Universul, octombrie 1923 (Anul 41, nr. 254-279)
1923-10-01 / nr. 254
C\. " I Administraţie şi omenie ..Adiministratîe“ şi Sunt două noţiuni cari, — deşi sar cuveni să fie nedespărţite. — sunt, totuşi, la noi, uneori departe una de alta, ca. zî ia de noapte. O inversiune de situaţîunî, — cu desăvârşire ciudată, — s‘a operat pe nesimţite în cugetul omului autorităţii. Acest om, prin menirea lui, este pus să apere şi să ocrotească pe cetăţeanul venit să ceară dreptate, indicânduî mijloacele spre a o obţine şi acordândui-o, sau apărându-i împotriva celor ce-l vatămă. Următor acestei concepţiuni, toţi funcţionarii, dela cel mai marunt până la cel maî Înalt, nu sunt decât oameni la ordinul celor interesaţi, prin a căror contribuţiune ei şî există, iar latinescul minister, dela care nu 'neaps îndoială, că derivă modernul ministru, nu desemna decftt modesta situaţiune de servitor, fireşte, al publîculuî. Aşa dar, după concepţîunea dosivă, funcţionarul este servitorul marelui public, de pe urma căruia sî trăieşte. Cu toate acestea, omul autorităţii, — funcţionarul din zilele noastre, — este de o părere cu totul contrarie, uneori. El confundă Însărcinarea sa cu ace*a de a face pur şi simplu fart de autoritate". In cazul cel mai bun. In Împrejurarea când nu găseşte că e bine să-şi ia ..acte energice" sau direct agresive, funcţionarul este nepăsător, lipsit de luare-aminte faţă de nevoile celui ce-i stă in faţă. Se săvârşeşte o neiertată greşeală, şi nu facem nici o răutate nici nu formulăm niciun paravrox, când ne gândim la necesit cursurilor 0« adunaţiime profesională pentru atâţia dintre oamenii autorităţii. Contractul Intre ceeace ar trebui să fie şi Intre ceaace sunt câte odată, oamenii autorităţii la noi, este şi ma| evident pentru locuitorii veniţi din provinciile alipite, obligaţi să suia scările şi să bată la uşile administraţiunilor noastre publice Aceasta, pentru că, — nu trebuie să ne ascundem după deget — atmosfera administrativă cu care ei sunt deprinşi este cu totul alta decât a funcţionarismului de aci. O petiţie fără un răspuns, care poate fi, se înţelege, şi negativ, este ceva de neconceput pentru un locuitor din Transilvania. Iar petiţia „pierdută“, — uneori cu actele, — e un lucru despre care se pomeneşte prea rar. Conform atmosferei administrative de altă dată, o petiţie pe care omul a timbrat-o îi dă dreptul subscriitorului ei să ceară negreşit un răspuns. Simpla aplicare a timbrului cu efigia Statului constituia o convenţiune între petiţionar şi reprezentantul Statuiul care, obligat să-i răspundă intr'un timp determinat, se putea găndi la orice, dar niciodată să amâne pe petiţionar cu săptămânile ori să-l dea afară pe uşe. E momentul să ne gândim serios şi la această mare şi dureroasă lipsă simţtă adeseori la noi. Avem negreşit şi funcţionari cari ne fac onoare. Dar a autoriza trista concepţiune pe care o Întâlnim de douăzeci de ori pe zi nu atâtea biurouri ale autorităţii noastre, însemnează a săvârşi direct o crimă Împotriva prestigiului nostru. Şi nu putem zice că străinii au vreun interes să ne ridice acest prestigiu. Ci dimpotrivă. Fiecare din noi are datoria de a reacţiona punând pe detentori puterî’ sî ai autorităţii înaintea realităţii, atunci când ei nu vor să Înţeleagă un lucru aşa de uşor de Înţeles: omenirea nu face decftt să ridice pe cel care o practică. învingătorul Cam lucrează preşedintele Poincaré.— OM viata sa publica şi Intimă — D. Raymond Poincaré are o putere de muncă cu adevărat neobicinuită şi • de ajuns cuiva ca •£ citească ziarele pentru a vedea cât de variat şi complex este programul său. Evident că multiplstei ocupaţii, dacă nar fi făcute metodic, I ar surmena, tn schimb nu e viaţă mai admirabil organizată de cât aceea a preşedintelui de consiliu. Ori unde s ar alta. dL Poincaré procedează astfel tn cât la ora unsprezece să fie In pat şi la ţapie e tn picioare gata să-și reia lucrul. Masa H răpeşte foarte puţin timp* — Ceea ce te uimeşte la dânsul, — apunea unul din intimii săi,—este claritatea spiritului şi la special memoria extraordinară. Intr’adevăr, preşedintele consiliului are o memorie auditivă excelentâ, dar se slujeşte mai ales de memoria sa vizuală care este tot aşa de excelentă. Nimic nu scapă spiritului său meticulos şi când i se prezintă de pildă un act pentru a-1 semna, numai tn timpul cât a luat totul tn mână spre a-şi pune iscă- j litura, ei * şi reuşit eâ-1 d-. teaacă In Întregime. Pentru dânsul a scrie este cel mai bun mijloc de concepţie. Nu e o muncă materială ca pentru atâţia scriitori cari preferă să dicteze, ci un suport al cugetărei. Formi îl preocupă mult, dar mai mult încă fondul; dânsul nu cere colaboratorilor săi perfecţiunea academică, întru cât şi aceştia din urmă trebuie ca şi dânşii să recurgă la scris. Nu le impune metoda aceasta dar o face s’o agreeze prin exemplul său şi scrisul joacă un rol foarte mari în munca tuturor colaboratorilor săi. In ce priveşte raporturile pe »re le am cu anturajul, se poate spună că sunt din cele ouai cordiale Ceea ce-1 caracterizează Indeobşte este extraordinara-i stăpânire de sine. Niciodată n’are un gest nervos sau de nerăbdare, aşa că cine cunoaşte firea intimă a d-lui Poincaré şi condiţiile în care a trebuit adesea să lucreze, nu se poate să nu-l admire. Grija sa de căpetenie e sâ nu răpească statului din timpul său. Pentru a se duce la Sampigny avea un automobil care ii Îngăduia o oarecare viteză; observă însă in curând că mașina II zdruncina prea mult. — E pentru ultima oară că mai merg cu automobilul acesta; nara putut lucra o clipă. — Ați avut de lucru ? — Firește, dragul meu, mă mai Întrebi?Niciodată nu mi -a întâmplat să pierd aşa cinci ore In viaţă fârâ sâ fac nimici De fapt, 4 Poincaré lucrează toată ziua cu metoda, cu liniştea şi cu memoria care i-au îngăduit să Înveţe limba engleză în timpul războiului. Fiziceşte a rămas tânăr fără să aibă nevoie de exerciţii. Duce o viaţă din cele mai simple. Acasă la dânsul e secondat în munca sa de o atmosferă liniştită care se desprinde pretutaideni. Rolul discret direct şi atent al d-nei Raynond Poincaré merită toate laudele. Niciodată preşedintele nu e tulburat când lucrează. După ce şi-a sfârşit lucrul sau când vrea o diversiune se duce în salonul soţiei sale. D-na Poincaré a citit ziarele, revistele, şi astfel dânsul este pus în cunoştinţă cu tot ceea ce nu priveşte rolul său imediat. Viaţa Parisului vine astfel la dânsul prin soţia sa. E un repaos şi o distracţie, de altfel limitate, în scurtele clipe de răgaz. Viaţa lui, precum am spus, este simplă în activitatea asta multiplă. Şi una din aptitudinea pe care i-o permit celelalte este aceea a odihnei. Un om poate munci mult când ştie să-şi suspende la timp activitatea-i cerebrală. La Metz, unde era găzduit la prefectură, toată lumea fu nespus de îngrijorată de ’ndată ce preşedintele Consiliului se retrăsese In odaia sa. Soneria iatacului suna neîntrerupt. Lucrul acesta păru neverosimil şefului de cabinet pe care îl înştiinţă imediat camerista. In răstimpul acesta soneria nu contenea o cupă. Șeful de cabinet se opri la ușă și ascultă neștiind dacă trebuie sau nu să intre; în cele din urmă renunță de a mai tulbura pe d. Poincaré. A doua zi președintele consiliului fu întrebat cum petrecuse noaptea. — Dar ca de obicei, foarte bine. — Cu toate astea ați sunat toată noaptea. — Cum se poate? I se comunica atunci ceea ce se petrecuse și hazul fu mare când se află că butonul soneriei fusese lăsat din nebăgare de seamă sub perna domnului Poincaué. Nu e nimic mai bun decât un semn adânc și greu pentru un om care lucrează toată ziua și care posedă puterea de muncă și lucidia tea de spirit a domnului Poincaré. •*•»-*» an D Jassarîk se va duce la Paris Praga, 29. — Președintele reepublici cehoslovace va face la 16 și 17 Octombrie ovizită oficială la Paris. Open de ponegrire CUM LUCREAZA DUŞMANUL DIN INTERIOR Ziarul „Becsi Magyar Újság", publică următoarea comunicare dată de agenţia „Lux" (?) din Bucureşti: „Bucureşti, 25. — Fasciştii cari dispun de o întinsă organizaţie secreta, au proectat instituirea dictaturei militare. Guvernul urma să se compună din câţiva generali, foşti miniştri, şi din câţiva foşti rectori ai universităţii. Cuibul principal al mişcării este Ardealul unde se face acum ancheta. Ministrul de justiţie a plecat la Cluj, însoţit de numeroşi ma- gistraţi. Primul ministru Brătianu a raportat la Sinaia despre mersul anchetei. Ministrul de război Mărdărescu anchetează la Bucu- reşti, ministrul Mârzescu la Iaşi, iar ministrul de interne Văitoianu la Focşani. Firele mişcării se concentrau la Bucureşti In mâinile genera- lului Heiban care a şi fost susr pendat din postul de comandant de corp de armată. Numeroşi ofiţeri activi şi de rezervă au luat parte la mişcare“. Cine conduce agenţia „Lux" din Bucureşti? Autorităţile au cuvântul. Cum crede Asquith că se poate aranja situația Europei __♦__ Leafield, 28. — D. Asquith, șeful partidului liberal independent, in Camera Comunelor, va deschide campania politică de toamnă a partidului său, printr'un discurs ce-l va pronunța mâine in Londra. După părerea sa nevoile cele mai urgente pentru aranjarea situaţiei in Europa ar fi următoarele: 1) Liga Naţiunilor sau comisiunii Şisch-uj ’ieze un recensământ imparţial asupra resurselor Germaniei. 2) Restaurarea relaţiunilor comerciale în diplomatice cu Rusia. 3) întărirea Ligei Naţiunilor, sporită prin marile state ce nu se găsesc incă reprezintate in această societate. Lipsa de lucru în Anglia _____ CIOCNIRI INTRE POLITUR SI LUCRATORI — 50 DE MUNCITORI RĂNIŢI Londra, 28 (Rador). — In ziua de 27 Septembrie s-a produs la Londra o ciocnire violentă intre poliţie şi muncitorii fără lucru. In cursul luptei de stradă au fost răniţi peste 99 munci.tori. l ISctulita*on grec Hantfiya, Inin Italia dă ordin flotei să reocupe Corfu Desamăgire la Atena Atena, 28 (Rador). — Ministrul Franţei a remis ori după amiaza guvernului grec nota conferinţei ambasadorilor, notificând deciziunea relativă la diferendul greco-italian. Presa şi opiniunea publică au primit deciziunea conferinţei cu profundă dezamăgire. La Atena, se pregăteau serbări pentru evasaarea insulei Corfu Atena. 28' (Rador). — Telegrame oficiale din Corfu arată ci după ceremonia schimbului de salutări intre vasele de răsboiu italiene şi greceşti, s'a încheiat un proces verbal pentru predarea insulei, cu semnăturile amiralului italian Simonetti şi a girantului grec al prefecturii■portului. Debarcarea echipagiului de pe distrugătorul grec „Smirniul a avut loc in mijlocu unui entuziasm indescriptibil al populaţiei, care şi-a manifestat apoi recunoştinţa in faţa consulatelor Angliei şi Franţei Mâine vor începe la Atena serbările pentru eliberarea initilei printr'un requiem în memorii victimelor bombardării italiene , şi printr'un te deum. Escadra italană s’a Ina^palat la Corfa I Atena 28. — (Gador).— Ziarele anuntă câ escadra italiană a primit ordin din partea d-lui Mussolini săstaîioneze la Corfu până ;âîid guvernul grec va discure plata sumei de 50 millioane lire acordată Italiei "ti'i nici o Intenţie ostilă totuşi Atena, 28 (Rador). — Ultimele telegrame din Corfu anunţăcă flota italiană s'a întors in port Această întoarcere a provocat o vie mirare intra cât se credea că Italia are noul pretențiuni. Consulul italian la Corfu a asigurat pe prefectul grec, că flota nu ara nici o intenție ostilă. BQYcrnal gree a plătit Atena, 29. — In conformitate cu hotărîrea conferinței amba- j . sudorilor, guvernul grec a luat dispozițiuni ca suma de 50 mi- lioane lire depusă la Banca El- veției să fie transferată în corn- | * inul guvernului italian. 1 Anclsta greacă are Iacana Roma, 29. — Ziarul „Giornale d'Italia" află din Santi Quaranta că comisiunea interaliată de anchetă ducându-se la Arghirocastro ca să ia interogatoriu la 2 arestaţi ce păreau amestecaţi în asasinarea misiunei italiene, — a acceptat în principiu că delictul a fost comis pe teritoriul grec din motive politice privitoare la chestiunea delimitărei frontierei şi că ancheta greacă prezintă multe lacune. Grecia a acceptat decizia conferinţei ambasadorilor Atena, 29 (Rador). — Guvernul grec a remis ambasadorului francez, răspunsul la nota conferinţei ambasadorilor. Răspunsul grecesc regretă că conferinţa ambasadorilor n’a aşteptat rezultatul anchetei internaţionale, declară totuşi că acceptă decisiunea Conferinţei Convenţie militară intre Franţa şi Cehoslovacia Berlin, 28 (Rador).—„Vossische Zeitung«* anunţa din Fraga că, ziarul „Czeske Slovo" afirmă că , scopul călătoriei preşedintelui Massaryk la Paris, anunţată pentru 15 octombrie, este incheerea unei convenţii militare intre ambele ţări. Bazele acestei convențiuni ar fi fost puse cu prilejul vizitei mareșalului Foch la Fraga. Suprimări de asediaţii catalane Madrid, 29. — Se semnalează suprimarea numeroaselor asociaîiuni catalane în Barcs-Ilona și provinciile din Gata-Alonia. " Preotul Dionisie cav. de Bejan care a murit la vârsta de 86 de ani, a fost una din acele figuri măreţe de preoţi, care în ciuda educaţiei cosmopolite, pe care a primit-o în şcolile austriace, a înţeles, toată viaţa sa, să fie mai întâi român şi numai în rândul al doilea şi preot. Lucrul acesta pare astâzi de sine înţeles nu tot aşa era însă şi sub dominaţia austriacă, unde se tindea cu toate mijloacele a se face din preot numai preot şi nimic altceva. De aceea trebue să admirăm curagiul, cu care defunctul Bejan a ştiut să înfrunte acest sistem de educaţie. Ca atare 11 găsim amestecat în toate manifestările naţionale bucovinene din ultima jumătate de veac. Na făcut politică militantă, cu toate că a fost deputat în Camera provincială a Bucovinei. N’a făcut politică nici dela Unire încoace, cu toate că era înscris intr’un partid. In schimb însă s’a interesat şi a sprijinit orice acţiune culturală românească. A fost unul din cei mai harnici membri ai „singurei societăţi culturale de aici, al “Societăţii pentru literatură şi cultură din Cernăuţi“, iar mai bine de 25 de ani preşedintele ei destoinic. In această calitate a săvârşit opere de care va fi veşnic legat numele său. Sub conducerea sa „Societatea“ a cumpărat frumosul imobil din piaţa Unirii, care până azi este mândria Românilor de aici. La îndemnul său, „Societatea“ a clădit un măreţ edificiu. In care e adăpostit un vast internat şcolar, prin care a trecut floarea intelectualilor bucovineni, primind o creştere naţională câtă se putea da pe atunci. Acest internat a fost cea mai puternică instituţie de conservare a individualităţii româneşti din Bucovina şi este până astăzi singurul internat românesc din Cernăuţi pentru trei şcoale loeunciare. Fiu de rezeş dintr’o regiune astăzi Înstrăinată, Dloncav. de Bejan a ştiut să râmâie o viaţă întreagă răzeş nu numai după origine, ci şi după faptele sale. Văzând că o mare parte a râzeşimii dintre Prut şi Nistru s’a Înstrăinat de limbă — câci de neam nu s’a înstrăinat niciodată — neobositul bărbat care a fost Dion. cav. de Bejan, alături de alţi Intelectuali, a pornit lupta grea pentru trezirea conştiinţei naţionale a acestor înstrăinaţi şi pentru readucerea lor la matca cea veche. In scopul acesta s’a înfiinţat câţiva ani înainte de război „Societatea mazililor şi răzeşilor1*, la conducerea căreia a venit tot Dion, cav. de Bejan cu o rara abnegaţie s‘a pus septuagenarul bărbat în rândurile dintâi ale acestor luptători entuziaşti. Iar pentru recucerirea terenului pierdut, Dion, cav. de Bejan, cu ajutorul „Societăţii pentru cultură", a deschis o serie de şcoli primare particulare în regiunile primejduite, spre a pune la mâna copiilor cartea în limba lor uitată. Acţiunea aceasta, energică şi desinteresată, a dat rezultate bune încâ sub dominaţia austriacă. Ca o încoronare a acestei multilaterala activităţi de apostol, Românii bucovineni, constituiţi după prăbuşirea Austriei în Consiliu naţional, au avut fericita inspiraţie de a pune în fruntea acestui Consiliu pe octogenarul luptător naţional Bejan. Era cea mai meritată recompensă pentru bătrânul, care vedea cu ochii înfăptuindu-se : un vis, la realizarea căruia a contribuit şi el foarte mult. In baza noii Constitutîuni, avea să devie senator de drept. Cu Don. cav. de Bejan s’a dus din mijlocul bucovinenilor un preot patriarhal şi neobosit, un luptător național. CL Nach Berlin” î Ludendorff proecteaza un mars asupra Berinului cu trupele bavareze. ( Telegramele) CETAte.o li Oâ.'iMANI.-jhti grfif t drumul. răs* Sso aitilo? î Pariu! e Tn partea opusă! lUOSNOORFF.-Olileifiuul meu a fost to!» daaiuw» sas Prinţul de Gailes conduce as tren special Ziarul „Daily Mail" anunţă că înainte de a sosi la Winnipeg, prinţul de Gailes a dat ordin ca trenul său special să fie oprit, apoi s-a urcat pe locomotivă şi a făcut cunoscut mecanicului dorinţa sa de a conduce trenul. Mecanicul a cedat conducerea prinţului de Gailes, dar după câtva timp el i-a atras atenţia că viteza e prea mare şi dacă va merge aşa, locomotiva va fi lipsită de apă şi de cărbuni. Prinţul de Gailes a moderat viteza şi cu zece mile înainte de gara Winnipeg s-a coborât de pe locomotivă foarte încân-t de isprava sa. Problema Flume. IUGOSLAVIA CERE RESPECTAREA TRATULUI DE LA RAPALLO Belgrad. 28. — Pasici a pronunţat eri în Scupcină un discurs asupra chestiune! Fiume. A reamintit situaţia care a obligat cabinetul de Belgrad semneze tratatul din Prapato. A adăugat că lucrările Comisiunei paritare nu au putut răuşi, deoarece negaţia serbo-croato-slovenă a voit să menţină stipulările tratatului din Rapallo. Punctul de vedere al guvernului serbo-croato-sloven nu s’a schimbat nici acum. Cabinetul din Belgrad este gata să continue negocierile cu Italia pe baza tratatului din Rapallo. Este încă imposibil să se prevadă dacă un acord s’ar putea refuza. In caz negativ guvernul serbo-croato-sloven va supune litigiul în faţa Societăţii Naţiunilor. Iugoslavia nu este nici de cum dispusă să rezolve litigiul prin forţă. D. Paskj închee : Dacă nenorocirea va voi ca hotărârea Socicietăței Națiunilor să desîrpească o parte din teritoriul nostru vom socoti aceasta ca o nedreptate ; suntem însă convinși că timpul va repara această nedreptate. 0b m csr^os fle „înviere“ a unei fetiţe de 9 ani — E vorba de o „înviere artificială de scurtă durată — ] Londra, 27. — Se vorbeşte mult în cercurile ştiinţifice britanice de un caz artificial de „înviere" de scurtă durată, — * care s’a înregistrat la spitalul1 St. George din Manchester. O fetiţă de 9 ani a suferit o operaţie cu oarecare succes. Medicii au judecat însă că a doua operaţie e necesară. In ultima operaţie s-a grefat un nerv sănătos pe un nerv atrofiat, dar fetiţa a încetat din viaţă. Medicii operatori, au făcut câteva mesagii şi fricţiuni şi după câtva timp Inima a început să bată şi respiraţia s’a resta- bilit. Din nenorocire, această „înviere" a fost de scurtă du- r rată, căci fetiţa a Încetat „definitiv" dîn viaţă. Dr. Braxton Holkis, un eminent patologist, ataşat la spitalul din Westminster, a afirmat că un caz asemănător s’a pe- trecut sub ochii săî . Toate or- ganele moarte au reluat funcţi- ■ unea lor şi învierea artificială s‘a menţinut câtva timp. Dr. Hicks atrîbue nature! limfatice a violetului Winifred (?) durata scurtă a experienţei animatoare practicată în cazurile amintite. Citiţi In pag- 5-a Comemorarea lui IHF.ORGHE LAZU înţelegerea franco-englezi Necontenit am arătat că cei cari încearcă să exploateze trecătoarele incidente dintre Franţa şi Anglia, urmăresc să tulbure necontenit pacea lumei spre a-şi potoli nesaţia lor de sânge şi a ţine popoarele lor într’o veşnică încordare. Iată ce scrie şi „Neamul Românesc" de aseară sub semnătura d-lui prof. N. Iorga: „Oricine doreşte pacea lumii, oricine ştie cu cât sânge s'au căpătat dreptăţile naţionale, care, odată pierdute, nu s'ar putea recăpăta niciodată, va fi nespus de bucuros că, in sfârşit, Franţa şi Anglia s’au inteles. „Un scurt comunicat spune că acesta e rezultatul întâlnirii de la Paris dintre d-nii Poincaré şi Baldwin. „Fie binecuvântat ceasul când s’a redactat această declaraţiei ,în faţa conflictului italo-grec a agitaţiei bulgăreşti, a urletului de bucurie pe care-l scot la Pesta acei cari spuneau limpede că revanşa lor contează şi pe Italia şi pe Anglia, cele câteva rânduri asigurătoare spun tuturora că se află pe teren sigur aceia cari stau pe terenul tratatelor. „Unească-se Turci, bolşevici, comitagii şi ebredişti, puieri cale alianţele lor turanice, ele vor rămânea fără efect cănd cei doi mari aliaţi stau alături. ..La Paris s'a ridicat un steag alb şi pe el e semnul idealelor naţionale satisfăcute. Recunoscători, îl salutăm Mormântul sleia Avrig al lui Glsorgis Lszar ta constituţie nisă — Haiosea repablicelor Marals.— Garsraslafa Mucava şi-a întins jurisdicţia pa sa teritena mătasî.—Koai titlu al statului.-Organele suprema — Cea dintâi constituţie a Ru- siei sovietica a fost elaborată in toiul războaelor civile şi ex- terioare la anul 1918. In această constituție frontie- rile Rusiei nu erau bine delimi- tate, iar teritoriul „republice!j sovietice ruse" era relativ res- j trans. In ultimii ani, guvernul din Moscova a întins jurisdicţia sa pe un teritoriu mai vast. O nouă constituţie s’a întocmit «ți votat la 6 Iulie a. c. Noua constituţie e bazată pe principiul centralismului şi federalismului. Principiul libertăţii adeziunii la noua Federaţie e Insera In această constituţie. O DiSCLARAŢIE DE PRINCIPII Noua constituţie are In partea I-a o declaraţie de principii şi o împărţire a statelor la două categorii. Cităm : „Dela formarea republicelor sovietice, toate ţările din lume s’au împărţit în două categorii: categoria ţărilor capitaliste şi categoria ţărilor socialiste. In ţările capitaliste există ura între naţiuni, neegalitatea, sclavia colonială, şovinismul, apăsarea naţionalităţilor, pogromurile, cruzimile imperialiste şi războaele (?) , iar în ţările socialiste există încrederea mutuală şi pacea, libertatea şi egalitatea naţiunilor, co-existenţa şi colaborarea frăţească a popoarelor" (?). NOUL TITLU AL STATULUI RUS In partea a doua a constituţiei, relativă la pact, se spune : „Republica socialistă sovietîs- j tă federativă rusă ; Republica socialistă sovietistă a Ukrainei; şi republica socialistă federati- vă a Transcaucaziei (republica Azerbaidjan, republica Georgia şi republica Armeniei) — se unesc într’un singur stat federativ : „Uniunea republicelor socialiste sovietice". ATRIBUŢIILE ORGANELOR SUPREME „Uniunea republicelor socialiste” are atribuţia, prin organele19 supreme, să fie reprezentată în relaţiunile internaţionale , să înches tratate politice cu alte ţări ; să modifice frontierele Uniunei; să reguleze chestiile privitoare la modificarea frontierelor statelor federale ; să declare război, sau sa înclece pace ; să ratifice acordările internaţionale ; să organizeze şi să conducă forţa in armate ale uniunei etc. DREPTURILE REPUBLICELOR FOSTRATE Fiecare din republicele federate păstrează dreptul de a eşî liber din Uniune. Teritoriul lor nu poate fi modificat fără consimţământul obligator al tuturor republicelor Uniunii. Pentru cetăţenii acestor republici e stabilită o singura naţionalitate, a Uniunii. TSIK-UL ŞI SOVNARKOMUL UNIUNII Sovnarkom-ul Uniunii e organul executiv al Tsik-ului T sik-ul se compune din sovietul Uniunii şi sovietul naţionalităţilor. Bluroul Tsik-ului e organul suprem legislativ şi executiv al Uniunii. Sovnarkom-ul examinează decretele şi ordonanțele şi el e responsabil în fața Tsik-ului Ordonanțele date de Tsik pot fi emulate de Sovnarkom.