Universul, iulie 1925 (Anul 43, nr. 148-174)

1925-07-22 / nr. 166

Depozitul din Bucureşti al Herbert, Roth & Go. anoptä cä a rMns îoî î i­­alea Moşilor 6? fast scftim­biMis­se numai din partea Primăriei Ibmami 2 Bil S’A DESCHIS m­aRELE DEPOZIT DE SOBE DE FAIASH şi vase de lut al fabricei de sobe din Sf. Gheorghe (Transilvania) la firma Calea Rahovei 56. — Se primesc şi reparaţiun 2423 BBtscssjBSBBBeeeBDyBBaEb­oaBa’ tNGRĂS/XnR ■ NEURASTENIE* 'ANEMIE.CONVALESCEN1A ® ÎN TOATE FARMACIILE. “ LES 8TA8LI3SIEMENTS BYLft B 26 AV. OE LOasERVATOIRE. PARI*. n ftOtNTQgllERAL P?'OP LA ROUMANIE v GEORGES VEROI.O.S. 102 STR. ROMANĂ BUGAREST. ■ HlIBGBUQSBiSiiilUtiBQOtIGBBBiail DUDOLFMOSS6 --------­DOAMNELOR § S'a expus 41 IK în forme de fetru cu Mătase Fabrica franco - r­omâ^­ă de pălării de dame şi fetiţe Sir. Carol 70 (la ulicioara Mag. la Balon) — Tel. 69/15 Atelier special de mode. Se transformă şi se vopseşte fetru în orice culoare PAPP &. SIPOS în ssionul: „P I × JV* AI ÎNȚELES! IMl CUMPERI NUMAI ALBASTRU UE iarE Pârul Albit își recapătă coloarea naturală întrebumţând regeneratorul „MONOPOL" IM­­e mSTRB UKi NIOIIUEI din Arad 1—10 August 1025 75% reducere de călătorie la C. F. R. dela 20 Iulie până la 15 August 50% reducere In Ungaria RAFUJâlŢIA AGRICOLA Peste patrusute de industriaşi expozanţi. Concerte, reprezentaţii teatrale şi Radio. Festivale sportive. Congrese ale ţării, etc. UNIVERSUL Scrisori din Oraşnne — Şedinţa comitetului administrativ judeţean. — Ravagiile grindinei şi măsuri de ajutorarea popu­laţiei. — Încasarea impozitelor către stat. — O plângere a cetăţenilor. — Starea şoselelor şi cursele de autobuse. — Împărţirea jud. Bihor. — Chestiunea şomajului. — Memorii!... — Comitetul administrativ al judeţului Bihor, şi-a ţinut şe­dinţa sa în localul prefecture! judeţului. Prezidează subprefectul ju­deţului d. Tempeleanu. D-sa dă cetire raportului său, despre ravagiile furtunei şi grindinei în Bihor. In urma a­­cestei mari nenorociri o mul­ţime de sate au rămas în mi­zerie şi de aceea trebuesc aju­tate. Astfel prefectura a acordat un ajutor bănesc de 500.000 lei iar primăria oraşului Oradea- Mare 100.000 lei. Comunele Valea lui Mihaiu şi Diosig au strâns un ajutor material pentru sinistraţi, con­stând din două vagoane de grâu care se vor repartiza proporţio­nal cu daunele cauzate de mâ­nia cerească. Sa hotărît să se intervină la centru pentru acor­darea din partea statului a u­­nor ajutoare mai mari Un alt punct al ordinei de zi a fost plângerea cetăţenilor a­­dresată comitetului administra­tiv în legătură cu sisemul im­punerilor pentru impozite, ba­zat pe principiul chitanţierelor. Aşa cum este azi — spune ra­portorul — cetăţenii nu pot şti în orice moment cât impozit urmează să plătească, cât au plătit sau cu cât sunt în res­tanţă. Comitetul administrativ în urma discuţilor urmate, recu­noaşte dreptatea plângerlor con­tribuabililor şi decide întocmi­rea unui memoriu adresat mi­nisterului de finanţe, prin care să se ceară introducerea unui carnet de impunere menit să soluţioneze mai bine această chestie. încasarea impozitelor, după darea de seamă făcută de ad­ministratorul financiar, este destul de bună. Câteva verifi­cări inopinate ori ordonate, o severă și energică conducere a serviciilor și birourilor, unite cu măsuri binevenite pentru înca­sarea impozitelor au adus în ca­sa statului în cursul lunei iunie un venit de 40 milioane lei. Acest fapt este îmbucurător, când ne gândim că până acum încasările statului din impozite şi alte venituri la Administra­ţia Financiară locală nu treceau mai niciodată peste circa 20 mi­lioane lei lunar. Ber­viciul technic al judeţului, face o dare de seamă asupra stării şoselelor şi drumurilor din judeţ. Se arată că aceste căi de comunicaţie au în Bihor o lungime de 4899 km. şi pentru Întreţinerea lor in bună stare s‘au cheltuit anul trecut suma de 12 milioane lei. Experienţa făcută până acum cu prestaţia în natură a locuitorilor, nu a dat rezultate mulţumitoare şi deci ar fi necesară o schimbare în această direcţie, schimbare mo­tivată, pe un principiu de echi­tate socială, enunţat în forma ca cei ce utilizează şi strică mai mult drumurile să contribue în mai mare măsură la întreţine­rea lor. Exemplifică aceasta cu auto­busele de curse regulate intre Oradea-Mare şi diferitele centre de plăşi din judeţ, cari nu-s im­puse in mod special la o taxă cauzează stricăciuni mai mari şoselelor decât o căruţă de ţă­ran, ce vne la târg, cine ştie de câte ori într’un an... S‘a vorbit că fondul de 4 mi­lioane lei, acordat anual pentru întreţinerea şoselelor din judeţ este mai mult decât insuficient, când real ar trebui cel puţin 50—60 milioane, dacă ţinem sea­mă că­­ multe din şoselele jude­ţene sunt încă neconstruite — fiind doar simple drumuri vici­­nale între sate şi centrele im­portante , iar cele existente au nevoe de radicale reparaţii ce­ ar urma să se facă desigur după ulimele cerinţe technice, corespunzătoare nevoilor tim­pului. Comitetul administrativ a de­cis instituirea unei comisiuni de studiu care să se ocupe cu­ chestiunea prestaţiei în natură a locuitorilor impunerea vi­itoare a automobilelor, autoca­mioanelor şi autobuselor ce fac curse regulate în judeţ şi de aci cu cât ar trebui ca să con­tribuie primăria oraşului — din taxele percepute — la fondul ju­deţean de întreţinerea şosele­lor. Un alt punct în ordinea de zi a fost şi chestiunea împărţirii judeţului Bihor în legătură cu legea unificării administrative. Subprefectul judeţului a co­municat, că comisiunea de u­­nificare din Bucureşti a înlătu­rat definitiv propunerea creerei unui nou judeţ numit Beluş, care ar necesita în primul rând sacrificarea judeţului Bihor ac­tual. A fixat însă deslipirea de la Bihor a plăşilor Valea lui Mi­haiu şi Marghita, cu excepţia a zece comuni. La aceasta, dr. Ioan Iacob, membru în comitet, a propus înaintarea unui memoriu către consiliul de miniştri prin care să se arate neestatea menţinerii in forma actuală a Bhorului, el fiind azi „o unitate economică, geografică şi istorică“. Şomajul la Oradea Mare a fost o altă chestiune dezbătută cu destul interes de comitetul administrativ judeţean. Unul din membrii comitetului care a ridicat chestiunea îl găseşte so­­luţiunea în­­îndepărtarea mun­citorilor străini“ cari iau pâinea de la gură celor autochtoni. • Din partea administraţiei se răspunde cu obiecţiunea ,,a lu­crătorilor străini specialişti“ cari dacă ar fi Îndepărtaţi, a­­tunci industria ar suferi. Un alt membru vede însă chestiu­nea şomajului ca „o importan­tă chestie socială şi economică“ care nu ar putea fi soluţionată decât prin începerea lucrărilor de construcţie, sau alte activi­tăţi care să dea de lucru mun­citorime­, a.. . Coresp. — XXX ------­ m mm nil sili — OFICIUL I. O. V. TRECE LA DIRECŢIA ASISTENŢEI — In ultimele două şedinţa, co­­misiunea, centrală însărcinată cu lucrările da reorganizare a serviciilor publice a examinat proiectul de reorganizare a mi­nisterului sănătăţii publice. Cum prin acest proiect susţi­nut In faţa comisiuneî de d. se­cretar general dr. T.­­June, se dădea o desvoltare excepţională diferitelor servicii ale ministe­rului sănătăţii, prevăzându-se între altele un număr de 13 di­recţiuni deosebite, d. V. Brăti­­anu a combătutt proiectul, redu­­când numărul direcţiilor numai la 4. Cu acest prilej s'au desfiinţat chiar unele din vechile servicii, cum este oficiul I. O. V. care a fost Încadrat la direcţia gene­rală a asistenţei sociale. In şedinţa de Vineri seara, I. V. Brătianu a recomandat mem­brilor comisiunea să continue lucrările­,mai ales în privinţa armonizării şi unificării salari­ilor. In cursul vacanţei, şedin­ţele comisiei centrale sunt sus­pendate până în Septembrie. -------- XXX m­-A-V­­­lom Românii la Paris . . . 5v. D-ra Thala ValeriUj Compatri­oata noastră, eleva maestrului Lucien Simon la Şcoala naţio­nală de arte frumoas­e“,j­in Pa­ris, expunând câteva pânze pentru prima oară la .Salonul oficial", a primit .,Menţiunea o­­norabilă“. tt*’ Este de notat că această dis­­tincţiune n’a mai fost acordată unor români la acest salon, de­cât pictorului Stoenescu, înain­te de a fi primit medalia de ar­gint. Cereţi O nedreptate încată locuitorilor din Gopiu (Bihor) CURIOASA ATITUDINE A AU­TORITĂŢILOR D. deputat dr. Lascu ne roagă să publicăm următoarele: „Printr’o telegramă trimisă de locuitorii din comune de pe frontiera româno-maghiară Ge­­ţiu (pr. Salonta, jud. Bihor ea), şi primită de subsemnatul as­tăzi, 18 iulie c. la amiază, se a­­rată că sătenii din menţionata comună sunt victimele unui ca­racteristic abuz săvârşit den a­­gronomul din Salonta. Anume acest agronom ia cu forţa recolta locuitorilor de pe pământul arendat lor, cultivat şi muncit de dânşii, o predă u­­nor săteni din comuna vecină Păuşa. Aceştia din urmă de altfel declară că­ au contribuit cu anumite sume, în scopul de a putea pune mâna pe truda ge­pizilor nenorociţi. Având în vedere că această recoltă este dreptul legal şi in­discutabil al văduvelor şi altor lipsiţi, care au muncit şi semă­­nat pământul, dat lor în virtu­tea ordinului consilieratului a­­gricol Nr. 427 din 27 Octombrie, 1924, mai departe, având în ve­dere profunda tulburare în toa­­te sensurile şi, susceptibilă de cele mai grave consecinţe, pe ca­re le poate produce un astfel de sistem, m’am adresat, în lipsa ministrului și a subsecretarului da Stat, secretariatului general dele ministerul de agricultură. Am cerut să se ordoneze tele­grafic intrarea în legalitate pen­tru preîntâmpinarea unor grave urmări. Spre marea mea surprindere, secretariatul general s’a dega­jat de această chestiune. Cât de adânc tulburate tre­­bue să fie spiritele oamenilor nedreptăţiţi, când vor afla des­pre această hotărîre şi cât com­promite acest procedeu princi­piul ordinei şi siguranţei de drept, precum şi prestigiul au­torităţilor noastre publice, este uşor de înţeles, ca să nu mai fie nevoe să o spun aci. Mie personal nu-mi rămâne, în acest moment, altceva de fă­cut, de­cât să comunic marelui public acest nou şi foarte ca­racteristic document. Primiţi, vă rog, odată cu viile mele mulţumiri, salutările cele mai alese. Bucureşti, 18 Iulie, 1925. Dr. D. Losch, deputat xox Si­n dl falssl assol ie sirii tel a lucrat si ie la Tulcea In ziarul nostru din 16 Iulie a. c., sub titlul „Aventurile unui fals’agent de siguranţă etc.“, se pomeneşte de un individ anume „Cealâc“, care a fost arestat la Piatra-N. Un asemenea Individ cu apu­cături asemănătoare şi care răs­pundea la acelaş nume a fost şi In oraşul nostru, prin anii 1920— 1921, pe atunci având abia 15— 16 ani. Acest individ, posedă un certi­ficat eliberat din partea primă­riei Gurgulac, prin care, tatăl său, fost notar în acea comună, arăta că fiul său e liber a um­bla oriunde să’şi caute serviciu. A ocupat un post de telefonist, la o comună din jud. Caliacra. In acest oraş a fost numit ca sergent de oraş. Făcea arestări inducând In eroare pe şefii săi, cu bieţi oameni nevinovaţi cari imediat erau puşi în libertate. .Simţindu-se descoperit, şi de teamă de a nu fi peds-’psic, dis­păru într’o zi din oraş, şî după câtva timp revine, având şi o dovadă din partea inspectoratu­lui siguranţei din Constanţa prin care se arată că e agent de siguranţă, dar dispăru iarăşi, de oarece agenţii poliţiei primiseră ordin să-l aresteze«. De atunci nu s’a mai Ştiut ui­mit de „agentul“ Cealâc“, până când a fost arestat. Citit­ „VESELIA" km XLIII.—Sr. 161 Kiercuri 22 iun­a 1ie25 Punerea pietrei fundamentale a liceului. - Bonaţi­­unie făcute.­­ Vizitarea Boitor şcoale Duminică dim. s’a pus la Mizil cu deosebită solemnitate, piatra fundamentală a liceului. Au asistat, afară de un mare număr de ţărani şi cetăţeni din Buzău, d-nii: prof. dr. C. Ange­­lescu, ministrul Instrucţiune­, St. Bellu, prefectul jud. Buzău; C. V. Stănescu primarul oraşu­lui Buzău; Justin Stănescu şi Dănescu, deputaţi; T. Constan­­tînescu, M. Cotuneanu, Starobu­­liu, Predescu, Rigu şi Mişu, se­­natori; Socotescu, consilier agri­col ; Oprescu, ajutor de primar al oraşului Buzău; Plutarh Ma­reş, primarul oraşului Mizil; Teodoru şi Răşcanu, inspectori generali şcolari; Stancu, direc­torul liceului din Buzău; R. Nestor, Popescu şi P. Iliescu, şefi de cabinet, etc. După săvârşirea serviciului religios, d. ministru a pus pia­tra fundamentală noului liceu, căruia îi se vor anexa şi clase paralele pentru fete. Construcţia va fi compusă din două etaje şi mansardă. După ce au vorbit pr. Jugurea­nu, Preoţescu, D. Constantines­­cu dr. Sp. Georgescu, Ivanovici, d. Plutarh Mareş, primarul ora­şului Mizil, intr’o impresionan­tă cuvântare, a exprimat In nu­mele mizilenilor, mulţumiri do­natorilor, cari au contribuit la strângerea sumelor necesare în­ceperii primelor lucrăi, şî d-nei Sturdza, care a dir­uit locul. D-sa a scos apoi In evidenţă mi­ca donaţie făcută de defunctul Tase Dumitrescu, care a lăsat întreaga lui avere de peste cinci milioane pentru opere de bine­facere. D. ŞTEFANESCU-BARSAN, In numele studenţimei, a rugat pe d. ministru al instrucţiunii ca să sprijine iniţiatva luată, ca studenţii buzoni să poată în­fripta­ cu o clipă mai de­vreme un mare cămin la Bucureşti. D. dr. Angelescu a făgăduit tot concursul, iar d. prefect Brilu, a răspuns că va acorda Şi d-sa din bugetul judeţului o su­mă importantă pentru realiza­rea acestei opere. D. MINISTRU a spus că dacă vrem să consolidăm ce s’a câş­tgat cu sacrificiul celor 800 mii de ostaşi, căzuţi pentru Întregi­rea neamului, trebue neapărat să răspândim cultura până in păturile cele mai adânci ale ţă­rănimii noastre, aşa de dornică de lumină. Mişcarea Începută cu nouile construcţii şcolare pe tot cuprinsul României, a găsit o însufleţire demnă de relevat. Lăsând la o parte cele peste 7000 de localuri de şcoale pri­mare construite, se găsesc acum la acoperiş : 46 licee în construc­ţie, 44 şcoale normele şi 43 şcoa­le comerciale şi profesionale. D. ŞTEFAN BELLU, prefectul jud. Buzău, după ce aduce oma­gii întregei noastre armate şi prinos de pioasă recunoştinţă eroilor noştri, cari şi-au sacrifi­cat viaţa pentru cre­area Româ­niei de azi, — stăruie asupra În­demnului răspândit în ţărănime de către d. ministru al Instruc­­ţi­unii de a a­ construi cât mai multe localuri de cultură. Ca prin minune s’au ridicat în trei ani mii de clădiri şcolare, mii de altare pentru cultura poporu­lui. In jud. Buzău ideia aceasta a găsit un puternic sprijin in­tre săteni. Prin Înfiinţarea ate­lierelor,, a şcoalelor de meserii şi de agricultură,­­ asigură îndru­marea poporului către Îndelet­nicirile practicii. După terminarea cuvântărilor asistenţa a vizitat şcoala de me­serii „Tase Dumitrescu“ şi nu­meroasele ei ateliere, unde în curând se va începe construcţia locuinţei pentru personal. S-a vizitat apoi şcoala „I. C Brătianu“, donaţiunea Casotti. Au vorbit d-nil: Justin Stănes­cu, deputat, care a relevat nu­meroasele donaţiuni făcute de ţărănimea din jud. Buzău; R. Nestor, şeful de cabinet al d-lui ministru al instrucţiunii, care a dat la iveală orele, amănunte interesante din viztele făcute de ministrul şcoalelor; Răşcanu şi Volănescu, inspectori generali şcolari : Vlădăreanu, Spirică, A­­nastasiu, Tonciu, Bobeş, prof. dr. Chirilă Popescu, Ştefan Bel­lu, prefectul jud. Buzău, George Lungulescu, etc., etc. MANIFESTAŢIUNEA PENTRU JUNIVERSUL“ D. prof. dr. C. Angelescu mul­ţumind tuturor care i-au dat concursul preţios ca să se ridice atâtea construcţii pentru lumi­narea poporului, a­u arătat că a­­ceastă iniţiativă este adevărată opera de apărare şi întărire na­ţională, merită să consolideze neamul românesc. Mulţumind fostului prefect, d­lui Or­oveanu şi actualului prefect dr. Ştefan Bellu, pentru colaborarea acor­dată acestei opera, d. ministru Angelescu a ţinut să mulţumea­scă ziarului „Universul” pentru concursul ce î l-a dat, atunci când a fost vorba de realizarea acestei măreţe iniţiative. Timp de câteva minute asis­tenţa a ovaţionat laolaltă cu oaspeţii prezenţi pentru ,,Uni­versul”, îr stundenţii în număr de peste 300, au intonat diferite imnuri patriotice. La orele 4 d. a. d. ministru însoţit de persoanei® arătat* mai sus, a inaugurat şcoala din corn. To­hani, Perşunari, compu­să din două săli de clasă, mul­ţumind apoi d-luii Iile Ştefănes­­cu, cu concursul căruia s’a ri­dicat această construcţie. D. ministru a donat în urmă suma de 20.000 lei comitetului şcolar. Ultima şcoală vizitată a fost c­ea din Jugureni, compusă din două săli şi dependinţe. Aci d. ministru a donat suma de 40.000 lei pentru terminarea construc­ţiei necesară dirigintelului şcoa­­lei. Ambel© şcoale sunt aşezate într’o poziţie pitorească şi sunt construite în întregime de pia­tră. D. George Lungulescu, confe­renţiarul ,,Casei Şcoalelor”, la inaugurarea şcoalelor de mai sus, a adus talului acestei in­­stituţiunî, acelora cari au înţe­les aşa de inimos, inîţitiva d-lui ministru Angelescu, făcând toa­te sacrîficîle şi ca să aşeze In creştetele munţilor, noui loca­şuri de cultură. -------XXX *“— O interesantă lucrare juridică Până la o unificare legislati­vă completă a codurilor *— operă care a întârziat mal mult de cât era îngăduit.__ s’au fă­cut unii paşi izolaţi In această direcţiune. Astfel cu prilejul nouei legi de organizare, care a unificat organismul judecăto­resc pe tot Întinsul ţării s’a ex­tins în Ardeal şi Bucovina apli­carea unora din capitolele pro­cedure! penale. Anume, e vorba de dispoziţiunile privitoare la In­strumentarea membrilor parcha­tului şi a auxiliarilor lor. Faptul s’a impus din două consideraţiuni: pe de o parte exista o profundă deosebire in­tre concepţia vechilor legiuiri din acele provincii în materie aceasta; pe de altă parte este necontestat că concepţia proce­durei din vechiul regat era su­perioară. Şi, cu drept cuvânt s’a găsit că nu se mai pot toleri două regimuri juridice în ce priveşte funcţionarea instrumen­telor de ordine şi siguranţă. Insă această trecere bruscă­­legea se va aplica la 1 Septem­brie­­ a justiţiei respective din Transilvania şi Bucovina. In ci priveşte parchetul, sub regimu general nu va fi scutită de di­ficultăţi, atât pentru că tradi­­­ţia stă întotdeauna în calea apli­caţiunei inovaţiunilor simţitoa­­­re, cât şi pentru că unificare­­a este parţială, din moment ce se­e referă la instrumentarea mem­brilor parchetului, pe când în ce priveşte desbaterile la jude­cată rămân încă în vigoare ve­chile legiuri. A îndruma aplicaţiunea noul lor dispoziţii, a pune la indemâ­na juriştilor şi profanilor un­­ mijloc sigur pentru aceasta . Iată scopul ce şi-au propus : au realizat d-nii Vasîle Dimi­triu, consilier la Curtea de ape din Cluj, şi Vasile Pastia, jude­cător la tribunalul din aceiaş localitate, dând la lumină o lu­crare de peste 400 pagini, tra­­­tând despre „Dispoziţiunile din procedura penală română es­tinse în Ardeal şi Bucovina , la 1 Septembrie 1925“. Vastă , completă, ea va servi, pentru a­ceastă parte a procedurii pena­le, şi în vechiul regat, pentru a cuprinde jurisprudence până j­ai şi oferă un material bogat­­: importanta chestiune a manda­telor, confirmărilor, liberărilor etc., sistematizat şi—oriunde si putut—dovedind o hotărâtă dis­poziţie sufletească de a promova în nouile teritorii nevoia de uni­ficare şi superioritatea unor­a din legiuirile vechiului regat o zi de înfrăţire italo­­română la L-Severin T.-Severin, 18 Iulie din 16 Iulie a sosit în portul nostru un vas de război italian „R. Car­oniera G. Del Greco” co­­mandată de d. căpitan Giacin­­to Valerio.­ Colonia italiană din localitate le-a făcut o frumoasă primire. D. căpitan Giacinto, a vizitat societatea italiană „Dante Ali­­gheri” unde a făcut o donaţie de câteva zeci de volume de cărţi italiene pentru biblioteca socie­­tăţei. De aci oaspeţii şi colonia au mers la cimitirul eroilor italieni, unde a­u depus flori. La ora 7 seara, a avut loc pe bordul vasului o mică gustare la care au luat parte italieni lo­cali precum şi mai mulţi ro­mâni. Seara la ora 9, în sala de be­rărie din localul teatrului, a a­­vut loc un banchet oferit de co­lonia italiană ,,Dante Aligheri d­in onoarea oaspeţilor. Au luat parte ofiţerii, subofi­ţerii şi o parte din trupa vasu­lui, colonia italiană locală cum şi mai multe familii româneşti din localitate.­­ După terminarea mesei, d. că.­­­pitan Giacinto Valero, cel dintâi cuvântul. Mulţumeşte coloniei italiene pentru frumoasa primire şi a­­rată că se simte fericit că ita­lienii din Severin au o societate şi o bibliotecă frumoasă cu sală de lectură, închină In sănătatea frăţiei i­­talo-română şi arată apoi că I­­talia are grijă de toţi fîi eî ori unde se vor afla. D. Cividini, vice-preşedînte al soc. „Dante Aligheri”, arată că se sîm­te fericit că au In mjlocul coloniei italiene o armată de e­­lită. Aduce la cunoştinţă că deşi numărul italienilor e mic în a­­cest oraş s’a făcut totuşi o fru­moasă legătură şi armonie în­tre ei, având azi o societate cul­turală cu sală de lectură şi bi­bliotecă şi că la toamnă vor fa­­ce cursuri de seară pentru pre­darea limbei Italiene. Mulţumeşte d-lui căpitan pen­­tru frumoasele cărţi ce le-a a­­dus bibliotecel lor. D. Giacommni In scurte cuvinte arată legăturile de armonie ce sunt Intre români şi Italieni. In tot timpul acestei mari săr­bători a domnit o mare Înfră­ţire. Banchetul a luat sfârşit la ora 12. Art la om I vasul a plecat din port spre Giurgiu. Colonia italiană a salutat pe oaspeţi. Iar d. Cividini a oferit comandantului un frumos vas pictat şi un buchet de flori. ----------xox----------­ Ciocnirea din stafia Perl? — UN RĂNIT — In noaptea de 10 orh, ora 1 şi un sfert, trenul colectiv da marfă Nr. 8251 s'a ciocnit cu trenul de marfă 5301, la «firea din staţia Perlş. Două vagoane au Intrat unul întreitul. Iar alta donfi an de­raiat; maşina trenului 5301 a suferit de asemenea mari stri­căciuni Frânarul de siguranţă Radu D. Ştefan, fiind strivit, a fost trimis In stare destul de gravă, la spitalul din Cocioc. Circulaţia a fost Intreruptă cinci ore. Vinovaţi de acest accident sunt mecanicul Marin Predoiu, care n'a observat semnalat da distanţă şi nici nu ştia când a trecut prin staţia Buftea, sosind cu 17 minute Înainta de timp în Periş şi C. Virgil, din Buf­tea, care a expediat trenul îna­inte de ora reglementară. ----------xpx-----------­ Vagoane directe Cer­­nâuţi-Constanţa Din Duminică 19 Iulie au început să circule vagoane directe Cernăuţi-Constanţa, la trenurile 52, 807, 810 şi 809 şi înapoi de la Constanţa la trenurle 804, 809, 808 şi 51. Fie­care din aceste trenuri va avea câte un vagon direct de clasa 1 a II (A. B.) ----------- xox -------­ Majorarea salariilor cheferiştilor ieşeni Iaşi, 20.­­ Direcţiunea regio­nală c. f. r. a luat dispoziţia de a mări primele la salariul de bază al funcţionarilor ceferişti de la centrala direcţiunii. Primele sunt de 20 la sută şi se vor achita luna curentă la primirea salariului. LOUIS PUM811* Traducere de A. P. N. — Ah! sălbatecii! murmură Koenig. O putoare nespusă ieşea din grămâdeala aceasta Mirosia a mâncare stricată, vărsături de vin, urină și hazna. Straturi de paie Împuţite, hârtii unsuroase, funduri de sticlă și ne­numărate urme de dejecțiuni făceau dovadă că aici fusese un cantonament, că petrecuseră şi se uşuraseră pe loc ca porcii. Murdăria şi scârba se vedea aproape, peste tot Era şi prin prejurul pilaştrilor, de-a lungul brâului zidurilor. In capele şi până şi în faţa altarului desfundat, aghiasmatarele erau pline de urină şi o statue a fecioarei de gips culoarea cerului, căzută de pe soclul său, era plină de scârnăvie pe florile aurite ale coroanei. Păşiam cu băgare de seamă prin neorânduiala şi mur­dăria asta. Dar în zadar Îmi supraveghiam paşii, nu putui scăpa până la sfârşit: alunecai pe o scârnăvie proaspătă și eram cât placi să dau cu nasul. — Ah ! sălbatecii! strigai şi eu la rândul meu, mai umi­­lit de ceea ce era să păţesc eu însumi de­cât că fusese pângărit altarul. Ieșirăm din acest loc desgustător. In razele ultime ale soarelui care se cufunda în câmpie, roata dantelată a caselor in ruină înfăţişa privelişti intere­sante. Dreaptă ca un I mare, o santinelă ne prezintă arma. Un sbor de corbi pluti în văzduhul limpede. Puţin mai de­parte, a trebuit ca noi să dăm onorul regulamentar. Un ge­neral de brigadă, înconjurat de ofiţeri de stat-major, îşi făcea în mică ţinută plimbarea de digestie. înainta domol cu burta atârnându-i şi cu havana in gură, părând că mângâie cu privirea tot ce vedea. Ne Înţepenirăm, lovind călcâiele şi cu mânuşa automată, făcurăm salutul militar. Se făcuse târziu şi-mi era foame. II părăsii pe Koenig ca să mă duc la cantonamentul meu. Vorbele prietenului meu mă tulburase puţin, dar ajungând la căsuţele de cantona­ment, veselia cea mare care o găsii aci îmi schimbă repede cursul ideilor. Risipiţi înaintea caselor şi pe malul Meusei soldaţii petreceau, beau şi făceau un tărăboi infernal. Se aprinsese focuri de găteje şi se frigeau raţe şi bucăţi de carne. Marinate fierbeau la foc. Impiedicându-se, urlând şi râgăind oamenii noştri se îndopau şi-şi udau gâtlejul. Unii se luptau îngreunaţi pe iarba belită. Alţii, apucându-se de braţe jucau in sunetul harmonicelor, împrejurul unei mese mari de cârciumă, luată de bună seamă, din vre-o cârciumă apropiată, chefuiau cu larmă multă Kaiserkopf, Schimmel şi feldweber-ul Schlapps, sergentul Schnauser, la cari se ală­turase sub-ofiţerii secţiei, după invitaţia căpitanului, desigur care, în mic comitet și când era cu chef, îi plăcea să-și facă popularitate. Kaiserkopf, care se găsia intr’o stare înaintată de bejie, mă primi cu exuberanță: — Pun’te colo, băețașule și Indoapă-te! Ai cu ce să-ţi umpli burta. Mă așezai pe locul ce mi-1 arătă căpitanul între Schimmel şi Wacht­ am Rhein. Era, în adevăr, cu ce­­să-ţi umpli burta“, după vorba şe­fului nostru. Un jigou somptuos se răsfăţa pe o farfurie în­tinsă de faianţă şi se încrestase de numeroase tăeturi; pui la frigare treceau din mână’n mână; ferm­e de ficat şedeau alături de pateuri de viţel; nişte creeri făceau ca o ghir­landă in jurul unei limbi; o şuncă se rumenia. Vlrnil şi berea curgeau in valuri. Vânătoarea fusese rodnică. Kaiserkopf povestea cu multe râgâieli cum forţase o piv­niţă care scăpase până atunci de percheziţii. Avea lângă el patru coşuri mari de pivniţă din care scotea la fiece cinci minute câte o sticlă plină de smoală şi nisip. — Sunt vinuri grozave, Donnerwetter! vinuri franţuzeştii... In sănătatea împăratului nostru! Cu o lovitură de sabie îi sălta gâtul şi vinul curgea în pahare. In mijlocul acestui chef uitam uşor tânguirile lui Koenig şi turburările firei lui morăcănoase. Ce aveam eu cu ideo­logia lui şi ce însemnau scrupulele lui? Râdeam, cântam, beam de stingeam cu toţii acolo, scoteam mereu la hoch! în cinstea împăratului şi ne îndopam spre gloria Vater­­landului. Ce puteam visa mai frumos? Kaiserkopf înjura ca o zeitate germană, iar Wacht-am-Rhein îşi urla urletul său patriotic. Ne găsiam între Germani, între Prusaci pur sânge, şi de baştină. Restul lumii nu mai exista. Da, Schimmel­­ avea dreptate. Asta era războiul, partea frumoasă a lui, voios şi tânăr, cu avântul şi cu veselia lui, cu petrecerile şi chiolhanele lui. Umbrele plopilor ascuţiţi ca nişte lănci păziau Metsa care, galbenă era înmărmurită sub lumina lunii. Ca la poruncile din ce în ce mai dese ale întunericului stelele ţâşniau pe cer. Fanaluri cu acetilenă, pe podurile în lucru, îşi aruncau lumina pe furnicarul sclavilor, a căror larmă amestecată cu loviturile de ciocan se desluşia în apropiere. In depărtare bătea tunul. Bubuitul său surd se contopia in ciocăniturile mai ascuţite dela poduri şi în pocniturile do­purilor dela sticlele noastre. La rândul nostru aprinseseră lumânări înfipte în sticlele goale şi, la lumina lor, care tre­mura de o adiere călduţă, ne urmăriam fără grije cheful, în timp ce Schlapps, cu ochiul învăpăiat, pusese in circulaţie, in mijlocul unor homerice hohote de râs şi unor glume neîn­trecute, nişte fotografii de femei. — In lipsa celor adevărate, plescăia el, trebue să ne mul­ţumim cu atâta măcar. Cât despre Schimmel şi Wacht am- Rhein, care reuşise să dea parte la razia unei ultime case, întindeau, fără a se ruşina măcar, produsul expediţiei lor şi le făceau cu multă dărnicie tuturora parte. Erau "lucruri de argintărie, picturi, statuete, bibelouri de ivoriu, de baga sau de bronz, casete, dantele şi un număr oarecare de bi­­juterii. Chemat cel dintâiu să aleagă, căpitanul îşi luă un cronometru mare de aur cu lanţul lui şi cu care "se împo­dobi numai­decât In mod ostentativ. Cerşind, mâinile tuturor pipăiau, cântăriau şi ochii lacomi se aprindeau. (Va urma)

Next