Universul, august 1924 (Anul 42, nr. 172-197)
1924-08-01 / nr. 172
tol XLII. Hr. 172 SBII FONDATOR? LUIGI CAZZA VILLAN TELEFON: S Pagini nt ms 2 in nt nuiunii 4 ai 6 Pagini CELE DIN URMĂ Silfii DÎN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICI Şl TELEFONICE Redacţia $1 Administraţia: Bucureşti, str. Brezoîams, li Ksoacp şi srainisirapaiBUOffesti, str. srezuiarm, ik r^ecjla 13/72 Administrația 13/71 SecreflaaFtafml des redacție 30/43 Hedactia î coresp. cu provinciai 3/OS *1 35/34 P NI •H1VI2SRL £lâtik Cât» IJQ iei mXECTORi STEUAN POPESCU iDgust 1924 mmm IBTRZIERE . Jocurile olimpice din Paris s-au terminat şi lista celor dintâi unsprezece ţâri clasate începe cu Statele Unite şi se sfârşeşte cu Ungaria. România, care a eşit a treia la jocul de rugby, nu figurează, în acea listă, pentru că fie n‘a luat parte, fie n’a reuşit să se claseze în primele rânduri la celelalte din numeroasele variante de sport. Când ne gândim că Finlanda vine imediat după Statele Unite şi că o ţară mai mică decât a noastră, cum este Ungaria, îşi câştigă un loc printre învingători, nu putem să nu ne întristăm faţă de această absenţă. Importanţa ocupată de sporturi în ansamblul preocupărilor este unul din elementele principale, după care se judecă gradul de înaintare al unei societăţi şi efectul intensificării educaţiunei fizice, sub toate formele sale, şi în toate straturile populaţiunei, nu sunt nici de pixl în platonic, nici numai de ordin moral, ci intră cu caracter precumpănitor atât printre mijloacele de apărare în contra primejdiilor, cât şi printre exponenţii de expansiune ai diferitelor naţiuni, în cadrul urşit fiecăreia din ele. Să nu uităm — căci războiul din urmă a pus-o în lumină cu o isbitoare realitate — că răfie- Iile violente Internaţionale s‘au emancipat din zona restrânsă, spre a se revărsa pe toată întinderea statelor în conflict .De la războaele de armate s‘a trecut la războaele de naţiuni. Prin urmare, din două puncte de vedere cei maî mulţi sorţi de isbândă se aşează de partea acesteia la cari pregătirea generală nu păcătueşte sub raportul fizic : întâi, pentru că societatea întreagă fiind chemată să coopereze într’un fel sau altul, cu cât va fî mai rezistentă, cu atâta va prezenta un aport mai preţios şi mai durabil ; al doilea, pentru că starea morală depinde atât de mult de cea fizică, încât nu numai nu se poate despărţi de ea, dar este chiar condiţionată de ea. Cu riscul de a cădea în banalitatea repetată de câte ori se vorbeşte de sport, reamintim lapidara formă sub care strămoşii noştri defineau adevărul acesta: mens sana in corpore sano. El a pătruns atât de adânc în conştiinţa popoarelor, încât ele fac sacrificii mari ca să întreţie cât mai vie ideea, viguros aplicată, a unei complete şi generale educaţii fizice. Cursuri intensive în şcoli, stadiuri, concursuri naţionale şi internaţionale, subvenţii, adevărate „armate civile" de şcolari şi adulţi de ambe sexe (ca de pildă soliolii în Ceho-Slovacia şiPolonia), sunt atâtea aspecte ale acestei desvoltări a însuşirilor fizice, cu scopul de a asigura o populaţiune cât mai rezistentă şi prin aceasta cât mai accesibilă celorlalte pregătiri esenţiale progresului. Este adevărat că ar fi să nu ţinem socoteală de ceea ce s'a muncit şi de Iniţiativele luate, unele sub inspiraţia şi conducerea directă a principelui Carol, dacă ne am adăuga că şi la noi se înregistrează o îmbucurătoare înviorare în no privinţă. Nu e mai puţin adevărat însă că suntem în întârziere, cel puţin cu efectele , şi rezultatele olimpiadelor din Paris oferă o dovadă mai mult. Să sperăm că pe viitor vom isbuti, în asemenea împrejurări, să cucerim locul cuvenit unei ţări mari de pe continent. Ce pregăteşte Stere ţărănimii româneşti E interesantă caracterizarea personalităţii ideilor politice ale lui D. Stere, făcută de d. H. Sanielevici, în cartea sa „Poporanismul reacţionar „C. Stere, — scrie d. H. Sanielevici, — este un amestec de grec şi de evreu (mi-a spus-o el însuşi)— Tatăl d-lui Stere, îmi spune d. Alexis Noutlv — era fiul unui vechil grec, trimis din Grecia la o moşie a muntelui Athos din Basarabia. Complet rusificat, D. Stere vorbeşte greu româneşte, temperamentul şi sufletul lui n'au nimic comun cu temperamentul şi sufletul românesc, pe cât le putem preciza. In „cântarea pătimiri noastre", vorbeşte cu dispreţ de limba rusă, ca de o limbă brutală, de limba marelui imperiu, pe care adesea a regretat că la părăsit şi în a cărei mişcare revoluţionară, crede că ar fi putut juca un rol însemnat . Intr'altă parte, d. H. Sanielevici vorbeşte de ideile politice ale lui C. Stere care au ca şi temper cimentul său, un caracter străin de aspiraţiile poporului român şi nu sunt decât ideile comunismului rus, care se strecoară şi azi în ziarul „Aurora graţie prezenţei lui C. Stere alături de d. dr. Lupu. „In Viaţa Românescă, — scrie d. H. Sanielevici, — d. Stere se declară hotărît in contra intrărei capitalului străin, pe care-l batjocoreşte cu numele de „capitalul vagabond“ şi se declară in contra industrializărei ţării. Noi n'avem nevoie să trecem prin faza capitalistă burgheză, zice d. Stere, în „Social-democratism, sau poporanism“. Vom ajunge de-a dreptul la comunismul agrar. Industria să fie redusă la strictul necesar şi monopolizata de stat. România să devie deocamdată o democraţie rurală, cum ar fi Bulgaria de pildă, unde ţăranul e foarte sănătos, aşa de sănătos încât nu ştie ce-i patul, doarme pe jos şi nu capătă reumatism, unde ţăranul se hrăneşte bine; aşa de bine că n'are oră de masă, mănâncă toată ziua din buzunar, unde ţăranul e bine îmbrăcat, aşa de bine îmbrăcat că nu se desbracă cu săptămânile spre marea bucurie a insectelor parazitare". Iată cine este C. Stere şi ce soartă pregăteşte ţărănimei româneşti. I B. Libertatea, legalitatea, sunt drepturile noastre. Fraternitatea este datoria noastră. A. FOUILLET MOZAICURI UN PAPA AVOCAT. — Baroul avocaţilor din Paris a primit din partea papei Pius XI un portret al papei Clemens IV. Or, Clemens IV, sfinţit papă în anul 1265 nu este altul decât Guy Foncault care se distinse ca maestru al barei înainte de a intra în tagma preoţească. Tabloul a fost pus cu o solemnitate impresionantă în sala consiliului. Principesa Maria a Italiei tolnovate scarlatina Roma, 30. — Jurnalele anunță că Principesa Maria, călătorind, cu Suveranul la Sant Anna Valdieri s'a inbolnăvit de scarlatină. S'a evitat contactul cu Principesele Mafalda și Giovanna. Boala nu inspiră îngrijorare. însemnările mele [intra fiii ! Noul guvern al Iugoslaviei e revoluţionar cel pufin, după declaraţia, pe care a făcut-o, în ziua când s’a constituit, angajăndu-se să aducă o lege contra corupţiei. Şi-a angajat tânărul guvern iugoslav, cuvântul şi onoarea că va aplica legea contra corupfiunei. A oricărei corupţiuni, sau numai a corupţiunei politice, urmează să se vadă. Faptul revoluţionar rezidă însă în enunţarea programului de guvernământ : legea contra coruţiunei. Vedeţi un vag: muncă, cinste şi legalitate, cu convoiul lor funebru de fapte purtând eticheta celor 3 cuvinte, cărora li s'a pierdut înţelesul, din punct de vedere politic. Şi nici consolidaţi nnilflUcUCVtlîdUTlTbBZfj "îi" moristice simulări de alegeri şi consolidări iluzorii şi înfrângerea răspândirii dorului de citit. Ci contra corupţiei. Adică guvernul iugoslav e hotărît să guverneze astfel, arătând că între politică şi morală nu numai că nu-i nici un separatism, ci dimpotrivă politica trebue să fie morală. Căci dacă nu-i morală, e coruptă şi... guvernul a venit să combată corupţia. Va isbuti, ori nu guvernul iugoslaviei să se ţină de angajament, să-şi execute un punct din program? E greu de spus. Mi-ar plăcea însă să fiu în Iugoslavia şi să am voluptatea strigătelor celor dintâi victime ale legii. Nu de alta, dar eu cred mai puțin în efectele legii, decât în ale stăruinţii societăţii, solidară, înţelegătoare şi impozantă. Uitaţi-vă la noi. E legea speculei. A fost şi o lege a libertăţii presei. Şi? Legea aduce inspectori, controli, lipsă de gramatică în procese verbale, etc. Iar legea libertăţii presei întreţine trustul hârtiei. b. c. Congresul combatanţilor Italieni Roma, 30. — Congresul naţional al combatanţilor a început lucrările. S’a trimis o telegramă Regelui reînoind jurământul de nelimitată credinţă. Au luat cuvântul Rosini Bergmann invocând întoarcerea la normal declară că combatanţii nu vor triumful opoziţiunei care ar însemna triumful ruinei, ci cer autonomie absolută de acţiune. imanoium al Iugoslaviei După frământările de politică internă, cari au durat prea mult, criza politică din Iugoslavia s-a rezolvit într'un sens, prin formarea, cabinetului Davidovici. Noul prim-ministru, bărbat politic şi cu experienţă şi cu o puternică râvnă de a înfrânge actualitatea, plină de atâtea dificultăţi, izbuti de la început să se alieze cu reprezentanţi politici cu cari să muncească spre a potoli măcinişul luptelor intestine, pe chestiuni, care nu tot de auria meritau osteneală. Biruind aşa de accentuate asperităţi între coeficenţii politici ai popoarelor conlocuitoare, în Iugoslavia, guvernul Davidovici poate să aibă perspectiva realizării unui program mai amplu în privinţa unificării. Dar dacă în politica internă nu vor mai fi lupte aşa de dârze, credeai că tactul, prudenţa şi Înţelepciunea prim-ministrului, vor continua in politica externă, linia trasată de d. Nincicî, Schimbările de guverne şi de Franţa şi din Anglia, — ori dl ar fi de diferite programele prtidelor politice, care au forțat nouile guverne — n'au sruncinat nimic din directiva unitară în politica externă : polica de alianţe, politică de întrire a asigurărilor păcii, poliţă de păstrarea tratatelor de iace. Guvernul Davidovici va fi pus pobabil la cea dintâi încercare, din care nu ne îndoim că va fi biruitor, din a asigura raniţa Iugoslaviei de asaltaire, pe care ie tot încearcă eleitentele dezordonate din Bulgaia. Cât despre raporturile cu ţările din Mica înţelegere, sunt prea recente manifestările de perfectă cordialitate de la conferinţa de la Fraga, ca noul cabinet iugoslav să nu râvnească a io continua. B. CECROPIDE Belgrad, 29 (Rador). — După ce preşedintele Scupcinei, d. Liuba Iovanovici, nu a reuşit să formeze guvernul, regele a însărcinat cu formarea guvernului pe şeful blocului de opoziţie, democratul Davidovici. Acesta a format cabinetul din elementele vechiului bloc de opoziţie. Din nou guvern fac parte cinci democraţi trei populişti sloveni, trei musulmani din Bosnia şi un radical dizident. V.A.:Iată lista —genţia Davidovici; externe, Iav Marincovici (democrat); fi- nanţe, Spaho, (musulman); interne, Nasta Petrovici, (radical dizident); instrucţie publică şi ad interim culte, preotul Koroşeţi (populist); lucrări publice, Dragutin Patcici (democrat); război şi marină, general Hagici; justiţia Halid Hraşniţa (musulman); comunicaţie, Suşnic (populist sloven); poştă şi telegraf, Marincovici (democrat); agricultură, Culoveţ (populist); comerţ, indus,trie şi interimatul la păduri şi mine, Şumencovici (democrat), prevedere socială şi interimatul Noul guvern va convoca in curând parlamentul pentru a expune programul său în politica internă şi externă a ţării. Ziarele afirmă că politica externă a noului guvern va urmări consolidarea păcei în Europa şi Balcani în armonie cu spiritul de care se conduc marile democraţii occidentale. DECLARA JÎXLUINOULUI prim După depunerea Jurământului la palat, preşedintele consiliului de miniştri, d. Davidovici, a declarat ziariştilor că programul noului guvern cuprindă legea privitoare la invalizi, legea creditului agricol, legea contra corupţiei, legea pentru organizarea comunelor şi revizuirea legei privitoare la funcţionari, precum şi unificarea urgentă a legislaţiei din întreg regatul iugoslav. Data deschidere! Scupcinei n'a fost încă fixată definitiv, probabil că va fi convocată pentru săptămâna viitoare. — Lista completă a animi eablaet. — Politica im internă și externă — la sănătatea (musulman), publică, Bekmen Chestia Mosul Londra, 30. — Aseară în Camera Comunelor s’a desbătut asupra votului ministerului coloniilor în cursul cărei desbatari secretarul coloniilor Thomas, a vorbit despre situaţia privitoare la frontiera din Mossul. El a zis că au Încercat de a stabili frontieră cu negocieri directe şi n’au reuşit, căci negocierile din Constantinopol n’au avut nici un rezultat. Conform tratatului chestiunea acum s’a trimis la Liga Naţiunilor şi ministerul afacerilor străine se ocupă acum de aceasta. Ar fi dar neoportun pentru dânsul să-şi dea vreo părere. Tot ce poate spune este că guvernul speră să reguleze chestiunea în mod amabil cu turcii. Se crede că aceasta este posibil și se lucrează în acest sens. Japonia recunoaşte sovietele Tokio. — Se svoneşte că în şedinţa extraordinară a consiliului de miniştri s’ar fi hotărît să se adopte o nouă politică faţă de Rusia şi guvernul ar fi dispus să recunoască sovietele. (Havas). 0 zestre de 80 miliarda (el Amatorii nu se pot înghesui, fiindcă frumoasa dotă de 80 milioane lire sterlingi a fost acordată prinţului Obolenski, — divorţat de prinţesa Iuriewski, fiica ţarului Alexandru III, — de către d-şoara Meriel Astor fiica celebrului miliardar mort în naufragiul „Atlanticului”. Căsătoria s-a făcut de curând Memoriile baronului Werkmenn - IMPARATEASA ZITA SI RĂZBOIUL — Baronul de Werkemenn, care a fost ultimul secretar al lui Carol I al Austriei, va publica n curând un volum de aminiri asupra defunctului său suveran. El povestește printre alele, vizita pe care a făcut-o la Iiina, amiralul von Hertzendorf, la 20 ianuarie 1917, spre a convînge guvernul asupra necesităţei de a se intensifica războiul submarin. * împărăteasa Zita se opunea din răsputeri la acest proect , barbar pe care amiralul îl apara zicând cu bruschetă tinerei suverane: „Ştiu, dumneavoastră sunteţi contra războiului în general“. — Sunt contra războiului, răspunse ea, ca ori şi care femei care preferă să vadă omenirea trăind mai bine în bucurie decât în lacrimi. Această reflecţie dovedeşte că domnia femeei ar fi sinonimă cu pacea. ___ Germania şi pactul de garanţie Berlin, 29 (Rador). — Guvernul german a transmis secretariatului Ligei Naţiunilor în memoriu relativ la pactul da garanţie. ~~^fîl/ăe — Bună seara, dragă. — Noroc. — N’ai fost nicăeri ? — Dacă nu-s parale! — Ce bine ’mi pare c’avem locurile alături! De când nu ne-am mai văzut ! — Din nainte de război. — Ba din nainte de războiul din 1913. — Așa e. Cum trece timpul! — Treburile merg bine . — Amestecat. r*Q-x'c«i ou e așa pald ! — Cum e acum, e bine. Mai mult se plâng cei de la munte. Unii au degerat. — Ce lume multă! —• De-abea am găsit loc. — Și eu tot aşa. — Și lux, domnule,, la cataramă ! Se scumpesc toate și toate simt elegante! — Și nu ştiu cum, dar le stă bine. —• Una mai nostimă decât alta. — Trebue să fii mare virtuos ca să nu cazi în lat! — Suntem puşi la grele încercări ! — Zău aşa. Uite, tu vorbeşti şi-ţi mărturisesc că te ascult numai pe jumătate. Atenţia mea e colo. — Unde ? — Vezi p’aceea cu rocbe albă, cu gâtul plin, cu născiorul sensual, cu ochii negri ?... Aş fi în stare să fac nu ştiu ce, dacă mi-ar acorda im ceas din viața ei!... Un muscal cu cauciuc, o cameră separată la Șosea... — Oprește-te... că e nevasta mea! Plesnit de răspunsul acesta, prietenul vrea s’o dreagă. — Nu vorbesc de ea — cî de cea de lângă ea. — Aceea e sor’mea! Uluit, celalt abia găsește cuvintele. — Dragă, mi se pare că faci confuzie... Eu mă uit la cealaltă..., la a treia..., în roz... — Nu te mai uita la nici una, că și aceia mi-e soră... N’am găsit loc alături de ele şi mi-am luat aici... Noroc că Bărcănescu se sue la pupitru, orchestra acoperă toate conversaţiile, cortina se ridică şi nasul lui Tănase descreţeşte toate frunţile, — afară de a prietenului, care o buclarisise, Don José Plinii bolsevici in Mcan — „Times“ cere marilor puteri să dea ajutor ţărilor balcanice — Londra, 30 (Rador). — Ziaj In momentul de faţă, guvernele statelor balcanice par dispuse a se ajuta reciproc în contra conspiraţiei de la Moscova, care ameninţă statele balcanice. Există motive serioase ca puterile occidentale să părăsească atitudinea lor pasivă şi să dea un ajutor statelor balcanice pentru înlăturarea pericolului. nil „Times“ publică un lung articol despre pericolul activităţii bolşeviste în tarile balcanice şi ajunge la concluzia că nu este exact că puterile civilizate sunt neputincioasa de a opri activitatea bolșevică fără de război. Guvernele statelor balcanice apreciază foarte mult ajutorul moral, financiar și economic al marilor puteri. | ! Printre meseriaşi — Cele două probleme: Chestia agrară.— Chestia meseriilor — prietate industrială nu există Pentru cercetarea, determinarea şi îndrumarea vieţei sociale şi economice a României, bărbatul politic şi legiuitorul trebue să-şi concentreze atenţiunea de căpetenie mai ales asupra a două elemente : ţăranii de-o parte, meseriaşii şi lucrătorii industriali de altă parte. Problema ţărănească a fost rezolvită, în parte, prin împroprietărire. S’a pus la îndemâna ţăranilor unul din factorii de producţie agricolă, capitalul, adică pământul. Insă, cu toate că partidele politice s-au luat la întrecere în generozitate cu privire la împroprietărirea ţăranilor, totuş a fost trecut cu vederea şi a rămas neorânduit cel de al doilea factor de producţie, munca nouilor proprietari agricoli. Se înţelege, suntem foarte aproape de Orient, unde munca nu prea se socoteşte ca valoare importantă. Va veni, fără îndoială, vremea când se va căuta a se remedia această lacună gravă. Chestiunea muncii agricole a fost ridicată şi pusă în lumină vie de d. M. Orleanu, în discursul d-sale din Camera de la Iaşi, în 1917, iar acum în urmă, partidul naţionalist al poporului a anunţat că înscrie în programul său orândueala muncii nouilor proprietari şi ai terenurilor agricole. In ce priveşte pe meseriaşi şi lucrătorii industriali, despre o împroprietărire a lor cu capital prin exproprierea fabricelor şi atelierelor nu poate fi vorba. Obârşia dreptului de proprietate asupra moşiilor (exceptând pe cele răzăşeşti şi moşnene) şi asupra pădurilor a făcut ca acest drept să fie contestat, încă de la înfiinţarea celor două Principate, Muntenia şi Moldova, se poate urmări —la păduri, mai ales, cu preciziune, până târziu chiar pe la sfârşitul veacului al 8-lea) — cum dreptul de proprietate nu era decât uzufructuar. Cuza Vodă a deslegat problema în aprte ; acum ea a fost deslegată pe de-a ’ntregul şi pentru totdeauna. La baza dreptului de prop asemenea obârşie litigioasă, acest drept fiind născut sub regimul proprietăţii absoluta de drept roman. Am fost nevoit să amintesc acestea, în treacăt, pentru că în mintea unora s-a născut părerea că „ar trebui să se procedeze cu fabricile cum s’a procedat cu moşiile“. Ţăranii aveau un drept istoric asupra pământului şi pădurilor. Nu se poate spune acelaş lucru când e vorba de fabrici. Dar, dacă este exclus a se pune cestiunea unei exproprieri industriale, nu e mai puţin adevărat, că munca în ramura aceasta de productiune a bogăţiei naţionale, trebue să aibă un loc de frunte în preocupările oamenilor politici. . Mai mult, eu cred că o ocrotire, şi încurajare a muncii în această direcţiune poate duce chiar la împroprietăriri industriale, fie prin cooperaţii, fie prin simple tovărăşii, fie chiar individual. In foarte mică măsură s-a şi realizat aceasta în câteva cazuri răzleţe, despre cari ne vom ocupa mai târziu. Şi îmi propun ca, în câteva articole, să comunic cetitorilor ziarului „Universul“, unele constatări cu privire la felul de a fi al meseriaşilor şi lucrătorilor industriali , pentru a li înţelege cât mai bine sufletul și mentalitatea — și cu privire la nevoile lor cele mai importante — când ar fi vorba de a se găsi soluțiunile cele mai nimerite pentru satisfacerea acelor nevoi. A. V. Gîdei. '"'■»■Wiiil l'i * — nț Grecii din Epir cer alipirea la Grecia Atena, 29. — Epiroţii de nord într-un meeting ţinut la Atena au votat o rezoluţie pe care au remis-o reprezentanţilor puterilor. Ei protestează contra situaţiei intolerabile a grecilor din Albania, manifestându-şi totodată dorinţa de a vedea Epirul de Nord unit cu Grecia și cerând până atunci autonomia. Astfel de meetinguri s'au ţinut şi in alte oraşe ale Greciei. CRONICA ACTUALITATII CUM SAR PUTEA SPUNE ALTFEL ?.. — S’a petrecut de curând, un lucru care nu poate fi numit decât ruşinos. Suntem în dureroasa situaţie de a nu putea zice lucrului altfel de cât îi zicem mai sus. „Undeva, au murit acum şapte ani, muşcând ţărâna şi luptând desnădăjduit pentru cei cari, — mai toţi — huzuresc astăzi, 18 mii de oameni. Optsprezece mii de suflete s‘au stins, ca halucinate, în urlete şi într’o mare de flăcări şi nefericitele lor trupuri chinuite arse şi sfâşiate, rupte de obuze, au stat hidoase şi cu pumnii încleştaţi, prinse între reţelele de sârmă ghimpată peste care tunurile trăzneau plouând foc, stârvurile lor au fost îngropate, grămadă, sub pământul care mustea de sânge. „ . .. Optsprezece mii de bărbaţi cari doreau şi ei săracii, viaţa cu bucuriile ei, copii ai unor mame din cari multe n’au mai avut puterea să-i aştepte până azi, şi s-au dus plângând, după ei, — soţi ai unor triste femei cernite cari jinduiesc uneori, în ceasul de faţă, după o bucată de pâine, — părinţi ai unor copii palizi pe cari uneori, îi vedem trecând în lungi şiruri tăcute, pe străzile oraşelor, mergând cu privirea în pământ, îmbrăcaţi în aspre haine semănând cu ale ocnaşilor... Aceşti oameni au pierit apărând drapelul, ţara. De 7 ani de zile putrezesc, cei mai mulţi, neştiuţi, acoperiţi de bălării ori prin locuri pe unde vitele trec leneşe, murdărind ; ciolanele sfărâmate ale ostaşilor se mai găsesc şi azi prin văgăuni sau pe o culme pe unde intră plugul, răzleţ. Zilele trecute s’a făcut pomenirea acestei imense lumi de morţi; două colivi sărace, — răvăşite şi acelea de ploaia care cădea de sus ca un nestăpânit plâns repede, — şi câteva lumânări aruncate la pământ, lângă crucile de lemne, în faţa unei mulţumi de femei şi copii cari plângeau sfâşietor. Atât ! Nimeni din cine trebuia negreşit să fie, nimic din ce se cuvenea negreşit să fie. Corul modest al bisericii din sat a cântat veşnica pomenire, privind cu ochii umezi, dealurile între cari şi-ar fi avut locul fanfarele puternice şi zecile de mii de oameni, emoţionate, electrizate.... Nici o uniformă militară nu s’a văzut, nici măcar şeful pos- j I tului de jandarmi care, — In clipa când cei vii ingenunchiau i In faţa morţilor, — să fi prezintat arma „pentru onor !“ Şi nimeni, nimeni din Bucureştii cari nu mai văd, cari nu mai simt şi nu mai vor să ştie nimic. Aceasta a fost „comemorarea” victoriei de la Mărăşti, — nesemănând nici cu cea mai meschină întrunire publică, cerută de vreun partid, în târguşorul Mizilului... MINUNAŢII GALOŞI CU MARCA R. F. S. S. R. — Chestiunea propagandei sovietice,—la noi, în Balcani şi peste tot, — e din nou la ordinea zilei. încântaţi de sigur de rezultatele obţinute până azi, stăpânii Moscovei îşi încordează puterile. Autorităţile de la noi şi de aiurea fac, la rândul lor, sforţări să descopere firele organizaţiilor respective. Pentru lămurirea şi a autorităţii şi a celor cari cred că se exagerează atunci când se vorbeşte de o propagandă în România, indicăm una din foile apărând în Basarabia, ziarul „Golos“. In unul din numerele sale nu tocmai depărtate, se poate vedea, la rubrica reclamelor, un foarte curios anunţ, în care se laudă galoşii „Treugolnik“: triunghiul înfăţişând marca fabricei afară de indicaţia că marfa se furnizează de oficiul statului rus, cuprinde în iniţiale şi inscripţia „Republica federativă sovietică socialistă rusă“, cu adausul foarte caracteristic : „băgaţi de seamă marca noastră!“ Din moment ce se face reclamă în România, pentru o asemenea marfă — aflată în depozit zice anunţul, la un negustor din Cernăuţi, — se pune o întrebare: Pe unde dracu s’o fi aducând marfa asta la noi, de nu vede nimeni? Şi dacă se aduce, de vreme ce se găseşte la Cernăuţi, vine ea singură, ori o aduc trimişii „R. F. S. S. R.“-eului ? Iată lucruri pe cari de sigur că mulţi dintre noi nu le pricep. O METAMORFOZA MAI MULT DECÂT CURIOASA. — Cer îngăduinţa de a cădea şieu în regula comună, spunând aci câteva cuvinte despre Terente. La drept vorbind, peste ceea ce s’a scris, în articolele senzaţionale ale ziarelor şi într’o proastă broşură pe care un neguţător practic a pus-o imediat în circulaţie, nu prea ştiu ce-aş mai avea de adăogat, în ordinea cunoscută. Aş avea să spun însă un lucru pe care nu-l socotesc de fel lipsit de importanţă: aţi observat câtă bunăvoinţă,—stupidă şi inexplicabilă, — se desprinde din tot ce s’a scris despre banditul fost până mai eri în bălţile de lângă Dunăre? Ca şi cum ar fi vorba de un erou naţional care ar fi făcut cine ştie ce mari isprăvi de bravură şi de omenie, tonul întrebuinţat faţă de el, din ironie întâiu, a devenit pe urmă de o contagioasă bunăvoinţă. Trebuie să vedem, într-o asemenea ipostasă, doar satisfacţiunea publică faţă de inteligenţa îndrăzneaţă a acestui jefuitor care-şi bate joc de nişte autorităţi lipsite de curaj şi de pricepere? Chiar dacă ar fi aşa, nu trebuie pierdut din vedere că orice apaş are nevoia de însuşirile banditului brăilean, şi că , acest Ştefan Terente nu e decât un ucigaş şi un jefuitor de drumul mare. Nu credeţi?... Este ceva profund bolnăvicios în tendinţa aproape obştească de a vedea un erou şi poate şi un cavaler, acolo unde este, în realitate, altceva, cu totul altceva... Mă gândesc dacă nu cumva,— ca urmare a acestor rânduri, — unii din glumeţ ii fără sare care scriu oamenilor răvaşe, iscălind: „Terente“, nu vor găsi cu cale să-mi scrie, înlocuindu-şi semnătura cu aceea a „regelui băltoacelor“. Am mai primit o scrisoare zilele trecute, de la un asemenea spiritual personagiu, — aşa că aş fi pe cale să fac o mică colecţie. METODEEDILITARE MODERNE. — Aşteptând ca epopeea terenţiană să ia un sfârşit odată, noi bucureştenii asistăm la o inovaţie în materie de edilitate: străzile se mătură,— nu ştiu dacă şi noaptea, fiindcă dimineaţa nu se observă de loc,— dar se mătură în cursul zilei. Asupra acestui fapt nu mai încape nici un dubiu, pentru că mulţi dintre noi vedem şi simţim lucrul. Ziua ’n amiaza mare, când la circulaţia mai încolu, întâlneşti pe stradă, din loc în loc, câte o pereche de oameni cu înfăţişarea degradată, postaţi fiecare lângă câte un trotuar. Cu câte un tom mare cât toate zilele în mână, ei trag voiniceşte, din răsputeri, ridicând nouri groşi şi deşi de praf, schimbându-ţi culoarea hainelor, prăpădindu-ţi ochii, acoperind fructele, pâinea şi atâtea alimente pe care prăvăliaşii nu s’au gândit serios niciodată să le acopere. Intrând în casele cu ferestrele deschise... pentru aerisire. Nu se poate,— când ieşi din aceşti nouri, strănutând şi zăpăcit, — să nu recunoşti că serviciul municipal s’a modernizat la Bucureşti simţitor. Spectacolul, — care de sigur că nu mai e de văzut nicăeri în altă parte, — ar pierde enorm dacă, înainte de a începe turnurile să alerge, s’ar stropi puţin, ori dacă s’ar alege alte ore pentru o atare ispravă. Mai „frumos” şi mai „interesant“ este bine 'nţeles când priveşti toate acestea dintr’un automobil. Atunci nici nu simţi nevoia să iei măsuri spre a schimba ceva, — fiindcă eşti simplu spectator, — ori cât de vătămaţi ar fi nenorociţii cari trec pe ! N’ar fi însă de mirare dacă tr’o zi, cetăţenii victime ale u atari modeme procedări i-ar la goană pe purtătorii de tinuri să se ducă în curtea pric riei să facă aşa ceva... _ M. NEGRI A/WWVWWVN mm ,DmHS0L [■Ir. 72 Pentru marile premii de toamnă Cititorii cari vor să participe la marile premii de toamnă vor strânge cupoanele ce zilnic vor fi publicate In acest loc. wwwwwwwww