Universul, februarie 1925 (Anul 43, nr. 25-48)

1925-02-01 / nr. 25

Anul XLin.­No. 25 FONDATORI LUIGI CAZZAVILLAN 6 Pagini EMII I S Sib .mi. IM 6 Pagini Gimn­aicA­­ Februarie 1925 TELEFON: Direcţia 13/73 Administrației 13/71 Secretariatul de redacție 56/43 Redacfia: coresp. cu provincia 2/3S 33/31 O datorie de neuitat un capitol care ramane, am nenorocire, mereu de actuali­tate, este acela al unificării noastre din punct de vedere national. Statul român însumează azi, în graniţele cari i se cuvin, o populaţie românească fostă până în vremea din urmă sub dominaţii străine de trei fe­luri. Era inevitabil ca urme ale acestei stăpâniri să se păstre­ze pe ici pe colo, şi ca­ tim­pul pe deoparte, iar opera adiminstrativă şi buna credin­ţă a factorilor indicaţi, să a­­jute la nivelarea formelor. In cadrul Statului român întregit. O atât de necesară operă, rea­lizată peste tot unde condiţiu­­nile erau asemănătoare cu ale noastre, cerea din partea ce­lor cu cădere nu numai înţe­legerea marelui principiu pe care erau chemaţi să-l reali­zeze, dar şi o permanentă lua­­re-aminte, o necurmată grije faţă şi de atitudinea celor dim­­prejurul lor. Atitudinea aceasta, — şi nu alta — apărea ca singura in­dicată, considerând marele nu­măr de piedici cari se opu­neau şi se opun încă la unifi­carea noastră din punct de vedere naţional. Cu multă surprindere însă trebuie să constatăm încă oda­tă că, departe de a-şi înţele­ge această datorie elementa­ră, organe de Stat ca şi parti­culari par a-şi da mâna, — unii printr’o vinovată toleran­ţă şi alţii printr’o şi mai vino­vată neglienţă, — menţinând o stare de lucruri nenorocită. Sunt atât de cunoscute ca­zurile în cari altă limbă decât cea românească este folosită, în oficii ale autorităţilor ro­mâne, de către funcţionari ro­mâni , deopotrivă de obişnui­te cazurile în care imprimatele unor organe de Stat român sunt făcute ungureşte sau ru­seşte, circulând nesupărate, spre satisfacţia altora decât a românilor ; ştampilele autori­tăţilor, ca şi numirile a nenu­mărate localităţi, sunt şi ele, până în ziua de azi, aducă­toare aminte a unei alte stă­pâniri de­cât a celei româneşti. Am repeta doar un lucru foarte cunoscut dacă am mai vorbi despre interesul pe care alţii îl au, şi-l vor avea tot­deauna, de a discredita şi de a întuneca ideea de Stat ro­mân. Preocupările lor, ca şi sursa unde aceste preocupări sunt alimentate sistematic şi permanent, nu mai au nevoie să fie calificate. Se face doar un lucru pe care noi, cunos­­cându-l îndeajuns şi apreci­­indu-l aşa cum trebuie, se cu­vine să-l combatem, ca pe ori­ce operă îndreptată direct împotriva fiinţei noastre na­ţionale. Dar,ca reprezintanţi ai în­­săş ideei de Stat român, —­­funcţionarii români,—să încu­rajeze sau să înlesnească, prin nepăsarea lor, un asemenea a­­tentat, aceasta nu se poate concepe. Există mijlocul ca, fără violenţe de nici un fel, şi rămânând doar în limitele celei mai civilizate procedări,, rătăciţii să fie chemaţi la rea­litate şi îndatoraţi să ia act de realitate. Funcţionarul român are ai altă chemare decât pe aceea de a înegri şi de a iscăli hâr­tii. El este păstrătorul unui crâmpei din sufletul acestei naţii, care-i pretinde să n’o uite, şi s’o apere împotriva mulţilor duşmani dinăuntru şi din afară._____________________ i Guvernul englez şi Liga Naţiunilor - se doreşte primul ministru al Angliei sa fie Liga Natiunilor — Londra, 30. — La recepţiunea dată in onoarea lordului Grey, Baldwin a vorbit de atitudinea sa şi a guvernului faţă de Liga Naţiunilor. Se găseşte — asupra acestui punct — în acord per­fect cu lordul Grey. Socotesc, spune Baldwin — şi cred că colegii mei sunt de aceeaşi pă­rere—că in clipa actuală trebuie să ne avântăm până la idealul Ligii Naţiunilor şi a face tot ce ne va sta în putere spre a face din această instituţie, un in­strument efectiv şi rea. Primu-ministru spune că Chamberlain, ministru afaceri­lor străine, doreşte să ia parte la toate Întrunirile importante ale consiliului Ligii. Se nădăj­­dueşte că va fi posibil ca ches­tiunile aduse in faţa consiliu­lui şi asupra căror se aşteaptă un agrement, să fie discutate in primul rând şi in mod larg ast­fel că delegaţii britanici să poa­tă merge la Geneva, lămuriţi in cugetul lor despre ceea ce tre­­bue să facă,­in unire cu domi­­nionurile. Guvernul va face toate sforţările ca Liga Naţiu­nilor să devină un instrument puternic al binelui. —­lin—— Evacuări în Renania Berlin, 30. — Se anunță din Duesseldorf că trupele belgiene au evacuat Dorsten şi Wesel. Autorităţile franceze au ordonat de asemenea evacuarea a nu­meroase clădiri din Bochum. MOZAICURI UN INGENIOS PROCEDEU a întrebuinţat consiliul comunal din Canton (Missuri) când s‘a înfundat canalul oraşului. A le­gat o frânghie unei broaşte de mare şi i-a dat drumul la ca­pătul canalului. După puţină vreme broasca a ieşit la celalt capăt şi cu chipul acesta s‘a desfundat canalul. FILME PENTRU PIETONI.— L­a Paris va rula in curând un film care să înveţe pe pietoni, unde, când şi cum să traverseze punctele cele mai frecventate şi deci cele mai primejdioase ale marei metropole. Dacă şi după aceasta, prie­tenii se vor lăsa să fie striviţi de vehicule, nu vor avea pe cine să mai acuze. Activitatea Internaţionalei verzi din Moscova In Europa orientală — MATITTIRTKTTtT! A T.TTT TiniW. BAL — Corespondentul din Moscova al ziarului „Prager Presse“ a a­­vut o convorbire cu Dosnbal, se­cretarul general al Internaţi­onalei ţărăniste, care i-a decla­rat intre altele că toţi condu­cătorii ţărănişti din statele stră­ine au primit scrisori identice cu scrisoarea ce a fost adresată lui Rădici la inceputul anului 1924. Dombal a confirmat că numeroşi fruntaşi ţărănişti din alte state întreţin coresponden­ţă cu Internaţionala ţărănistă din Moscova. ÎNSEMNĂRILE mele Asigurarea pensionarilor Pensionarii sunt asiguraţi, sau mai exact, sunt pe cale de a fi asiguraţi. Legea pentru îmbu­nătăţirea tristei, meschinei, mi­zerabilei, tragicei lor existenţe, va veni. Va veni încet, dar se va diiscuta repede şi se va vota. Se va vota, când Parlamentul va avea răgaz, un mic răgaz în ocupaţiile aşa de grave, de so­lemne, de profunde şi conster­­nante, dintr-o consfătuire a ma­jorităţilor bântuite d­e „sensul moral al administraţiei în fie­­­­care zi descoperită abuzivă şi o­­ mică vacanţă parlamentară.­­ Dar legea va veni. A dat asi­gurări d. Duca, ministru de fi­nanţe interimar.­­ Şi asigurările d-lui Duca sunt totdeauna categorice.­­ Veseli, sunt asigurări rostite aşa de elocvent şi de hotărit convingătoare, in câte le-aş com-­­ para cu parfumul, sau cu alcoo.­­ Iul. Provoacă un fel de slăbiciu­­ne nervoasă, îmbată şi adorm. Aşa au fost declaraţiile d-lui Duca la Senat, că legea pensii­lor e gata­ definitiv gata, când şi-a îngăduit un senator să în­­trebe, dacă guvernul nu se gân­dește la îngrozitoarea situație a pensionarilor.­­ Dar daică senatorul n'ar fi în-­ trebat?­­’ Desigur d. ministru interimar la finanţe riar fi răspuns şi bie­ţii pensionari n'ar fi căzut in fe­ricita somnolentă, că... legea va veni..... Trab. DERAERILE Funcţionarei: D-le ministru, azi au fost numai două deraerii până la ora aceasta. D. s-ral Văitoianu: Cum numai două ? Câte trenuri au plecat până acum ? Divulgarea secretelor militare — Un procedeu condamnabil — In şedinţa secretă de ori a Camerei s-a discutat o ches­tiune importantă, care intere­sează de­ aproape apărarea na­ţională, în legătură cu organi­zarea forţelor noastre aeriene. Tot ce se comunică şi se dis­cută în şedinţele secrete ale parlamentului nu pot fi divul­gate în public. Cu toate acestea in ziarele care sprijină politica ţărănisto­­comunistă, a apărut o dans de seamă a şedinţei secrete a Ca­merei de la 29 c., în care s-a dis­cutat situaţia, organizarea şi preparaţiunea forţelor noastre aeriene. Darea de seamă din ziare a fost astfel aranjată încât să reiasă numai criticile, observa­­ţiunile şi invenţiunile deputa­tului ţărănist interpelator. Procedeul de a se divulga secrete de ordin militar, cari privesc apărarea noastră na­ţională, este dăunător­­ intere­selor superioare ale ţârii şi vinovaţii sunt pasibili de pena­lităţi după legile în vigoare. D. ministru de război la pro­cedat cu uşurinţă în ţeastă chestiune, de­oarece trebuiia să ia garanţiile impuse în aseme­nea împrejurări, aşa cum se procedează în toate parlamen­tele occidentale când sunt in jos interesele apărării­­naţio­­nale,­­ cerând participanţilor la şedinţă păstrarea celui mai strict secret. In cazul opus, ministrul de război nu-i obligat să facă co­municări, cari ar putea pri­mejdui interesele apărării na­ţionale. Reamintim cu acest prilej un Incident întâmplat în Camera franceză. D. Kerriot, primul ministru al Franţei, a adus acum câtva timp la cunoştinţa parlamenta­rilor că va face comunicări, In şedinţă secretă, in legătură cu interesele apărării naţionale. D. Herriot a cerut tuturor participanţilor să păstreze cel mai strict secret asupra celor ce li se vor comunica. Deputaţii comunişti au refu­zat să ia acest angajament, in­vocând motivul că pentru co­munişti nu există secrete în chestiuni de apărare naţională. In consecinţă, d. Herriot a refuzat să mai facă comunică­rile promise parlamentului şi toate partidele de guvernă­mânt au aprobat atitudinea şe­fului guvernului francez. Dacă reprezentanţii grupării ţărăniste condusă de Stere,dr. Lupu, au adoptat metodele co­muniste şi au interesul să zdruncine apărarea noastră na­ţională, fie prin întruniri sedi­ţioase, ca cea dela Tighina, în care s-a cerut desfiinţarea ar­matei, fie prin divulgări de se­crete militare, care interesează organizarea forţelor aeriene, guvernul e dator să ia măsuri­le dictate de legile în vigoare împotriva vinovaţilor. Interview­ii un­ui I icnii D. Knobloch vorbeşte despre asanarea Austriei şi de raporturile austro-române. Guvernul din Viena şi pactul de la Geneva. D. J. Knobloch, ministrul Au­striei in Capitala noastră, soli­citat de ziarul „Universul“, a binevoit a ne acorda o întreve­dere în cursul căreia ne-a făcut declaraţiile de mai jos: „SOCIETATEA NAŢIUNILOR“ ŞI OPERA DE ASANARE A AUSTRIEI Una din stipulaţiunile pactului de la Geneva, încheiat in nume­le Austriei de fostul cancelar Monseniorul Seipel, în 1922, tinde să restabilească rapor­turile intime economice în­tre­­ Austria şi vecinii săi, raporturi înrerupte de răz­boiul mondial şi de politica naţionalistă de după războiu­l ţărilor succesoare ale fostei monarhii. Diversele acorduri pe care Austria le-a putut încheia în acest sens cu mai mulţi din vecinii săi reprezintă tot atâtea etape pe acest drum. Rezultatul muncii asidur a guvernului austriac depinde de lichidarea anterioară a tuturor chestiuni­lor litigioase de ordin financiar şi judiciar, chestiuni pe care stipulaţiunile tratatelor le-au făcut să se ivească între noi şi vecinii noştri. CHESTIUNILE AUSTRO RO­MANE IN LITIGIU Vizita cancelarului Seipel la Bucureşti, ca şi vizita preşedin­telui consiliului de miniştri ro­­mân la Viena, primiţi nu numai în cercurile oficiale, dar pretu­tindeni, cu cea mai mare simpa­tie, au creat între Austria şi România atmosfera amicală ne­cesară spre a întreprinde lichi­darea acestor chestiuni. Dacă incă nu s-a ajuns în toate chestiunile la un acord complet și formal, pricina tre­­bue căutată în dificultatea ma­teriei însăşi și în faptul că pre­vederile tratatelor în chestiune sunt în parte, irealizabile din punct de vedere practic, iar pe de altă parte ele sunt prea pu­ţin clare. E vorba, aşa­dar, ca, în toate aceste chestiuni, să se ajungă la un compromis, şi îndrăznesc să afirm că bunăvoinţa de a ajunge la un rezultat satisfăcă­tor pentru ambele părţi s-au dovedit în toate conferinţele cari au avut loc până acum între delegaţii României şi ai Aus­­triei. Multe din chestiuni au putut fi rezolvate definitiv; în altele s’a ajuns la un acord în principiu, şi nu mai rămâne de­cât elaborarea textelor ce ur­mează a fi semnate. SITUAŢIA ECONOMICA A A­USTRIEI ŞI A ROMÂNIEI In acelaş timp, atmosfera a­­micală şi binevoitoare creiată de vizitele şefilor de guvern au­striac şi român, a permis relu­area relaţiunilor economice, pe­­ baza unui acord provizoriu sem­­nat cu ocaziunea vizitei Monse­­niorului Seipel, la Buciueşti. Din nenorocire, aceste rapor­turi nu sunt atât de intense cum se sperase, dată fiind si­­tuaţia economică chiar a Româ­niei, care a fost de curând for­­ţată să interzică orice export de grâu şi de derivate şi al că­rei comerţ e stânjenit de lipsa de numerar şi printr’o serie de măsuri administrative de pro­­hibiţiune, cari împiedică pe co­mercianţi să-şi completeze sto­­curile de marfă în străinătate. CUM S-AR PUTEA REMEDIA ACTUALA SITUAŢIE Astfel, România Mare,­ care prin tratatele de pace şi-a putut realiza toate aspiraţiile naţio­nale, se găseşte azi intr’o situa­ţie aproape asemănătoare cu aceea a micei Austrii, care a pierdut atât, pe baza aceloraşi tratate. Mi se pare prin urmare, că aceleaşi remedii ar trebui apli­­cate fiecăreia din ambele ţări, — adică abolirea măsurilor pro­hibitive, — cari împiedică libe­rul schimb al produselor lor, — şi reluarea cât mai deplină cu putinţă, a relaţiilor economice cari au existat înainte de răz­boi şi cari au asigurat tuturor popoarelor o bună stare, la care ne gândim azi ca la o „epocă de aur“. GUVERNUL DIN VIENA RA­MANE LEGAT DE PACTUL DE LA GENEVA Vizita pe care câţiva condu­cători ai partidului „Grossdeut­schen“ au făcut-o de curând la Berlin, şi care a provocat o vie critică în presa străină, trebuia să servească acelaş scop. E foar­te firesc ca sforţările pe care Austria le face, în acord cu pac­­tul de la Geneva, spre a uşura raporturile sale economice cu străinătatea, să se îndrepte şi către frontiera sa occidentală. Cât priveşte comentariile cari voiau să vadă în această vizită o părăsire a pactului de la Ge­neva, din partea guvernului a­­ustriac, ele sunt cu desăvârşire lipsite de temeiu. Guvernul austriac şi marea majoritate a Parlamentului — din care „Grossdeutschen“ fac parte, — sunt, dimpotrivă, hotă­râţi să urmeze până la capăt programul fixat de acordul de la Geneva, din care o mare parte a şi fost executat, iar restul este în curs de execuţie. Restabilirea completă a ra­porturilor economice foarte strânse care existau între Aus­tria și România înainte de răz­boiu ar fi, deci o nouă etapă, pe drumul care va duce la asana­­rea Austriei“, -c­ u M. N. I O intervenţie a Alia­ţilor la Berlin — UZINELOR KRUPP LI SE INTERZICE SA FABRICE MA­TERIAL DE RAZBOIU PENTRU ARGENTINA — Paris, 29. — Conferinţa amba­­sadorilor de la Paris a adresat o notă Germaniei prin care ii punea in vederea că va lua cele mai stricte măsuri disciplinare în cazul cdnd firma Krupp nu va retrage oferta pe care a fă­cut-o guvernului argentinian pentru furnituri de cazane ne­cesare nouilor submarine. O­­ferta aceasta înseamnă o lezare a tratatului de la Versailles care prevede că Germania nu are dreptul să fabrice material de război în lăuntrul ei decât cu avizul şi aprobarea prealabilă a Aliaţilor. După o ştire sigură, dar ne­confirmată oficial, guvernul ar­gentinian ar fi şi primit oferta făcută de uzinele Krupp. --------- XXX--------­ Ecoul dadaraliunifor d-lui Herrlot in Germania CANCELARUL LUTHER VA RĂSPUNDE ŞEFULUI GUVER­NULUI FRANŢEI Berlin. 30. — Mâine seară va avea loc la ministerul de ex­terne german, o recepţie dată de noul şef al departamentul presei, corespondenţilor străini din Berlin. Cu această ocazie, cancelarul Luther, care va lua şi el parte, va ţine o cuvântare prin care va răspunde discursului ţinut de d. Herriot, în faţa Camerei franceze. Acest discurs a provocat mare decepţie în cercurile politice şi diplomatice germane. Presa con­servatoare din Germania repro­duce comentariile ziarelor fran­­ceze, care şi ele şi-au exprimat uimirea în faţa acestei subite schimbări în atitudinea primu­lui ministru. FILME Par’că l-am mai văzut un­­deva! Unde? Memoria nu răspunde la apel. II las să treacă înainte şi-l urmăresc la câţiva paşi. Innalt şi uscăţiv, cu barba albă, cu sprâncene groase, co­boară ultimele trepte ale unei prestanţă impunătoare şi se luptă din greu să reziste fata­­lei curbe a şirei spinării. O gioarsă de pălărie, cu as­pecte verzui pe pâslă castanie şi cu panglica roasă, contras­tează brutal cu pletele de ar­gint ce se lasă lin pe sub bor­­durile mari şi mototolite. Un şiret lat şi-a luat sarcina să-i ascundă ce poate din to­ceala marginilor paltonului în­­tors pe dos şi şoşonii scâlciaţi işi furişează sfâşieturile sub ex­tremităţile destrămate ale pan­talonilor. Din când in când se opreşte la o vitrină. Ochii săi obosiţi trec în revistă haine, încălţă­minte, mâncări, bomboane. Instinctiv, işi pipăe buzunarul — şi trece mai înnainte. Am sensaţ­ia că un oftat adânc şi amar închee fiecare din aceste scurte etape. A ajuns în dreptul statuei lui Mihai. Viteazul. Se opreşte şi se uită ‘mpre­­jur, cu o privire sfioasă. Caută pe cineva — sau cau­tă să nu fie nimeni? Atunci, la doi paşi în faţa lui, se face lumină în minte.. Da... l-am mai văzut... L-am văzut de multe ori... A consacrat o viaţă întreagă unei instituţii... Au trecut milioane peste mili­oane prin mâinile lui... S-au îmbogăţit o puzderie din cei cari i-au defilat un biurou... Sta­­tul se onorează cu munca sa fecundă... A eşit din serviciu, după treizeci şi cinci de ani, cu decoraţia pe care o poartă şi u­­nii din prietenii slugilor lui Mackensen şi cu cinstea de a fi trecut în „Monitorul Oficial“ la rubrica pensiilor cu 1200 lei lu­nar, 40 lei pe zi... Face discret o ocolire la stân­­ga, se apropie de coşul bătrânei care dormitează rezemată de grilajul statuei, ia un covrig cu susan şi lasă un leu, după ce-l întoarce şi pe o parte şi pe alta, ca să nu fie doi şi să piardă mâncarea de mâine... E ora 12. Pensionarul român mănâncă... Voevodul a ridicat energic barda. De ce? Ca să-l ocrotească în contra oricui ar zâmbi văzând c‘a a­­juns la covrigi ? Ca s’aducă aminte anumite datorii ţării recunoscătoare, ca­­re-i trece pe dinainte în auto­mobile, căptuşită în lux şi în uitare ? ...El îşi caută de drum, paci­­nic şi resemnat, strecurând printre mom­âile îmblănite pal­tonul ros, şoşonii tociţi, pălăria vestejită...­­______Don José ii I n­oEin io Mien­ ros! între România şi Iugoslavia Direcţiunea presei din minis­terul afacerilor străine ne roa­gă să înserăm următoarele: Agenţia „Radio“ răspândeşte din nou ştiri false contra Ro­mâniei. O telegramă, zice-se, din Belgrad, anunţă un dublu eşec răsunător al guvernului Brătianu: 1) Iugoslavia ar fi decis să rămână neutră în toate chesti­unile pendinte de raporturile României cu Rusia sovietică; 2) Ministrul afacerilor stră­ine al României nu ar fi reuşit să pună bazele alianţei sârbo­­române contra sovietelor, ce cerea de câtva timp să stabi­lească. Aceste ştiri sunt cu totul fal­se, nici o negociere, nici direc­tă, nici indirectă n’a avut loc în ultimul timp intre Bucureşti şi Belgrad în ceea ce priveşte chestiunea rusă şi este profund regretabil ca o agenţie telegra­fică, care pretinde a avea con­ştiinţa răspunderii sale, să in­ducă astfel în eroare opinia pu­blică. Presa română protestând con­tra uneltirilor agenţiei „Radio", reaminteşte cu drept cuvânt că aceeaş agenţie primăvara tre­cută pretinsese, că revoluţia ar fi izbucnit in România, câtă vreme domnea cea mai com­pletă linişte“. Iniţiativa particulară îi isteria oraşelor tonta — Oraşul Bălţi organizează un comitet pentru îndrumarea gospodăriei lui. — Spuneam că populaţiile ora­şelor şi târgurilor basarabene nemulţămite de modul cum sunt gospodărite de întâmplă­toarele comisiuni comunale şi judeţene, organizate nu cu scopul de a da vreo îndrumare instituţiilor şi organizărilor în care au fost aşezate, dar pentru a căpătui diferiţi necăpătuiţi, au trebuit singure să-şi caute o îndrumare. Am arătat, că populaţia din multe oraşe s’a adresat diferit­­telor personalităţi civile şi mi­litare să-i vie în ajutor în che­stiuni de gospodărie locală-O identică manifestare a a­­vut loc la Bălţi. Oraşul acesta ca şi celelalte ale Basarabiei este lăsat în completă părăsi­re, în­cât cetăţenii îngrijoraţi de nevoile lui au hotărit să se unească şi să acţioneze pentru îmbunătăţirea situaţiei. Aşa în ziua de 18 ianuarie în sala Consistoriului eparhial au fost convocaţi cetăţenii ora­şului Bălţi de către P. S. S. episcopul Hotinului Visarion, spre a constitui un comitet cu menirea de a mijloci către Pri­măria oraşului şi către toate ministerele respective pentru luarea măsurilor trebuitoare înplinirea tuturor nevoilor de care suferă oraşul cum şi pentru înflorirea viitoare a acestei localităţi. Din expunerile, care au fost făcute de P. S. episcopal Visa­rion, d. general de divizie Pa­­pană, avocat Ionescu, dr. Bu­­zenski, Marcarov, Dimentberg şi Macarenko s’a constatat că trebuesc luate măsuri ca ora­şul Bălţi să fie scos din starea de întârziere în care se găseşte, îndeosebi din punct de vedere edilitar. In dorinţa de a veni în aju­torul numeroasei populaţii de 61.000 locuitori ai acestui oraş s’a hotărit formarea unui comi­tet, care să stea deasupra fră­mântărilor politice locale şi să sprijine actualul şi viitoarele consilii comunale pentru a se aduce următoarele înbunătăţiri oraşului: curăţirea, pavarea şi alinierea străzilor, procurarea unei ape bune de băut, lumina­rea oraşului cu electricitate, fa­cerea unei hale moderne, lega­rea oraşului cu centrele ţărei prin trenuri bune şi îndestulă- t toare negoţului, construirea fo-­­ caturilor, instituţiilor publice tribunal, primărie, liceu, şcoli primare, facerea unei băi pu­blice, a unui arii de bătrâni şi mai multe dispensare pentru bolnavii săraci, a unei săli pen­tru teatru şi orice lucrări de a înfrumuseţa acest oraş care suu­ raport comercial este cel dintâi în Basarabia, iar prin a­­şezarea geografică este un grâ­nar al ţării româneşti şi un în­semnat nod de cale ferată". Din enum­ărarea deziderate­lor, se pot vedea lipsurile unui oraş de 61.000 locuitori şi se poate constata incum­ia şi aur­­hia care au domnit în admini­straţia comunală, dacă a tre­buit ca persoane străine de gos­podăria oraşului să ia iniţiativa de a lucra pentru realizarea ce­lor mai necesare trebuinţe fă­ră care un oraş aşa de mare nu poate exista. Această iniţiativă a celor mai luminaţi cetăţeni ai unui oraş mai dovedeşte că sistemul nu­mirilor din­­oficiu a consiliilor comunale nu mai poate dăinuui şi că gospodăria­­ oraşelor şi târgurilor trebue încredinţată acelora pe care populaţia con­ştientă îi va desemna prin vot. Dr. L Duscian Campania electorală in Iugoslavia ti —­ Ce e cu incidentul provocat de rănirea deputatului german Kraft — MINISTRUL GERMANIEI SE­­EXPLICA Belgrad, 29. — In urma inci­­dentului diplomatic, relatat in precedenta noastră telegramă, ministrul Germaniei de aci, a declarat astăzi presei, că ab­senţa sa de la serbarea Univer­sităţii din Belgrad precum şi interesul adus de dânsul, cazu­lui deputatului Kraft au fost in­­terpretate greşit de opinia pu­blică. Nu a avut nici­odată in­­tenţiunea de a se amesteca in afacerile interne ale ţării şi vi­zita făcută ministrului afaceri­­lor străine, a avut un caracter pur personal. DOUA ATITUDINI DEOSEBI­TE IN CEHOSLOVACIA Praga, 29. — Deputaţii şi se­natorii din partidul german al muncii — cuprinzând agrarie­nii creştini sociali şi democra­ţii au publicat un protest in­dignat împotriva actelor de violenţă petrecute la Belgrad şi exprimă în numele germa­nilor din Cehoslovacia — ger­manilor din Iugoslavia — sim­patia precum şi credinţa lor frăţească cerând în acelaş timp protecţiunea internaţio­nală pentru minorităţile ger­mane atât în Iugoslavia cât şi­­ în alte ţări. Presa cehă se ridică împotri­va aroganţei ministrului ple­nipotenţiar german din Bel­grad a cărui atitudine ar con­stitui un simptom de presum­­ţiune din ce în ce mai mare. Ziarul „Venkor“« întreabă c ce s ar întâmpla ministrului Poloniei din Berlin dacă ar protesta în aşa mod, împotriva unui atac săvârşit asupra cetă­ţenilor polonezi 1 ‚‚ ^ ’V Pare incendiu * la Mersina (Asia mică) Constantinopol, 29. — Un viol­­lent incendiu a distrus intreaga piață a orașului Mersina. Sunt pagube de peste 500 mii lire (50 milioane lei). *ZIARUL V/A '&him­­Upon Di PRCMII intre cari TREI CASE TRAGEREA ÎN PRIMAVARA -vt !

Next