Universul, iulie 1925 (Anul 43, nr. 148-174)
1925-07-22 / nr. 166
Depozitul din Bucureşti al Herbert, Roth & Go. anoptä cä a rMns îoî î ialea Moşilor 6? fast scftimbiMisse numai din partea Primăriei Ibmami 2 Bil S’A DESCHIS maRELE DEPOZIT DE SOBE DE FAIASH şi vase de lut al fabricei de sobe din Sf. Gheorghe (Transilvania) la firma Calea Rahovei 56. — Se primesc şi reparaţiun 2423 BBtscssjBSBBBeeeBDyBBaEboaBa’ tNGRĂS/XnR ■ NEURASTENIE* 'ANEMIE.CONVALESCEN1A ® ÎN TOATE FARMACIILE. “ LES 8TA8LI3SIEMENTS BYLft B 26 AV. OE LOasERVATOIRE. PARI*. n ftOtNTQgllERAL P?'OP LA ROUMANIE v GEORGES VEROI.O.S. 102 STR. ROMANĂ BUGAREST. ■ HlIBGBUQSBiSiiilUtiBQOtIGBBBiail DUDOLFMOSS6 --------DOAMNELOR § S'a expus 41 IK în forme de fetru cu Mătase Fabrica franco - româ^ă de pălării de dame şi fetiţe Sir. Carol 70 (la ulicioara Mag. la Balon) — Tel. 69/15 Atelier special de mode. Se transformă şi se vopseşte fetru în orice culoare PAPP &. SIPOS în ssionul: „P I × JV* AI ÎNȚELES! IMl CUMPERI NUMAI ALBASTRU UE iarE Pârul Albit își recapătă coloarea naturală întrebumţând regeneratorul „MONOPOL" IMe mSTRB UKi NIOIIUEI din Arad 1—10 August 1025 75% reducere de călătorie la C. F. R. dela 20 Iulie până la 15 August 50% reducere In Ungaria RAFUJâlŢIA AGRICOLA Peste patrusute de industriaşi expozanţi. Concerte, reprezentaţii teatrale şi Radio. Festivale sportive. Congrese ale ţării, etc. UNIVERSUL Scrisori din Oraşnne — Şedinţa comitetului administrativ judeţean. — Ravagiile grindinei şi măsuri de ajutorarea populaţiei. — Încasarea impozitelor către stat. — O plângere a cetăţenilor. — Starea şoselelor şi cursele de autobuse. — Împărţirea jud. Bihor. — Chestiunea şomajului. — Memorii!... — Comitetul administrativ al judeţului Bihor, şi-a ţinut şedinţa sa în localul prefecture! judeţului. Prezidează subprefectul judeţului d. Tempeleanu. D-sa dă cetire raportului său, despre ravagiile furtunei şi grindinei în Bihor. In urma acestei mari nenorociri o mulţime de sate au rămas în mizerie şi de aceea trebuesc ajutate. Astfel prefectura a acordat un ajutor bănesc de 500.000 lei iar primăria oraşului Oradea- Mare 100.000 lei. Comunele Valea lui Mihaiu şi Diosig au strâns un ajutor material pentru sinistraţi, constând din două vagoane de grâu care se vor repartiza proporţional cu daunele cauzate de mânia cerească. Sa hotărît să se intervină la centru pentru acordarea din partea statului a unor ajutoare mai mari Un alt punct al ordinei de zi a fost plângerea cetăţenilor adresată comitetului administrativ în legătură cu sisemul impunerilor pentru impozite, bazat pe principiul chitanţierelor. Aşa cum este azi — spune raportorul — cetăţenii nu pot şti în orice moment cât impozit urmează să plătească, cât au plătit sau cu cât sunt în restanţă. Comitetul administrativ în urma discuţilor urmate, recunoaşte dreptatea plângerlor contribuabililor şi decide întocmirea unui memoriu adresat ministerului de finanţe, prin care să se ceară introducerea unui carnet de impunere menit să soluţioneze mai bine această chestie. încasarea impozitelor, după darea de seamă făcută de administratorul financiar, este destul de bună. Câteva verificări inopinate ori ordonate, o severă și energică conducere a serviciilor și birourilor, unite cu măsuri binevenite pentru încasarea impozitelor au adus în casa statului în cursul lunei iunie un venit de 40 milioane lei. Acest fapt este îmbucurător, când ne gândim că până acum încasările statului din impozite şi alte venituri la Administraţia Financiară locală nu treceau mai niciodată peste circa 20 milioane lei lunar. Berviciul technic al judeţului, face o dare de seamă asupra stării şoselelor şi drumurilor din judeţ. Se arată că aceste căi de comunicaţie au în Bihor o lungime de 4899 km. şi pentru Întreţinerea lor in bună stare s‘au cheltuit anul trecut suma de 12 milioane lei. Experienţa făcută până acum cu prestaţia în natură a locuitorilor, nu a dat rezultate mulţumitoare şi deci ar fi necesară o schimbare în această direcţie, schimbare motivată, pe un principiu de echitate socială, enunţat în forma ca cei ce utilizează şi strică mai mult drumurile să contribue în mai mare măsură la întreţinerea lor. Exemplifică aceasta cu autobusele de curse regulate intre Oradea-Mare şi diferitele centre de plăşi din judeţ, cari nu-s impuse in mod special la o taxă cauzează stricăciuni mai mari şoselelor decât o căruţă de ţăran, ce vne la târg, cine ştie de câte ori într’un an... S‘a vorbit că fondul de 4 milioane lei, acordat anual pentru întreţinerea şoselelor din judeţ este mai mult decât insuficient, când real ar trebui cel puţin 50—60 milioane, dacă ţinem seamă că multe din şoselele judeţene sunt încă neconstruite — fiind doar simple drumuri vicinale între sate şi centrele importante , iar cele existente au nevoe de radicale reparaţii ce ar urma să se facă desigur după ulimele cerinţe technice, corespunzătoare nevoilor timpului. Comitetul administrativ a decis instituirea unei comisiuni de studiu care să se ocupe cu chestiunea prestaţiei în natură a locuitorilor impunerea viitoare a automobilelor, autocamioanelor şi autobuselor ce fac curse regulate în judeţ şi de aci cu cât ar trebui ca să contribuie primăria oraşului — din taxele percepute — la fondul judeţean de întreţinerea şoselelor. Un alt punct în ordinea de zi a fost şi chestiunea împărţirii judeţului Bihor în legătură cu legea unificării administrative. Subprefectul judeţului a comunicat, că comisiunea de unificare din Bucureşti a înlăturat definitiv propunerea creerei unui nou judeţ numit Beluş, care ar necesita în primul rând sacrificarea judeţului Bihor actual. A fixat însă deslipirea de la Bihor a plăşilor Valea lui Mihaiu şi Marghita, cu excepţia a zece comuni. La aceasta, dr. Ioan Iacob, membru în comitet, a propus înaintarea unui memoriu către consiliul de miniştri prin care să se arate neestatea menţinerii in forma actuală a Bhorului, el fiind azi „o unitate economică, geografică şi istorică“. Şomajul la Oradea Mare a fost o altă chestiune dezbătută cu destul interes de comitetul administrativ judeţean. Unul din membrii comitetului care a ridicat chestiunea îl găseşte soluţiunea înîndepărtarea muncitorilor străini“ cari iau pâinea de la gură celor autochtoni. • Din partea administraţiei se răspunde cu obiecţiunea ,,a lucrătorilor străini specialişti“ cari dacă ar fi Îndepărtaţi, atunci industria ar suferi. Un alt membru vede însă chestiunea şomajului ca „o importantă chestie socială şi economică“ care nu ar putea fi soluţionată decât prin începerea lucrărilor de construcţie, sau alte activităţi care să dea de lucru muncitorime, a.. . Coresp. — XXX ------ m mm nil sili — OFICIUL I. O. V. TRECE LA DIRECŢIA ASISTENŢEI — In ultimele două şedinţa, comisiunea, centrală însărcinată cu lucrările da reorganizare a serviciilor publice a examinat proiectul de reorganizare a ministerului sănătăţii publice. Cum prin acest proiect susţinut In faţa comisiuneî de d. secretar general dr. T.June, se dădea o desvoltare excepţională diferitelor servicii ale ministerului sănătăţii, prevăzându-se între altele un număr de 13 direcţiuni deosebite, d. V. Brătianu a combătutt proiectul, reducând numărul direcţiilor numai la 4. Cu acest prilej s'au desfiinţat chiar unele din vechile servicii, cum este oficiul I. O. V. care a fost Încadrat la direcţia generală a asistenţei sociale. In şedinţa de Vineri seara, I. V. Brătianu a recomandat membrilor comisiunea să continue lucrările,mai ales în privinţa armonizării şi unificării salariilor. In cursul vacanţei, şedinţele comisiei centrale sunt suspendate până în Septembrie. -------- XXX m-A-Vlom Românii la Paris . . . 5v. D-ra Thala ValeriUj Compatrioata noastră, eleva maestrului Lucien Simon la Şcoala naţională de arte frumoase“,jin Paris, expunând câteva pânze pentru prima oară la .Salonul oficial", a primit .,Menţiunea onorabilă“. tt*’ Este de notat că această distincţiune n’a mai fost acordată unor români la acest salon, decât pictorului Stoenescu, înainte de a fi primit medalia de argint. Cereţi O nedreptate încată locuitorilor din Gopiu (Bihor) CURIOASA ATITUDINE A AUTORITĂŢILOR D. deputat dr. Lascu ne roagă să publicăm următoarele: „Printr’o telegramă trimisă de locuitorii din comune de pe frontiera româno-maghiară Geţiu (pr. Salonta, jud. Bihor ea), şi primită de subsemnatul astăzi, 18 iulie c. la amiază, se arată că sătenii din menţionata comună sunt victimele unui caracteristic abuz săvârşit den agronomul din Salonta. Anume acest agronom ia cu forţa recolta locuitorilor de pe pământul arendat lor, cultivat şi muncit de dânşii, o predă unor săteni din comuna vecină Păuşa. Aceştia din urmă de altfel declară că au contribuit cu anumite sume, în scopul de a putea pune mâna pe truda gepizilor nenorociţi. Având în vedere că această recoltă este dreptul legal şi indiscutabil al văduvelor şi altor lipsiţi, care au muncit şi semănat pământul, dat lor în virtutea ordinului consilieratului agricol Nr. 427 din 27 Octombrie, 1924, mai departe, având în vedere profunda tulburare în toate sensurile şi, susceptibilă de cele mai grave consecinţe, pe care le poate produce un astfel de sistem, m’am adresat, în lipsa ministrului și a subsecretarului da Stat, secretariatului general dele ministerul de agricultură. Am cerut să se ordoneze telegrafic intrarea în legalitate pentru preîntâmpinarea unor grave urmări. Spre marea mea surprindere, secretariatul general s’a degajat de această chestiune. Cât de adânc tulburate trebue să fie spiritele oamenilor nedreptăţiţi, când vor afla despre această hotărîre şi cât compromite acest procedeu principiul ordinei şi siguranţei de drept, precum şi prestigiul autorităţilor noastre publice, este uşor de înţeles, ca să nu mai fie nevoe să o spun aci. Mie personal nu-mi rămâne, în acest moment, altceva de făcut, decât să comunic marelui public acest nou şi foarte caracteristic document. Primiţi, vă rog, odată cu viile mele mulţumiri, salutările cele mai alese. Bucureşti, 18 Iulie, 1925. Dr. D. Losch, deputat xox Sin dl falssl assol ie sirii tel a lucrat si ie la Tulcea In ziarul nostru din 16 Iulie a. c., sub titlul „Aventurile unui fals’agent de siguranţă etc.“, se pomeneşte de un individ anume „Cealâc“, care a fost arestat la Piatra-N. Un asemenea Individ cu apucături asemănătoare şi care răspundea la acelaş nume a fost şi In oraşul nostru, prin anii 1920— 1921, pe atunci având abia 15— 16 ani. Acest individ, posedă un certificat eliberat din partea primăriei Gurgulac, prin care, tatăl său, fost notar în acea comună, arăta că fiul său e liber a umbla oriunde să’şi caute serviciu. A ocupat un post de telefonist, la o comună din jud. Caliacra. In acest oraş a fost numit ca sergent de oraş. Făcea arestări inducând In eroare pe şefii săi, cu bieţi oameni nevinovaţi cari imediat erau puşi în libertate. .Simţindu-se descoperit, şi de teamă de a nu fi peds-’psic, dispăru într’o zi din oraş, şî după câtva timp revine, având şi o dovadă din partea inspectoratului siguranţei din Constanţa prin care se arată că e agent de siguranţă, dar dispăru iarăşi, de oarece agenţii poliţiei primiseră ordin să-l aresteze«. De atunci nu s’a mai Ştiut uimit de „agentul“ Cealâc“, până când a fost arestat. Citit „VESELIA" km XLIII.—Sr. 161 Kiercuri 22 iuna 1ie25 Punerea pietrei fundamentale a liceului. - Bonaţiunie făcute. Vizitarea Boitor şcoale Duminică dim. s’a pus la Mizil cu deosebită solemnitate, piatra fundamentală a liceului. Au asistat, afară de un mare număr de ţărani şi cetăţeni din Buzău, d-nii: prof. dr. C. Angelescu, ministrul Instrucţiune, St. Bellu, prefectul jud. Buzău; C. V. Stănescu primarul oraşului Buzău; Justin Stănescu şi Dănescu, deputaţi; T. Constantînescu, M. Cotuneanu, Starobuliu, Predescu, Rigu şi Mişu, senatori; Socotescu, consilier agricol ; Oprescu, ajutor de primar al oraşului Buzău; Plutarh Mareş, primarul oraşului Mizil; Teodoru şi Răşcanu, inspectori generali şcolari; Stancu, directorul liceului din Buzău; R. Nestor, Popescu şi P. Iliescu, şefi de cabinet, etc. După săvârşirea serviciului religios, d. ministru a pus piatra fundamentală noului liceu, căruia îi se vor anexa şi clase paralele pentru fete. Construcţia va fi compusă din două etaje şi mansardă. După ce au vorbit pr. Jugureanu, Preoţescu, D. Constantinescu dr. Sp. Georgescu, Ivanovici, d. Plutarh Mareş, primarul oraşului Mizil, intr’o impresionantă cuvântare, a exprimat In numele mizilenilor, mulţumiri donatorilor, cari au contribuit la strângerea sumelor necesare începerii primelor lucrăi, şî d-nei Sturdza, care a diruit locul. D-sa a scos apoi In evidenţă mica donaţie făcută de defunctul Tase Dumitrescu, care a lăsat întreaga lui avere de peste cinci milioane pentru opere de binefacere. D. ŞTEFANESCU-BARSAN, In numele studenţimei, a rugat pe d. ministru al instrucţiunii ca să sprijine iniţiatva luată, ca studenţii buzoni să poată înfripta cu o clipă mai devreme un mare cămin la Bucureşti. D. dr. Angelescu a făgăduit tot concursul, iar d. prefect Brilu, a răspuns că va acorda Şi d-sa din bugetul judeţului o sumă importantă pentru realizarea acestei opere. D. MINISTRU a spus că dacă vrem să consolidăm ce s’a câştgat cu sacrificiul celor 800 mii de ostaşi, căzuţi pentru Întregirea neamului, trebue neapărat să răspândim cultura până in păturile cele mai adânci ale ţărănimii noastre, aşa de dornică de lumină. Mişcarea Începută cu nouile construcţii şcolare pe tot cuprinsul României, a găsit o însufleţire demnă de relevat. Lăsând la o parte cele peste 7000 de localuri de şcoale primare construite, se găsesc acum la acoperiş : 46 licee în construcţie, 44 şcoale normele şi 43 şcoale comerciale şi profesionale. D. ŞTEFAN BELLU, prefectul jud. Buzău, după ce aduce omagii întregei noastre armate şi prinos de pioasă recunoştinţă eroilor noştri, cari şi-au sacrificat viaţa pentru crearea României de azi, — stăruie asupra Îndemnului răspândit în ţărănime de către d. ministru al Instrucţiunii de a a construi cât mai multe localuri de cultură. Ca prin minune s’au ridicat în trei ani mii de clădiri şcolare, mii de altare pentru cultura poporului. In jud. Buzău ideia aceasta a găsit un puternic sprijin intre săteni. Prin Înfiinţarea atelierelor,, a şcoalelor de meserii şi de agricultură, asigură îndrumarea poporului către Îndeletnicirile practicii. După terminarea cuvântărilor asistenţa a vizitat şcoala de meserii „Tase Dumitrescu“ şi numeroasele ei ateliere, unde în curând se va începe construcţia locuinţei pentru personal. S-a vizitat apoi şcoala „I. C Brătianu“, donaţiunea Casotti. Au vorbit d-nil: Justin Stănescu, deputat, care a relevat numeroasele donaţiuni făcute de ţărănimea din jud. Buzău; R. Nestor, şeful de cabinet al d-lui ministru al instrucţiunii, care a dat la iveală orele, amănunte interesante din viztele făcute de ministrul şcoalelor; Răşcanu şi Volănescu, inspectori generali şcolari : Vlădăreanu, Spirică, Anastasiu, Tonciu, Bobeş, prof. dr. Chirilă Popescu, Ştefan Bellu, prefectul jud. Buzău, George Lungulescu, etc., etc. MANIFESTAŢIUNEA PENTRU JUNIVERSUL“ D. prof. dr. C. Angelescu mulţumind tuturor care i-au dat concursul preţios ca să se ridice atâtea construcţii pentru luminarea poporului, au arătat că această iniţiativă este adevărată opera de apărare şi întărire naţională, merită să consolideze neamul românesc. Mulţumind fostului prefect, dlui Oroveanu şi actualului prefect dr. Ştefan Bellu, pentru colaborarea acordată acestei opera, d. ministru Angelescu a ţinut să mulţumească ziarului „Universul” pentru concursul ce î l-a dat, atunci când a fost vorba de realizarea acestei măreţe iniţiative. Timp de câteva minute asistenţa a ovaţionat laolaltă cu oaspeţii prezenţi pentru ,,Universul”, îr stundenţii în număr de peste 300, au intonat diferite imnuri patriotice. La orele 4 d. a. d. ministru însoţit de persoanei® arătat* mai sus, a inaugurat şcoala din corn. Tohani, Perşunari, compusă din două săli de clasă, mulţumind apoi d-luii Iile Ştefănescu, cu concursul căruia s’a ridicat această construcţie. D. ministru a donat în urmă suma de 20.000 lei comitetului şcolar. Ultima şcoală vizitată a fost cea din Jugureni, compusă din două săli şi dependinţe. Aci d. ministru a donat suma de 40.000 lei pentru terminarea construcţiei necesară dirigintelului şcoalei. Ambel© şcoale sunt aşezate într’o poziţie pitorească şi sunt construite în întregime de piatră. D. George Lungulescu, conferenţiarul ,,Casei Şcoalelor”, la inaugurarea şcoalelor de mai sus, a adus talului acestei instituţiunî, acelora cari au înţeles aşa de inimos, inîţitiva d-lui ministru Angelescu, făcând toate sacrîficîle şi ca să aşeze In creştetele munţilor, noui locaşuri de cultură. -------XXX *“— O interesantă lucrare juridică Până la o unificare legislativă completă a codurilor *— operă care a întârziat mal mult de cât era îngăduit.__ s’au făcut unii paşi izolaţi In această direcţiune. Astfel cu prilejul nouei legi de organizare, care a unificat organismul judecătoresc pe tot Întinsul ţării s’a extins în Ardeal şi Bucovina aplicarea unora din capitolele procedure! penale. Anume, e vorba de dispoziţiunile privitoare la Instrumentarea membrilor parchatului şi a auxiliarilor lor. Faptul s’a impus din două consideraţiuni: pe de o parte exista o profundă deosebire intre concepţia vechilor legiuiri din acele provincii în materie aceasta; pe de altă parte este necontestat că concepţia procedurei din vechiul regat era superioară. Şi, cu drept cuvânt s’a găsit că nu se mai pot toleri două regimuri juridice în ce priveşte funcţionarea instrumentelor de ordine şi siguranţă. Insă această trecere bruscălegea se va aplica la 1 Septembrie a justiţiei respective din Transilvania şi Bucovina. In ci priveşte parchetul, sub regimu general nu va fi scutită de dificultăţi, atât pentru că tradiţia stă întotdeauna în calea aplicaţiunei inovaţiunilor simţitoare, cât şi pentru că unificarea este parţială, din moment ce see referă la instrumentarea membrilor parchetului, pe când în ce priveşte desbaterile la judecată rămân încă în vigoare vechile legiuri. A îndruma aplicaţiunea noul lor dispoziţii, a pune la indemâna juriştilor şi profanilor un mijloc sigur pentru aceasta . Iată scopul ce şi-au propus : au realizat d-nii Vasîle Dimitriu, consilier la Curtea de ape din Cluj, şi Vasile Pastia, judecător la tribunalul din aceiaş localitate, dând la lumină o lucrare de peste 400 pagini, tratând despre „Dispoziţiunile din procedura penală română estinse în Ardeal şi Bucovina , la 1 Septembrie 1925“. Vastă , completă, ea va servi, pentru această parte a procedurii penale, şi în vechiul regat, pentru a cuprinde jurisprudence până jai şi oferă un material bogat: importanta chestiune a mandatelor, confirmărilor, liberărilor etc., sistematizat şi—oriunde si putut—dovedind o hotărâtă dispoziţie sufletească de a promova în nouile teritorii nevoia de unificare şi superioritatea unora din legiuirile vechiului regat o zi de înfrăţire italoromână la L-Severin T.-Severin, 18 Iulie din 16 Iulie a sosit în portul nostru un vas de război italian „R. Caroniera G. Del Greco” comandată de d. căpitan Giacinto Valerio. Colonia italiană din localitate le-a făcut o frumoasă primire. D. căpitan Giacinto, a vizitat societatea italiană „Dante Aligheri” unde a făcut o donaţie de câteva zeci de volume de cărţi italiene pentru biblioteca societăţei. De aci oaspeţii şi colonia au mers la cimitirul eroilor italieni, unde au depus flori. La ora 7 seara, a avut loc pe bordul vasului o mică gustare la care au luat parte italieni locali precum şi mai mulţi români. Seara la ora 9, în sala de berărie din localul teatrului, a avut loc un banchet oferit de colonia italiană ,,Dante Aligheri din onoarea oaspeţilor. Au luat parte ofiţerii, subofiţerii şi o parte din trupa vasului, colonia italiană locală cum şi mai multe familii româneşti din localitate. După terminarea mesei, d. că.pitan Giacinto Valero, cel dintâi cuvântul. Mulţumeşte coloniei italiene pentru frumoasa primire şi arată că se simte fericit că italienii din Severin au o societate şi o bibliotecă frumoasă cu sală de lectură, închină In sănătatea frăţiei italo-română şi arată apoi că Italia are grijă de toţi fîi eî ori unde se vor afla. D. Cividini, vice-preşedînte al soc. „Dante Aligheri”, arată că se sîmte fericit că au In mjlocul coloniei italiene o armată de elită. Aduce la cunoştinţă că deşi numărul italienilor e mic în acest oraş s’a făcut totuşi o frumoasă legătură şi armonie între ei, având azi o societate culturală cu sală de lectură şi bibliotecă şi că la toamnă vor face cursuri de seară pentru predarea limbei Italiene. Mulţumeşte d-lui căpitan pentru frumoasele cărţi ce le-a adus bibliotecel lor. D. Giacommni In scurte cuvinte arată legăturile de armonie ce sunt Intre români şi Italieni. In tot timpul acestei mari sărbători a domnit o mare Înfrăţire. Banchetul a luat sfârşit la ora 12. Art la om I vasul a plecat din port spre Giurgiu. Colonia italiană a salutat pe oaspeţi. Iar d. Cividini a oferit comandantului un frumos vas pictat şi un buchet de flori. ----------xox---------- Ciocnirea din stafia Perl? — UN RĂNIT — In noaptea de 10 orh, ora 1 şi un sfert, trenul colectiv da marfă Nr. 8251 s'a ciocnit cu trenul de marfă 5301, la «firea din staţia Perlş. Două vagoane au Intrat unul întreitul. Iar alta donfi an deraiat; maşina trenului 5301 a suferit de asemenea mari stricăciuni Frânarul de siguranţă Radu D. Ştefan, fiind strivit, a fost trimis In stare destul de gravă, la spitalul din Cocioc. Circulaţia a fost Intreruptă cinci ore. Vinovaţi de acest accident sunt mecanicul Marin Predoiu, care n'a observat semnalat da distanţă şi nici nu ştia când a trecut prin staţia Buftea, sosind cu 17 minute Înainta de timp în Periş şi C. Virgil, din Buftea, care a expediat trenul înainte de ora reglementară. ----------xpx----------- Vagoane directe Cernâuţi-Constanţa Din Duminică 19 Iulie au început să circule vagoane directe Cernăuţi-Constanţa, la trenurile 52, 807, 810 şi 809 şi înapoi de la Constanţa la trenurle 804, 809, 808 şi 51. Fiecare din aceste trenuri va avea câte un vagon direct de clasa 1 a II (A. B.) ----------- xox ------- Majorarea salariilor cheferiştilor ieşeni Iaşi, 20. Direcţiunea regională c. f. r. a luat dispoziţia de a mări primele la salariul de bază al funcţionarilor ceferişti de la centrala direcţiunii. Primele sunt de 20 la sută şi se vor achita luna curentă la primirea salariului. LOUIS PUM811* Traducere de A. P. N. — Ah! sălbatecii! murmură Koenig. O putoare nespusă ieşea din grămâdeala aceasta Mirosia a mâncare stricată, vărsături de vin, urină și hazna. Straturi de paie Împuţite, hârtii unsuroase, funduri de sticlă și nenumărate urme de dejecțiuni făceau dovadă că aici fusese un cantonament, că petrecuseră şi se uşuraseră pe loc ca porcii. Murdăria şi scârba se vedea aproape, peste tot Era şi prin prejurul pilaştrilor, de-a lungul brâului zidurilor. In capele şi până şi în faţa altarului desfundat, aghiasmatarele erau pline de urină şi o statue a fecioarei de gips culoarea cerului, căzută de pe soclul său, era plină de scârnăvie pe florile aurite ale coroanei. Păşiam cu băgare de seamă prin neorânduiala şi murdăria asta. Dar în zadar Îmi supraveghiam paşii, nu putui scăpa până la sfârşit: alunecai pe o scârnăvie proaspătă și eram cât placi să dau cu nasul. — Ah ! sălbatecii! strigai şi eu la rândul meu, mai umilit de ceea ce era să păţesc eu însumi decât că fusese pângărit altarul. Ieșirăm din acest loc desgustător. In razele ultime ale soarelui care se cufunda în câmpie, roata dantelată a caselor in ruină înfăţişa privelişti interesante. Dreaptă ca un I mare, o santinelă ne prezintă arma. Un sbor de corbi pluti în văzduhul limpede. Puţin mai departe, a trebuit ca noi să dăm onorul regulamentar. Un general de brigadă, înconjurat de ofiţeri de stat-major, îşi făcea în mică ţinută plimbarea de digestie. înainta domol cu burta atârnându-i şi cu havana in gură, părând că mângâie cu privirea tot ce vedea. Ne Înţepenirăm, lovind călcâiele şi cu mânuşa automată, făcurăm salutul militar. Se făcuse târziu şi-mi era foame. II părăsii pe Koenig ca să mă duc la cantonamentul meu. Vorbele prietenului meu mă tulburase puţin, dar ajungând la căsuţele de cantonament, veselia cea mare care o găsii aci îmi schimbă repede cursul ideilor. Risipiţi înaintea caselor şi pe malul Meusei soldaţii petreceau, beau şi făceau un tărăboi infernal. Se aprinsese focuri de găteje şi se frigeau raţe şi bucăţi de carne. Marinate fierbeau la foc. Impiedicându-se, urlând şi râgăind oamenii noştri se îndopau şi-şi udau gâtlejul. Unii se luptau îngreunaţi pe iarba belită. Alţii, apucându-se de braţe jucau in sunetul harmonicelor, împrejurul unei mese mari de cârciumă, luată de bună seamă, din vre-o cârciumă apropiată, chefuiau cu larmă multă Kaiserkopf, Schimmel şi feldweber-ul Schlapps, sergentul Schnauser, la cari se alăturase sub-ofiţerii secţiei, după invitaţia căpitanului, desigur care, în mic comitet și când era cu chef, îi plăcea să-și facă popularitate. Kaiserkopf, care se găsia intr’o stare înaintată de bejie, mă primi cu exuberanță: — Pun’te colo, băețașule și Indoapă-te! Ai cu ce să-ţi umpli burta. Mă așezai pe locul ce mi-1 arătă căpitanul între Schimmel şi Wacht am Rhein. Era, în adevăr, cu cesă-ţi umpli burta“, după vorba şefului nostru. Un jigou somptuos se răsfăţa pe o farfurie întinsă de faianţă şi se încrestase de numeroase tăeturi; pui la frigare treceau din mână’n mână; ferme de ficat şedeau alături de pateuri de viţel; nişte creeri făceau ca o ghirlandă in jurul unei limbi; o şuncă se rumenia. Vlrnil şi berea curgeau in valuri. Vânătoarea fusese rodnică. Kaiserkopf povestea cu multe râgâieli cum forţase o pivniţă care scăpase până atunci de percheziţii. Avea lângă el patru coşuri mari de pivniţă din care scotea la fiece cinci minute câte o sticlă plină de smoală şi nisip. — Sunt vinuri grozave, Donnerwetter! vinuri franţuzeştii... In sănătatea împăratului nostru! Cu o lovitură de sabie îi sălta gâtul şi vinul curgea în pahare. In mijlocul acestui chef uitam uşor tânguirile lui Koenig şi turburările firei lui morăcănoase. Ce aveam eu cu ideologia lui şi ce însemnau scrupulele lui? Râdeam, cântam, beam de stingeam cu toţii acolo, scoteam mereu la hoch! în cinstea împăratului şi ne îndopam spre gloria Vaterlandului. Ce puteam visa mai frumos? Kaiserkopf înjura ca o zeitate germană, iar Wacht-am-Rhein îşi urla urletul său patriotic. Ne găsiam între Germani, între Prusaci pur sânge, şi de baştină. Restul lumii nu mai exista. Da, Schimmel avea dreptate. Asta era războiul, partea frumoasă a lui, voios şi tânăr, cu avântul şi cu veselia lui, cu petrecerile şi chiolhanele lui. Umbrele plopilor ascuţiţi ca nişte lănci păziau Metsa care, galbenă era înmărmurită sub lumina lunii. Ca la poruncile din ce în ce mai dese ale întunericului stelele ţâşniau pe cer. Fanaluri cu acetilenă, pe podurile în lucru, îşi aruncau lumina pe furnicarul sclavilor, a căror larmă amestecată cu loviturile de ciocan se desluşia în apropiere. In depărtare bătea tunul. Bubuitul său surd se contopia in ciocăniturile mai ascuţite dela poduri şi în pocniturile dopurilor dela sticlele noastre. La rândul nostru aprinseseră lumânări înfipte în sticlele goale şi, la lumina lor, care tremura de o adiere călduţă, ne urmăriam fără grije cheful, în timp ce Schlapps, cu ochiul învăpăiat, pusese in circulaţie, in mijlocul unor homerice hohote de râs şi unor glume neîntrecute, nişte fotografii de femei. — In lipsa celor adevărate, plescăia el, trebue să ne mulţumim cu atâta măcar. Cât despre Schimmel şi Wacht am- Rhein, care reuşise să dea parte la razia unei ultime case, întindeau, fără a se ruşina măcar, produsul expediţiei lor şi le făceau cu multă dărnicie tuturora parte. Erau "lucruri de argintărie, picturi, statuete, bibelouri de ivoriu, de baga sau de bronz, casete, dantele şi un număr oarecare de bijuterii. Chemat cel dintâiu să aleagă, căpitanul îşi luă un cronometru mare de aur cu lanţul lui şi cu care "se împodobi numaidecât In mod ostentativ. Cerşind, mâinile tuturor pipăiau, cântăriau şi ochii lacomi se aprindeau. (Va urma)