Universul, octombrie 1923 (Anul 41, nr. 254-279)

1923-10-01 / nr. 254

C\. " I Administraţie şi omenie ..Adiministratîe“ şi Sunt două noţiuni cari, — deşi­­ sar cuveni să fie nedespărţi­te. — sunt, totuşi, la noi, uneori departe una de alta, ca. zî ia de noapte. O inversiune de situaţîunî, — cu desăvârşire ciudată, — s‘a operat pe nesimţite în cugetul omului autorităţii. Acest om, prin menirea lui, este pus să apere şi să ocro­tească pe cetăţeanul venit să ceară dreptate, indicânduî mij­loacele spre a o obţine şi acor­­dândui-o, sau apărându-i împo­triva celor ce-l vatămă. Următor acestei concepţiuni, toţi funcţionarii, dela cel mai marunt până la cel maî Înalt, nu sunt decât oameni la ordi­nul celor interesaţi, prin a că­ror contribuţiune ei şî există, iar latinescul minister, dela care nu 'neaps îndoială, că de­rivă modernul ministru, nu de­semna decftt modesta situaţiune de servitor, fireşte, al publîcu­­luî. Aşa dar, după concepţîunea dosivă, funcţionarul este servi­torul marelui public, de pe urma căruia sî trăieşte. Cu toate acestea, omul auto­rităţii, — funcţionarul din zile­le noastre, — este de o părere cu totul contrarie, uneori. El confundă Însărcinarea sa cu ace*a de a face pur şi simplu fart de autoritate". In cazul cel mai bun. In Îm­prejurarea când nu găseşte că e bine să-şi ia ..acte energice" sau direct agresive, funcţiona­rul este nepăsător, lipsit de lua­re-aminte faţă de nevoile celui ce-i stă in faţă. Se săvârşeşte o neiertată gre­şeală, şi nu facem nici­ o răutate nici nu formulăm niciun para­­vrox, când ne gândim la necesi­t cursurilor 0« adunaţiime profesională pentru atâţia din­tre oamenii autorităţii. Contractul Intre ceeace ar trebui să fie şi Intre ceaace sunt câte odată, oamenii autorităţii la noi, este şi ma| evident pen­tru locuitorii veniţi din provin­ciile alipite, obligaţi să suia scările şi să bată la uşile ad­ministraţiunilor noastre publice Aceasta, pentru că, — nu tre­buie să ne ascundem după de­get — atmosfera administrativă cu care ei sunt deprinşi este cu totul alta decât a funcţionaris­­mului de aci. O petiţie fără un răspuns, care poate fi, se înţelege, şi ne­gativ, este ceva de neconceput pentru un locuitor din Transil­vania. Iar petiţia „pierdută“, — uneori cu actele, — e un lu­cru despre care se pomeneşte prea rar. Conform atmosferei adminis­trative de altă dată, o petiţie pe care omul a timbrat-o îi dă dreptul subscriitorului ei să ceară negreşit un răspuns. Sim­pla aplicare a timbrului cu efi­gia Statului constit­uia o con­­venţiune între petiţionar şi re­prezentantul Stat­uiul care, obli­gat să-i răspundă intr'un timp determinat, se putea găndi la orice, dar niciodată să amâne pe petiţionar cu săptămânile ori să-l dea afară pe uşe. E momentul să ne gândim se­rios şi la această mare şi dure­roasă lipsă simţtă adeseori la noi. Avem negreşit şi funcţionari cari ne fac onoare. Dar a autoriza trista concep­­ţiune pe care o Întâlnim de douăzeci de ori pe zi nu atâtea biurouri ale autorităţii noastre, însemnează a săvârşi direct o crimă Împotriva prestigiul­ui nostru. Şi nu putem zice că străinii au vreun interes să ne ridice a­­cest prestigiu. Ci dimpotrivă. Fiecare din noi are datoria de a reacţiona punând pe detentori puterî’ sî ai autorităţii înaintea realităţii, atunci când ei nu vor să Înţeleagă un lucru aşa de u­­şor de Înţeles: omenirea nu face decftt să ridice pe cel care o practică. învingătorul­ ­ Cam lucrează preşedintele Poincaré.— OM viata sa publica şi Intimă — D. Raymond Poincaré are o putere de muncă cu adevărat neobicinuită şi • de­ ajuns cuiva ca •£ citească ziarele pentru a vedea cât de variat şi complex este programul său. Evident că multiplste­i ocupaţii, dacă nar fi făcute metodic, I ar surmena, tn schimb nu e viaţă mai admi­rabil organizată de cât aceea a preşedintel­ui de consiliu. Ori unde s ar alta. dL Poincaré procedează astfel tn cât la ora unsprezece să fie In pat şi la ţapie e tn picioare gata să-și reia lucrul. Masa H răpeşte foarte puţin timp* — Ceea ce te uimeşte la dân­sul, — apunea unul din intimii săi,—este claritatea spiritului şi la special memoria extraordi­­nară. Intr’adevăr, preşedintele consi­liului are o memorie auditivă excelentâ, dar se slujeşte mai ales de memoria sa vizuală ca­re este tot aşa de excelentă. Ni­mic nu scapă spiritului său me­ticulos şi când i se prezintă de pildă un act pentru a-1 semna, numai tn timpul cât a luat to­tul tn mână spre a-şi pune iscă- j litura, ei * şi reuşit eâ-1 d-. teaacă In Întregime. Pentru dânsul a scrie este cel mai bun mijloc de concepţie. Nu­­ e o muncă materială ca pentru atâţia scriitori cari preferă să dicteze, ci un suport al cugetă­­rei. Form­i îl preocupă mult, dar mai mult încă fondul; dân­sul nu cere colaboratorilor săi perfecţiunea academică, întru cât şi aceştia din urmă trebuie ca şi dânşii să recurgă la scris. Nu le impune metoda aceasta dar o face s’o agreeze prin exem­plul său şi scrisul joacă un rol foarte mari în munca tuturor colaboratorilor săi. In ce priveşte raporturile pe »re le am­ cu anturajul, se poate spună că sunt din cele ouai cordiale Ceea ce-1 caracteri­­zează In­deobşte este extraordi­­nara-i stăpânire de sine. Nici­o­­dată n’are un gest nervos sau de nerăbdare, aşa că cine cu­noaşte firea intimă a d-lui Poin­caré şi condiţiile în care a tre­buit adesea să lucreze, nu se poate să nu-l adm­ire. Grija sa de căpetenie e sâ nu răpească statului din timpul său. Pentru a se duce la Sam­­pigny avea un automobil care ii Îngăduia o oarecare viteză; observă însă in curând că ma­șina II zdruncina prea mult. — E pentru ultima oară că mai merg cu automobilul aces­ta; nara putut lucra o clipă. — Ați avut de lucru ? — Firește, dragul meu, mă mai Întrebi?­­Nici­odată nu mi -a întâmplat să pierd aşa cinci ore In viaţă fârâ sâ fac nimici De fapt, 4 Poincaré lucrează toată ziua cu metoda, cu liniş­tea şi cu memoria care i-au în­găduit să Înveţe limba engleză în timpul războiului. Fiziceşte a rămas tânăr fără să aibă nevoie de exerciţii. Duce o viaţă din cele mai simple. Acasă la dân­sul e secondat în munca sa de o atmosferă liniştită care se des­prinde pretut­aideni. Rolul dis­­cret direct şi atent al d-nei Ray­­n­ond Poincaré merită toate laudele. Niciodată preşedintele nu e tulburat când lucrează. După ce şi-a sfârşit lucrul sau când vrea o diversiune se duce în salonul soţiei sale. D-na Poin­caré a citit ziarele, revistele, şi astfel dânsul este pus în cunoş­tinţă cu tot ceea ce nu priveşte rolul său imediat. Viaţa Parisu­lui vine astfel la dânsul prin so­ţia sa. E un repaos şi o distrac­ţie, de altfel limitate, în scurtele clipe de răgaz. Viaţa lui, precum am spus, este simplă în activitatea asta multiplă. Şi una din aptitudi­nea­ pe care i-o permit celelalte este aceea a odihnei. Un om poa­te munci mult când ştie să-şi suspende la timp activitatea-i cerebrală. La Metz, unde era găzduit la prefectură, toată lumea fu nes­pus de îngrijorată de ’ndată ce preşedintele Consiliului se retră­sese In odaia sa. Soneria iatacu­lui suna neîntrerupt. Lucrul a­­cesta păru neverosimil şefului de cabinet pe care îl înştiinţă i­­mediat camerista. In răstimpul acesta soneria nu contenea o cu­pă. Șeful de cabinet se opri la ușă și ascultă neștiind dacă tre­buie sau nu să intre; în cele din urmă renunță de a mai tul­bura pe d. Poincaré. A doua zi președintele consi­liului fu întrebat cum petrecuse noaptea. — Dar ca de obicei, foarte bine. — Cu toate astea ați sunat toată noaptea. — Cum se poate? I se comunica atunci ceea ce se petrecuse și hazul fu mare când se află că butonul soneriei fusese lăsat din nebăgare de sea­mă sub perna domnului Poin­­cau­é. Nu e nimic mai bun de­cât un semn adânc și greu pentru un om care lucrează toată ziua și care posedă puterea de muncă și lucidia tea de spirit a dom­nului Poincaré. •*•»-*» an D­ Jassarîk se va duce la Paris Praga, 29. — Președintele reepubl­ici cehoslovace va face la 16 și 17 Octombrie o­­vizită oficială la Paris. Open de ponegrire CUM LUCRE­AZ­A DUŞMANUL DIN INTERIOR Ziarul „Becsi Magyar Újság", publică următoarea comunicare dată de agenţia „Lux" (?) din Bucureşti: „Bucureşti, 25. — Fasciştii cari dispun de o întinsă organizaţie secreta, au proectat instituirea dictaturei militare. Guvernul urma să se compună din câţiva generali, foşti miniş­tri, şi din câţiva foşti rectori ai universităţii. Cuibul principal al mişcării este Ardealul unde se face acum ancheta. Ministrul de justiţie a plecat­­ la Cluj, însoţit de numeroşi ma-­ gistraţi. Primul ministru Brătianu a­­ raportat la Sinaia despre mer­sul anchetei. Ministrul de război Mărdărescu anchetează la Bucu-­ reşti, ministrul Mârzescu la Iaşi, iar ministrul de interne Văito­­ianu la Focşani.­­ Firele mişcării se concentrau­­ la Bucureşti In mâinile genera-­ lului Heiban care a şi fost susr pendat din postul de comandant de corp de armată. Numeroşi ofiţeri activi şi de rezervă au luat parte la miş­care“. Cine conduce agenţia „Lux" din Bucureşti? Autorităţile au cuvântul. Cum crede Asquith­ că se poate aranja situația Europei __♦__ Leafield, 28. — D. Asquith, șeful partidului liberal indepen­dent, in Camera Comunelor, va deschide campania politică de toamnă a partidului său, prin­­tr'un discurs ce-l va pronunța mâine in Londra. După părerea sa nevoile cele mai urgente pen­tru aranjarea situaţiei in Euro­pa ar fi următoarele: 1) Liga Naţiunilor sau comi­siuni­i Şisch-uj ’i­e­ze un recensământ imparţial asu­pra resurselor Germaniei. 2) Restaurarea relaţiunilor co­merciale în diplomatice cu Ru­sia. 3) întărirea Ligei Naţiunilor, sporită prin marile state ce nu se găsesc incă reprezintate in a­­ceastă societate. Lipsa de lucru în Anglia _____ CIOCNIRI INTRE POLITUR SI LUCRATORI — 50 DE MUNCI­TORI RĂNIŢI Londra, 28 (Rador). — In ziua de 27 Septembrie s-a produs la Londra o ciocnire violentă in­tre poliţie şi muncitorii fără lu­cru. In cursul luptei de stradă au fost răniţi peste 99 munci.­­­tori. l ISctul­ita*on grec Ha­ntfiya, Inin Italia dă ordin flotei să reocupe Corfu Desamăgire la Atena Atena, 28 (Rador). — Ministrul Franţei a remis ori după amia­­za guvernului grec nota confe­rinţei ambasadorilor, notificând deciziunea relativă la diferendul greco-italian. Presa şi opiniunea publică au primit deciziunea conferinţei cu profundă dezamăgire. La Atena, se pregăteau serbări pentru evasaarea insulei Corfu Atena. 28' (Rador). — Telegra­me oficiale din Corfu arată ci după ceremonia schimbului de salutări intre vasele de răsboiu italiene şi greceşti, s'a încheiat un proces verbal pentru preda­rea insulei, cu semnăturile ami­ralului italian Simonetti şi a girantului grec al prefecturi­i■portului. Debarcarea echipagiu­­lui de pe distrugătorul grec „Smirniul a avut loc in mijlocu unui entuziasm indescriptibil al populaţiei, care şi-a manifes­tat apoi recunoştinţa in faţa con­sulatelor Angliei şi Franţei Mâine vor începe la Atena ser­bările pentru eliberarea initile­i printr'un requiem în memorii victimelor bombardării italiene , şi printr'un te deum.­ ­Escadra ital­ană s’a Ina^­palat la Corfa I Atena 28. — (Gador).— Ziarele anuntă câ escadra italiană a primit ordin din­­ partea d-lui Mussolini să­­staîioneze la Corfu până ;âîid guvernul grec va dis­­cure plata sumei de 50 mi­­llioane lire acordată Italiei­ "ti'i nici o Intenţie ostilă totuşi Atena, 28 (Rador). — Ultime­le telegrame din Corfu anunţă­­că flota italiană s'a întors in port Această întoarcere a pro­­­­vocat o vie mirare intra cât se credea că Italia are noul pre­ten­ți­uni. Consulul italian la Corfu a asigurat pe prefectul grec, că flota nu ara nici o in­tenție ostilă. BQYcrnal gree a plătit Atena, 29. — In conformitate cu hotărîrea conferinței amba- j . sudorilor, guvernul grec a luat dispozițiuni ca suma de 50 mi-­­ lioane lire depusă la Banca El-­­ veției să fie transferată în corn- | * inul guvernului italian. 1 Anclsta greacă are Iacana Roma, 29. — Ziarul „Giornale d'Italia" află din Santi Quaranta că comisiunea interaliată de an­chetă ducându-se la Arghirocas­­tro ca să ia interogatoriu la 2 a­­restaţi ce păreau amestecaţi în asasinarea misiunei italiene, — a acceptat în principiu că delic­tul a fost comis pe teritoriul grec din motive politice privi­toare la chestiunea delimitărei frontierei şi că ancheta greacă prezintă multe lacune. Grecia a acceptat decizia conferinţei ambasadorilor Atena, 29 (Rador). — Guver­nul grec a remis ambasadorului francez, răspunsul la nota con­ferinţei ambasadorilor. Răspun­sul grecesc regretă că conferinţa ambasadorilor n’a aşteptat re­zultatul anchetei internaţionale, declară totuşi că acceptă decisi­­unea Conferinţei Convenţie militară intre Franţa şi Cehoslovacia Berlin, 28 (Rador).—„Vossische­ Zeitung«* anunţa din Fraga că, ziarul „Czeske Slovo" afirmă că , scopul călătoriei preşedintelui­­ Massaryk la Paris, anunţată pentru 15 octombrie, este inchee­­rea unei convenţii militare intre ambele ţări. Bazele acestei con­­vențiuni ar fi fost puse cu prile­­jul vizitei mareșalului Foch la Fraga. Suprimări de asediaţii catalane Madrid, 29. — Se semnalea­ză suprimarea numeroaselor asociaîiuni catalane în Barcs-I­lona și provinciile din Gata-A­lonia. " Preotul Dionisie cav. de Bejan care a murit la vârsta de 86 de ani, a fost una din acele figuri măreţe de preoţi, care în ciuda educaţiei cosmopolite, pe care a primit-o în şcolile austriace, a înţeles, toată viaţa sa, să fie mai întâi român şi numai în rândul al doilea şi preot. Lucrul acesta pare astâzi de sine înţeles nu tot aşa era însă şi sub domi­naţia austriacă, unde se tindea cu toate mijloacele a se face din preot numai preot şi nimic altceva. De aceea trebue să admirăm curagiul, cu care defunctul Be­jan a ştiut să înfrunte acest sis­tem de educaţie. Ca atare 11 găsim amestecat în toate manifestările naţionale bucovinene din ultima jumătate de veac. Na făcut politică mi­litantă, cu toate că a fost depu­tat în Camera provincială a Bucovinei. N’a făcut politică nici dela Unire încoace, cu toate că era înscris intr’un partid. In schimb însă s’a interesat şi a sprijinit orice acţiune culturală românească. A fost unul din cei m­ai harnici membri ai „singu­rei societăţi culturale de aici, al “Societăţii pentru literatură şi cultură din Cernăuţi“, iar mai bine de 25 de ani preşedintele ei destoinic. In această calitate a săvârşit opere de care va fi veşnic legat numele său. Sub conducerea sa „Societatea“ a cumpărat frumosul imobil din piaţa Unirii, care până azi este mândria Românilor de aici. La îndemnul său, „Societatea“ a clă­dit un măreţ edificiu. In care e adăpostit un vast internat şco­lar, prin care a trecut floarea intelectualilor bucovineni, pri­mind o creştere naţională câtă se putea da pe atunci. Acest in­ternat a fost cea mai puternică instituţie de conservare a in­dividualităţii româneşti din Bu­covina şi este până astăzi sin­gurul internat românesc din Cernăuţi pentru trei şcoale lo­­eunciare. Fiu de rezeş dintr’o regiune astăzi Înstrăinată, Dlon­­cav. de Bejan a ştiut să râmâie o viaţă întreagă răzeş nu numai după origine, ci şi după faptele sale. Văzând că o mare parte a râzeşimii dintre Prut şi Nistru s’a Înstrăinat de limbă — câci de neam nu s’a înstrăinat nicio­dată — neobositul bărbat care a fost Dion. cav. de Bejan, ală­turi de alţi Intelectuali, a por­nit lupta grea pentru trezirea conştiinţei naţionale a acestor înstrăinaţi şi pentru readuce­rea lor la matca cea veche. In scopul acesta s’a înfiinţat câţi­­va ani înainte de război „Socie­tatea mazililor şi răzeşilor1*, la conducerea căreia a venit tot Dion, cav. de Bejan cu o rara abnegaţie s‘a pus septuagenarul bărbat în rândurile dintâi ale acestor luptători entuziaşti. Iar pentru recucerirea terenului pierdut, Dion, cav. de Bejan, cu ajutorul „Societăţii pentru cul­tură", a deschis o serie de şcoli primare particulare în regiuni­le primejduite, spre a pune la mâna copiilor cartea în limba lor uitată. Acţiunea aceasta, energică şi desinteresată, a dat rezultate bune încâ sub dominaţia aus­triacă. Ca o încoronare a acestei mul­­tilaterala activităţi de apostol, Românii bucovineni, constituiţi după prăbuşirea Austriei în Consiliu naţional, au avut feri­cita inspiraţie de a pune în fruntea acestui Consiliu pe oc­togenarul luptător naţional Be­jan. Era cea mai meritată re­­­­compensă pentru bătrânul, care­­ vedea cu ochii înfăptuindu-se : un vis, la realizarea căruia a contribuit şi el foarte mult. In baza noii Constitutîuni, a­­vea să devie senator de drept. Cu D­on. cav. de Bejan s’a­­ dus din mijlocul bucovinenilor un preot patriarhal şi neobosit, un luptător național. CL Nach Berlin” î Ludendorff proec­­teaza un mars asupra Ber­inului cu trupele bavareze. ( Telegramele) CETAte.o li Oâ.'iMANI.-jhti grfif t drumul. răs* Sso aitilo? î Par­iu! e Tn partea opusă! lUOSNOORFF.-Olileifiuul meu a fost to!» daaiuw» sas Prinţul de Gailes con­duce as tren special Ziarul „Daily Mail" anunţă că înainte de a sosi la Winnipeg, prinţul de Gailes a dat ordin ca trenul său special să fie oprit, apoi s-a urcat pe locomotivă şi a făcut cunoscut mecanicului dorinţa sa de a conduce trenul. Mecanicul a cedat conducerea prinţului de Gailes, dar d­upă câtva timp el i-a atras atenţia că viteza e prea mare şi dacă va merge aşa, locomotiva va fi lipsită de apă şi de cărbuni. Prinţul de Gailes a moderat viteza şi cu zece mile înainte de gara Winnipeg s-a coborât de pe locomotivă foarte încân-­t de isprava sa. Problema Flume. IUGOSLAVIA CERE RES­PECTAREA TRATULUI DE LA RAPALLO Belgrad. 28. — Pas­ici a pro­nunţat eri în Scupcină un discurs asupra chestiune! Fi­ume. A reamintit situaţia care a obligat cabinetul d­e Bel­grad semneze tratatul din Prapato. A adăugat că lucră­rile Comisiunei paritare nu au putut răuşi, de­oarece ne­­gaţia serbo-croato-slovenă a voit să menţină stipulările tratatului din R­apallo. Punc­tul de vedere al guvernului serbo-croato-sloven nu s’a schimbat nici acum. Cabinetul din Belgrad este gat­a să con­tinue negocierile cu Italia pe baza tratatului din Rapallo. Este încă imposibil să se prevadă dacă un acord s’ar putea refuza. In caz negativ guvernul serbo-croato-sloven va supune litigiul în faţa So­cietăţii Naţiunilor. Iugoslavia nu este nici de cum­­ dispusă să rezolve litigiul prin forţă. D. Pask­j închee : Dacă neno­rocirea va voi ca hotărârea Soc­i­cietăței Națiunilor să desîrpeas­­că o parte din teritoriul nostru vom socoti aceasta ca o nedrep­tate ; suntem însă convinși că timpul va repara această ne­dreptate. 0b m csr^os fle „înviere“ a unei fetiţe de 9 ani —­ E vorba de o „înviere artifi­cială de scurtă durată — ] Londra, 27. — Se vorbeşte mult în cercurile ştiinţifice­­ britanice de un caz artificial de­­ „înviere" de scurtă durată, — * care s’a înregistrat la spitalul1 St. George din Manchester.­­ O fetiţă de 9 ani a suferit o o­­peraţie cu oarecare succes. Me­dicii au judecat însă că a doua operaţie e necesară. In ulti­ma operaţie s-a grefat un nerv sănătos pe un nerv atrofiat, dar fetiţa a încetat din viaţă. Medicii operatori, au făcut câ­teva mesagii şi fricţiuni şi du­pă câtva timp Inima a început să bată şi respiraţia s’a resta-­­ bilit. Din nenorocire, această­­ „înviere" a fost de scurtă du- r rată, căci fetiţa a Încetat „de­finitiv" dîn viaţă. Dr. Braxton Holkis, un emi­nent patologist, ataşat la spita­lul din Westminster, a afirmat că un caz asemănător s’a pe-­­ trecut sub ochii săî . Toate or-­­ ganele moarte au reluat funcţi- ■ unea lor şi învierea artificială s‘a menţinut câtva timp.­­ Dr. Hicks atrîbue nature! lim­fatice a violetului Winifred (?) durata scurtă a experienţei ani­matoare practicată în cazurile amintite. Citiţi In pag- 5-a Comemorarea lui IHF.ORGHE LAZU înţelegerea franco-englezi Necontenit am arătat că cei cari încearcă să exploateze tre­cătoarele incidente dintre Franţa şi Anglia, urmăresc să tulbure necontenit pacea lumei spre a-şi potoli nesaţia lor de sânge şi a ţine popoarele lor într’o veşnică încordare. Iată ce scrie şi „Neamul Ro­mânesc" de aseară sub semnă­tura d-lui prof. N. Iorga: „Oricine doreşte pacea lumii, oricine ştie cu cât sânge s'au că­­pătat dreptăţile naţionale, care, odată pierdute, nu s'ar putea re­căpăta niciodată, va fi nespus de bucuros că, in sfârşit, Franţa şi Anglia s’au inteles. „Un scurt comunicat spune că acesta e rezultatul întâlnirii de la Paris dintre d-nii Poincaré şi Baldwin. „Fie binecuvântat ceasul când s’a redactat această declaraţiei ,în faţa conflictului italo-grec a agitaţiei bulgăreşti, a urletu­­lui de bucurie pe care-l scot la Pesta acei cari spuneau limpede că revanşa lor contează şi pe Italia şi pe Anglia, cele câteva rânduri asigurătoare spun tutu­rora că se află pe teren sigur aceia cari stau pe terenul trata­telor. „Unească-se Turci, bolşevici, comitagii şi ebredişti, puie­ri cale alianţele lor turanice, ele vor rămânea fără efect cănd cei doi mari aliaţi sta­u alături. ..La Paris s'a ridicat un steag alb şi pe el e semnul idealelor naţionale satisfăcute. Recunoscători, îl salutăm Mormântul sleia Avrig al lui Glsorgis Lszar ta constituţie nisă — Haiosea repablicelor Marals.— Garsrasl­afa Mucava şi-a întins jurisdicţia pa sa teritena mă­tasî.—Koai titlu al statului.-Organele suprema — Cea dintâi constituţie a Ru-­­ siei sovietica a fost elaborată­­ in toiul războaelor civile şi ex-­­ terioare la anul 1918. In această constituție frontie-­­ rile Rusiei nu erau bine delimi-­­ tate, iar teritoriul „republice!­j sovietice ruse" era relativ res- j trans. In ultimii ani, guvernul din Moscova a întins jurisdicţia sa pe un teritoriu mai vast. O nouă constituţie s’a întoc­mit «ți votat la 6 Iulie a. c. Noua constituţie e bazată pe principiul centralismului şi fe­deralismului. Principiul liber­tăţii adeziunii la noua Federa­ţie e Insera In această constitu­ţie. O DiSCLARAŢIE DE PRINCI­PII Noua constituţie are In par­tea I-a o declaraţie de princi­pii şi o împărţire a statelor­ la două categorii. Cităm : „Dela formarea republicelor sovietice, toate ţările din lume s’au împărţit în două categorii: categoria ţărilor capitaliste şi categoria ţărilor socialiste. In ţările capitaliste există ura în­tre naţiuni, neegalitatea, scla­via colonială, şovinismul, apă­sarea naţionalităţilor, pogromu­rile, cruzimile imperialiste şi războaele (?) , iar în ţările so­cialiste există încrederea mu­tuală şi pacea, libertatea şi e­­galitatea naţiunilor, co-exis­­tenţa şi colaborarea frăţească a popoarelor" (?­­). NOUL TITLU AL STATULUI RUS In partea a doua a constituţi­ei, relativă la pact, se spune : „Republica socialistă sovietîs- j tă federativă rusă ; Republica socialistă sovietistă a Ukrainei;­­ şi republica socialistă federati-­­ vă a Transcaucaziei (republica­­ Azerbaidjan, republica Georgia şi republica Armeniei) — se unesc într’un singur stat fede­rativ : „Uniunea republicelor socialiste sovietice". ATRIBUŢIILE ORGANELOR SUPREME „Uniunea republicelor socia­liste” are atribuţia, prin orga­nele­­19 supreme, să fie repre­zentată în relaţiunile internaţi­onale , să înches tratate politi­­ce cu alte ţări ; să modifice frontierele Uniunei; să reguleze chestiile privitoare la modifica­rea frontierelor statelor fede­rale ; să declare război, sau sa înclece pace ; să ratifice acordă­rile internaţionale ; să organi­zeze şi să conducă forţa in arma­te ale uniunei etc. DREPTURILE REPUBLICE­­LOR FOSTRATE Fiecare din republicele fede­rate păstrează dreptul de a eşî liber din Uniune. Teritoriul lor nu poate fi mo­dificat fără consimţământul o­­bligator al tuturor republicelor Uniunii. Pentru cetăţenii aces­tor republici e stabilită o sin­gura naţionalitate, a Uniunii. TSIK-UL ŞI SOVNARKOM­UL UNIUNII Sovnarkom-ul Uniunii e or­ganul executiv al Tsik-ulu­­i T sik-ul se compune din sovietul Uniunii şi sovietul naţionalită­ţilor. Bluroul Tsik-ului e organul suprem legislativ şi executiv al Uniunii. Sovnarkom-ul examinează de­cretele şi ordonanțele şi el e responsabil în fața Tsik-ului Ordonanțele date de Tsik pot fi emulate de­ Sovnarkom.

Next