Universul, iulie 1923 (Anul 41, nr. 171-201)

1923-07-01 / nr. 171

GJITILURILE STREINE . După o îndelungată pierdere de timp, ara ajuns toţi acolo de t­nde am plecat, la recu­noaşterea trebuinţei de ne­­înlăturat,de a folosi, pe lângă capitalurile româneşti, şi ca­pitaluri străine, pentru gră­birea, refacerii noastre econo­mice şi pentru punerea nu de­ţinem valorificării bogăţiilor ţării. Telegrame primite din Paris şi Londra ne vestesc, că d. Vîntilă Brătîainu a făcut ziarelor locale, cu prilejul că­lătoriei d-sale, declaraţii din care reese neted că d-sa, ve­nind în contact cu cercurile financiare franceze şi engleze, a ţinut să discute şi chesti­unea, valorif­ căii bogăţiilor noastre economice, în legătu­ră cu trebuinţa participării capitalurilor străine­ Faptul că d. Vinttel Brătia­­nu a făcut acest pas nu ne suprinde ; mai curând sau mai târziu, d-sa trebuia să a­­jungă la convingerea, că „Prin noi înşi­ne“ poate, fi o formulă de politică economică foarte plăcută şi foarte onorabilă, dar că putinţa aplicării ei tot atât de uşoară la găsirea unei atari formule Anii de expe­rienţă, de după războiu, ne­­au dovedit acest lucru cu prisosinţă. Faptul confirmă, în acela? timp, temeinicia judecati­i fruntaşilor politicii noastre, cari au înţeles de mult şi au susţinut, că nu ne putem dis­pensa de capitaluri străine pentru lărgirea cadrului vieţii noastre economice. Participarea capitalurilor străine, potrivită intereselor noastre naţionale, ne deschide perspective considerabile pen­tru f­­abnică reculegere eco­nomică şi financiară a ţării, creând condiţiunile trebui­toare unei intense activităţi economice. Rămâne însă o părere de rău,­ dacă tot trebuia să a­­jungem aici, de ce ţara a fost lăsată să se zbată patru ani de zi­le, în frigurile unei lupte de neizbutită refacere econo­mică ? Cu bogăţiile pământu­lui nostru, puse în stare de valorificare la timp, am fi fost scutiţi de greutăţile şi de grijile de azi. A­lianța arisano-cehoslovacă SCHIMB DE TEIXGRAME Cu ocazia schimbului de ra­tificări ale tratatului de alianţă româno-cehoslovacă, prelungit de curând pe încă trei ani, schimb care s'a făcut la 19 iunie, d. Du­ca, ministru de externe al Ro­mâniei, a adresat d-lui Benes, ministru de externe al Cehoslo­vaciei, următoarea telegramă. ..Ţin in momentul in care a­­lianţa noastră, a fost reinoită, să vă asigur încă odată de sentimen­tele, de sinceră prietenie cari ne unesc cu Cehoslovacia. România vede în această alianţă, cel mai bun mijloc de a urma politica ei de consolidare şi de pace şi a­­preciază mult calităţile poporu­lui dv. şi rolul lui civilizator. Cât pentru dv., permiteţi-mi să reînoesc expresiunea prieteniei mele şi a vitregei noastre consi­deraţii“. D. Beneş a răspuns în urmă­torii termeni: ,,Găsesc cu plăcere ocazia de a reînoi Excelenţei voastre senti­mentele de amiciţie şi încrede­re ce republica Cehoslovacă păstrează pentru patria dv. A­­ceastă alianţă nu-i decât expre­sia naturală a tendinţelor paci­fice de cari sunt însufleţite ţă­rile noastre, urmând astfel poli­tica, lor îndreptată spre conso­lidarea, ordinei stabilită de tra­tate. Rog pe Excelenta voastră să primească asigurarea prea devotatelor mele sentimente și a sincerilor mele amintiri“. , nftre sarâCMiioră şi morar­­­fe h e» Sas» $ /V O niiiBfpisaiiiisa­­ — Cs ne scrie­m verhia agriealfor — Cele afirmate în dese rânduri,­­de către cei cari au susţinut că morarii sunt autorii scumpirei pâinei, sunt perfect adevărate şi dovadă stau numeroasele întâmpinări ce le primim de la oameni de specialitate şi cunoscători. Un vechiu agricultor ne scrie: „morarii sânt singurii cari au scumpit preţul pâinei pentru că au monopolisat măcinatul grâului. In ţara noastră exista astăzi grâu suficient pentru toată lumea, numărul brutari­lor s'a înmulţit însă, dar acel al făinarilor e aproape inexis­tent. Acest fenomen e datorit cartelărei morarilor cari, mo­nopolizând măcinatul, specilea­­sa şi populaţia şi pa brutari, realizând milioane pe fiecare an. O moară din Muntenia a re­alizat anul trecut un beneficiu de S..560.OO0 lei, ceia ce nu ar fi mult după timpurile de azi, dar, in tot cazul, chiar 509.000 de lei i-ar fi fost de ajuns. „Morarii au ajuns singurii cumpărători de grâu din ţară, şi numai ei cumpără grâu­ sub preţul maximal — aceasta o spun din propria experienţă , în var­a anului trecut, — mulţi ţărani au fost nevoiţi să vândă viorii, amintită mai sus, grâul pe preţul de 28.000 lei va­gonul şi chiar mai ieftin, cu toate că preţul maximal era de 30.000 lei vagonul. Grâul vândut era de calita­tea 75/76 greutatea hectolitrică. M­ai departe, acelaşi vechiu­­ agrricultor se scrie: „Spre a se­­ îndrepta acest rău şi ca să­ i se I pună odată capăt, ar trebui ca I ministrul industriei şi comer,­i­ţuiii să oblige pe morari să ma­­­­cine grâu oricărui brutar, ne­­­­gustor, făinar etc., cum era şi I înnainte de răsboîu. De pildă, I acolo, unde există o singură­­ moară, să macine trei zile pe săptămână la străini şi alte trei -.die pentru morar, iar, in toca­­j ii taţi ca Bucureşti, să macine ! jumătate din numărul morilor j pentru populaţie şi cealaltă ju I mătate pentru morari, sau să I se procedeze tot pe câte trei zile,­­ ca In provincii. I „Prin aceasta s‘ar ameliora mult preţul şi calitatea pâinii, I căci concurenţa între cumpără- I torii de grâu ar urca intru câtva j preţul grâului şi ar stimula­­ cultura lui pe viitor , iar concu­­­­renţa în fabricarea şi vânzarea I pâinei va ieftini mult preţul j pâinei.­­ „Sub monopolul de azi al­­ măcinatului, orice încercare, pe calea ieftinirei pâinei, va fi de­­ prisos“. I Iată dar, că mulţi agricultori vin să susţină că trebuie sti­­­­mulată cultura grâului şi că desfiinţarea monopolului şi trustului morarilor ar duce la : Ieftinirea şi îmbunătăţirea ca­­­­litaţilor de pâine, prin stabili­­­­rea jocului firesc al concurenţei , care astăzi este înlăturat din pricina cupldităţei fără margi­ni a celor vizări. T. D. Libertatea femeilor în Turcia sub regimul kematist —IN JURUL ALEGERILOR— Constantinopol, 27. —­ Dela Instalarea regimului kematist s’a făcut o întinsă propa­gandă în favoarea acordării de libertăţi femeilor. Mustafa îiemal paşa a fost­ cel mai aprig susţinător al acestor­a­riVOCand JafiliCITrijici moderne romanele lui Pierre Loti, etc. In Constantinopol, ca şi în alte oraşe din Turcia, străinii sunt deziluzionaţi, de­oarece misterul haremurilor a dispă­rut. Azi, femeile turcilor se îmbracă după ultima modă pariziană; nici una nu-şi mai acoperă faţa. Femeile turci­lor beneficiază larg de liber­tatea ce li s’a acordat atât de uşor, fără revoluţie şi fără o picătură de sânge. Ele se preumblă­ singure, sau înto­vărăşite ele cavalerii lor, pe străzi, la apele dulci ale Eu­ropei, sau ale Asiei şi seara o petrece în numeroasele „dancing“-uri. Femeile apoi fac politică şi în recenteele alegeri ele au fost cele m­ai înfocate agente electorale ale partidului popo­rului. — partid înfiinţat şi condus de Mustafa Kemal paşa. Brăila, 28 Iunie Criza de pâine s’a accen­tuat în ultima săptămână a­­tât de mult, încât cine n’a uzat de forţă, a rămas lipsit de cel mai indispensabil ar­ticol de hrană. Brutăriile, au fost luate cu asalt de cu noapte. S’au întâmplat incidente grave, scandaluri şi bătăi între cei cari exasperaţi de spectrul foamei, au dat năvală să-şi poată procura o pâine. Ilustraţia de mai jos, este destul de elocventă. In acest timp, cele trei mari mori din localitate au încetat de a funcţiona, pentru că pa­tronii lor cartelaţi­ sunt spri­jiniţi de unul din­tre şefii d­e administraţie cu­ care au le­gătură de afaceri, au dispo­­zat să se oprească în drum transporturile de grâu ce urma să ne sosească în aştep­tarea nouitor preţuri urcate cari se vor aplica la 1 iulie, odată cu noul regim al pâi­nei. Este dureros, ca cei cărora le incumbă sarcina de a satisface problema aprovizio­nării cu pâine a populaţiunei locale, nu pot sau, nu vor cu destulă hotărâre, să-și facă datoria. feoto. Mitei brutării — ! e expunere a publicistului bulgar St. Sangoff — Capul de pod al b­olşevismului distrus.-- Corupţia fostului regira—Efectele externe ale lopitarei de stat.— Actuala situaţie internă. — Legăturile comerciale. — O întâmplare fericită îmi scoate în cale o veche cunoş­tinţă a mea din Bulgaria, d. St. Sangof, scriitor şi decanul presei bulgare, care se află de câteva zile la noi. D. Sangof este fondatorul zia­rului „Vecerna-Poşta“, care a dus o luptă aprigă în contra curentelor extremiste. Pe timpuri, când dr. Racovs- Icy organizase la Sofia o întru­nire socialistă spre a protesta împotriva pogromurilor ru­seşti, d. Şangor în fruntea unor naţionalişti a atacat, întrunirea, dizolvând-o. Sau schimbat a­­tunci multe focuri de revolver de ambele părţi, precum şi multe plete a entusiaştilor so­cialiste au căzut pradă foarfe­­cilo­r oamenilor conduşi de d. Şangof. Naţionalist, fără a fî şovinist, d-sa a rămas de ani de zile cre­dincios ideiei unei apropieri ro­­mâno-bulgare. » Acum nu mai face gazetărie efectivă, dar se ocupă cu cer­cetări istorice. Cum era şi firesc îl întreb ce mai este nou în Bulgaria. — Prea multe neadevăruri s'au scris în ziarele streine, — îmi spune d. Sangor. Evenimentele care s'au desfă­șurat în Bulgaria au dat loc la anumite „canards des jour­­nanx“. Aceste zvonuri au servit­­ anumitor persoane care le-au utilizat în favoarea îmaginei lor fantesiste. — Aceste evenimente au ele o legătură directă cu situaţia internaţională ? — Pentru istorie nu există ţări izolate. Istoria trece­­rent: i­ ori va­poarele trăesc prin, virtuţile lor şi mor prin păcatele lor. State­le sunt legate între ele prin tendinţa ordinei. Bulgaria, doborâtă de război, a avut soarta unui regim ruşi­nos, care risca să devie catas­trofal pentru pacea mondială. Ea fu salvată ca prin mînune. Internaţionala verde nu era un „ver dans une verre verte“ ci era un Vierme internaţional. Prin căderea acestui­­bolşevism mas­cat nu s-a ajuns numai la o li­niştire pentru Bulgaria, ci pen­tru toată lumea. Aripile descompunerei sociale mondiale au fost tăiate. Regi­mul Stamboli­sky era capul de pod al bolşevismului moscovit. Podul a fost, cucerit şi distrus. Nu vă puteţi închipui corupţiu­­nea care a fost semănată în cei patru ani de guvernare ai aces­tor oameni cu o conduită jos­nică, întregul program al ace­stor oameni inculţi era risipa banului public, mituiala, hoţii. Sinecurile ajunseseră până a­­colo încât ţărănaşî fără cultură erau trimişi pe la legaţiuni în streinătate ca formule mostre fără valoare. PROPAGANDA INTERNAŢIO­NALA VERDE Propaganda internaţionalei verzi era condusă de Raicu Dascalof, un om aproape nebun, cu ambiţiuni nemărginite. Se pregătea proclamarea unei reu­­brici agrariene printr'un triumvirat, în fruntea căreia trebuia să stea Stamboli­sky,­­ Raicu Dascaloff şi Nedelco Ata­­, nasof. EFECTELE LOVITUREI DE STAT PENTRU... ROMANIA — Ce urmări, credeţi că ar putea să aibă pentru noi ac­tuala stare de lucruri din Bul­garia ? _ Prin această modesta şi cu totul legală revoluţie, România devine aproape , inepugnabilă din partea bolşevismului, intru cât are acum în spatele ei un sincer amic şi o poartă de fier ale cărei chei se găsesc în mâini sigure. Bulgaria reintră în interna­ţionala mondială. De azi încolo ea devine o ţară a ordinei şi progresului. Stamboli­sky este mort, colaboratorii săi arestaţi. „Sic transit gloriae mundi“... LEGATURILE COMERCIALE !— Cum priveşte presa d-voa­­stră acest eveniment ? — Gazetarii noştri­­, care a­­proape toţi erau internaţi, pre­cum şi scriitorii cărora li se interzisese de a scrie în limba lor maternă, privesc acest, eve­niment, ca o adevărată elibe­­rare. In cea ce priveşte comerţul, Bulgaria, care ese dintr'o tira­nie nevăzută până acum, rein­tră în legături comerciale reale întru­cât până acum capitalu­rile noastre erau sau sechestra­te sau refugiate în străinătate. Aproape o sută cincizeci bănci la timpul regimului nefast au lichidat pierzând două treimi d­e capitalul lor.­­ Nimeni nu îndrăznea să con­struiască sau să se manifesteze cu capital. — Cu preţul căror sacrifi­cii s'a realizat schimbarea­­? — Nu mai mult ca o mie cinci sate vieţi omeneşti. ■. La Sofia a căzut mort un­­ singur gardist. Restul, în pro­vincie unde mulţimea, din ne-­­­norocire, ne­ştiind nimic asu­­­pr­a loviturei a fost exploatată­­ fie agitatorii agrarieni, anar­hişti şi comunişti. CHESTIA MOBILIZĂRII — Este adevărat că Bulgaria a mobilizat formal în vederea e­­v­eenimentelor ? — Bulgaria avea de mult mo­bilizate spiritele progresiste. Eram la Gabrova şi Târnova în aceste zile şi am constatat de vi­su că nu era nici o mobili­zare. Instinctul de conservare a cetăţenilor i-a îndemnat a se apăra contra elementelor turbu­lente. Nu erau de­cât în legiti­mă apărare mai ales când în l­calităţile tor garnizoanele e­­rn cu desăvârşire insuficiente de a menţine ordinea întru­cât după războiu armata noastră este o ficţiune. — Credeţi că s'ar putea reîn­toarce această stare de lucruri? — Acum este lumină. Europa trebue să reflecteze spre a asigura portarului Con­tinentului o apărare care să facă imposibilă o nouă reîn­toarcere a nefastului regim“... Și vechiul publicist, uitând­­u­­-se o clipă la mine îmi spu­ri ,cu o vădită mâhnire sufie­­t atecă: • • cât de mic» armată re­gu­ lată ne-ar fi de mult folos și nouă și păcei în general... Această armată însă să fie recrutată iar nu angajată pe plată căci numai aşa vom pu­tea avea ordine şi disciplină". V. Hrisi­u Fia mch Mu . ÎlSiiii idipil — EA A REFUZAT GRAŢIA — Berlin. — S© anunţă din Mos­cova că «Uşoara Brussilov, fiica generalului Brussilov, fost co­mandant suprem în armata ţa­ristă, a fost executată de bolşe­vici, prin împuşcare, fie­carece a ascuns vase sfinte. Generalul Brussilov, care e consilier technic pe lângă gu­vernul sovietist rus, a rugat pe fiica sa să ceară, printr'o pe­tiţie, graţia bolşevicilor. — Nu vreau să primesc gra­ţia lor, a răspuns cu mândrie, d-şoara Brussilov, când ticăloşii aceştia au mâinile pline de sângele atâtor nevinovaţi ! D-şoara Brussilov a fost ime­diat împușcată. Celui ea mijlocesc intre Franţa şi Germania Praga, 28.—„Ceske Slovo" dez­minte ştirea presei liberale en­gleze cu privire la mediaţiunea Cehoslovaciei în vederea unui acord, direct între Franţa şi Ger­­mania.­­ ^­ia. l’­Arrietaille catedrales din Cracovia Si­veranii României la itmm m S. REGELE LA MORMÂN­TUL LUI OOEGIUSR.O Am anunţat în numărul de cri, că Suveranii României au sosit Miercuri la Cracovia, unde au fost primiţi cu frenetic entu­­siasm de populaţia oraşului. Cracovia, 28. (Rador). — Su­veranii români au fost întâm­­­pinaţi de d-nul Fedorovici,­­pre­şedintele comisiunei interimare, care a exprimat bucuria ce o simte intre­ oraşul de­ a primi vizita Suveranilor unei ţări a­­liate cu Polonia. Degete Ferdi­nand a luat cuvântul spre a răspunde discursului primaru­lui. Suveranii au vizitat apoi biserica Smaria, castelul Wawel care conţine mormintele regilor 1 i.il.ii.l.. i.Ci.'- • r. r d'i. . .. ,, pus o cor­ocină pe mormântul lui Cosciusko. La. ora it. Suvera­nii au plecat cu automobilul La Wieliezka, unde au vizitat re­numitele saline. Pe întregul par­curs, ei au fost aclamaţi cu mult entuziasm, de populația locală. Intorcându-se la Cracovia, Su­veranilor li s-a oferit un prânz de voevodul Galocki. A urmat o recepție. ■------ -—at E Waîe • O ----­ Atentat Is salia jHi­ hit Belgrad, 28. (Rador). — Agen­ţia telegrafică iugoslavă comu­nică următoarele: Eri la orele 12 jumătate pe când d­. Passici părăsea cu automobilul parla­mentul, a fost victima unui a­­tentat. D. Passici a fost uşor ră­nit la mâna stângă de un glon­te de, revolver. Autorul atentatu­lui, Miliutin Raid, a declarat că face parte, dintr’o familie sâr­bească stabilită, de 16 ani l­a Budapesta, unde a fost funcţio­nar de bancă. Atentatul Va co­mis din motive personale. Populaţia din Belgrad este profund indignată de acest a­­tentat. Intre vecini — D. BERUSSI DESPRE E VENXMENTELE DIN BUL­GARIA — Un colaborator al ziarului „Brassói Lapok“ a avut la Tușnad o convorbire cu d. Derussi, fost ministru de ex­terne în cabinetul Take Io­­nescu. D. Derussi s­-a exprimat pă­rerea că evenimentele ce s’au petrecut acum de curând în Bulgaria nu fost determinate de cauze Interne. „Neliniştea Iugoslaviei faţă de schimbarea regimului în Bulgaria este explicabilă, a­­vând în vedere că ea a su­ferit mai mult din cauza Bul­gariei şi că ea stăpâneşte azi cea mai mare parte a Ma­cedoniei, pe care o revendică iredentişti macedoneni. O divergenţă de păreri în­tre România şi Iugoslavia este exclusă. Fapt e că veci­nul nostru este mai sensibil faţă de această problemă, de­cât noi, căci o eventuală pri­mejdie pe chestia Macedoniei o priveşte mai de aproape. O complicarie pare însă exclusă. Agitaţia revoluţionară din Albania de Nord * — PRINŢUL DE WIED VA REVENI PE TRONUL ALBA­NI­EI ? După ziarele din Belgrad, în­treaga Albanie de nord e în plină revoluţie împotriva guver­nului din Tirana. Insurgenţii conduşi­ de Bairam Tzur şi Ah­­­med Priştinat, au risipit trupe­le regulate trimise din Scutari spre a înăbuşi răscoala. Revo­luţionarii ar fi bine înarmaţi. Ei dispun şi de artilerie. Se crede că revoluţionarii ur­măresc să readucă pe tronul Al­baniei pe prinţul de Wied. „Politika“ anuţă că un aten­tat împotriva şefului guvernu­lui din Tirana a fost făptuit de partizanii prinţului de Wied, dar această infomiaţiune încă nu a fost confirmată. Presa sârbă susţine că miş­carea revoluţionară albaneză e o urmare a loviturii de stat din Bulgaria. ————«ara «-«Mnw -■ Ziarist ajitgyy c©iöda§finat Budapesta, 29. — Redactorul ziarului socialist ’ „Nepozava" (Cuvântul poporului), din Buda­pesta, a fost condamnat, la un an închisoare pentru că a pu­blicat un articol al emigrantu­lui ungur Farkas, actualmente la Viena, prin care acesta criti­ca politica actualului regim din Ungaria. »ES***®' C . Ariion Astăzi rudele şi prietenii vor duce la locaşul de veci pe omul de bine, care a fost C. Arion. S-a stins o stea luminoasă, raza ei va continua să încăl­zească mult timp inimile noas­tre. Firea lui delicată, dar mân­dră, nu se lăsa să fie prinsă uşor; dacă inteligenţa lui stră­lucită, dacă spiritul lui fin, da­că elocinţa lui aleasă, dacă fra­za lui înflorită se duceau pe om­,, cine îl apropia şi-l asculta, nu toţi puteau gusta delicateţea su­fletului lui, bunătatea inimii lui, curăţia cugetului lui. Tre­buie să fi trăit în apropierea lui, să-l fi ascultat in intimi­tatea l­ui atunci când deschidea fără nici un fel de ezitare tot tezaurul frounţii sale ales culţi­vale d­­estoriţe, ca să-ţi dai sea­ma de câtă înţelepciune se bu­cura, cât de cinstită şî de cu­rată, cât de bună era inima a­­cestui om. Când vorbea în public nu lăsa toată gândirea lui să apa­ră în deplină libertate, fiindcă totdeauna înfrâna ce credea că poate fi supărător. Tactul lui, aristrocratismul lui îi impu­neau acea delicateță de expre­­siuni sub care adesea ascundea criticele cele mai severe adre­sate adversarilor săi. Atât în parlament, cât ș­i la bară, cău­ta mai mult să seducă decât, să lovească. Tot ce bunele lui ma­nieri îi permiteau, era acea iro­nie blândă care ustură, fără să rănească şi care făcea deliciile chiar ale celor vizaţi. Orice fire omenească are caracteristicele ei; acelea ale lui Arion erau blândeţea şi tactul. In perioada aceasta turbure de după războiu, în lumea a­­ceasta de patimi necivilizate, de zvârcoliri urâcioase, de curse neruşinate spre îmbogăţire şi arivism, eclectismul lui A­rion nu avea ce căuta. Retragerea lui din urmă nu se da­tor­eşte atât situaţiunii speciale ce răz­boiul a cre­at unora din oamenii noştri politici, cât repulsiunii, ce-i inspirt cu năravurile­­urâte cari s'au încuibat în societatea noastră postbelică. Arion moare aproape sărac. Cât de sus ridică aceasta pe o­­mul care dispare, mai ales dacă ţinem seama de rolul ce a jucat în viaţa noastră pu­blică, tocmai în perioada mă­noasă, când danţul milioanelor a ameţit pe atâţia alţii ! Arion va rămâne însă o per­sonalitate impresionantă a ge­neraţiei sale . El face parte din marea generaţie, care, alături de un Take Ionescu, de Filipes­­cu, de Petre Carp, de Maiorescu, de Delavrancea, de atâţia alţii — ca să nu cităm decât dispă­ruţii, — a imprimat mersul ast­­eendent al României moderne, al căror rol nu-l putem judeca poate încă cu obiectivitatea is­torică, dar pe care contimpora­nii îi plâng cu toată durerea, pe care simţimântul golului ce au lăsat le-o pricinueşte, mai ales că acest gol n'a fost um­plut.. El face parte din generaţia marilor oratori care au lumi­nat în timpul din urmă parla­mentul, baroul şi şcoala . Cu e­­locinţa şi ed­ucaţiunea lui cla­sică şt­­a să dea cuvântării sale acea selecţionare a expresiuni­­lor, acea admirabilă construcţie de frază, care făcea ca discursu­rile sale să fie un model de e­­leganţă şi de vervă, iar lecţiile sale o adevărată desfătare a acelor care-l asculta­u. Mai ales în ultimul timp, când arena politică mi-l mai a­­trăgea, consacrase toată activi­tatea lui Universităţii, unde reuşise să dea cursului său de drept comercial o viaţă plină de interes atrăgător, pe care numai înţelepciunea şi marea lui experienţă a vieţii şi a afa­cerilor i le putea imprima, lă­murind cu logica lui strânsă, cu judecata lui dreaptă cele mai dificile probleme ş­i trans­formând lecţiunile aride în cele mai seducătoare prelegeri. Dar dacă viaţa noastră publi­că, dacă baroul, dacă şcoala pierd în Arion pe unul din re­prezentanţii săi cei mai talen­taţi şi cei mai străluciţi, noi, prietenii lui, pierdem un suflet afabil, îngăduitor, un sfătuitor liniştit, bun, consolator, un prie­ten care nu a cunoscut nici ura, nici răzbunarea, a cărui inimă generoasă şi bunătate desăvâr­şită ne fac să-l deplângem din adâncul inimei noastre şi cu cele mai vii regreta ale une­i dureri fără margini. Gr. Urlăţianu Horueiz­teri al populaţiei cu lemne Tratativele guvernului ca Uniunea forestieră — Eri au fost reluate, după cum am anunţat, tratativele între­ guvern şi reprezentanţii „Uniu­­­­nei forestiere“ transcarpatine, pentru aprovizionarea­ Capitalei, armatei şi căilor ferate cu lem­­­ne de foc pe preţurile maximatiei şi în cantităţii® arătate de noi la timp. După discuţii de câteva ore, la cazri au participat d-nii mi­­j­niştri V. Sas­sa. I. Inculeţ, inte­­­­rimarul finanţelor şi gen. Văi­­t­­oianu, interimarul preşed­inte- l lui de consiliu şi reprezentanţii­, I „Uniunii forestiere“ in frunte! ; cu că P. Groza, fost ministru, i s’a dat delegaţiei Uniune! ter-­­ men de o jumătate de zi să a­­ducă răspunsul scris dacă pri­meşte sau nu condiţiile guver-,­ nului de­ a furniza Capitalei 20­0. de mii de vagoane pe preţul de 3200 lei vagonul franco vagon, j: gara de încărcare şi 30.000—­i 40.000 de vagoane armatei şi­ căilor ferate pe acelaş preţ, cai în schimb guvernul să ridice şi măsura contingentări de 50 lai sută pentru consumul intern, al exportului de lemne. In cazul refuzului acceptărei­ acestor condiţii, guvernul va fi menţine măsura contingentării exportului. I Uragan­ia Statels-Unite i Londra, 29. (Rador). — Din­­ New-York se anunţă că Statele- I Unite sunt bântuite de o groaz- I nică vijelie. Sunt case prăbuşite­­ şi foarte multe catastrofe de­­ drum de fier.­­ Până acum s'au anunţat 50 de cazuri mortale.

Next