Camil Sternad­s 100 Alexandru Portossi 50 Ion Teodorescu 50 T. Pincta 500 A. Iacomy 100 Total 7420 Din partea primăriei oraşului Soroca primim următoarea scri­soare : Domnule Director, Comisiunea interimară, In numele populaţiunii oraşului Soroca, pătrunsă de apelul ce ziarul ,,Universul“ a făcut și fa­­ce către opinia publică, de a subscri orice sumă, pentru strângerea unui fond, care să servească la întruchiparea ace­­luia care a fost marele și emi­nentul bărbat de stat Take Io­­nescu, are onoare a depune, prin subsemnatul, în acest scop suma de lei 5000, donată de pri­măria oraşului Soroca. Cu deosebită stimă, Preşedintele comisiunii interi­mare a oraşului Soroca (ss) Nic. Rădulescu Dobrogea Ion Brunescu 40 Vasile Secară 40 A. Mazur 100 Iosif Eigurt 100 St. Lîcu 20 G. Niculescu 20 ■«MP • ♦ »40*«—­ „Şoseaua sfânta“ Lafayette, 22. — Camera fran­ceză a votat legea clasând prin­tre şoselele naţionale întreaga reţea de cale ferată ce leagă Bar-le-Duc cu Verdun şi care va forma aşa numita „şosea sfântă" ce va fi împodobită cu un arc de triumf şi­ de-a lungul căreia vor fi aşezate posturi comemorative. CATASTROFA DIN SICILIA Erupţia vulcanului Etna­­e In scădere 60.000 oameni şi-su părăsit vetrele Roma, 22. '(Rador).έn­­ regiunea Etnei se anunţă că activitatea vulcanului este în scă­dere. Se confirmă ştirea că Lingua Glossa nu mai este în ^epicoL Erupţia vulcanului ar fi a­­tins punctul culminant. Se constată că jertfe omeneşti n'au fost, erupţia vulcanului a avut numai ca urmare că 60.000 de oameni au tre­buit să părăsească vetrele. O MOŢIUNE DE SIMPATIE­­ PENTRU ITALIA IN SENATUL FRANCEZ Paris, 22. — Un grup de sena­tori a depus moţiunea următoa­re: „Senatul francez, în faţa de­zastrelor nouei erupţii a vulca­nului Etna, expune sentimente­le ţării şi adresează nat­­uriei i­­taliene, care în zilele ele sufe­rinţă a fost alături de Franţa şi de aliaţii ei,­asigurarea sim­patiei profunde“. D. Selves, preşedintele comi­­siunii afacerilor străine se aso­ciază simpatiei exprimată de către Senatul francez. Moţiunea a fost votată în unanimitate. SITUAŢIA GRAVA BAR NU CATASTROFALA Roma, 23. — Un comunicat oficial cu privire la erupţia Et­nei arată că ziarele exagerează starea de lucruri. Situaţia deşi destul de gravă, nu a luat până acum însă proporţiile unei ca­tastrofe. Nu se semnalează vic­time ; numai câteva case sunt distruse, tot astfel şi cu pămân­­tul­ile cultivările. In Castiglio­­ne numai gara este distrusă; circulaţia pe calea ferată este întreruptă până la Linguaglos­­sa, unde au fost învăluite în la­vă câteva case; trebue observat că acest sat se găseşte situat la 2 kilometri de vulcan. Erupţia a intrat acum în faza de descre­ştere. Pagubele se evaluează la 70 milioane lire. AJUTOARE PENTRU POPULAŢIE Roma, 22. — Numeroase oraşe au luat iniţiativa de a se face subscrieri în favo­area celor lo­viţi prin erupţiunea vulcanului; secretarul federaţiunei armato­rilor italieni şi secretarul confe­­deraţiunei industriei au oferit fiecare câte 50.000 lire. Directorul ziarului „Progresso” din New­-York, a pus la dispozi­­ţiunea nenorociţilor 100.000 de lire pe care le-a trimis lui Mus­solini. Steass Ssa plliiăi eruapISTLiii Italia na se amestecă ta IM O desminţita iugoslavă Belgrad. 23.­­ Din sursă ofi­cială se desminte aserţiunile u­­nui ziar din Zagreb, după care ministrul de externe al Iugosla­viei, ar fi declarat, că are do­vezi sigure, că Italia a partici­pat din punct de vedere finan­ciar ,la acţiunea subversivă din Albania. Ziarul, care a publicat aceas­tă știre, a fost dat în judecată. Ungaria şi naţionale Budapesta, 22 (Rador).—Moni­torul Oficial publică un decret al guvernului, care conţine dis­­poziţiuni foarte importante cu privire la obligaţiunile impuse Ungariei de tratatul de la Tria­non cu privire la drepturile mi­norităţilor naţionale din Unga­ria. Decretul prevede egalitatea drepturilor civile a tuturor cetă­ţenilor, fără deosebire de rasă sau confesiuni, precum şi depli­nă egalitate în faţa instanţelor judecătoreşti şi capacitatea de­ a obţine diferite demnităţi şi­­func­ţiuni publice în orice profesiune. Decretul garantează întrebuin­ţarea limbei de origine, fie în viaţa privată, fie în cultul reli­gios, în materie de presă sau în întrunirile publice. Această lege trebuie să fie publicată şi la diversele limbi ale minorităţilor. Intr’o „comună în care minorita-­­ ţile formează cel puţin a cincea­­ parte din populaţie se va putea­­ întrebuinţa limba minorităţii­­ respective. Fiecare minoritate va­­ putea obţine creiarea unei cate-­­ dre universitare, la care cursu-­­ rile vor fi predate în limba de origină. Constituirea oricărei so-­­ cietăţi este îngăduită în aceleaşi conditiunL. - J a M8«aBaa&­­«s « msm Un răspuns Ziarul „Lupta“ spune că „Uni­versul­“ n'a crezut de cuviinţă să facă comentarii interview-ului, ce ni l-a acordat d. Vintilă Bră­­tianu, ministrul de finanţe, In ce priveşte „campania mizerabilă“, care se duce de câtva timp in străinătate împotriva intereselor ţării. Confratele nostru ar fi pu­tut citi cu 21 ore înainte, tot în „Universul“, un articol reprodus din ,,,Le Journal“, însoţit de co­mentarii in aceeaş chestie. In ce priveşte punctul nostru de vede­re în chestia capitalurilor străi­ne, el e destul de cunoscut şi în repetate rânduri am atras aten­­ţia conducătorilor partidului li­beral, că refacerea ţării şi pu­nerea în valoare a bogăţiilor noastre nu se poate îndeplini numai „prin noi înşi­ne“ din ne­fericire, ci şi cu concursul, în anume condiţiuni de colaborare, a capitalului străin. Şomajul în Rusia­ ­ — Din 2 milioane lucrători, 320.000 n'an de lucru — Bolşevicii ruşi invoacă mereu o scuză: toate nenorocirile pro­vocate de mişcarea lor, vor fo­losi populaţiei muncitoare”. Rezultatul e Insă tocmai din­­potrivă. Căci iată, după statisti­ca Sovietelor, cum sporeşte nu- i mărul muncitorilor fără lucru , din cele 52 oraşe principale. In Ianuarie 1922 erau 67.000, în Februarie 88.600, în August 308.000, în Ianuarie 1923, era­u 305.984, în Februarie 320.307, —­­ dintr'o populaţie totală de lu- I crători de 2 milioane. Nu mai avem nimic de adăo­gat. ., ...... la asiei la polul nord Paris, 23. — Ziarele anunță, că locotenentul aviator francez Depayer va încerca în curând să atingă, în avion, Polul Nord, pornind din Baia Fecioarei, si­tuată în insula Danezilor la Spitzberg. Oe­i cu trupele turceşti la graşi­a Siriei Constantinopol, £3. — La no­ta guvernului francez, care în­treba asupra numeroaselor tru­pe turceşti aflate la graniţa Si­riei, reprezentanţii Turciei au răspuns că acele trupe provin din dislocarea armatei turce. m converinţa sleia S­ia Marguerita — Comisia Italo-Iugoslavă lu­­lucrează — Zara, 23. ’— Sa întrunit Co­­misiunea mixtă italo-iugoslavă care se va ocupa cu evaluarea bunurilor atât provinciale cât şi comunale, cu aplicarea acor­durilor din Santa Marguerite. Lucrările vor dura aproape 6 săptămâni. Prelungirea alianţei este o slovacăăDiană Praga, 22. — Cu ocazia schim­bului ratificării pentru prelun­girea tratatului de alianţă ce­hoslovacă - română, telegrame au fost schimbate între d-nii miniştri Benaş şi Duca, sub­liniind importanţa o etică a acestei alianţe. FIL­AE­ L ....... Ca să vă convingeţi de adevărul celor ce vă scriu, n'a­veţi de­cât să­ observaţi cu aten­ţiune. De câte ori sunteţi de ser­viciu noaptea, îşi face intrarea altcineva, care pe semne că e de serviciu acasă la d­v.... Vă salut. „ Un binevoitor”. A rămas năuc la citirea scri­sorii. Noroc că trebuia să lipsească chiar în seara aceea şi în cea următoare şi prin urmare pro­blema avea să se rezolve re­pede, să nu-1 chinuiască prea mult. k.%! Seara, după ce nevasta l-a îmbrăţişat, dojenindu-1 drăgălaş că prea o lasă singură, a ple­cat, — dar numai până la o sută de paşi, unde s‘a ascuns după un pom. La multă aştep­tare na fost supus; un bărbat s‘a strecurat r­epede In casă. In primul moment, a avut o mişcare de tigru. S‘ar fi repezit şi ar fi sfâşia!. Dar, ca prin farmec, s‘a domolit, un senti­ment de răzbunare a pus stăpâ­­ni­e pe el, şi şi-a zis : — Ea mă lasă din când in când , eu o s-o las de tot. Să ve­dem cine e în pagubă ! A dat fuga la parchet, a luat urma primului procuror, care a­­sista la reprezentaţia unei tru­pe venite în turneu din Capi­tală şi a obţinut ordinul către comisariat ca să instrumenteze în flagrantul­ delictt de adulter. Din nefericire, când să ajungă la faţa locului, constatară că com­plicele tocmai eşise pe poartă. Şi au amânat lovitura pentru a doua seară. Numai el ştie cât a suferit peste zi, căsnindu-se să pară se­nin şi nebăn­­ui­elor, ca să nu-şi trezească soţia, să râdă de glu­mele ei şi să se declare fericit de giugiulelile cu care nu-1 slăbea o clipă. In sfârşit, soseşte ora plecării la serviciu pentru noapte mare. Pregătit, subcomisarul îl aş­tepta în colţ. Şi la cinci minute du­pă ce musafirul necunoscut se strecură din nou pe uşe, un ciocănit rar fu urmat de o po­runcă gravă : — In numele legii, deschideţi! N-a răspuns de­cât un sgomot de paşi pe podele. — In numele legii, deschi.... Somaţia subcomisarului nu se terminase, şi uşa se deschise brusc. In prag apăru un bărbat ţanţoş, fixă aspru pe poliţist, care începuse să dârdâe cu mâna la chipiu, şi-i zise so­lemn, arătând o insignă de la piept: — In numele legii, să pleci imediat! Spre uimirea soțului, subco­misarul îl luă de mânecă şi-l pomi spre comisariat, spunân­­du-i la Ureche : —--E domnul procuror de ser­viciu ! . — Păi la mine acasă ? ! — Peste tot! Și tot drumul i-a tocat, ca să-l convingă că nu era compe­­tinte să instrumenteze și nu putea să nu execute ordinul de a pleca, — pe cânjd umbra ce se strecura de obicei în locul lui, dispăru spre capul celalt al uliței.­ ­*­­ Don José k In jurul unor declaraţii • •• Intr'o anemică consfătuire po­litică ţinută zilele trecute la Craiova, d. Al. Marghiloman a crezut că ar fi mormentul psicho­­logic să justifice nenorocita sa politică şi atitudinea din epoca neutralităţii şi a războiului. P­ostul prim-ministru al ocupa­ţiei germane, nu numai că n’a contribuit cu nimic să zdrunci­ne opinia generală asupra ace­lei politici şi atitudini, dar o şi întăreşte. D. Al. Marghiloman păstrează convingerea că... dacă am fi ur­mat politica sa din 1­9­3—1918... „tot obţineam ceea ce D-zeu ne-a dat şi că ar fi mii de suflete de buni români, cari nu şi-ar fi lă­sat oasele de­geaba prin spitale şi tranşee!“. E nu numai o mare doză de inconştienţă în aceste vorbe, dar şi o sfidare aruncată sutelor de mii de eroi, care au luptat vite­jeşte şi s-au sacrificat pentru putinţa înfăptuirii acestei Ro­­mânii Mari. D. AL Marghiloman a avut apoi nedelicateţea să ponegreas­că memoria marelui Take Io­nescu, sub motiv că pe când a­i­cesta plecase la Paris, în 1918, I d-sa... ,,se sacrifică“ la Bucu- I reşli şi după sfaturile genera­lului Christescu, tergiversa rati­ficarea tratatului de pace! In •'.nlitate, pe când Take Ionescu apăra călduros la Paris cauza României şi asigura contactul ţării conştiente cu Aliaţii, d. Al. Marghiloman, sub obsesiunea patologică a germanismului, fă­cea tot ce sta in putinţă ca să grăbească ratificarea nenoroci­tului tratat de la Bucureşti. Cine a contribuit la zădărnici­rea ratificării? Regele. Declaraţiile făcute de Regele Ferdinand, ziarului „Ti­mes“ din Aprilie 1919, sunt ca-­ tegorice î?­ această privinţăL VSuveranul­ nostru [af. spus fa­ lunci că a trebuit „cu toate pre­siunile ce s’au făcut, cu toate ameniţările şi cu toate argu­mentele ce ni s’au invocat”. să nu ratifice tratatul de pace, im­pus de germani. Se înţelege de la sine cine a făcut presiunile, cine a amenin­ţat şi cine a argumentat pentru Germania şi împotriva interese­lor României.„ W~ Drepturile văduvelor de războiu — Prea multe condiţiuni şi formalităţi. — Abuzurile unor perceptori rurali — Românii cari au răspuns la chemarea patriei şi au murit eroi nu şi-au precupeţit sân­gele şi n’au pus condiţiuni. După ce vălvara primejdiei a trecut, dregătorii ţărei pun condiţiuni femeilor rămase de pe urma acestor viteji, vădu­velor­ de răsboi Cunoaştem cazuri concrete şi unul este următorul: O fe­mee din comuna Amara, vă­duvă de răsboi, cu două copii mici, a intrat în serviciul u­­nei familii ca servitoare şi a cerut transferarea modestei sale pensii de la Ialomiţa la Ilfov. A trebuit să obţină cer­tificate de la I. O .V., de acolo să meargă la ministerul de fi­nanţe, apoi la administraţiile financiare Ialomiţa şi Ilfov, să­ i se ceară bilet de la biroul populaţiei, certificat de maha­la că nu­ ocupă slujbă politi­că, etc­, etc., când biata femee nu Ştie nici să iscălească Şi nu cunoaşte rosturile prin Bucureşti. Funcţionarii n’au nici o vi­nă, pentru că ei sunt obligaţi să execute prescripţiunîle impuse de legi şî dispoziţiuni ministeriale. Ne întrebăm în­să : pentru ce atâtea formali­tăţi, pentru o meschină pen­sie de câte­va zeci de lei ? . Dau­ mai e­u­ altceva ? Sunt comune rurale unde percepţia ştirbea din dreptul acestor văduve, folosindu-se de neştiinţa de carte a bietelor femei.­­ M­inisterul de finanţe cu­noaşte şi el astfel de cazuri, şi totuşi nu se poate face ni­mic. » .. .. . .vi Ar trebui să se facă anche­tă în jurul acestor netrebnicii, pentru ca să înceteze odată scandalul provocat de oameni fără scrupule, cari nu se gân­desc că fac o nelegiuire a­­tunci când rup pânea dela gu­ra văduvelor și orfanilor de răsboi.­­ , , i In această privință cazul a­­mărâtei dela Amara e suges­tiv. f Organizaţia f comunişti' I, din Cobei Ismail, 21 Iunie. „ Relativ la cele publicate de unei© ziare despre organiza-­ tia comunistă dîn comuna Cu­bei vă pot da următoarele f*a­mănunte : Din cercetările făcuta­­de co­mandantul companiei de jan­darmi Ism­ail, în legătură cu autorităţile, respective, au re­zultat următoarei©. In comu­na Cubei, încă dân­­anul 1921, a luat fiinţă o organizaţi© co­munistă. Toţî membrii acestei,­­orga­nizaţiî sunt bulgari şî găgă­­uţi. De la­ început au luat par­te : Ivan K­adgioglu, actual învăţător, fost sublocat­ în­ ar­mata rusă; Petre Caracîoban, fost căpitan în armata rusă ; Gh. Colcev, Nicolae Badgî, ac­tual învăţător M. Gurgurov, student;­­ Ivan Iordanov, în­văţător ; Ili­isiu Ivan, advorcat şi primar al Bolgradului în timpul revoluţiei­; OSm» actual primar al­ comunei1 Cu-L bei şi.alţî 41,Inşi. ■■ (V-») $ Această • organizaţie avea­ strânse legături cu Inginerul Gurov dîn Cetatea-Albă. S’au găsit asupra lor treizeci mîi lei pe­­care îi întrebuinţa la propaganda, 225 broşuri co­­muniste, Iar într’o sticlă scrîş­ne o hârtie cerată, modul cum treime să se organizeze cornu­, niştîî. In programul lor e pre­văzută şi aruncarea în aer prîn explozibile a unui tren între Reni-Bolgrad., Iar scopul de căpetenie era să poată ajunge în parlamentul s­tării unii din­tre membrii acestei organiza­­ţiuni îi-'-Y La descoperirea şî prinderea lor a contribuit mult coman­dantul companiei de jandarmi Ismail, ajutat de 2­3 protonîerî destoinici şi 23 jandarmi. .*• . . Toii comuniştii cu acte în­ regulă, au fost înaintaţi par­chetului de Ismail şî în urmă transportaţi la comandamen­tul militar al Basarabiei, la Chişinău. .. Comp. * • ■ ' \fl •. * ...... Pentru sezonul bu­* fior B&rnamentul la zia­rul „UNIVERSUL” SOSta lei 40 lăstar. Primăriei din Varşovia

Next