Universul, august 1924 (Anul 42, nr. 172-197)

1924-08-01 / nr. 172

tol XLII. Hr. 172 SBII FONDATOR? LUIGI CAZZA VILLAN TELEFON: S Pagini nt ms 2 in nt nuiunii 4 ai 6 Pagini CELE DIN URMĂ Silfii DÎN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICI Şl TELEFONICE Redacţia $1 Administraţia: Bucureşti, str. Brezoîams, li Ksoacp şi srainisirapaiBUOffesti, str. srezuiarm, ik r^ecjla 13/72 Administrația 13/71 SecreflaaFtafml des redacție 30/43 Hedactia î coresp. cu provinciai 3/OS *1 35/34 P NI •H1VI2SRL £lâtik Cât» IJQ iei mXECTORi STEUAN POPESCU iDgust 1924 mmm ­­IBT­RZIERE . Jocurile olimpice din Paris s-au terminat şi lista celor din­tâi unsprezece ţâri clasate înce­pe cu Statele­ Unite şi se sfâr­şeşte cu Ungaria. România, care a eşit a treia la jocul de rugby, nu figurează, în acea listă, pentru că fie n‘a luat parte, fie n’a reuşit să se clase­ze în primele rânduri la cele­lalte din numeroasele variante de sport. Când ne gândim că Finlanda vine imediat după Statele­ Unite şi că o ţară mai mică decât a noastră, cum este Ungaria, îşi câştigă un loc printre învingă­tori, nu putem să nu ne întris­tăm faţă de această absenţă. Importanţa ocupată de spor­turi în ansamblul preocupări­lor este unul din elementele principale, după care se judecă gradul de înaintare al unei so­cietăţi şi efectul intensificării educaţiunei fizice, sub toate formele sale, şi în toate stratu­rile populaţiunei, nu sunt nici de pixl î­n platonic, nici numai de ordin moral, ci intră cu ca­racter precumpănitor atât prin­tre mijloacele de apărare în contra primejdiilor, cât şi prin­tre exponenţii de expansiune ai diferitelor naţiuni, în cadrul urşit fiecăreia din ele. Să nu uităm — căci războiul din urmă a pus-o în lumină cu o isbitoare realitate — că răfie- Iile violente Internaţionale s‘au emancipat din zona restrânsă, spre a se revărsa pe toată în­tinderea statelor în conflict .De la războaele de armate s‘a tre­cut la războaele de naţiuni. Prin urmare, din două puncte de ve­dere cei maî mulţi sorţi de is­­bândă se aşează de partea ace­­steia la cari pregătirea generală nu păcătueşte sub raportul fi­zic : întâi, pentru că societatea întreagă fiind chemată să coo­pereze într’un fel sau altul, cu cât va fî mai rezistentă, cu atâ­ta va prezenta un aport mai preţios şi mai durabil ; al doi­lea, pentru că starea morală de­pinde atât de mult de cea fizi­că, în­cât nu numai nu se poa­te despărţi de ea, dar este chiar condiţionată de ea. Cu riscul de a cădea în banalitatea repetată de câte ori se vorbeşte de sport, reamintim lapidara formă sub care strămoşii noştri defineau adevărul acesta: mens sana in corpore sano. El a pătruns atât de adânc în conştiinţa popoarelor, în­cât ele fac sacrificii mari ca să în­­treţie cât mai vie ideea, vigu­ros aplicată, a unei complete şi generale educaţii fizice. Cursuri intensive în şcoli, sta­­diuri, concursuri naţionale şi internaţionale, subvenţii, ade­vărate „armate civile" de şco­lari şi adulţi de ambe­ sexe (ca de pildă soliolii în Ceho-Slova­­cia şi­­Polonia), sunt atâtea as­pecte ale acestei desvoltări a însuşirilor fizice, cu scopul de a asigura o populaţiune cât mai rezistentă şi prin aceasta cât mai accesibilă celorlalte pregătiri esenţiale progresului. Este adevărat că ar fi să nu ţinem socoteală de ceea ce s'a muncit şi de Iniţiativele luate, unele sub inspiraţia şi condu­cerea directă a principelui Ca­rol, dacă ne am adăuga că şi la noi se înregistrează o îmbucu­rătoare înviorare în no privinţă. Nu e mai puţin ade­vărat însă că suntem în întâr­ziere, cel puţin cu efectele , şi rezultatele olimpiadelor din Pa­ris oferă o dovadă mai mult. Să sperăm că pe viitor vom is­­buti, în asemenea împrejurări, să cucerim locul cuvenit unei ţări mari de pe continent. Ce pregăteşte Stere ţărănimii româneşti E interesantă caracterizarea personalităţi­­i ideilor politice ale lui D. Stere, făcută de d. H. Sanielevici, în cartea sa „Popo­ranismul reacţionar „C. Stere, — scrie d. H. Sa­nielevici, — este un amestec de grec şi de evreu (mi-a spus-o el însuşi)— Tatăl d-lui Stere, îmi spune d. Alexis Noutlv — era fiul unui vechil grec, trimis din Grecia la o moşie a munte­lui Athos din Basarabia. Com­plet rusificat, D. Stere vorbeşte greu româneşte, temperamentul şi sufletul lui n'au nimic comun cu temperamentul şi sufletul românesc, pe cât le putem pre­ciza. In „cântarea pătimiri noa­stre", vorbeşte cu dispreţ de limba rusă, ca de o limbă bru­tală, de limba marelui imperiu, pe care adesea a regretat că la părăsit şi în a cărei mişcare re­voluţionară, crede că ar fi pu­tut juca un rol însemnat . Intr'altă parte, d. H. Saniele­vici vorbeşte de ideile politice ale lui C. Stere care au ca şi temp­er cimentul său, un caracter străin de aspiraţiile poporului român şi nu sunt de­cât ideile comunismului rus, care se stre­coară şi azi în ziarul „Aurora graţie prezenţei lui C. Stere a­­lături de d. dr. Lupu. „In Viaţa Românescă, — scrie d. H. Sanielevici, — d. Stere se declară hotărît in contra intră­­rei capitalului străin, pe care-l batjocoreşte cu numele de „ca­pitalul vagabond“ şi se declară in contra industrializărei ţării. Noi n'avem nevoie să trecem prin faza capitalistă burgheză, zice d. Stere, în „Social-demo­cratism, sau poporanism“. Vom ajunge de-a dreptul la comu­nismul agrar.­ Industria să fie redusă la strictul necesar şi monopolizata de stat. România să devie deo­camdată o democraţie rurală, cum ar fi Bulgaria de pildă, unde ţăranul e foarte sănătos, aşa de sănătos încât nu ştie ce-i patul, doarme pe jos şi nu capătă reumatism, unde ţăra­nul se hrăneşte bine; aşa de bine că n'are oră de masă, mă­nâncă toată ziua din buzunar, unde ţăranul e bine îmbrăcat, aşa de bine îmbrăcat că nu se desbracă cu săptămânile spre marea bucurie a insectelor pa­razitare". Iată cine este C. Stere şi ce soartă pregăteşte ţărănimei ro­mâneşti. I B. Libertatea, legalitatea, sunt drepturile noastre. Fraternitatea este datoria noastră. A. FOUILLET MOZAICURI UN PAPA AVOCAT. — Baroul avocaţilor din Paris a primit din partea papei Pius XI un portret al papei Clemens IV. Or, Clemens IV, sfinţit papă în a­­nul 1265 nu este altul decât Guy Foncault care se distinse ca maestru al barei înainte de a intra în tagma preoţească. Tabloul a fost pus cu o solem­nitate impresionantă în sala consiliului. Principesa Maria a Italiei tolnova­te scarlatina Roma, 30. — Jurnalele anunță că Principesa Maria, călătorind, cu Suveranul la Sant Anna Val­­dieri s'a inbolnăvit de scarlati­­nă. S'a evitat contactul cu Prin­cipesele Mafalda și Giovanna. Boala nu inspiră îngrijorare. însemnările mele [intra fiii ! Noul guvern al Iugoslaviei e revoluţionar cel pufin, după declaraţia, pe care a făcut-o, în ziua când s’a constituit, anga­­jăndu-se să aducă o lege contra corupţiei. Şi-a angajat tânărul guvern iugoslav, cuvântul şi onoarea că va aplica legea contra corup­­fiunei. A oricărei corupţiuni, sau numai a corupţiunei politice,­­ urmează să se vadă. Faptul re­voluţionar rezidă însă în enun­ţarea programului de guvernă­mânt : legea contra coruţiunei. Vedeţi un vag: muncă, cinste şi legalitate, cu convoiul lor fu­­nebru de fapte purtând eticheta celor 3 cuvinte, cărora li s'a pierdut înţelesul, din punct de vedere politic. Şi nici consolida­ţi nnilflUcU­C­­Vtl­îd­UTlTbBZfj "îi" moristice simulări de alegeri şi consolidări iluzorii şi înfrânge­rea răspândirii dorului de citit. Ci contra corupţiei. Adică guver­nul iugoslav e hotărît să gu­verneze astfel, arătând că între politică şi morală nu numai că nu-i nici un separatism, ci dim­potrivă politica trebue să fie morală. Căci dacă nu-i morală, e coruptă şi... guvernul a venit să combată corupţia. Va isbuti, ori nu guvernul iu­goslaviei să se ţină de angaja­ment, să-şi execute un punct din program? E greu de spus. Mi-ar plăcea însă să fiu în Iu­goslavia şi să am voluptatea stri­gătelor celor dintâi victime ale legii. Nu de alta, dar eu cred mai puțin în efectele legii, de­cât în ale stăruinţii societăţii, solidară, înţelegătoare şi impo­zantă. Uitaţi-vă la noi. E legea spe­culei. A fost şi o lege a libertă­ţii presei. Şi? Legea aduce ins­pectori, controli, lipsă de gra­matică în procese verbale, etc­. Iar legea libertăţii presei între­ţine trustul hârtiei. b. c. Congresul combatan­ţilor Italieni Roma, 30. — Congresul naţio­nal al combatanţilor a început lucrările. S’a trimis o telegramă Regelui reînoind jurământul de nelimitată credinţă. Au luat cu­vântul Rosini Bergmann invo­când întoarcerea la normal de­clară că combatanţii nu vor triumful opoziţiunei care ar în­semna triumful ruinei, ci cer autonomie absolută de acţiune. im­a­noi­um al Iugoslaviei După frământările de politică internă, cari au durat prea mult, criza politică din Iugosla­via s-a rezolvit într'un sens, prin formarea, cabinetului Davidovici. Noul prim-ministru, bărbat po­litic şi cu experienţă şi cu o pu­ternică râvnă de a înfrânge ac­tualitatea, plină de atâtea di­ficultăţi, izbuti de la început să se alieze cu reprezentanţi poli­tici cu cari să muncească spre a potoli măcinişul luptelor in­testine, pe chestiuni, care nu tot de auria meritau osteneală. Biruind aşa de accentuate as­perităţi între coeficenţii politici ai popoarelor conlocuitoare, în Iugoslavia, guvernul Davidovici poate să aibă perspectiva reali­zării unui program mai amplu în privinţa unificării. Dar dacă în politica internă nu vor mai fi lupte aşa de dârze, credeai că tactul, prudenţa şi Înţelepciunea prim-ministrului, vor continua in politica externă, linia trasată de d. Nincicî, Schimbările de guverne şi de Franţa şi din Anglia, — ori dl ar fi de diferite programele prtidelor politice, care au for­­țat nouile guverne — n'au sruncinat nimic din directiva unitară în politica externă : po­lica de alianţe, politică de în­­trire a asigurărilor păcii, poli­ţă de păstrarea tratatelor de iace. Guvernul Davidovici va fi pus pobabil la cea dintâi încercare,­­ din care nu ne îndoim că va f­i biruitor, d­in a asigura raniţa Iugoslaviei de asalta­­ire, pe care ie tot încearcă ele­it­entele dezordonate din Bulga­­ia. Cât despre raporturile cu ţă­rile din Mica înţelegere, sunt prea recente manifestările de perfectă cordialitate de la confe­rinţa de la Fraga, ca noul cabi­net iugoslav să nu râvnească a io continua. B. CECROPIDE Belgrad, 29 (Rador). — După ce preşedintele Scupcinei, d. Liu­ba Iovanovici, nu a reuşit să for­meze guvernul, regele a însărci­nat cu formarea guvernului pe şeful blocului de opoziţie, demo­cratul Davidovici. Acesta a for­mat cabinetul din elementele ve­­chiului bloc de opoziţie. Din nou­ guvern fac parte cinci democraţi trei populişti sloveni, trei mu­sulmani din Bosnia şi un radical dizident. V.A.:­Iată lista —­genţia Davidovici; externe, Iav Marincovici (democrat); fi-­­ nanţe, Spaho, (musulman); inter­ne, Nasta Petrovici, (radical di­zident); instrucţie publică şi ad interim culte, preotul Koroşeţi (populist); lucrări publice, Dra­­gutin Patcici (democrat); război şi marină, general Hagici; justi­ţia Halid Hraşniţa (musulman); comunicaţie, Suşnic (populist sloven); poştă şi telegraf, Marin­covici (democrat); agricultură, Culoveţ (populist); comerţ, indus­,­trie şi interimatul la păduri şi mine, Şumencovici (democrat), prevedere socială şi interimatul Noul guvern va convoca in curând parlamentul pentru a ex­pune programul său în politica internă şi externă a ţării. Ziarele afirmă că politica ex­ternă a noului guvern va urmări consolidarea păcei în Europa şi Balcani în armonie cu spiritul de care se conduc marile demo­craţii occidentale. DECLARA JÎXLUINOULUI prim După depunerea Jurământului la palat, preşedintele consiliului de miniştri, d. Davidovici, a de­clarat ziariştilor că programul noului guvern cuprindă legea privitoare la invalizi, legea cre­ditului agricol, legea contra co­rupţiei, legea pentru organiza­rea comunelor şi revizuirea le­­gei privitoare la funcţionari, precum şi unificarea urgentă a legislaţiei din întreg regatul iu­goslav. Data deschidere! Scupcinei n'a fost încă fixată definitiv, pro­babil că va fi convocată pentru săptămâna viitoare. — Lista completă a animi eablaet. — Poli­tica im internă și externă — la sănătatea (m­usulman), publică, Bekmen Chestia Mosul Londra, 30. — Aseară în Ca­mera Comunelor s’a desbătut a­­supra votului ministerului colo­niilor în cursul cărei desbatari secretarul coloniilor Thomas, a vorbit despre situaţia privitoare la frontiera din Mossul. El a zis că au Încercat de a stabili fron­tieră cu negocieri directe şi n’au reuşit, căci negocierile din Con­­stantinopol n’au avut nici un rezultat. Conform tratatului chestiunea acum s’a trimis la Liga Naţiuni­lor şi ministerul afacerilor străi­ne se ocupă acum de aceasta. Ar fi dar neoportun pentru dân­sul să-şi dea vreo părere. Tot ce poate spune este că guvernul speră să reguleze chestiunea în mod amabil cu turcii. Se crede că aceasta este posibil și se lu­crează în acest sens. Japonia recunoaşte sovietele­­ Tokio. — Se svoneşte că în şe­dinţa extraordinară a consiliu­lui de miniştri s’ar fi hotărît să se adopte o nouă politică faţă de Rusia şi guvernul ar fi dis­pus să recunoască sovietele. (Ha­vas). 0 zestre de 80 miliarda (el Amatorii nu se pot înghesui, fiindcă frumoasa dotă de 80 mi­lioane lire sterlingi a fost acor­dată prinţului Obolenski, — di­vorţat de prinţesa Iuriewski, fiica ţarului Alexandru III, — de către d-şoara Meriel Astor fiica celebrului miliardar mort în naufragiul „Atlanticului”. Căsătoria s-a făcut de curând Memoriile baronului Werkmenn - IMPARATEASA ZITA SI RĂZBOIUL — Baronul de Werkemenn, care a fost ultimul secretar al lui C­arol I al Austriei, va publica n curând un volum de amin­iri asupra defunctului său su­veran. El povestește printre al­ele, vizita pe care a făcut-o la Iiina, amiralul von Hertzen­­dorf, la 20 ianuarie 1917, spre a convînge guvernul asupra nece­­sităţei de a se intensifica răz­boiul sub­marin. * împărăteasa Zita se opunea din răsputeri la acest proect , barbar pe care amiralul îl a­para zicând cu bruschetă tinerei suverane: „Ştiu, dumneavoastră sunteţi contra războiului în ge­neral“. — Sunt contra războiului, răs­­punse ea, ca ori şi care fem­ei care preferă să vadă omenirea trăind mai bine în bucurie de­cât în lacrimi. Această reflecţie dovedeşte că domnia femeei ar fi sinonimă cu pacea. ___ Germania şi pactul de garanţie Berlin, 29 (Rador). — Guver­nul german a transmis secreta­riatului Ligei Naţiunilor în me­moriu relativ la pactul da ga­ranţie. ~~^fîl/ăe — Bună seara, dragă. — Noroc. — N’ai fost nicăeri ? — Dacă nu-s parale! — Ce bine ’mi pare c’avem locurile alături! De când nu ne-am mai văzut ! — Din nainte de război. — Ba din nainte de războiul din 1913. — Așa e. Cum trece timpul! — Treburile merg bine . — Amestecat. r*Q-x'c«i ou e așa p­ald ! — Cum e acum, e bine. Mai mult se plâng cei de la munte. Unii au degerat. — Ce lume multă! —• De-abea am găsit loc. — Și eu tot aşa. — Și lux, domnule,, la cata­ramă ! Se scumpesc toate și toate simt elegante! — Și nu ştiu cum, dar le stă bine. —• Una mai nostimă de­cât alta. — Trebue să fii mare virtuos ca să nu cazi în lat! — Suntem puşi la grele în­cercări ! — Zău aşa. Uite, tu vorbeşti şi-ţi mărturisesc că te ascult numai pe jumătate. Atenţia mea e colo. — Unde ? — Vezi p’aceea cu rocbe albă, cu gâtul plin, cu născiorul sen­sual, cu ochii negri ?... Aş fi în stare să fac nu ştiu ce, dacă mi-ar acorda im ceas din viața ei!... Un muscal cu cauciuc, o cameră separată la Șosea... —­ Oprește-te... că e nevasta mea! Plesnit de răspunsul acesta, prietenul vrea s’o dreagă. — Nu vorbesc de ea — cî de cea de lângă ea. — Aceea e sor’mea! Uluit, celalt abia găsește cu­vintele. — Dragă, mi se pare că faci confuzie... Eu mă uit la cealal­tă..., la a treia..., în roz... — Nu te mai uita la nici una, că și aceia mi-e soră... N’am găsit loc alături de ele şi mi-am luat aici... Noroc că Bărcănescu se sue la pupitru, orchestra acoperă toate conversaţiile, cortina se ridică şi nasul lui Tănase des­creţeşte toate frunţile, — afară de a prietenului, care o bucla­­risise, Don José Plinii bolsevici in Mcan­ — „Times“ cere marilor puteri să dea ajutor ţărilor balcanice — Londra, 30 (Rador). — Zia­­j In momentul de faţă, guver­nele statelor balcanice par dis­puse a se ajuta reciproc în contra conspiraţiei de la Mos­cova, care ameninţă statele balcanice. Există motive seri­oase ca puterile occidentale să părăsească atitudinea lor pasivă şi să dea un ajutor sta­telor balcanice pentru înlătu­rarea pericolului. nil „Times“ publică un lung articol despre pericolul acti­­­vităţii bolşeviste în tarile bal­canice şi ajunge la concluzia că nu este exact că puterile civilizate sunt neputincioasa de a opri activitatea bolșevică fără de război. Guvernele sta­telor balcanice apreciază foar­te mult ajutorul moral, finan­ciar și economic al marilor puteri. | ! Printre meseriaşi — Cele două probleme: Chestia agrară.— Chestia meseriilor —­ prietate industrială nu există Pentru cercetarea, determi­narea şi îndrumarea vieţei so­ciale şi economice a Româ­niei, bărbatul politic şi legiui­torul trebue să-şi concentreze atenţiunea de căpetenie mai ales asupra a două elemente : ţăranii de-o parte, meseriaşii şi lucrătorii industriali de altă parte. Problema ţărănească a fost rezolvită, în parte, prin îm­proprietărire. S’a pus la înde­­mâna ţăranilor unul din facto­rii de producţie agricolă, ca­pitalul, adică pământul. Insă, cu toate că partidele politice s-au luat la întrecere în generozitate cu privire la împroprietărirea ţăranilor, to­­tuş a fost trecut cu vederea şi a rămas neorânduit cel de al doilea factor de producţie, munca nouilor proprietari agri­coli. Se înţelege, suntem foarte aproape de Orient, unde munca nu prea se socoteşte ca valoare importantă. Va veni, fără îndoială, vremea când se va căuta a se remedia această lacună gravă. Chestiunea muncii agricole a fost ridicată şi pusă în lu­mină vie de d. M. Orleanu, în discursul d-sale din Camera de la Iaşi, în 1917, iar acum în urmă, partidul naţionalist al­­ poporului a anunţat că înscrie în programul său orândueala muncii nouilor proprietari şi ai terenurilor agricole. In ce priveşte pe meseriaşi şi lucrătorii industriali, despre o împroprietărire a lor cu ca­pital prin exproprierea fabri­­celor şi atelierelor nu poate fi vorba. Obârşia dreptului de pro­­­prietate asupra moşiilor (ex­ceptând pe cele răzăşeşti şi moşnene) şi asupra pădurilor a făcut ca acest drept să fie contestat, încă de la înfiinţa­rea celor două Principate, Muntenia şi Moldova, se poa­te urmări —­­la păduri, mai ales, cu preciziune, până târ­ziu chiar pe la sfârşitul veacu­lui al­­ 8-lea) — cum dreptul de proprietate nu era de­cât uzufructuar. Cuza Vodă a deslegat pro­blema în aprte ; acum ea a fost deslegată pe de-a ’ntre­­gul şi pentru totdeauna. La baza dreptului de pro­p asemenea obârşie litigioasă, acest drept fiind născut sub regimul proprietăţii absoluta de drept roman. Am fost nevoit să amintesc acestea, în treacăt, pentru că în mintea unora s-a născut părerea că „ar trebui să se procedeze cu fabricile cum s’a procedat cu moşiile“. Ţăranii aveau un drept isto­ric asupra pământului şi pă­durilor. Nu se poate spune a­­celaş lucru când e vorba de fabrici. Dar, dacă este exclus a se pune cestiunea unei expro­­prieri industriale, nu e mai puţin adevărat, că munca în ramura aceasta de produc­­­tiune a bogăţiei naţionale, tre­bue să aibă un loc de frunte în preocupările oamenilor po­litici. . Mai mult, eu cred că o ocro­tire, şi încurajare a muncii în această direcţiune poate duce chiar la împroprietăriri indus­triale, fie prin cooperaţii, fie prin simple tovărăşii, fie chiar individual. In foarte mică mă­sură s-a şi realizat aceasta în câteva cazuri răzleţe, despre cari ne vom ocupa mai târ­ziu. Ş­i îmi propun ca, în câteva articole, să comunic cetitori­lor ziarului „Universul“, unele constatări cu privire la felul de a fi al meseriaşilor şi lucră­torilor industriali , pentru a li înţelege cât mai bine sufle­tul și mentalitatea — și cu privire la nevoile lor cele mai importante — când ar fi vor­ba de a se găsi soluțiunile cele mai nimerite pentru satisface­rea acelor nevoi. A. V. Gîdei. '"'■»■Wiiil l'i * — nț Grecii din Epir cer ali­pirea la Grecia Atena, 29. — Epiroţii de nord într-un meeting ţinut la Atena au votat o rezoluţie pe care au remis-o reprezentanţilor puteri­lor. Ei protestează contra situa­ţiei intolerabile a grecilor din Albania, manifestându-şi totoda­tă dorinţa de a vedea Epirul de Nord unit cu Grecia și cerând până atunci autonomia. Astfel de meetinguri s'au ţi­nut şi in alte oraşe ale Greciei. CRONICA ACTUALITATII CUM SAR PUTEA SPUNE ALTFEL ?.. — S’a petrecut de curând, un lucru care nu poa­te fi numit de­cât ruşinos. Sun­tem în dureroasa situaţie de a nu putea zice lucrului altfel de cât îi zicem mai sus. „Undeva, au murit acum şapte ani, muşcând ţărâna şi luptând desnădăjduit pentru cei cari, — mai toţi — huzuresc astăzi, 18 mii de oameni. Optsprezece mii de suflete s‘au stins, ca halucinate, în ur­lete şi într’o mare de flăcări şi nefericitele lor trupuri chinui­te arse şi sfâşiate, rupte de o­­buze, au stat hidoase şi cu pumnii încleştaţi, prinse între reţelele de sârmă ghimpată peste care tunurile trăzneau plouând foc, stârvurile lor au fost îngropate, grămadă, sub pământul care mustea de sânge. „ . .. Optsprezece mii de bărbaţi cari doreau şi ei săracii, via­ţa cu bucuriile ei, copii ai unor mame din cari multe n’au mai avut puterea să-i aştepte până azi, şi s-au dus plângând, după ei, — soţi ai unor triste femei cernite cari jinduiesc uneori, în ceasul de faţă, după o bucată de pâine, — părin­ţi ai unor copii palizi pe cari uneori, îi vedem trecând în lungi şiruri tăcute, pe străzile oraşelor, mergând cu privirea în pământ, îmbrăcaţi în aspre haine semănând cu ale ocna­şilor... Aceşti oameni au pierit apă­rând drapelul, ţara. De 7 ani de zile putrezesc, cei mai mulţi, neştiuţi, acope­riţi de bălării ori prin locuri pe unde vitele trec leneşe, murdă­rind ; ciolanele sfărâmate ale ostaşilor se mai găsesc şi azi prin văgăuni sau pe o culme pe unde intră plugul, răzleţ. Zilele trecute s’a făcut pome­nirea acestei imense lumi de morţi; două colivi sărace, — ră­văşite şi acelea de ploaia care cădea de sus ca un nestăpânit plâns repede, — şi câteva lu­mânări aruncate la pământ, lângă crucile de lemne, în faţa unei mulţumi de femei şi copii cari plângeau sfâşietor. Atât ! Nimeni din cine trebuia negre­şit să fie, nimic din ce se cu­venea negreşit să fie. Corul modest al bisericii din sat a cântat veşnica pomenire, privind cu ochii umezi, dealu­rile între cari şi-ar fi avut lo­cul fanfarele puternice şi zecile de mii de oameni, emoţionate,­­ electrizate....­­ Nici o uniformă militară nu­­ s’a văzut, nici măcar şeful pos- j I tului de jandarmi care, — In­­ clipa când cei vii ingenunchiau i In faţa morţilor, — să fi prezin­­tat arma „pentru onor !“ Şi nimeni, nimeni din Bucureştii cari nu mai văd, cari nu mai simt şi nu mai vor să ştie ni­mic. Aceasta a fost „comemora­­­rea” victoriei de la Mărăşti, — nesemănând nici cu cea mai meschină întrunire publică, ce­rută de vre­un partid, în târ­­guşorul Mizilului... MINUNAŢII GALOŞI CU MAR­CA R. F. S. S. R. — Chestiunea propagandei sovietice,—la noi, în Balcani şi peste tot, — e din nou la ordinea zilei. încân­taţi de sigur de rezultatele ob­ţinute până azi, stăpânii Mos­covei îşi încordează puterile. Autorităţile de la noi şi de aiu­rea fac, la rândul lor, sforţări să descopere firele organizaţii­lor respective. Pentru lămuri­­­rea şi a autorităţii şi a celor cari cred că se exagerează a­tunci când se vorbeşte de o propagandă în România, indi­căm una din foile apărând în Basarabia, ziarul „Golos“. In unul din numerele sale nu toc­mai depărtate, se poate vedea, la rubrica reclamelor, un foar­te curios anunţ, în care se laudă galoşii „Treugolnik“: triunghiul înfăţişând marca fa­­bricei afară de indicaţia că marfa se furnizează de oficiul statului rus, cuprinde în ini­ţiale şi inscripţia „Republica federativă sovietică socialistă rusă“, cu adausul foarte carac­teristic : „băgaţi de seamă mar­ca noastră!“ Din moment ce se face recla­mă în România, pentru o ase­menea marfă — aflată în de­pozit zice anunţul, la un ne­gustor din Cernăuţi, — se pune o întrebare: Pe unde dracu s’o fi aducând marfa asta la noi, de nu vede nimeni? Şi dacă se aduce, de vreme ce se găseşte la Cernăuţi, vine ea singură, ori o aduc trimişii „R. F. S. S. R.“-eului ? Iată lucruri pe cari de sigur că mulţi dintre noi nu le pri­cep. O METAMORFOZA MAI MULT DECÂT CURIOASA. — Cer în­găduinţa de a cădea şi­­eu în regula comună, spunând aci câteva cuvinte despre Terente. La drept vorbind, peste ceea ce s’a scris, în articolele senzaţio­nale ale ziarelor şi într’o proastă broşură pe care un neguţător practic a pus-o imediat în circu­­laţie­, nu prea ştiu ce-aş mai avea de adăogat, în ordinea cu­noscută. Aş avea să spun însă un lu­cru pe care nu-l socotesc de fel lipsit de importanţă: aţi obser­vat câtă bunăvoinţă,—stupidă şi inexplicabilă, — se desprinde din tot ce s’a scris despre ban­ditul fost până mai eri în bălţile de lângă Dunăre? Ca şi cum ar fi vorba de un erou naţional care ar fi făcut cine ştie ce mari isprăvi de bravură şi de o­­menie, tonul întrebuinţat faţă de el, din ironie întâiu, a devenit pe urmă de o contagioasă bună­voinţă. Trebuie să­ vedem, într-o asemenea ipostasă, doar satis­­facţiunea publică faţă de inteli­genţa îndrăzneaţă a acestui je­fuitor care-şi bate joc de nişte autorităţi lipsite de curaj şi de pricepere? Chiar dacă ar fi aşa, nu trebuie pierdut din vedere că orice apaş are nevoia de însuşi­rile banditului brăilean, şi că , acest Ştefan Terente nu e decât un ucigaş şi un jefuitor de dru­mul mare. Nu credeţi?... Este ceva profund bolnăvicios în tendinţa aproape obştească de a vedea un erou şi poate şi un cavaler, acolo unde este, în realitate, altceva, cu totul alt­ceva... Mă gândesc dacă nu cumva,— ca urmare a acestor rânduri, — unii din glumeţ­ ii fără sare care scriu oamenilor răvaşe, iscălind: „Terente“, nu vor găsi cu cale să-mi scrie, înlocuindu-şi semnă­tura cu aceea a „regelui băl­toacelor“. Am mai primit o scri­soare zilele trecute, de la un a­­semenea spiritual personagiu, — aşa că aş fi pe cale să fac o mică colecţie. METODE­­EDILITARE MO­DERNE. — Aşteptând ca epo­peea terenţiană să ia un sfârşit odată, noi bucureştenii asistăm la o inovaţie în materie de edi­litate: străzile se mătură,— nu ştiu dacă şi noaptea, fiindcă di­mineaţa nu se observă de loc,— dar se mătură în cursul zilei. A­­supra acestui fapt nu mai în­cape nici un dubiu, pentru că mulţi dintre noi vedem şi sim­ţim lucrul. Ziua ’n amiaza mare, când l­a circulaţia mai în­colu, întâlneşti pe stradă, din loc în loc, câte o pereche de oameni cu înfăţişarea degradată, postaţi fiecare lângă câte un trotuar. Cu câte un tom mare cât toate zi­lele în mână, ei trag voiniceşte, din răsputeri, ridicând nouri groşi şi deşi de praf, schimbân­­du-ţi culoarea hainelor, prăpă­­dindu-ţi ochii, acoperind fruc­tele, pâinea şi atâtea alimente pe care prăvăliaşii nu s’au gân­dit serios nici­odată să le aco­pere. Intrând în casele cu feres­trele deschise... pentru aerisire. Nu se poate,— când ieşi din aceşti nouri, strănutând şi zăpă­cit, — să nu recunoşti că servi­ciul municipal s’a modernizat la Bucureşti simţitor. Spectacolul, — care de sigur că nu mai e de văzut nicăeri în altă parte, — ar pierde enorm dacă, înainte de a începe turnurile să alerge, s’ar stropi puţin, ori dacă s’ar a­­lege alte ore pentru o atare is­pravă. Mai „frumos” şi mai „intere­sant“ este bine 'nţeles când pri­veşti toate acestea dintr’un au­tomobil. Atunci nici nu simţi nevoia să iei măsuri spre a schimba ceva, — fiindcă eşti simplu spec­tator, — ori cât de vătămaţi ar fi nenorociţii cari trec pe ! N’ar fi însă de mirare dacă tr’o zi, cetăţenii victime ale u atari modeme procedări i-ar­­ la goană pe purtătorii de ti­nuri să se ducă în curtea pric riei să facă aşa ceva... _ M. NEGRI A/WWVWWVN mm ,DmHS0L [■Ir. 72 Pentru marile premii de toamnă Cititorii cari vor să par­ticipe la marile premii de toamnă vor strânge cu­poanele ce zilnic vor fi pu­blicate In acest loc. wwwwwwwww

Next