Universul, martie 1925 (Anul 43, nr. 49-74)

1925-03-01 / nr. 49

Anun XLUL­ Nr. 49 TELEFON: Direcţia 13/72-64/64 8 Pagini EIEMPUN­L DE ŢÂRÂ 2 LEI O STRAISATATE 4 LEI 8 Pagini Duminică 1 Martie 1925 Administraţia 13/71 Secretariatul de redacţie 56/43 Redacţia : «Press*, cu provincia 2/98- 35/31 Libertatea locaţiiilor şi prăvăliile . Se miţei ţi proprietarii, se miţc& ?1 comercianţii chiriaşi In chestia vadului comercial. Cre­deam că ultima' lege ne va scuti paptru trei ani de frământările aeaertea.-^ine-am Înşelat. ' S dr­ept să' nu, se generalizeze. . Numai unii comercianţi se agi­tă. Cunosc mulţi cari recunosc efi trebue să ne apropiem de hornyai, cu neplăcerile inerente oricărei convalescente. . Din orice parte ar fi­ oamenii , cari stau să chitbzească nu pot să nege că dreptul ' de proprie­­rt­­ate trebue să-şi" reia­ libertatea, fiinocă de libertatea fun­­cţiunii ''dar atârni in parte' dezveltarea economică şi acordă. ' 11 1 Eu sunt comerciarii şi\m­i dau seama de aceasta mal bine de oricine, fiindcă 1 am ‘ văzut printr’o cuperoasa experienţă ce neajunsuri ni-au­ provocat dife­ritele rretrîeţii mi adus« exerci­ţiului «w^ului, . ma­terie, prelungirea peste. măsură a regimurilor­­anormale e pă­gubitoare și împiedică, In loc să Înlesnească restabilirea ve- I chil­or stări. ‘ ' Tot în calitate de comerciant voi pune trei tntrowi­ t Prima: ^ mordanţii chiriaşi nu se r­ndeac şl la colaboratorii lor, k. cei cari au crescut lângă ei ţi i-au ajutat, şi cari au drep­tul să facă comerţ, dar n’au pu­tinţa din lipsă de prăvălii, odată ce starea actuală se permanen­tizează? Trebue să fim drepţi cu­­ toată lumea. A doua: comercianţii cari s’au văzut evacuaţi din cauza unor­­ dispoziţiuni speciale din legile excepţionale, nu mai au dreptul să facă comerţ? Dacă prăvăliile rămân aceloraşi deţinători, cei­lalţi ce se fac? ! A treia: se poate susţine in mod serios că comercianţii cari au beneficiat da prelungiri şi deci de chirii mici s’au compor­tat astfel, in cât au justificat ac­eaastă favoare, spre a cere pre­lungirea ei? Egalitatea de pre­ţuri la articole identice, In pră­vălii cu chirii mici şi în prăvălii cu chirii mari, nu pledează in favoarea celor dintâi Societatea a*a simţit efectul prelungirilor bazate pe interesul social, iar proprietarii cari le-au suferit n’au avut compensaţia morală că în prăvăliile din imobilele lor publicul e avantajat. Nu. Comercianţii nu trebuesc împărţiţi în două categorii: chi­riaşi oftini şi chiriaşi scumpi. ’Ei formează alte două categorii: oameni conştiincioşi şi oameni neconştiincioşi, cu specificarea că cei dintâi sunt In general cel vechi, pe când printre cei din urmă intră, mulţi din cei im­provizaţi recent. In general, vechii­ negustori înţeleg .Că m­orf * malul trebue să revie. i.. , tj j î Motivul invocat de ceilalţi este pericolul’ unor chirii exagerată. Şi se adaugă, spre a se provoca un sprijin public, că ele vor da un impuls grav, preţurilor. ’ : '■ Mi-aş permite o obiecţiune la această teamă. Diferenţa de chi­rie nu se poate resimţi la fiecare articol în­ parte, astfel In­cât să fie loc a se vorbi de o creştere ă preţurilor actuale. Dovada s’a făcut In ultimii ani, când s’a văzut că în prăvăliile cu con­tracte noui nu erau obiectele mai scumpe de câ* '■«la cu contracte vechi O a doua cMecțiune: preten­__. 0p frate ale proprieta­rilor se vor întoarce în contra lor. Nu sunt astăzi ,j­răvălii goa­­le numai pentrucă proprietarii, după ce şi-au evacuat chiriaşii, au cerut chirii prea mari? Dacă am cita numai cazul restauran­tului ,,Maiorul Mura“, unde lo­calul nu s’a închiriat după ce chiriaşul s’a mutat când i sa cerut o chirie enormă, şî ar fi de ajuna Proprietarii cari vor proceda la fel,, vor obţine ace­leaşi rezultate. Iată atâtea consideraţiuni din care se vede că în chestia va­dului comercial se dau unele ar­gumente discutabile şi se expri­mă temeri exagerate. De un lucru trebue să ne pă­trundem şi anume, că e nevoie să colaborăm cu toţii la norma­lizare pe toate tărâmurile şi co­mer­cianţii serioşi, cari au ţinut piept cu succes atâtor greutăţi, nu vor fi atinşi in profesiunea lor de o libertate pe cari şi ei o invoacă cu dreptate în exerciţiul acestei profesiuni. Un vechin negustor român însemnările mele împroprietăriri la oraşe ,di a multor oraşe s'au silit să împlinească actul de drep­tate socială de a Împroprietări cu loturi de, casă,— fie in cuprin­sul oraşelor, fie la margini — anume categorii de cetăţeni lo­­cuitori ai oraşelor (demobilizaţi, funcţionari, ofiţeri, reangajaţi in armată). In oraşele, unde s'a făcut a­­ceastă împroprietărire, condu­cătorii intereselor comunale au dat dovadă, că ştiu să fie folo­sitori obştii şi in măsura in care au făcut mai dreaptă îm­proprietărirea, şi-au legat nu­mele de un act important pu­blic. Fără indoială, că împroprietă­ririle in oraşele din nouile ţi­nuturi, au avut şi o însemnă­tate naţională, fiindcă mai toate aceste oraşe sunt năpădite de locuitori minoritari. Dar dacă nu unele oraşe, edi­lii au arătat bună înţelegere în aplicarea unei măsuri, foarte necesară, nn altele, edilii întâm­plători, numiţi după recoman­daţii­­ de legături guvernamen­tale, au căutat să facă nume­roase piedici, ori să caricaturn­­­ese împroprietărirea. In acest sens, primim la re­dacţie numeroase­ plângeri. Re­levăm dintre acestea, pe aceea a unor ofiţeri şi reangajaţi de la Bârlad, unde li s-a hărăzit ca lo­curi de casă,un ter­en mlăştinos. Ce să facă bieţii oameni cu un, atare teren, impreriu pen­tru construcţii? Să-şi risipească întâi toată agonisita, spre a asana locul, ca pe urmă să crească pe el, bălării? Dar şi pentru aceasta ar trebui sume extraordinare, de­oarece locul oferit ofiţerilor şi reangajaţilor­­ din Bdrlad, e pe malurile Bdr- i Iadului. Desigttr, ■ că siar putea arăta­­ mai multă bună voinţă, când se­­ execută un act de interes obş- j tesc. 'V.' , ** ■ I ------ XXX' ------ ; C. Cro. Preşedintele Ebert al Germaniei pe moarte Berlin, 27 (Rador). — Medi­cii au publicat eri la ora 10 dimineaţa următorul comunicat despre starea preşedintelui E­­bert­ Preşedintele Reichului s-a îmbolnăvit subit de apen­­dicită la amiaza zilei de 23. Starea lui fiind gravă, a fost operat încă în aceiaşi noapte. S’a constatat că apendicele era cangrenat ş’i că preşedin­tele suferă de peritonită. Du­pă operaţie starea preşedinte­­lui s’a îmbunătăţi, a treia zi însă a intervenit o înrăutăţire a stărei sale din cauza peri­­toniteî. Pacientul a avut o noapte foarte grea. Eri dim­i­ nsată starea lui s’a îmbunată­ tit în mod simţitor­ fără a în­ceta să fie gravă. Berlin, 27. — După ultimul buletin, boala preşedintelui E­­bert s'a agravat. Sunt temeri de un desnodământ fatal. EBERT mmmusuimiasmmmmm memma Adevăratul curaj nu consistă nu a-ți chema­t mereu moartea, ci nu lupta împotriva necazu­rilor. SENECA I m­i franceza despre nil nit dintre România şi Germania - Aprecierile ziarului „­.’information” - In ediţia sa financiară-econo­­mică de la 20.Februarie crt., iia­rul parizian VInformation, fa­ce, sub titlu] „Grandeur et ser­vitude roumaines“, următoare­le aprecieri asupra noului con­flict dintre România și­ Germa­nia : , , ■ i\ *­­Spre a înţelege conflictul ce a s izbit,cn|t 'intre România şi Ger- I 'm­ania, e'de amintit puţină isto­­­ ,'rie, trecutul luminează prezen­­­­tul. Pentru executarea tratatului dela 4 August 1916, semnat , cu Franţa, Anglia, Italia şi Rusia, România Întreagă, ar­mata Intâiu, după ac­ea ţara,, se aruncă în marele războiu. România fu Învin­să, ca şi Belgia în 1914, ca şi Serbia In 1915; ea suportă toate dezastrele­ pricinuite de armate­le lui Falkenhayn şi Makensem. Au trebuit cu toate astea aproa­pe doi ani, ca să-i fie impusă sclavia. Trădată de­ conservato­rii germano-ni,­om.­ Mar­ghiloman, ea trebui să semneze la 7 Mai 1918 tratatul din Bucu­rești, care o umilea. Nimic mai mult decât acest tratat nu arată mai bine de ce a fost capabilă atunci Germania victorioasă JAFURILE NĂVĂLITORILOR Demobilizarea armatei, ampu­tarea teritoriului naţional, Do­­brogea, văile superioare moldo­veneşti­ şi munteneşti, gratuita­­tea rechiziţiilor pentru armata duşmană, plata de către Româ­nia a cheltuelelor de ocupaţie, ataşarea unui funcţionar ger­man la fiecare minister român, controlul tuturor comunicaţiilor, naturalizarea acelora cari pri­meau bucuroşi pe năvălitori. A­­cestea sunt condiţii grele, fără îndoială, însă care nu întrece în­să aceea ce este permis Învingă­torilor. Ceva mai mult: „Româ­nia renunţă la despăgubiri pen­tru neajunsurile pricinuite pe teritoriul său prin marşurile militare germane“; germanii primesc despăgubiri pentru stri­­căciunile datorite operaţiilor mi­litare ; amnistia e pretinsă chiar „pentru violările de legi excep­ţionale îndreptate contra străi­nilor inamici"; parohiile şi şco­lile germane sunt scoase de sub tutela Statului român; creditele deschise şi sumele depuse de Banca Naţională sunt imobili­zate ; societăţile au existenţă le­gală în România; supuşii şi so­cietăţile germane pot să cumpe­re în plină proprietate bunuri mobile şi imobile; Germania se va bucura de clauza naţiunii celei mai favorizate; petrolul va fi cu desăvârşire liber să iasă din ţară; căile ferate române vor trece la „Uniunea adminis­traţiilor căilor ferate germane“; linile principale aeriene, cablu­rile marine, un port la Dunăre sunt concesionate Germaniei. Dar încă nu-i de ajuns. Timp de 7 ani, România va trebui să livreze Germaniei şi Austriei supraproducţia ţării de cereale, oleaginoase, fâneţuri, legume, vite, păsări şi textile. Statul ro­mân e jefuit de orice proprieta­te asupra petrolului, cedează monopolul zăcămintelor, aşeză­mintelor şi drumurilor publice unei „Societăţi fermiere“, pusă sub protecţia legilor române şi scutită de aplicarea regulamen­telor poliţiei româneşti, dife­rendele vor fi judecate în ulti­mă instanţă de către Tribunalul Imperiului de la Lipsea. Punct cu punct, România este depose­dată de cea mai mare parte din drepturile sale suverane. TRATATUL DE LA BUCU­REŞTI Condiţiile tratatului din Bu­cureşti au fost agravate încă prin felul cum s’a înţeles execu­­tarea lor: Mackensen şi dublul său stat major, administrativ şi economic, guvernează ţara; poli­ţia e germană,­ limba germană devine obligatorie în şcoli;'ger­manii­ încasează impozitele­ ro­mâneşti, vărsământul celor două împrumuturi forţate de o­ jumă­tate de miliard şi rambursarea hârtiei monetă emisă de Banca generală, care era filiala lui Diskonto-Gesellschaft; ei au e­­mis prin Banca generală bi­lete — aşa zis — acoperite cu­­ aur german. Ţara e nenorocită. • Populaţia redusă la sclavie, mi- , i­tai’izată şi constrânsă să Iu- , crez© pământul, a cărui întrea­gă recoltă e trimisă in Gerat- . nia. Pădurile sunt tăiate. Pro­prietăţile emigraţilor sunt con­fiscate şi încredinţate la seches­tre, nobili prusieni, cari fac averi. Astfel un regizor anume In­ncher încasa, din veniturile sechestrului, 500 franci pe lună pe seama fii­cii sale pentru rufă­­rie, 1100 de franci pe lună pen­tru soţie, drept leafă pentru di­verse nevoi (astfel o proprieta­te de 100 mii franci a raportat în acel an, 1918, suma de 131 fr. 751). Materialul spitalelor este expediat în Germania şi, din lipsă de medicamente şi îngri­jiri, tifosul exantematic — 2000 de cazuri pe săptămână în A­­prilie 1918 —, face ravagii prin­tre români. Rechiziţia este ridi­cată la rangul de instituţie, un furt organizat. Se ia totul, până la clanţele uşilor: la Brăila sunt lăsate fî-ox-'î locuitor 4 că­măşi, o pereche de peltid­e şi o saltea. ..la ue jugul german, ajunsa, prin tripla dis­locare a Rusiei, Bulgariei şi Un­gariei, la unitatea sa naţională, însă secătuită de cereale, vite şi combustibil, a avut să-şi pan­seze rănile, reparând ruinile sale şi lucrând în pace. Astăzi, ea reclamă Germaniei: restitui­rea bunurilor luate de năvăli­tori, vite, vagoane, etc., rambur­­sarea nu a tuturor biletelor e­­mise în timpul ocupaţiei, care s’ar ridica la cifra de 350.000.000 mărci-aur, ci, dintr’un spirit con­ciliant, numai 100.000.000 mărci­­aur. La această cerere, formu­lată de curând ,de d. Vintilă Brătianu, ministrul de finanţe,, d. Stresemann răspunde inter­pretând şi ameninţând:­­„Prin tratatul de la Versailles, Germa­nia nu este de loc obligată să ramburseze aceste bilete“, spune el. Să citească încă odată tex­tul tratatului art. 259. 6. „Germania se angajează să transfere respectiv fie Româ­niei, fie principalelor­­puteri a­­liate și asociate, toate instru­mentele monetare, monete, va­lori şi instrumente negociabile sau produse, pe care ea le-a pri­mit în executarea tratatelor de mai sus". (De la Bucureşti şi Brest-Litovsk). Cu toate astea Germania nu este destul de tare pe drepturile ce-şi arogă, ca să nu ofere de­cât 50 milioane mărci-aur! Ea se trudeşte să încurce Ro­mânia şi pe aliaţii acesteia, spu­nând că „exigenţele" române sunt inconciliabile ctr planul Dawes. In sfârşit, bancherii ber­­linezi refuză să coteze leul. Şi e acuzată România, că p.^gineşte România n’are nici un interes să ajungă la o luptă economică cu Germania, cumpărătoarea grâului şi petrolului, său. Ger­mania zăpăceşte cărţile, şi a­­cum ca şi altă dată. Dacă este sigură de cauza sa, de ce n’a recurs ea la tribunalul de la Ilaga 7“. CE SPUNE PRESA ELVE­­ŢIANA Berna, 27 (Rador). — Mai multe ziare elveţiene, în special „National Zeitung" din Basel și „Tribune de Geneva", publi­că articole de fond în care ara­tă că în conflictul româno-ger­­man dreptatea este de partea României. „National Zeitung“ califică procedeurile germane ca nereale. L­irtjFitî al­­amarei — Psihologia filo-Rsamtului. D. Crlesuiu la dispoziţia d-lui Stere — Preşedintele Adunării depu­taţilor, d. Mihai Orleanu, a do­vedit cu prisosinţă, că nu ştie să fie un conducător al desba­­terilor parlamentare, fiindcă nu se poate scutura de legăturile cu nemţofilia, al cărei condu­cător e d. Stere. E în­deobşte cunoscut, că neamţo­filul nu poate fi obiec­tiv, că­ neamţo­filul e insul care mocneşte duşmănia şi şi-o ma­nifestă tocmai când trebue seni­nătate, constatare limpede şi judicioasă, apreciere justă. Şi atunci neamţo­filul încearcă să-şi creeze iluzia, că iese din atmosfera, în care­ fusese cu­fundat de uitare, ori de îngă­duinţă- Neamţo­filul, ca şi neam­ţul, urmăreşte disocierea, ca „amicii“ săi să poată găsi noui prilejuri de turburări şi învrăj­biri. . D. Mihai Orleanu n‘a voit, după cum n‘a voit d. Stere, să pornească acţiunea românească pentru unitatea naţională, libe­rând ţinuturile româneşti din iobăgia ungurilor şi austriaci­­lor­­ patronaţi de nemţi. D. Orleanu îşi îndeplinea ast­fel misiunea de filo-neamţ cu ordin şi program, aşa cum i se recomanda prin d. Stere. D. Orleanu, în vremea, când Regele, guvernul ţării şi ar­mata erau în înghesuiala din Moldova, trimitea ultimatumuri acuzând că nu s'a urmat poli­tica neamţo-filă de slugărnicie. De-atunci a trecut vreme, d. Orleanu părea răpus de izbânda politicei naţionale anti-nemţeşti şi s'ar fi crezut că s'a resemnat. Totuşi sub îndemnurile de ură de continuă tulburare, de înver­şunată dorinţă de învrăjbire ale agentului trupelor de ocupaţie şi acoliţilor săi cu legături bolşe­vice, d. M. Orleanu a fost im­pins să se răzbune pe furiş, — ca orice neamţo­fil, — împotriva ziarului nostru, purtătorul de cuvânt şi de îndemn pentru nă­zuinţele naţionale, împotriva nemţilor. D. Orleanu, ca preşedinte al Samerii, deşi a constatat, că re­zumatul făcut în ziarul nostru asupra unor desbateri din Ca­m­eră — dintr'o şedinţă în care ţărăniştii afirmai« că nu sunt a dispoziţia unei bănci — o­­flindea exact ceea ce se spusese n Cameră, şi-a îngăduit totuşi,­­ ca să-şi îndeplinească ordi­nul dat de d. Stere — să spună că ar fi voit „mai multă preci- j­iune". Ar fi voit d. Orleanu, ca teamto­fil, patronat de d. Stere. Ca probă, câ-i aşa, e că d. Or­leanu n'a voit nimic , atunci, când d. Stere nu i-a spus să vrea ceva faţă de inadvertenţa unor ziare de a publica ştiri inexacte asupra chestiunilor de apărare naţională, discutate în­­tr-o şedinţă secretă a Camerii. Dar cum să vrea d. Orleanu ce nu vrea fostul agent al lui Mackensen ? I s'a spus însă, să se răzbune contra „Universului" fiindcă demască politica antina­­ţională şi antidinastică a ţără­niştilor şi s'a executat călcân­­du-şi atribuţiile de preşedinte al Camerei. D. Orleanu a isbutit astfel să iasă din echivocul în care îşi mocnea „revanşa" de filo-neamţ. 1 fi murit |Mac Cormik La Washington a murit subit senatorul Mac Cormick, în vâr­stă de 48 de ani. Era candidat —cu multe perspective__pentru postul de ambasador la Berlin, ca succesor a lui Hughton. Alianțai greco-iugoslavă Atena, 2S. — In urma regulă­rii tuturor diferendelor dintre Grecia şi Iugoslavia, s a iscălit astăzi un protocol provizoriu al alianţei defensive dintre cele două state, până la definitiva scutire a tratatului de alianţă. Mi Misrina alsyri spulberat® STRESIMAN. - Cumt Domn Sikere, In 1917 ziceai ca n’o să rambursăm bi­eSea!@? STERE... — Ehei, stăpâne... acum văd că trebue să plătim... D. Iorga la­ Bruxelles Bruxelles, 87 (llador). — D. profesor Iorga a sosit din Paris la Bruxelles. In onoarea d-sale a fost organizat cu acest prilej o recepţie la care au asistat d. Hymans, consulul României şi numeroase notabilităţi. FIL­AE — Mimi Rătoescu­! — Prezent. — Iacovache Răţoescu ! — Nu răspunde. — Prezinte soţia, lipsă soţul. La pronunţare! explică grefi­erul. — Citeşte depoziţiile marto­rilor, zice preşedintele. Grefierul cântă pe nas, vârât în dosar: — Am văzut când soţul bă­tea pe soţie. Altul, am văzut când soţia era bătută de soţ. Altul.... — Destul. Tribunalul e lumi­­nat. Pentru motivele ce se vor vedea, tribunalul admite.... — Daţi-mi voe, domnule pre­şedinte, întrerupe reclamanta. — Ce doreşti ? — îmi retrag acţiunea de divorţ. — De ce n-ai spus de la înce­put ? — Am crezut c'o­ să­ mă în­trebaţi ,dacă stărui î­i divorţ, ca­ ia celelalte Înfăţişări. Nu mai stărui. — V'aţi împăcat ? — Da. — Nu te mai bate ? — Nu. — Cum l-ai domesticit ? — Păi să vedeţi, domnule preşedinte. Intr-o zi mă plân­geam unei babe că mă bate băr­batul. .Ea mi-a spus: „aşa pă­ţeam, şi eu, maică, cu răposatul dar l-am dichisit“. Şi m­i-a po­vestit anume cum: „Răposatul se tot repezea la mine şi mă dedea tava. imio zi, nu ştiu ce mi-a venit, că tocmai când să m'apuce de beregată, am pus mâna pe lampă — şi era cât p'aci să dau cu ea. Pai vă l-am fermecat, maică! Din momentul acela, a devenit mie luşel. Ce şi-a zis el: asta e'n stare să­ mi-o arunce ‘n cap, să facă scandal, să se strângă lumea. D’atunci nu s-a mai fl­ieget­ de mine şi am trăit în pace până când Dumnezeu mi l-a luat pe el şi mi-a lăsat lam­pa. Mai bine făcea altmin­teri!“. Reclamanta se opri din isto­risire, răsuflă şi pe urmă în­cheia : — Tribunalul m-a autorizat să mă mut la mam­a. După ce ne-am înfăţişat, rândul trecut,­ soţul meu a venit la noi, tot cu gura mare, cu ameninţări.. Eu lucram. După câteva minute, s‘a repezit la mine. Atunci, nici una nici­ alta, am apucat de pe masă lampa cu picior greu, cu abajur mare. și ne am făcut că i-o trântesc în cap. A holbat o­chii, s'a dat înapoi, i-a pierit glasul și ne semne că lampa... l-a luminat. Căci d'atunci e al­tul. M‘a rugat să mă ‘ntorc a­­casă. Am încercat. Stăm de ,o tună împreună și nu-1 mai cu­nosc. Cum îl pune dracu să ri­dice glasul, ochii îi fug la aba­jur şi se domoleşte pe loc. D'a­­ia, vă rog să luaţi act că-mi retrag acţiunea. „ Tribunalul a închis dosarul şi a hotărât să aducă la cunoş­tinţa viitoarelor perechi belige­rante reţeta cu lampa. Don José. I Mişcările studenţeşti Cause şi efecte. - Senatul universitar confirmă neajunsurile semnalate de studenţi.­­ Cum se va potoli criza Articolul publicat ori în „U­­niversul" sub titlu ,„Greve stu­denţeşti" constată 'un fapt u­­naniim­ recunoscut, că grevele sunt regretabile şi olţumitoare. Mai puţin indiscutabile sunt cauzele pe care le atribue miş­cări­lor studenţeşti. In adevăr, atunci când se gă­seşte că greva pare a nu apă­ra o idee mare, ci una egoistă, se privesc lucrurile numai la suprafaţă. Actea cari stând aproape de ■ studenţi, cunosc gretăţiiie materiale şi morale care-i covârşesc, le vor face dreptatea sa confirm că, departe de­­a fi conduşi de interese mă­runte, ei se sbat să îmbunătă­ţească o situaţie de nivelul că­reia depinde insăş starea cultu­rală a ţării. Căci atunci când tinerimea universitară cere cursuri regulate, laboratorii în­zestrate, profesori cu autoritate morală, cantine şi căm­inuri pentru uşurarea existenţei, e­­xemene serioase pentru asis­tenţi şi preparatori, nu se va tăgădui că formulează postu-­­ late cu caracter general, a căror­­ dreaptă soluţionare poate asi-­­ gura învăţământului un cadru­­ mai prielnic pentru rezultate­­ pozitive. Cine n’ar vrea să se încăl- I zească de idei largi ,şi frumoa­­­­se, cine n’ar fi bucuros să se Învioreze de sentimente, înalte, proprii tineretului! Dar e posi-­­ bilă această exuberanţă fără­­ existenţa de toate zilele, fără locuri în universitate, fără a- i dăpost şi fără­ mâncare, fără a- i cel minimum de condiţiuni în care lumina nu­ se, poate des-­­ volta ? Pr­in urmare, grevele nu sunt decât un efect fatal al unor cau­ze triste. îşi avea dreptate „U­ni-­­­versul“ când spunea deunăzi,­ cu concepţia şi simţi­mântu­l ce i l-au condus mereu, ca să su­primaţi grevele, desfinţaţi cau­zele lor. Altfel, criza, când mai stăpânită, când mai violentă, va dura. Ce dovadă mai­ isbitoare că aceasta este situaţia reală, de­cât felul cum Senatul universi­tar, s'a pronunţat în ultima-i şe­dinţă asupra revendicărilor stu-­ denţilor. Atâta timp s'au plâns vno.d’c'-: n’ştii, fără să-i asculte nimeni.] în chestiunea cadavrelor. Târ-­ ziu s’a recunoscut, că au deep- j late. Senatul universitar s’a vă-­ zut constrâns să meargă mai­­ departe şi să constate că cei da­tori să­ se supue dispoziţiimilor luate pentru îndreptarea răului,­­ sunt de rea credinţă, tergiver- ■ spază. Au cerut să se facă o selec-­­ t­iune serioasă a asistenţilor şi preparatorilor. Senatul li-a re­cunoscut dreptatea in întregi­me. Au cerut anularea unui exa­men de tetralogia şi li s’a ad­mis. Au cerut reintroducerea re- | durerilor pe c. f. r. și li s'a ad- j mis, cu corectivul foarte justifi-! cat să nu se uzeze de avan­ta­ j­­ul acesta spre a se face propa­gandă pentru ideile d-rului Lu­­pu sau ale altor instigatori. Au cerut să nu se includă că, [ minurile și can­inele, să se ri-­ dice pedepsele, să se aducă u-­­­nele modificări regulamentului.­ Senatul a admis prima cerere, a condiţionat pe a doua de res-s tabilirea liniştei, a luat dispozi­ţii pentru a treia.­­ Era sau nu un substrat serios la­ baza frământărilor st mier­­neşti . Era ol de ordin­ cultural,­­ sau era egoist ? Era greva ca­­­­priţiul unor naturi nechibzuite,­­ sau era ultimul mijloc de alar­mă pentru lecuirea unei stau de neîndurat ? „Universul“ acum câteva­­zile a răspuns complet şi motivaţia aceste întrebări, indicând­ în mai toate privinţele soluţiuni i- i­dentice cu cele date pe urmă de senatul universitar. ^ Dacă se va continua să se ju­dece lucrurile cu bunăvoinţă şi­­ să se pue stăruinţă în realiza­rea dispoziţiunilor soco^te ne­cesare pentru suprimarea crizei din învăţământ, mişcările vor dispare cu totul, fiindcă,î şi a­­pe­lăm la cei cari nu sunt prin­tre noi, să ne creadă. — nim­e nu stă mai sus în sufletul tine­­rimei universitare de cât dorin­ţa de a nu aduce statului nici­­un neajuns şi hotărâre­,de a nu se mişca decât în interesul ge­neral al promovării­­culture! na­ţionale. Un student dela Politechnică Bugetul aviaţiei — Anglia — CAMERA COMUNELOR A RESPINS MOŢIUNEA LABU­RIŞTILOR, CARI CEREAU REDUCEREA EFECTIVULUI FLOTEI AERIENE - Londra, 27 (Rador). — Came­ra Comunelor a discutat bud­getul aeronauticei. Ministrul de la departamentul aeronauti­cei a declarat că Anglia pose­dă actualmente 18 esc. pentru apărarea sa. Până la sfârşitul anului fiscal, Anglia va avea 26 escadrile. Până la fişele lupei Martie, 15 din cele 18 escadrile vor fi prevăzute ca aparatele moderne inventat© după război. Camera comunelor a respins cu 2­0 contra 25 de voturi mo­ţiunea laburiştilor care cerea o reducere a efectivelor flotei aeriene d® război. Bugetul rai­­nisterului aeronauticei a fost votat prin ridicare de mâini. IUPOHdIPPCMII I MTR­E CARI TREI CASE • PRIMĂVARĂ A

Next