Universul, mai 1925 (Anul 43, nr. 98-122)

1925-05-01 / nr. 98

San!­m Sr. SSI TELEFON: Direcția 13/72—64/64 a* EIEH!S›»8 ■ ”¡a cititi :»Li vns 09i«ECT©R: STEUAN POPESCU De facila: coresp. cu provincia 2/98-35/31 Un avertisment Ultimele ştir! In legătură cu oribila crimă de curând săvâr­şită la Sofia, aruncă o lumină din cele mai caracteristice asu­pra rolului pe care Moscova l-a avut şi în această împrejurare. Zicem şi în această împreju­rare, pentru că e dovedit că n’a fost ceas greu, n’a fost mo­ment critic sau o frământare in­ternă cât de neînsemnată, în viaţa unei ţări, din care organi­zaţia sovietică să nu încerce să-şi facă o armă, un mijloc de a-şi răspândi sau de a-şi întrona regimul de orori şi de primiti­vitate. „Pânda“, la care s­e dedau a­­genţii sovietici risipiţi în toată Europa şi dincolo de hotarele ei, face parte din doctrina, din me­toda consacrată. Cursuri speciale sunt organi­zate pentru emisarii ce urmează a fi trimişi peste, tot, maeştrii în arta incalificabilă de a în­vrăjbi cu orice preţ şi de a uci­de prin orice mijloace, "cu o m­aterie în­­ ;■ nimic ne­permis, și oriei arc opo­rivă de irmerită--câna . jrba să ae suprime un a te el­ it nnmaJ nn adversar ic. Nu încăpea nici ă că hî drama de )% Sofia » pu­tea să nu se descope­răcar Indirect acțiunea de ni tre a Moscovei. Supozițiile din primi!’ mo­ment s*au dovedit tauri* ii ca fiind din nt ,te. Şi decât * . amestec Indirect ! S’au filat nume de cei lunişti­­arestaţi cari, in cursul istruc­­ţiujjii, au făcut mărturisirea completă a legăturilor strânse nelor pe cari Moscova le-a dia­­cu centrala sovietică şi a mu­loa­­tribuit, odată cu indicaţiile pri­vitoare la utilizarea explosibile­­lor. S’a scris încă odată numele lui Racowski, actualul reprezen­tant sovietic la Londra, și s’a precizat rolul său, — împreună cu al altora, — ca organizator al loviturii rimînale de la Sofia. Un asemenea fapt se produce în acelaș moment în care, în Ita­lia, se descoperă o vastă organi­zaţie comunistă. iar în Norvegia guvernul ia măsuri pentru go­ni­rea persoanei care reprezintă guvernul din Moscova, pentru faptul de a se fi dedat la aţâţări şi a fi uneltit împotriva ţării care o adăpostea. Mai limpezi dovezi decât aces­tea, — în ce priveşte plănul te­nace şi îndrăzneţ al guvernului roşu, — nu se pot cere. Pe de altă parte, ele nu sunt primele descoperite, şi,—din ne­norocire,— desigur nici ultimele. Oribilul asasinat în massă, să­vârşit ziua ’n amiaza mare in­­tr’o biserică. Împrejurul unui mort care era prohodit atunci, colorează din nou, în chipul cel mai spăimântător şi mai defini­tiv, concepţia Moscovei in mate­rie de reformă socială. Dacă a­­ceastă nouă crimă a zguduit a­­dânc nu numai Bulgaria, dar şi întreaga lume, ea nu e mai pu­ţin un avertisment despre ne­cesitatea frontului, p rea­ şi sus­­ţinut, — împotriva barbariei cere tinde să năpădească, prin foc şi sânge. Kri'W BaRi . • orasu Primim următoarele: f Domnule Director, „­Asociaţia N. lore­a" a studen­ţilor români de la Universitatea din Strasbourg este pătrunsă de aceleaşi sentimente de simpatie, despre care românimea din toate unghiurile ţării a asigurat „Uni­versul** cu prilejul instalărei marii maşini rotative. Reprezentanţi iluştri ai sufle­tului romanesc au expus cu autoritate, in ziua acestei săr­bători, rolul presei in viaţa so­­cială săUTrecutul şi prezentul ar­a­tiv îndeajuns că ,Univer­sul** este tribuna înaltă de unde se lansează prin cuvântul înţelepciunii apelul la muncă cinstită pentru închiegarea şi întărirea sufletească a neamu­lui, şi de unde patrioţi inimoşi apără cu toată tăria convingerii lor morale interesele vitale ale României. Concursul moral şi înflăcărat al întregii ţări­­ este o dovadă că acţiunea susţinută de „Universul“ este conformă marilor interese româneşti, şi este o chezăşie că rolul social­­cultural al acestui organ va fi un viitor de primă însemnătate. Asociaţia noastră îşi îndreaptă in mod particular privirea­ spre „Universul“ şi vă exprimă, d-le director, cele mai călduroase mulţumiri pentru afecţiunea ce i-o arătaţi. Substratul naţional­­ şi îndru­mările patriotice cari se des­prind din coloanele bogate şi variate al ziarului „Universul** ne este un stimulent efectiv spre a servi cu însufleţire şi în străinătate interesele naţionale româneşti. Pe lângă exprimarea dorinţei, ca asociaţia noastră să stele în raporturi cât mai strânse cu cel mai popular ziar din ţară, vă rugăm, d-le director, să primiţi asigurarea deosebitei noastre consideraţiuni. Strasburg, 23 Aprilie 1925. Preşedinte, H. Rovenia Secretar general Ioan Ţenchea români din Strasbourg şi „Universul“ Şederea străinilor în Ungaria Budapesta, 28. — Ministrul de interne a hotărât revizuirea or­donanţei în vigoare, privitoare la şederea străinilor în ţară. Noua ordonanţă ce va apărea peste câteva zile, va cuprind® multe uşurări relativ la străini şi unele restricţiuni care vor îm­­pedica imigrarea necontrolată a acestora. Astfel, străinii, cari se opresc în ţară, fiind numai In trecere, nu vor trebui să aibă nici un permis special, rîdicân­­du-se şî obligaţia de a se pre­zenta personal In faţa organelor tieneşti. Stabilirea permanentă este condiţionată de o aprobare spe­cială, însă In această privinţă ceî cari posedă deja o astfel de aprobare la intrarea In vigoare a nouii ordonanţe li se va Înlo­cui cea veche cu alta nouă. Străinii cari domiciliază în Ungaria dinainte de 1914, şî au locuit acolo neîntrerupt, se vor bucura de un tratament spe­cial. MOZAICURI UN GUVERN DE OAMENI MARI. — Să precizăm: de oa­meni înnalţi. E cabinetul Sta­­telor­ Unite, unde attorney-ul ge­neral, Sargent, ministrul mari­nei, cu­buri, miniştrii de agri­cultură,, război şi interne sunt toţi de o înălţime extraordinară. Să precizăm: nu înnălţime de vederi, ca de statură. ——— XXX - D. Titulescu la d. Briand Paris, 29 (Radar).— D. Briand a primit ori pe d. Titulescu, mi­nistrul României la Londra. RuşiiTenilă la ziua de 8 ore pen­tru agricultori Moscova, 29. — Congresul pen­tru Îngrădirea muncei la ţară, a hotărât să renunţe la ziua de 8 ore de muncă pe timpul ridi­­cărei recoltei. Contele’Balf­our lord pre$edi»t3 al consiliului englez Londra, 28. — Contele Balfour va intra un guvern, ca lord pre­ședinte al consiliului în locul de­cedatului marchiz Curzon. Marchizul Salisbury va fi nu­mit leader în Camera Lorzilor, post pe care lordul Curzon îl combinase cu acel de lord preșe­dinte al consiliului. Lordul Balfour a fost mai mulți ani dearândul leader în Camera comunelor și prim-ministru de la 1902-1905. S’a retras In urmă din postul de şef al partidului conservator fiind succedat de defunctul Bo­­nar Law. In cursul războiului lordul Balfour a reluat oficiul, fiind succesiv prim lord al amiralită­ţii şi ministru de externe. A ve­nit în America în fruntea mi­siune! britanice In 1917 şi în 1919 a devenit preşedinte al con­siliului A luat parte la conferinţa din Washington din 1921—22. Lordul Balfour împlineşte In Iulie 77 ani. — ■ I ' yty —■­­ — BALFOUR D. Mustelini, autor dramatic Roma. — Artista Maria Bazzi a declarat ziarului „Nazione”, că d. Mussolini a terminat pri­mele două din cele trei acte ale unei drame cu subiect din viaţa muzicanţilor ambulanţi, cu tit­lul: „Domnilor, se ’ncepe!” şi menită să fie jucată mai întâi in America. Consiliul de miniștri de ieri — Activitatea parlamentului. — Reforma învățământului particular Pregătirea altor pro­ecte. — Prefecturi vacante.— 1 Mai nu se ma serbează — Conducerea Primăriei Brăila.— Brâu pentru Capitală , armată — Membrii guvernului s’au în­trunit ieri, la ora 9 dim., intr’­­un consiliu sub preşedinţia d-lui Ion Brătianu. ACTIVITATEA PARLAMEN­TULUI Consiliul a discutat şi stabi­lit programul activităţii parla­mentului pănă la Închiderea se­siunii, care e aproape sigur că va mai fi prelungită şi peste 15 Mai, probabil până la 15 Iunie, întru­cât sunt încă proecte nu­meroase şi unele însemnate de desbătut şi votat. S-a rânduit, ca la Cameră să se aducă în desbatere proiectul de lege pentru accelerarea ju­decăţilor prin simplificarea for­malităţilor procedurale, să ur­meze desbaterea reformei admi­nistrative, votată de Senat şi apoi proiectul pentru reglemen­tarea producţiei şi desfacerii băuturilor spirtoase. Senatul va începe, desibatrea proiecului autonomiei c. f. r., votat de Cameră şi după vota­rea acestuia vor urma toate ce­lelalte proiecte votate de Aduna­rea deputaţilor. Dacă desbateri­le vor merge anevoie şi se vor ivi şî chestiuni neprevăzute, cari să ceară timp maî mult, atunci se va recurge iarăşi la şedinţe de noapte. reforma invatamantului PARTICULAR D. dr. C. Angelescu, ministrul in­strucţii publice a expus con­siliului principiile proiectului de lege pentru reorganizarea în­văţăm­entului particular. Consi­liul a aprobat proiectul şi a au­torizat depunerea la Senat. PREGATIREA At/JQR PRO­­ECUS Consiliul a delegat câteva sub­comisii, cari să revadă şi să pue la punct redactarea urmă­­­toarelor proiecte de legi : pentru reglementarea producţiei şi des­­facerea băuturilor spirtoase, convenţia monetară, prelungi­rea privilegiului Băncei Naţio­nale, reorganizarea Camerelor muncii şi unificarea dispoziţii­lor din codul civil privitor la actele de stare civilă. PREFECTURI VACANTE Consiliul a însărcinat pe d. inspector general ad-tiv Al. N. Ștefănescu să conducă și prefec­­tura de Putna în locul fostu­lui prefect Gavriliu, demisionat. Deasemenea a fost delegat de d. prim-procuror Virgil Gavri­­lescu cu conducerea pr­efectuîi de Teleorman, în locul d-lui Petre Iliescu retras. 1 MAI NU SE MAI SERBEAZĂ Consiliul a dispus ca minis­terul de interne să trimeată o circulară tuturor administraţii­lor publice din ţară, prin care să li se facă c­unoscut că ziua d© 1 Maiu nu mai e zi de sărbă­toare legală, ci zi de lucru, obiş­nuită. CONDUCEREA PRIMĂRIEI BRĂILEI Consiliul a hotărât să primea­scă demisia d-lui Radu Porto­cală din demnitatea de preşe­dinte al comisiei interimare a oraşului Brăila, d. Portocală primind să rămâne membru în consiliul comunal interimar. Vi­­ce-preşedinţilor comisiei Interi­mare, d-lor Ion Alexe şi D. Co­­sac, 11 se dă răspunderea con­ducerii gospodăriei comunale a Brăilei, până la numirea d-lui Leonte Moldovaica, care a ac­ceptat, deocamdată în principiu, să ocupe, după Închiderea sesi­unii parlamentara, demnitatea de primar interimar al Brăilei. GRÂU PENTRU CAPITALA ŞI ARMATA După terminarea consiliului, d-nii miniştrii Al. Lapedatu, gen. Văicoianu, gen. Moşoiu şi G. Tă­tărăscu au avut o conferinţă, in care s'a luat hotărârea, apro­bată şi de şeful guvernului d.­­ Ion Brătianu, ca d. gen. Moşoiu , îl Al. Lapedatu să determine pe prefecţii de peste munţi să a­­jute aprovizionarea cu greu a Capitalei şi Armatei din dispo­nibilităţile judeţelor respective. S'au luat apoi măsuri de or­dine pentru sărbătorirea de către muncitori a zilei de 1 Mai. Consiliul s'a terminat la a­­miazi. E. Crnceanu __ J­B­I­o IESEMNARILE MEIE O manifestare culturală la Braşov Directorul liceului ortodox­ ro­mân „Andrei Şaguna“ din Bra­şov, d. dr. Blaga, a anunţat prin vechea foaie purtătoare de cu­vânt românesc in Ardeal, „Ga­leta Transilvaniei”, că „liceul împlineşte 78 de ani, de viaţă rodnică şi binecuvântată". Cine s'a ocupat căi de tot de istoria propăşirii culturale ro­mâneşti, nu se poate să nu se fi oprit şi să nu fi stăruit mult, să afle ce rol important, ce menire minunată, ce îndeplinire con­­ştiincioasă a rolului său, a avut liceul „Andrei Şaguna“ din Bra­şov. Foarte mulţi dintre fruntaşii cărturari ai Ardealului şi-au că­pătat îndrumările culturale la liceul românesc „Andrei Şagu­­na". Numeroşi români ardeleni, cari au învălui la acest liceu, au­­ trecut Carpaţii, ca­ să scape de tirania maghiară șa să facă, nu vechiul regat, — de unde apoi a trebuit să pornească liberarea,­ nobila profesiune a profesoratu­lui. Multă vreme, de la liceul ro­mân din Braşov au pornit în tot Ardealul toţi tinerii pregătiţi su­fleteşte, să poarte făclia susţi­nerii conştiinţei naţionale. Şi acum­, in zilele de 28 şi 29 iunie directorul bătrânului liceu chiamă pe toţi foştii elevi ai şcoalei la Braşov. S’a orânduit o expoziţie de lu­crări literare şi artistice ale foş­tilor elevi şi profesori, un festi­val numai cu concursul literar şi artistic al foştilor elevi şi pu­blicarea unui anuar­ almanach festiv, cu lucrările literare ale foştilor elevi. Acestea se vor tri­mite pdă la 1 iunie la adresa di­­recţiunii, pănă când se vor anunţa şi cei ce se vor duce a■ colo, ca să se poată îngriji dina­inte de găzduire. Felul cum este orânduită săr­­bătoarea de la Braşov merită toată atenţiunea. Ea e menită să arate, ce a produs o şcoală bună în curs de 75 de ani și să mai arate cât de temeinice sunt legă­turile foştilor elevi cu şcoala în­drumătoare, C. Cro. m O nota a Bulgariei către România Guvernul nostru a primit în cursul zilei de ieri o notă din partea guvernului bulgar prin care acesta cere ca toţi indi­vizii, urmăriţi de poliţia bulgară şi trecuţi pe teritoriul român, să fe retrimişi peste graniţă şi predaţi autorităţilor bulgare. Ministerul sănătăţii a dat 900.000 lei pentru coloniile de vară Fondul de 900 mii lei din bu­getul asistenţei sociale pe anul 1925 destinat coloniilor de va­ră a fost repartizat astfel: Soc. Movila Mireseii din Brăi­la a primit 100 mii lei, coloniile de vară ala soc. de binefacere „Principesa Elena” din Bucu­reşti 200 mii lei, colonia şcolară Bacău 20 mii lei, soc. Institutori­lor şi institutoarelor din Capita­lă 170 mii lei, colonia şcolară din Focşani 50 mii lei, coloniile şco­­lare din Galaţi, Spiru Haret din Iaşi, „Tehirghiol” din P.­Neamţ şi cea din R.­Sărat câte 20 mii lei, coloniile de vară pentru orfa­nii de stat din Cojocna, Cobiliţa şi Sâncrai 200 mii lei, „îndruma­rea şi ocrotirea morală a copii­lor din Bucureşti" 30 mii lei şi colonia de vară a şcoalei norma­le de fete din Chişinău 20 mii lei. Coloniile au rezervat ministe­rului sănătăţei publice un nu­măr de 15 locuri, destinatei pen­sionarilor asistenţei sociale din instituţiunile de la grădiştea, Or­­lat, T-Roşu şi Răducăneni. asistlaToliră pentru cei fără mij­loace Pentru a se veni la ajutorul împricinaţilor nevoiaşi cari nu-şi pot plăti un avocat pentru apă­rarea drepturilor lor in faţa jus­tiţiei, biroul asistenţei judiciare ce funcţionează pe lângă baroul de Ilfov înştiinţează pe cei inte­resaţi că in zilele de lucru Intre orele 2—4 d. a­, un avocat le va sta la dispoziţie In biroul asis­tenţei judiciare din palatul de justiţie, pentru a le da consulta­­ţiuni şi ca apărător în procese. Se atrage atenţiunea ca: 1) Cel ce voesc a Intenta pro­cese să aducă toate actele de care se servesc In sprijinirea cauzei lor. 2) Pârâţii vor aduce odată cu citaţii şi actele ce vor fi primit odată cu citaţia, de asemenea şi actele de care se servesc pentru apărarea lor. Tot­odată se atra­ge atenţia acestora din urmă să se prezinte la asistenţa judicia­ră imediat ce vor fi primit cita­ţia, de­oarece unele legi prevăd termene scurte peste care nu se poate trece în care pârâţii sunt obligaţi a răspunde cu dovezile, lor. 3) Toţi cari vor să beneficieze de asistenţa judiciară trebue să se prezinte cu acte cu care să dovedească că sunt lipsiţi de mijloace, afară de văduvele şi orfanii de război, care în tot ca­zul au dreptul la concursul asis­tenței judiciare. Premiile zinlui „Universul“ Casa din Ia$i pa care ziarul nostru o da ca premiu. PROBLEMA GRÂULUI - Grâu eftin şi pline scumpă. Necesita­­tea protecţiunii agricultorului — Nimeni dintre harnicii Îndru­mători teoretici ai birocraţiei agricole, nu credem, că va putea să susţină, că tn anii de după război s’a despuns vre-o silinţă pentru asigurarea producţiunii grâului. Şi iarăşi, nimeni dintre nu­meroşii teoreticiani economişti n’ar putea să încerce a demon­stra, că s’a făcut ceva efectiv pentru valorificarea muncii i­­zolată a ţăranilor şi marilor a­­gricultori, producători de grâu. Producţia de grâu a fost lâ­­sată în voia agricultorilor, ne­­sprijiniţi şi neapăraţi de ni­meni, credincioşi datinei, să cultive şi grâu, cum ar putea, pe loturile lor mici, fără cre­dite, fără tămânţă ,selecţionată, fără necesarul inventar agricol. Cât despre asigurare® renta­bilităţii muncii pentru cultura grâului, aceasta, întrucât de­curge din cea dintâi, fără în­doială că a lipsit cu desăvâr­şire. Preocuparea de căpetenie a conducătorilor politici a fost: pâine eftină, ca astfel să împace cererile şi mişcările locuitorilor oraşelor. Dar nu s’au gândit, cum se produce grâul şi cum trebue răsplătită munca pentru cultura luî Dar tocmai fiindcă nu s’a în­ţeles tmeiul problemei pâinii, adică solicitudinea pentru pro*­ducţiunea grâului, conducătorii politici, — horă de economişti biorocraţi şi financiari buge­tari, — s‘a ajuns, prin stăruin­ţele lor de impuneri unilaterale şi agresive, ca grâul să se cul­tive intr'o măsură redusă, fiind­că-1 pretindeau eftin, fără să se Îngrijească de cultura lui. To­tuşi, n'au isbutit, nici să facă pâinea eftină, fiindcă intre pro­ducătorul de grâu şi fabrican­tul de pâine, au ridicat pe mo­rari, cu toate onorurile şi cu toate avantajele. Atât la congresele agricultori­lor, cât şi la cea din urmă adu­nare a cereal­işti­lor, producăto­rii de cereale a­u susţinut cu date precise, că greşeala de că­petenie a conducătorilor politici a fost aceea de a nu fi protejat producţiunea. S’a arătat, că în loc de protecţiunea agricultori­lor—aplicată în toate ţările agri­­cole, — la noi, au fost impuşi producătorii 1® un regim de fis­calitate, cu totul împovărător. Şi aceasta a contribuit, ca pro­ducţia românească agricolă să nu mai fie valorificată cum era, şi ca atare, să nu se mai mun­cească spre a se produce cât se producea. S’a oprit exportul de grâu, prin taxe prohibitive şi i s’a im­pus preţ de vânzare în interior. Morarii au cumpărat astfel grâul, şi au exportat cu pre considerabil făină, realizând câştiguri dintre cari, o parte sa cuvenea agricultorilor. In privinţa taxelor, s’a arătat la congresul cerealiştilor, că ce­realele s­unt impuse la taxe de export — şi prin urmare, opri­te să fie valorificate, — până la 65 la sut.â din valoarea lor de cumpărare. , Apoi, nici aceasta nu este în­deajuns de hotărîtoare, ca să a­­rate că producţîunea este supu­să unui aspru regim de fiscali­tate 7­­i Prin urmare, toţi cei care au­ răspunderea propăşirii muncii şi bogăţiilor ţării sunt chemaţi să-şi verifice teoriile acum, după ce se cunosc roadele accidenta­­lelor şi greşitelor lor îndrumări şi să hotărască limpede, ce-i de făcut, pentru încurajarea pro­­ducţiunii şi valorificarea mun­cii agricole. Dela bi­rocraţia agronomică, se aşteaptă munca efectivă pen­tru selecţionarea seminţelor şi stăruinţa fără margini a procu­­rării creditelor necesare agricul­torilor. De la autoritatea economico- financiară a statului se aşteaptă scuturarea producătorilor agri­coli de sub teascurile fiscalităţ­i. Şi dacă mai sunt tncă nume* coase observaţii de făcut, e ne­cesar să se reamintească cel pur­ţin dorinţa, ca greşelile de astă toamnă, când tn unele părţii s’a trimis, de cătr .p ’ Co­­operatiste, grâu i ipropriu pen­­tru sămânţă, să nu se mai re­pete, fiindcă e pă ca mu ca ţăranilor să se risi­pească un za­dar. Şi nădăjduim, di­ oficialitatea agricolă de la noi despre legea votată nu Mi fie trecut .« Parlamentul franci­­­o nici uit bob de grâu nesele ana’ să nu se semene şi că \kutorUătre ip­gricole sunt direct izătoas­e de calitatea grăulu. B. Cecropid* zierio O glorie a jurnalismului — Presa clandestină In Belgia ocupată — „In dimineaţa zilei de 14 August 1914 ziarele se vindeau încă pe străzile Bruxelului. Către seară nu mai era nimica. Trupele ger­mane invadau prin toate barie­rele oraşului. ‘ Directorii marilor cotidiane reuniţi într’o adunare solemnă •— decideau suspendarea ziare­lor. Abia Intrat, generalul von Armin­ti convocă la Primărie şi Încercă de a-i face să revină a­­supra hotărirîi lor. Dar ei răma­seră neînduplecaţi. Ca răspuns nemţii demontară şî stricară mai toate tipografiile. Batalioa­nele germane nu-şi terminaseră încă defilarea când o mână de­­ îndrăsneţi organizară un ser­viciu de aducere a ziarelor din ■teritoriile belgiene neocupate încă. Şi comerţul clandestin de ziare continuă până la finele lu­­nei August cu o regularitate a­­proape perfectă. „Le Matin”, „La Metropole”­­ din Anvers, „Fla­mir & liberă“ şi „Bînel« Pu. Bn­e*' dîn Gand­rospan* l® Bru­xelles pachete în panere mici de legume sau de fructe, în căru­­ciorele lăptăreselor sau a am­bulanţilor, şî se strecurau până în capitală odată cu ziarele belgi­ene, cu gazetele franceze, engle­ze şi olandeze. Presă se desfăcea zilnic în locuri diferite. Vânză­torii de cărţi poştale sau de zia­re autorizate de cenzură îşî sco­teau din sân, din buzunar sau din capelă ziarele Belgiei libere de duşmani, sau ale aliaţilor. Aveau ceva caracteristic în felul lor de a umbla şi vorbi aceşti vânzători — ceea ce îi făcea lesne d­e recunoscut — de populaţia in­­digenă. Ziarele acestea se vindeau di­mineaţa cu 0.75 bani, spre sea­ră costul lor scăd­ea la 0.40—0.50 bani exemplarul. Din când în când poliţia nem­ţească reuşea să surprindă pe contrabandişti, în zille ace­lea, puţinele ziare strecurate prin vr'un punct oarecare se vindeau pe preţuri variind dela 2—5 ie­ exemplarul. Odată cu ilajreîo­m introduceau în teritoriul ocupat­ diverse cărţi şi broşuri. S’ar pu­tea spune că tot ce se tipărea dincolo de front ajungea şi în mâinile populaţiei aflate sub ocupaţia germană. Cărţile şî broşurile se înţelege că nu puteau fi aduse decât în cantităţi mici dar fiecare din cei cărora le cădea în mână o tran­smitea după citire mai departe aşa că o asemenea carte făcea în câteva luni ocolul întregului teritoriu ocupat. Când erau mai mici, acestea se şapirografiau şi se transmiteau astfel mai de­parte. Totuşi şi cu sistemul a­­cesta, marea masă, nu putea să le aibă la îndemână — de­cât în persoana unui număr oa­recare de privilegiaţi. Se copiau adesea la maşină pasagiile cele mai principale. Cu felul acesta începură apariţia ziarelor dacti­lografiate care permiteau ■ scoa­­terea a sute de mii de copii — în care cititorul putea să urmă­rească zi cu zi evenimentele răz­boiului ; între altele ele reprodu­ceau cronici, poezii, discursuri şi documente diplomatice.­­ Una din cele mai citite publi­caţii dactilografiate era şi „Re­vista săptămânală a presei fran­­ceze4’ care apărea regulat în flos­­afeal«­­U 18 păgâni. Alt ziar similar care nucia mare căutare era: „Ecoul a ceia ce zi­arele cenzurate nu îndrăznesc sau nu o pot spune”. O publica­ţie de acelaş ge­nra şi revista „Supa”, care publica pe lângă scrisorile pastorale ale Cardina­lului Mercier, poezii de Verhae­­ren şi Maeterlinck şi desene de Raemackers, care făceau tot atâ­ta sânge rău nemţilor ca şi o bâtă­lie pierdută. „Cravaşa” şi „Tip­perary” apărură în iarna anului 1915 şi costau un franc bucata. Volumul celebru „J’acuse” a fost şapirografiat în fascicole, iar mai apoi publicat în ,,Libre Bel­gique“. O altă publicaţie „Cartea Re­gelui Albert’4 a fost sechestrată în momentul când se copia. Se credea că orice urmă din acest volum a fost distrus când—spre disperarea autorităţilor germane — apărură — o săptămână mai târziu, — zeci de mii de exem­plare, după fotografiile pe care le luase un îndrăsneţ după însuşi originalul confiscat. Dar capitolul cel mai intere­sant din istoricul publicaţiilor prohibite din Belgia este desigur acela al lui Jean Massart „Pre­sa claric­tică­ în Belgia ocupa­tă” în este­­m Publică înainte to­t* arDeotoW egeim de publî­cişti rămaşi în Belgia. Toate a­­ceste publicaţiuni poartă pece­tea acelora care le scriu, aci vioae, aci amare şi cu cât asuprirea devenea mai mare cu atâta şi satira era mai sângeroasă. Oamenii aceştia toţi care le scriau, tipăreau sau ci­teau, riscau voluntar arestul, deportarea sau chiar puşcăria. Era o bătălie fără răgaz a o­­primaţilor, contra oprimatorilor. „La Vérité” apăru şeapte nume­re în Mai şi Iunie 1915. „Le Beu­ge” apăru din Septembrie până în Noembrie a aceluiaş an, „Pa­trie” jurnalul flamand, se putea procura „partout et nulle part”. O vreme aceasta a avut redac­ţia chiar în faţa comandatar­ei— care-i căuta pretutindeni, „Libre Belgique” la fel. ..De Vrite Stein“ ziar clandestin flamand apărea în mijlocul autorităţilor nem­ţeşti de la Anvers, , Motus, journal de gens ocu­­pés” nu apăru decât două sau trei numere pentru că avu proa­­sta inspiraţie să apară tocmai în momentul în care poliţia germa­nă începuse o urmărire draconi­că împotriva presei clandstine. Dispariţia ziarului „Motus” a fost foarte mult regretată de bruxelezi. Dar cea maî superbă pagină «ha­ttsrfeul preooî elan­(Destine dîn Belgîa ocupată, a scris-o „Libre Belgique” în ceî a­­proape 5 anî de lupte şi de peri­peţii prin care a trecut ziarul acesta prohibit — sub cele mai grele ameninţări — pentru toţi locuitorii — ziarul apăru în pri­mele luni ale ocupaţiei inamice, atunci când nemţii prin foile co­mandantului: „Le Quotidien”, „Le Bruxelois” şi „La Belgique’4 căutau să otrăvească sufletul po­porului. Se simţea nevoia un­ei reacţiuni. Un jurnalist bătrân de 74 ani Victor Jourdain, gine­rele său Van Doren şi Moş Pa­­quet se consultară şi în aceiaşi zi hotărîră fondarea ziarului co­tidian clandestin „Libra Belgi­que’. Titlul era In acelaş timp o sfidare şi o speranţă. Nici un jurnal nu a avut cândva, de la primul număr, un mai mare suc­ces. La Bruxel­le se mai vorbea decât­­re noul organ de luptă îm­potriva invadatorului. Ca sub­titlu ziarul avea următoarele: „Buletin de propaganda patrio­tică”. Adresa telegrafică: Ko­mandantul (r) Bruxel. Intr’ade­­văr în timp ce nemţii îi căutau prin toate pimniţele şi mansar­dele de la periferie, ziarul şi-a a­­vut o vreme sediul chiar lângă Comandaturi. Dor­­ul imnitntiii investigaţii a poliţiei, ziarul se văzu silit la mai multă prudenţă şi deatunora apăru o vreme îrn­­tr’un camion automobil — ve­cinic călător — condus de pse­­udo-soldaţi nemţi. Aşa „Libre Belgique” apărea când la Grand, când la Liége, când la Namur, vecinic dârz şi neînduplecat faţă de ocupanţi. Cinci ani aproape încheiaţi nimenea nu a putut şti unde analitia şi cine scria ziarul acesta misterios. Tirajul său la început a fost de 2000 foi, apoi de 5, de 10, de 30.000 foi. Dar citi­torii săi erau cel puţin de 10 ori mai mulţi, circa 300.000. Fiecare exemplar trecea din mână în mână. Ziarul nu avea directori, nici redactori şefi. Anumiţi oa­meni adunau materialul care venea închis în bastoane, în pâi­ne etc. din toate părţile ţării ocu­pate şi apoi­e­ne se ştia unde şi cum ziarul apărea bine infor­mat — plin întotdeauna de în­criminări şi atacuri la adresa nemţilor. Când unul din oamenii însărcinaţi a aduna materialul pentru ziar sau cu împrâştierea sa erau prinşi, alţii le lua locul şi ziarul continua să apară spre exasperarea ocupanţilor. Deficultăţile de tipar erau fără sfârşit, lipsea tonul: hârtie, litera ««mealft » şi tu­ri­sl» din acestea nu se putea procura fără mari pericole, dat fiind vi­gilenţa nemţilor şi să se noteze ■ă spre deosebire de celelalte (Continuare în pagi­n­a)

Next