Universul, iunie 1923 (Anul 41, nr. 141-170)
1923-06-25 / nr. 165
PUI PIERDUTE îndemnaţi, fie de nevoia de a îngriji de sănătate, fie de nevoia de odihnă, fie numai de dorinţa de a schimba, vremelnic, locul şi clima, mulţi dintre noi călătorim, în lunile de vară, în cuprinsul ţării, unii cutreerând ţara din hotar în hotar. Timpul verii şi prilejurile ce avem sunt neasemănat prielnice cunoaşterii frumuseţilor şi bogăţiilor ţării. Sunt locuri ce impresionează adeseori pe străinul blazat, ajuns la noi după ce a străbătut lumea în lungul şi’n latul ei; sunt locuri ce amintesc, din trecutul depărtat şi din zilele mai apropiate de noi, fapte mari şi mari jertfe ce au contribuit la păstrarea şi întregirea pământului strămoşesc; sunt locuri ce fac înţeleasă, şi pentru nepriceput, faima de bogăţie şi de rodnicia necurmată a acestui pâmănt. Sunt de cunoscut locuri şi oameni a căror cunoaştere nu-i o nevoe peste care putem trece. Totuşi câţi dintre noi, dintre, cei cari putem călători, suntem în drept să spunem, că ne cunoaştem ţara ? Şi câte nevoie e s’o poată cunoaşte chiar şî acei carî n’au uşor putinţa de a călători! închişi în cuprinsul de Viaţă al unui sat, sau al unei staţiunî balneare ori climaterice, ne mulţumim să petrecem acolo luna sau lunile de vacanţă, îngăduindu-ne cel mult luxul unor puţin folositoare excursiuni în împrejurimi. Cu odihnă prelungită peste trebuinţe, cu mici petreceri în familie, sau între cunoscuţi, cu vorbe de trecere de vreme, alte ori cu petreceri ce nu pot fi numite „nevinovate^, vremea trece şi ne înnapoiem în cuprinsul de griji mari şi mici, de muncă şi de străduinţe ce alcătuiesc viaţa. . S’ar părea că paguba de a fî pierdut prilejurile avute să ne cunoaştem ţara nu e prea mare. Dar oricine judecă, poate să-şi dea seama de însemnătatea acestei pagube. De ce această nepăsare, această lipsă de interes faţă de feluritele şi instructivele aspecte ale pitorescului şi vieţii sociale şi economice ale ţării? Românul nu-i sedentar, nu pregetă, lipsit de dorinţa de a vedea şi de a şti, de a cunoaşte, nu e, afară de rare excepţiuni- Atunci? Din nefericire, pare-se că lipsiţi de dorinţa de a şti şi de a cunoaşte, lipsiţi de impresionabilitate, sunt tocmai acei cari au datoria să susţină şi să sporească aceste bune însuşiri, vădind interesul ce-l avem de a ne cunoaşte ţara. Ne pare rău, că trebue să luăm ca termen de comparaţie ceia ce se face în alte părţi; dar în cazul acesta, comparaţiunea e inevitabilă. In Franţa, companiile de căi ferate, desigur din motive comerciale, dar servind implicit mari interese ale educaţiunii naţionale, fac o inteligentă şi rodnică propagandă în ce priveşte pitorescul diferitelor regiuni ale Franţei. Numeroase publicaţiuni de dibace vulgarizare stăruiesc asupra bogăţiilor Franţei şi asupra condiţiunilor de punere în valoare a acestor bogăţii. In Belgia, trenuri de circuit şi o îngrijită publicitate susţin interesul pentru cunoaşterea ţării. In Germania, — vorbim despre un obiceiu din vremuri bune, care nu poate să dispară, — numeroase societăţi culturale şi de turism îşi fac un titlu de merit din organizarea şi înlesnirea excursiunilor cu scop de cunoaştere a ţării. Peste tot, numeroase publicaţiuni, cu scop bine determinat, admirabile din toate punctele de vedere—literar, al formei şi al înformaţîunii şi documentării, şi acel al execuţiei grafice, ca şi al preţurilor — întreţin viu interesul pentru excursîuni şi pentru înţelegerea însemnătăţii locurilor văzute. Cât câştigă din toate astea o ţară? Atât cât poate câştiga din creşterea de netăgăduit, a iubirii de ţară, cu alte cuvinte din creşterea patriotismului adevărat, şi activ. La noi — nimic. Se poate ca unii dintre scriitorii noştri, cari au cutreerat ţara, uneori cu misiuni oficiale, să pregătească oarecare lucrări în sensul acesta, el, cari au şi datoria şi putinţa să scrie. Se poate. Dar, până acum n’am auzit. Deci, dacă acel cari călătoresc nu prea vad ceiace au datoria să vadă, de vină nu sunt numai ei, ci şi aceia cari au datoria să le deschidă ochii și să le învioreze sufletele. î. S. Gernailand Propaganda franezi *— Discuţii in Cameră — Răspunsul i-lui Poincare. Fonduri insuficiente — Paris, 22.’(Rador). — La seriat, cu ocazia discutiunii asupra bugetului ministerului de externe, d. De Jouvenel a ţinut un discurs declarând, că, regretă, că propaganda franceză în străinătate dispune de credite derizorii, pe când Germania cheltueşte sume considerabile pentru a răspândi în lumea întreaga ştiri inexacte şi tendenţioase. , Oratorul a arătat că Germania a pus pe un cetăţean elveţian în capul direcţiunii generale al comitetului de propagandă dând astfel acestei instituţiuni un pretins caracter de imparţialitate. D. Poincaré a recunoscut, că propaganda franceză este înzestrată cu credite insuficiente. In legătură cu aceste discuţiuni, se anunţă din Berna că în şedinţa Camerii, d. Motto, şeful departamentului politic a declarat, că este o eroare a se insista asupra evenimentelor din Germania ocupată şi de a se trece în schimb sub tăcere toate grozăviile săvârşite în timpul răsboiului de armatele germane în ţinuturile invadate. sem Chestiunea dezarmări Tratate de garanţie mutuală Răspunsul franţei către Societatea flatraţiilor Geneva, 23. — Guvernul francez a făcut cunoscut secretaria-tului general al Societăţii Naţiunilor, părerea sa asupra hotărîrei Adunărei din Geneva, cu privire laprocetele de tratate pentru garanţia mutuală şi reducerea armamentelor. Guvernul francez recunoaşte nevoia ca aceste două chestiuni: aceia a siguranţei naţionale şi reducerea armamentelor să fie legate împreună şi-şi exprimă cea mai vie dorinţă de a colabora la sforţările întreprinse de Societatea Naţiunilor. Guvernul francez observă insă, că înainte de a se redacta proectul acestor tratate, ar trebui să se pună cu toţii de acord în ceea ce priveşte organizarea precisă şi eficace a asistenţei mutuale între statele membre ale Societăţei Naţiunilor, asistenţă care ar fi singurul mijloc care ar permite reducerea armamentelor naţionale. Acest scop insă n’ar putea fi atins prin aplicarea exclusivă numai a uneia dintre cele două metode propuse de Adunare, anume: un tratat general între toate naţiunile membre, sau tratate particulare. Propune că ar fi mai bine să se combine aceste două forme de asistenţă mutuală ţinând seama şi de realităţile tehnice şi de situaţiunile politice care diferă de la stat la stat. Statele, care sunt hotărite să facă împreună faţă pericolelor comune, ar putea să încheie convenţiuni particulare precise garantând ajutorul militar imediat. Aceste convenţii ar viza in special anume conflicte eventuale. Pe de altă parte, un tratat general, în cadrul căruia ar intra convenţiile particulare sus citate, ar garanta tuturor statelor un ajutor general, progresiv și condițional. MOZAICURI CANCERUL ŞI RAZELE X. — Intr'un spital din New- York, o femee a fost supusă timp de 13 ore consecutive la acţiunea razelor X de 240.000 volţi, spre a o vindeca de cancer. Tratamentul, se pare, a fost Încoronat de succes. LEGITIMAREA COPIILOR NATURALI prin căsătoria ulterioară a părinţilor nu era admisă de austera legislaţie a Angliei. Acum Camera comunelor a votat o lege pentru admiterea ei aşa cum e şi la noi şi în alte ţări. GERMANIA NU-ŞI PLĂTEŞTE DATORIILE şi se plânge că e săracă, dar statistica oficiala din urmă arată că posedă cu 20 la sută mai multe locomotive şi vagoane de marfă decât în 1913. Numai numărul vagoanelor de călători a rămas acelaș. UN OCTOGENAR DIRECTOR DE ZIAR. — Ziariștii parizieni au sărbătorit pe Arthur Meyer, eminentul director de ziar al lui „Gaulois“, publicist care, cu toată vârsta de optzeci de ani, continuă zilnic activitatea sa de publicist și observatorjudicios al evenimentelor. Complotul din Budapesta Budapesca, 22. — La poliţia din Budapesta se mai află arestaţi 16 indivizi, implicaţi în complotul împotriva guvernului Bethlen. Ei au declarat la interogator că răsturnarea cabinetului Bethlen urma să se facă cu orice mijloace. Camera comunelor și minimul de salariu la minieri Londra; 23. (Rador). — Camera comunelor a respins ori In urma propunerii d-lui Baldwin cu 230 voturi contra 154, proiectul de lege, elaborat de partidul muncii, care cerea fixarea de salarii minimale pentru muncitorii minieri. In cercurile politice engleze, se consideră că acest vot este începutul unor lupte grele în chestia salariilor, în sânul celor mai însemnate industrii. MIEU HUIEI Ii re Isist Listele No. 21 B și 40 încredințate d-lui Nicolae Rădulescu-Dobrogea (Soroca). Primăria orașului Soroca 5000 N. Rădulescu Dobrogea 209 Clubul „Unirea și înfrățirea“ din Soroca 509 Baron Mesr 203 I. Aronovici 50 Fabrica de spirt Mănduc 200 F. Voloch 509 I. Tzuckermann 100 Camil Sternads 100 Alexandru Portossi 50 Ion Teodorescu 50 T. Pincta 500 A. Iacomy 100 Total 7420 Din partea primăriei oraşului Soroca primim următoarea scrisoare : Domnule Director, Comisiunea interimară, In numele populaţiunii oraşului Soroca, pătrunsă de apelul ce ziarul ,,Universul“ a făcut și face către opinia publică, de a subscri orice sumă, pentru strângerea unui fond, care să servească la întruchiparea aceluia care a fost marele și eminentul bărbat de stat Take Ionescu, are onoare a depune, prin subsemnatul, în acest scop suma de lei 5000, donată de primăria oraşului Soroca. Cu deosebită stimă, Preşedintele comisiunii interimare a oraşului Soroca (ss) Nic. Rădulescu Dobrogea Ion Brunescu 40 Vasile Secară 40 A. Mazur 100 Iosif Eigurt 100 St. Lîcu 20 G. Niculescu 20 ■«MP • ♦ »40*«— „Şoseaua sfânta“ Lafayette, 22. — Camera franceză a votat legea clasând printre şoselele naţionale întreaga reţea de cale ferată ce leagă Bar-le-Duc cu Verdun şi care va forma aşa numita „şosea sfântă" ce va fi împodobită cu un arc de triumf şi de-a lungul căreia vor fi aşezate posturi comemorative. CATASTROFA DIN SICILIA Erupţia vulcanului Etnae In scădere 60.000 oameni şi-su părăsit vetrele Roma, 22. '(Rador).În regiunea Etnei se anunţă că activitatea vulcanului este în scădere. Se confirmă ştirea că Lingua Glossa nu mai este în ^epicoL Erupţia vulcanului ar fi atins punctul culminant. Se constată că jertfe omeneşti n'au fost, erupţia vulcanului a avut numai ca urmare că 60.000 de oameni au trebuit să părăsească vetrele. O MOŢIUNE DE SIMPATIE PENTRU ITALIA IN SENATUL FRANCEZ Paris, 22. — Un grup de senatori a depus moţiunea următoare: „Senatul francez, în faţa dezastrelor nouei erupţii a vulcanului Etna, expune sentimentele ţării şi adresează naturiei italiene, care în zilele ele suferinţă a fost alături de Franţa şi de aliaţii ei,asigurarea simpatiei profunde“. D. Selves, preşedintele comisiunii afacerilor străine se asociază simpatiei exprimată de către Senatul francez. Moţiunea a fost votată în unanimitate. SITUAŢIA GRAVA BAR NU CATASTROFALA Roma, 23. — Un comunicat oficial cu privire la erupţia Etnei arată că ziarele exagerează starea de lucruri. Situaţia deşi destul de gravă, nu a luat până acum însă proporţiile unei catastrofe. Nu se semnalează victime ; numai câteva case sunt distruse, tot astfel şi cu pământulile cultivările. In Castiglione numai gara este distrusă; circulaţia pe calea ferată este întreruptă până la Linguaglossa, unde au fost învăluite în lavă câteva case; trebue observat că acest sat se găseşte situat la 2 kilometri de vulcan. Erupţia a intrat acum în faza de descreştere. Pagubele se evaluează la 70 milioane lire. AJUTOARE PENTRU POPULAŢIE Roma, 22. — Numeroase oraşe au luat iniţiativa de a se face subscrieri în favoarea celor loviţi prin erupţiunea vulcanului; secretarul federaţiunei armatorilor italieni şi secretarul confederaţiunei industriei au oferit fiecare câte 50.000 lire. Directorul ziarului „Progresso” din New-York, a pus la dispoziţiunea nenorociţilor 100.000 de lire pe care le-a trimis lui Mussolini. Steass Ssa plliiăi eruapISTLiii Italia na se amestecă ta IM O desminţita iugoslavă Belgrad. 23. Din sursă oficială se desminte aserţiunile unui ziar din Zagreb, după care ministrul de externe al Iugoslaviei, ar fi declarat, că are dovezi sigure, că Italia a participat din punct de vedere financiar ,la acţiunea subversivă din Albania. Ziarul, care a publicat această știre, a fost dat în judecată. Ungaria şi naţionale Budapesta, 22 (Rador).—Monitorul Oficial publică un decret al guvernului, care conţine dispoziţiuni foarte importante cu privire la obligaţiunile impuse Ungariei de tratatul de la Trianon cu privire la drepturile minorităţilor naţionale din Ungaria. Decretul prevede egalitatea drepturilor civile a tuturor cetăţenilor, fără deosebire de rasă sau confesiuni, precum şi deplină egalitate în faţa instanţelor judecătoreşti şi capacitatea de a obţine diferite demnităţi şifuncţiuni publice în orice profesiune. Decretul garantează întrebuinţarea limbei de origine, fie în viaţa privată, fie în cultul religios, în materie de presă sau în întrunirile publice. Această lege trebuie să fie publicată şi la diversele limbi ale minorităţilor. Intr’o „comună în care minorita- ţile formează cel puţin a cincea parte din populaţie se va putea întrebuinţa limba minorităţii respective. Fiecare minoritate va putea obţine creiarea unei cate- dre universitare, la care cursu- rile vor fi predate în limba de origină. Constituirea oricărei so- cietăţi este îngăduită în aceleaşi conditiunL. - J a M8«aBaa&«s « msm Un răspuns Ziarul „Lupta“ spune că „Universul“ n'a crezut de cuviinţă să facă comentarii interview-ului, ce ni l-a acordat d. Vintilă Brătianu, ministrul de finanţe, In ce priveşte „campania mizerabilă“, care se duce de câtva timp in străinătate împotriva intereselor ţării. Confratele nostru ar fi putut citi cu 21 ore înainte, tot în „Universul“, un articol reprodus din ,,,Le Journal“, însoţit de comentarii in aceeaş chestie. In ce priveşte punctul nostru de vedere în chestia capitalurilor străine, el e destul de cunoscut şi în repetate rânduri am atras atenţia conducătorilor partidului liberal, că refacerea ţării şi punerea în valoare a bogăţiilor noastre nu se poate îndeplini numai „prin noi înşine“ din nefericire, ci şi cu concursul, în anume condiţiuni de colaborare, a capitalului străin. Şomajul în Rusia — Din 2 milioane lucrători, 320.000 n'an de lucru — Bolşevicii ruşi invoacă mereu o scuză: toate nenorocirile provocate de mişcarea lor, vor folosi populaţiei muncitoare”. Rezultatul e Insă tocmai dinpotrivă. Căci iată, după statistica Sovietelor, cum sporeşte nu- i mărul muncitorilor fără lucru , din cele 52 oraşe principale. In Ianuarie 1922 erau 67.000, în Februarie 88.600, în August 308.000, în Ianuarie 1923, erau 305.984, în Februarie 320.307, — dintr'o populaţie totală de lu- I crători de 2 milioane. Nu mai avem nimic de adăogat. ., ...... la asiei la polul nord Paris, 23. — Ziarele anunță, că locotenentul aviator francez Depayer va încerca în curând să atingă, în avion, Polul Nord, pornind din Baia Fecioarei, situată în insula Danezilor la Spitzberg. Oei cu trupele turceşti la graşia Siriei Constantinopol, £3. — La nota guvernului francez, care întreba asupra numeroaselor trupe turceşti aflate la graniţa Siriei, reprezentanţii Turciei au răspuns că acele trupe provin din dislocarea armatei turce. m converinţa sleia Sia Marguerita — Comisia Italo-Iugoslavă lulucrează — Zara, 23. ’— Sa întrunit Comisiunea mixtă italo-iugoslavă care se va ocupa cu evaluarea bunurilor atât provinciale cât şi comunale, cu aplicarea acordurilor din Santa Marguerite. Lucrările vor dura aproape 6 săptămâni. Prelungirea alianţei este o slovacăăDiană Praga, 22. — Cu ocazia schimbului ratificării pentru prelungirea tratatului de alianţă cehoslovacă - română, telegrame au fost schimbate între d-nii miniştri Benaş şi Duca, subliniind importanţa o etică a acestei alianţe. FILAE L ....... Ca să vă convingeţi de adevărul celor ce vă scriu, n'aveţi decât să observaţi cu atenţiune. De câte ori sunteţi de serviciu noaptea, îşi face intrarea altcineva, care pe semne că e de serviciu acasă la dv.... Vă salut. „ Un binevoitor”. A rămas năuc la citirea scrisorii. Noroc că trebuia să lipsească chiar în seara aceea şi în cea următoare şi prin urmare problema avea să se rezolve repede, să nu-1 chinuiască prea mult. k.%! Seara, după ce nevasta l-a îmbrăţişat, dojenindu-1 drăgălaş că prea o lasă singură, a plecat, — dar numai până la o sută de paşi, unde s‘a ascuns după un pom. La multă aşteptare na fost supus; un bărbat s‘a strecurat repede In casă. In primul moment, a avut o mişcare de tigru. S‘ar fi repezit şi ar fi sfâşia!. Dar, ca prin farmec, s‘a domolit, un sentiment de răzbunare a pus stăpânie pe el, şi şi-a zis : — Ea mă lasă din când in când , eu o s-o las de tot. Să vedem cine e în pagubă ! A dat fuga la parchet, a luat urma primului procuror, care asista la reprezentaţia unei trupe venite în turneu din Capitală şi a obţinut ordinul către comisariat ca să instrumenteze în flagrantul delictt de adulter. Din nefericire, când să ajungă la faţa locului, constatară că complicele tocmai eşise pe poartă. Şi au amânat lovitura pentru a doua seară. Numai el ştie cât a suferit peste zi, căsnindu-se să pară senin şi nebănuielor, ca să nu-şi trezească soţia, să râdă de glumele ei şi să se declare fericit de giugiulelile cu care nu-1 slăbea o clipă. In sfârşit, soseşte ora plecării la serviciu pentru noapte mare. Pregătit, subcomisarul îl aştepta în colţ. Şi la cinci minute după ce musafirul necunoscut se strecură din nou pe uşe, un ciocănit rar fu urmat de o poruncă gravă : — In numele legii, deschideţi! N-a răspuns decât un sgomot de paşi pe podele. — In numele legii, deschi.... Somaţia subcomisarului nu se terminase, şi uşa se deschise brusc. In prag apăru un bărbat ţanţoş, fixă aspru pe poliţist, care începuse să dârdâe cu mâna la chipiu, şi-i zise solemn, arătând o insignă de la piept: — In numele legii, să pleci imediat! Spre uimirea soțului, subcomisarul îl luă de mânecă şi-l pomi spre comisariat, spunându-i la Ureche : —--E domnul procuror de serviciu ! . — Păi la mine acasă ? ! — Peste tot! Și tot drumul i-a tocat, ca să-l convingă că nu era competinte să instrumenteze și nu putea să nu execute ordinul de a pleca, — pe cânjd umbra ce se strecura de obicei în locul lui, dispăru spre capul celalt al uliței. * Don José k In jurul unor declaraţii • •• Intr'o anemică consfătuire politică ţinută zilele trecute la Craiova, d. Al. Marghiloman a crezut că ar fi mormentul psichologic să justifice nenorocita sa politică şi atitudinea din epoca neutralităţii şi a războiului. Postul prim-ministru al ocupaţiei germane, nu numai că n’a contribuit cu nimic să zdruncine opinia generală asupra acelei politici şi atitudini, dar o şi întăreşte. D. Al. Marghiloman păstrează convingerea că... dacă am fi urmat politica sa din 193—1918... „tot obţineam ceea ce D-zeu ne-a dat şi că ar fi mii de suflete de buni români, cari nu şi-ar fi lăsat oasele degeaba prin spitale şi tranşee!“. E nu numai o mare doză de inconştienţă în aceste vorbe, dar şi o sfidare aruncată sutelor de mii de eroi, care au luptat vitejeşte şi s-au sacrificat pentru putinţa înfăptuirii acestei Românii Mari. D. AL Marghiloman a avut apoi nedelicateţea să ponegrească memoria marelui Take Ionescu, sub motiv că pe când aicesta plecase la Paris, în 1918, I d-sa... ,,se sacrifică“ la Bucu- I reşli şi după sfaturile generalului Christescu, tergiversa ratificarea tratatului de pace! In •'.nlitate, pe când Take Ionescu apăra călduros la Paris cauza României şi asigura contactul ţării conştiente cu Aliaţii, d. Al. Marghiloman, sub obsesiunea patologică a germanismului, făcea tot ce sta in putinţă ca să grăbească ratificarea nenorocitului tratat de la Bucureşti. Cine a contribuit la zădărnicirea ratificării? Regele. Declaraţiile făcute de Regele Ferdinand, ziarului „Times“ din Aprilie 1919, sunt ca- tegorice î? această privinţăL VSuveranul nostru [af. spus fa lunci că a trebuit „cu toate presiunile ce s’au făcut, cu toate ameniţările şi cu toate argumentele ce ni s’au invocat”. să nu ratifice tratatul de pace, impus de germani. Se înţelege de la sine cine a făcut presiunile, cine a ameninţat şi cine a argumentat pentru Germania şi împotriva intereselor României.„ W~ Drepturile văduvelor de războiu — Prea multe condiţiuni şi formalităţi. — Abuzurile unor perceptori rurali — Românii cari au răspuns la chemarea patriei şi au murit eroi nu şi-au precupeţit sângele şi n’au pus condiţiuni. După ce vălvara primejdiei a trecut, dregătorii ţărei pun condiţiuni femeilor rămase de pe urma acestor viteji, văduvelor de răsboi Cunoaştem cazuri concrete şi unul este următorul: O femee din comuna Amara, văduvă de răsboi, cu două copii mici, a intrat în serviciul unei familii ca servitoare şi a cerut transferarea modestei sale pensii de la Ialomiţa la Ilfov. A trebuit să obţină certificate de la I. O .V., de acolo să meargă la ministerul de finanţe, apoi la administraţiile financiare Ialomiţa şi Ilfov, să i se ceară bilet de la biroul populaţiei, certificat de mahala că nu ocupă slujbă politică, etc, etc., când biata femee nu Ştie nici să iscălească Şi nu cunoaşte rosturile prin Bucureşti. Funcţionarii n’au nici o vină, pentru că ei sunt obligaţi să execute prescripţiunîle impuse de legi şî dispoziţiuni ministeriale. Ne întrebăm însă : pentru ce atâtea formalităţi, pentru o meschină pensie de câteva zeci de lei ? . Dau mai eu altceva ? Sunt comune rurale unde percepţia ştirbea din dreptul acestor văduve, folosindu-se de neştiinţa de carte a bietelor femei. Ministerul de finanţe cunoaşte şi el astfel de cazuri, şi totuşi nu se poate face nimic. » .. .. . .vi Ar trebui să se facă anchetă în jurul acestor netrebnicii, pentru ca să înceteze odată scandalul provocat de oameni fără scrupule, cari nu se gândesc că fac o nelegiuire atunci când rup pânea dela gura văduvelor și orfanilor de răsboi. , , i In această privință cazul amărâtei dela Amara e sugestiv. f Organizaţia f comunişti' I, din Cobei Ismail, 21 Iunie. „ Relativ la cele publicate de unei© ziare despre organiza- tia comunistă dîn comuna Cubei vă pot da următoarele f*amănunte : Din cercetările făcutade comandantul companiei de jandarmi Ismail, în legătură cu autorităţile, respective, au rezultat următoarei©. In comuna Cubei, încă dânanul 1921, a luat fiinţă o organizaţi© comunistă. Toţî membrii acestei,organizaţiî sunt bulgari şî găgăuţi. De la început au luat parte : Ivan Kadgioglu, actual învăţător, fost sublocat în armata rusă; Petre Caracîoban, fost căpitan în armata rusă ; Gh. Colcev, Nicolae Badgî, actual învăţător M. Gurgurov, student; Ivan Iordanov, învăţător ; Iliisiu Ivan, advorcat şi primar al Bolgradului în timpul revoluţiei; OSm» actual primar al comunei1 Cu-L bei şi.alţî 41,Inşi. ■■ (V-») $ Această • organizaţie avea strânse legături cu Inginerul Gurov dîn Cetatea-Albă. S’au găsit asupra lor treizeci mîi lei pecare îi întrebuinţa la propaganda, 225 broşuri comuniste, Iar într’o sticlă scrîşne o hârtie cerată, modul cum treime să se organizeze cornu, niştîî. In programul lor e prevăzută şi aruncarea în aer prîn explozibile a unui tren între Reni-Bolgrad., Iar scopul de căpetenie era să poată ajunge în parlamentul stării unii dintre membrii acestei organizaţiuni îi-'-Y La descoperirea şî prinderea lor a contribuit mult comandantul companiei de jandarmi Ismail, ajutat de 23 protonîerî destoinici şi 23 jandarmi. .*• . . Toii comuniştii cu acte în regulă, au fost înaintaţi parchetului de Ismail şî în urmă transportaţi la comandamentul militar al Basarabiei, la Chişinău. .. Comp. * • ■ ' \fl •. * ...... Pentru sezonul bu* fior B&rnamentul la ziarul „UNIVERSUL” SOSta lei 40 lăstar. Primăriei din Varşovia