Universul, septembrie 1925 (Anul 43, nr. 200-225)

1925-09-01 / nr. 200

Vrăjmaşii satelor Am relevat, in câteva articole, starea tristă de lucruri din li­nele comune rurale şî ne-am bucurat că această stare nu este a tuturor satelor noastre. In preocupările noastre de or­din social şi national, nu ne-am ferit să aducem măr­turîî se­rioase, autorizate, despre starea sanitară, culturală şi economică a unor comune rurale în zilele de după război. Totdeauna am susţinut, că la sate ar trebui să, fie trimişi oa­meni cu vederi largi, mari de suflet, întregi la minte, cari să facă acolo adevărat apostolat. Să vedem acum cine stă în calea propăşirii ţăranilor, cine sunt vinovaţi de starea apatică şi de neîncredere în târgoveţi a satelor româneşti. Cine sunt vrăjmaşii satelor? Vrăjmaşii satelor sunt toţi cei cari, trimişi fiind de stăpânire să facă administraţie în comu­nele rurale, pătrund acolo, să­raci de ideal, cu duhul pricop­selii, aşa cum merg căutătorii de aur în ţinuturile coloniale. Cu deosebire, cele dintâi ex­perienţe făcute pe temeiul şi cu prilejul votului obştesc, au in­trodus la, solo un fel de carica­tură a vieţii orăşeneşti. Nimeni nu se mai gândeşte, desigur, astăzi să conteste fo­loasele votului obştesc din punctul de vedere al bineînţe­­lesei democraţii. Partea tristă a lucrului este că politicianismul a împărţit satele în tabere ad­verse, cloace de patimi şi de in­terese mărunte, în mijlocul că­rora intelectuali de inimă şi cu gânduri bune,, fie ei învăţători, doctori sau judecători, stau ca intre ciocan şî nicovală, loviţi dintr’o parte, sâcâiţi din altă parte, ciocăniţi în toate împre­jurările atunci când ei Înţeleg să-şi ia rolul de apostoli in se­rios. Acelaş lucru se întâmplă ŞÎ cu acei oameni politici, com­prehensivi şî cu dor de ţară, cari răzbat la sate cu gândul cel mai bun al înălţării ţării. Amare decepţii întâmpină şî aceştia când vin in atingere ne­voită cu corbi! de pradă ai ţă­De aceea n’au de unde să în­veţe sătenii nici cum să se gos­podărească între ei, nici cum să se bucure şi ei de roadele civi­lizaţiei orăşăneşti, multă-puţînă câta avem. De aci vine şi stăruinţa neîn­crederii sătenilor în târgoveţi, prăpastia nefirească dintre sate şi oraşe, ale cărei pricini au fost unele înaintea războiului, sunt altele astăzi, după război. In străinătate, preocuparea oamenilor superiori este aceea de a introduce şi la sate con­fortul caselor, în vederea des­fiinţării intru totul a graniţei dintre acestea. Noi nu putem avea pretenţia ca dintr’o dată să facem aceas­tă îndreptare. Ar fi un salt ne­firesc şi cu atât mai primejdios. Putem face însă altceva. Pu­tem trimite la sate nu oameni de strânsuri ca până acum, ci suflete bune, minţi sănătoase, energii n­otărîte. Putem creia la sate şcoli su­perioare, acolo, în contactul in­tim al naturii, unde învăţătura cărţii va fi ferită de sgomotul tulburător şi strică­cios al ora­şelor, încetul cu încetul, se va da satelor, pe această cale, o nouă înfăţişare. Copiii ţăranilor nu - i vor mai năzuî să sporească pauperismul orăşănesc, ci se vor strădui să ducă mai departe gospodăria părinţilor, imbună­­tăţînd-o, desăvârşînd-o. Iată drumul, schiţat tot în linii largi, așa cum pot fî cu- i prinse într’o cronică de ziar. Cei cari se gândesc la amănunte, pot întocmi studii. — dar pot face mai ales fapte, căci de vor­bărie e sătulă lumea­ ! In tot cazul, noi nu contenim­­ să credem că în inima satelor sunt nebănuîte energii, cari n’așteaptă decât să ne arate toată văpaia avântului lor. O acţiune serioasă, cinstită şî stăruitoare la sate, le va mântui pe acestea de vrăjmăşia lor ac­tuală şi le va da înviorarea ne­cesară, atât de necesară între­­­­gului neam­ românesc. I­. I. rănimii. Paste şi­iCaiaer Wilhelm , nepoţii lui, printlii Wilhelm şi Ladovic Ferdinand C MOZAICURI O CURSA NEBUNA PRIN­­TRTUN ZID DE FOC — Prinşi in cercul de foc al unor păduri incendiate, mai mulţi funcţio­nari ai unei companii engleze, au fost nevoţi să fugă, din pri­cină că luase foc şi clădirea în care se găseau. Urcându-se pe o locomotivă de drum de fier, ei au trecut cu o viteză nebună printrun zid de foc şi peste mai multe poduri de lemn, dintre care ri­nul era în flăcări. Acesta s-a prăbuşit­ îndată du­pă trecerea maşinei. Pe maşină erau şi femei care au împărtăşit de bună voie pri­mejdia. o mare afacere de trădare la laga­­tiURStf sovietelor din Viena — DOCUMENTELE INTERNA­TIONALEI A I- A AU DISPĂ­RUT ODATA CU UN PERSO­NAJ IMPORTANT Viena. — In­cercările rasişti din localitate a produs mare e­­moţiune fuga unuia din princi­palii reprezentanti al Interna­ţionalei a ii-a. — Metchîslav Yaroslavsky, cosîller la legaţia sovietică. Yaroslavsky a fost însărcinat fie Zînoviev să organizeze la Viena un centru da propagandă comunistă pentru Europa o­­rientală şi occidentală. S’a do­vedit că toate documentele se­crete importante, relative la a­­ceastă infernală organizaţie, aţi dispărut dela legaţiune. Se pretinde că Yaroslavsky Io-a vândut unei puteri străine Do­cumentele in chestive conţin date şî înformaţiuni sensaţîo­­nale asupra propagandei sovie­telor în străinătate. ---------jos ———— MSMEmms mnm E votul obligater? In legile pentru alegerile Adu­­nării deputaţilor, Senatului şi Camerelor agricole, se prevede lămurită şi categorică obligati­vitatea cetăţenilor de a vota. Cine nu votează, e pasibil de pedepse cu amendă, etc. Autoritatea, care prezidează alegerile, vesteşte pentru norod, cuprinsul acelui articol din legi, la începutul campaniilor electo­rale ş­i norodul înfricat de pe­depsele amenzilor mai ales,—pe lângă birurile mari de cari I® plăteşte — se duce năvalnic la vot. Ce se întâmplă Insă, când, u­­nele autorităţi,—nu acelea cari prezidează alegerile, ci acelea cari fac alegerile— împiedică pe cetăţeni să ia parte la vot ? Sunt de obiceiu împiedicaţi să voteze acei cetăţeni pe cari au­torităţile, cari fac alegerile, îi socotesc protivnici electorali­­ceşte. Ce se întâmplă atunci ! Legea pedepseşte pe cei cari nu votează, dar acelora cari împiedică pe cetăţeni să voteze nu le face nimic. Când însă a­­ceştia sunt reprezentanţi ai au­torităţii menită să păstreze or­dinea ţării şi să asigure aplica­rea legilor, n'are nimic de zis autoritatea, care prezidează ju­­ridiceşte alegerile ? Dacă este o lacună a legii, e necesar să fie îndreptată. Dar dacă este o ilegalitate ad­ministrativă — şi aşa este — a­­tunci ce măsuri socoteşte de cu­viinţă să se ia împotriva abu­zurilor , întrebarea s’ar putea adresa d-lui ministru Mârzes­cu. . C. Cro Luptele din Maroc la câteva zile se va termina chestiunea rnmană. A scăzut prestigiul lui Afi-del-Krim Paris. 23 (Rador). — Sa anun­ţă din Fez în mod oficial că francezii au încercuit complet masivul Alseft şi Djebe­, ocu­pând la 28 August obiectivul final al operaţiilor in ţinutul Bianes. Se semnalează activi­tatea inamică in regiunea To­­roual. Una din principalele ur­mări a recentelor victorii este scăderea prestigiului lui Abd­el-Krim între triburile din urma frontului, care gonesc pe emi­sarii ce pătrund până la ele. Ab­d­ el-Krim afirmă orgolios că orice s ar întâmpla, complica­­ţiunîle internaţionale îi vor a­­sigura la sfârşit victoria. Se prevede că în câteva zile gene­ralul Petain va lua o deciziune, de natură de a termina repede chestiunea m­ilană. $©fu! cabifh­etr FHfuts! împreună cu marele tr­­c*«s4ria.s pa­nîoî 13. Echevarteta« «'ara «îa 8Ri Indeîui^gaîî în legatus coi­lisd­eS-Krisn *&§ I tipase ine raderea acestuia su de aceea fusese I trimis de Sp­­nioli In Mar©« ca al pâtsii. Cu toate acestea, financiarissi spaniol n’a isteutss în tratativele sale. Congresul Onien a! oraşelor din România In zilele de 13, 14, şi 15 Sep­tembrie a. c. se va ţine la Chi­şinău adunarea generală a „U-­­­niunii oraşelor din Romania“, sub preşedinţia d-lui dr. Costi­­nescu, primarul Capitalei. In ordinea de zi sunt înscri-­­ se: darea de seamă şi descărca-­­ rea consiliului de administraţie de gestiunea anului 192­4-19115, bugetul ,,Uniunii“ pe anul 1926,­­ alegerea noului comitet al „U-­­­nunii.­“ în locul celui vechiu, care a împlinit 3 ani de func­­ţionare. Se va discuta despre finanţe­le comunale, despre poliţia în comună, despre intensificarea activităţii „Uniunii oraşelor“, despre unele taxe comunale şi despre proclamarea de membri onorifici ai „Uniunii oraşelor“­. După rezolvarea acestor che­stiuni, se va lua în cercetare: Regimul municipal din Româ­nia în raport cu noua lege pen­tru unificarea administrativă, politica financiară a comunelor şi influenţa sa asupra proble-­­ mei locuinţelor şi marile aglo­­meraţiuni (probleme juridice şi administrative rezultând din­­ extensiunea comunelor vecine şi din incorporarea lor la cen­trele mari urbane). Aceste trei chestiuni fac par­te şi din ordinea de zi a congre- . gului internaţional al oraşelor.­­ ce se va ţine la Paris. Programul lucrărilor e urmă­torul : Duminică 13 Septembrie, ore­le 9 dim., deschiderea congresu­lui , prima şedinţă dela orele 9 jumătate la 1 şi a doua, dela 4 la 7 d. a. l­uni, alte două şedinţe cu a­­celaş orar. Seara va fi banchetul oferit de primăria locală. Marţi, vizitarea oraşului şi a împrejurimilor, iar la orele 5 d. a. plecarea din Chişinău, M. L. XXX D. Pat­tieve pleacă la Geik la Paris. 29 (Rador). — D. Pata­ievá va pleca la 3 Septembrie la Geneva pentru a prezida șe­dința de deschidere a consiliu­lui Societății Națiunilor. ~ XXX - - Conflictele de salarii în Anglia Londra 29 (Rador). — Marele linii engleze și australiene au respins revendicările greviști­lor. ronica drograatică. Deschiderea stagiunii T­­almiul Naţional „¥3aigi3­ifo€lâ,o dramă în 5 sete de d. n­, KteiBa­­ ligte aproape o tradiţie, ca teatrele naţionale, din diferite ţări, să deschidă stagiunea cu o piesă, ca­re a câştigat sufragiile unanime ale publicului şî a că­rei glorie n’a putut fi întuneca­tă de altă operă dramatică De obicei, aceste piese sunt consa­cram, fie vreui lui erou naţio­nal, sau legendar, fie unei epoci îndepărtate în care s’a manifes­tat mai cu tărie virtuţile indi­viduale şî colective. In Spania, dela 18­49 până azi toate teatrale joacă în aceeaşi seară o piesă foarte populara, în versuri: Dan Juan Tenorio. D Robert de Flers confirmă gloria durabilă a acestei vene­rabile opere dramatice spaniole şi constată plăcerea nespusă a spectatorilor de a fi prezenţi, o­­dată pe an, la reprezentarea ei. Nu există spectator, care să nu știe de dinafară tiradele lui Don Juan Tenorio sau ale Do­nei Inés... In Franţa, afară de operile lui Moliére, care conti­nuă să se bucure de o glorie du­rabilă, prin eternul uman ce cuprind,­e o operă dramatică recentă, care ori de câte ori ar fi reprezentată, întruneşte , suc­fragiile unanime ale publicului E Cyrano de Bergerac a lui Ed­mond Rostand. Cyrano personi­fică cavaleria de odinioară franceză, bravura, spiritul de abnegaţiune şî de aventură, u­­morul schînteetor galic, care ţâşnete din versurile lui Ros­tand, ca un îsvor cristalin prin­tre stânci, sentimentalitatea şi uşoara melancolie. In literatura noastră dramatică originală n’avem încă o piesă, care, prin psihologia ei generală şi prin ----1----v _• t_.— j _ /•_îz - ft itA umrttuului Cl IUiUn ucumt oa no depozitara sumară, dar expre­sivă a unei epoci, a unei tradi­ţii, încercările lăudabile făcute de Delavrancea, de a fixa în câteva drame istorice, o epocă, o tradiţie, s-au limitat la re­constituiri de episoa­de istorice, cam­ la pictura generală de ca­ractere a unor domni şi boeri. Vlaicu Vodă de d. Al. Davila, care întruneşte esenţialele con­­­dîţîuni ale unei opere drama­tice — e solid construită şi e armonios echilibrată — a izbu­tit să fie încoronată de o glo­rie durabilă şî bine meritată dela 1902 până azi şî să i se fa­că onorurile cuvenite unei o­­pere de tradiţie, cu toate că şî ea « limitată la naraţiunea u­­nuî epizod dramatic istoric. Nu găsim intrinsa jwîholo­gia generală a unor tradiţii, sau sinteza caracteristîceî de rasă a românului. Vlaicu Vodă e diplomat şi de aceea e silit să joace rolul ipocritului, fie faţă de mama sa vitregă Doamna Clara, fie faţă de alte persoane dela curte Ţesătura de intrigi din jurul său il face pe Vlaicu să joace un rol, să‘şi ascundă adevăra­tele sentimente şî intenţiuni, să pară un ipocrit, un smerit, un bărbat slab, lesne influenţa­­bil, ca mai apoi, când se va simţi în largul său, să apară omul întreg la minte cu verbul energic şî cu voinţa bine afir­mată. Personajul lui Vlaicu e com­plet caracterizat, dar el nu fa­ce parte din galeria eroilor noştri tradiţionali, cavaleri prin excelenţă, care au cultivat mai mult bravura, decât ipocrizia. Doamna Clara e străină de as­piraţiile neamului românesc, ea a catolică şi nu înţelege ce se petrece în capul Şi în sufletul lui Vliaşcu. Doamna Clara e femeea au­toritară, dominată de ambiţiuni şi totdeauna dispusă să’şi împu­i amt inter-ji ri­nă voinţa. Boerii sunt tipurile cunoscu­te din toate piesele noast­re ,,is­torice“. Rămâne personajul misterios care nu vorbeşte, care urmează pe Domn pretutindeni, ca o um­bră. El înţelege ce se petrece în sufletul lui Vlaicu. Persona­jul opoefo voripiwi.D+a ■nrvrwvnril r*.-. .1 4 Vl[/i VUi—„U ^.4 - v mân care n’are glas, dar ur­mează orbeşte pe conducătorii devotaţi lui şî­­ se asociază la toate faptele bune. Personaj­ul­mat e o intenţiune dramatică ingenioasă în complexul acţiu­nii, dar poate el să reprezinte în ochii noştri adevărata carac­teristică a poporului român ? „Vlaicu Vodă“ rămâne însă o operă dramatică de o incon­testabilă valoare, prin modul cum e tratat epizodul istoric, prin iscusita caracterizare a personagiilor, ca şî prin limba­jul poetic ales şi tradiţional, fără pretenţiuni de originalitate, dar bogat în rime ingenioase, colorate şî pitoreşti. De aceea a fost nimerită ideea d-lui Corneliu Molfiovanu, de a deschide stagiunea l­n aceas­tă operă dramatică originală. La sfârșitul vile filaturii — Ce e ha­ul ăsta pe voit Va Jefuit Tomescu? - De unde, draga... Ne-am înapoiat dela bai. n­ !Mainor i ■Hlillllll— I—IIWIH ...I......I.....Hl ■Ulli I I I Listă deschisă de ziarul „Universul“ Au mai subscris: Colecta d-lui farmacist Vasile lasinschi din Rădăuți lei 2830 — Locot. C. C. Degulescu, T.­Severin „ 5000 50 Un anonim dela mănă­stirea Borisova Ismail .. 56,— Colonel Marcoplci, Sinaia 500.—• Societ. .Petroșani“ București ,, 150.000,— Subscripţia per­sonalul ocol. silvic Beiuş ,, 2015,— Subscripţia ofiţerilor şi personalului serviciului A­liv al Forţei navale fluviale 2300,— Studenţimea oraşului­­ Orhel prin. d-l George F. Gherbanovski, Orhei 2100,— v Subscripţia personalului circ. B. M. S. ..Blu­men­thal" jud. Timiş 413.— Funcţionarii Prefecturei­­ poliţiei Capitalei 1535 — Total lei 162.751,50 Suma din urmă ,, 6.512.553.— Diferenţa la lista No, 167 jet 210 — Total general lei 6.681.08 50 S’au dele­dat Inciden­tele dintre Polonia şi Soviete Varşovia. 29 (Rador). — La 25 August Iampol, în Valhynia, delegaţiunile poloneze şi sovie­tice reunite în comisîune speci­­ală, au semnat protocolul pen­tru lichidarea îndioiemielor de front­ieră ce au avut loc în ul­­tm­ul timp între polonia şî so­viete Protocolul prevede schim­bul reciproc de ofiţeri, soldaţi şî agenţi de poliţie arestaţi de ambele părţi şi plata unei in­demnităţi pentru pagubele efec­­tuate. Guvernul polonez şi cel sovietic s’a obligat să facă un regulament pentru împiedicarea repetiţiei acestor incidente în viitor şi a se ajuta pentru dis­trugerea bandelor ce tulbură frontierele. Executarea protoco­lului este prevăzută pentru cursul lunei — XXX ■ —... Publicul a aplaudat pe prin­cipalii interpreţi: d. Aristide Demetriade, care are o minu­nată creaţiune în personajul lui Vlaicu; d. , R. Bulfu­jski, vigu­ros şi pitoresc în rolul lui Cos­­tea Muşat; d. I. Petrescu, im­pozant în rolul spătarului Dra­­gomir, d-na Constanţa Deme-I „■» —~. — L..---n —ti — fi­­­iaj.au maipotitu&oa­ta autumaxa i în Doamna Clara; d-na Cleo­­ Pan-Cernăţeanu, naivă şî du­ioasă l'h fragedul personaj al domniţei Anca; d. A. Pop Mar­ţian, echilibrat in rolul tânăru­lui Mîrcea Basarab; d. V. An­­tonescu, expresiv în rolul banu­lui Miked; d. V. Atanasescu in­teresant în Polo Italianul. In celelalte roluri secundare d-nii G. Melişeanu, V. Valentîneanu, G. Baldovin, A. Barbelian, I. Dumitrescu, etc., au asigurat u­­nitate şi echilibru ansamblului. In reprezentaţiile viitoare Schimbări în distribuţie : Luni seara d-na Marioara Antonescu, va interpreta rolul domniţei Anca. XXX ROMICUS WVWS/WWWWWWVWSAAC/^ ; Cronica fantezistă \ a^wsaaaa/wwwvwvwna) SFIDAREA MIDII Prefectul Poliţiei Capitalei, d. general Eraclie Nicoleanu, întâmplându-se să treacă la nouă dimineaţa pe calea Grivi­­ţei, a fost foarte scandalizat că la o oră aşa de matinală câteva tarafuri de lăutari cântau la cârciumioarele din preajma gărei. — „Asta este o sfidare adusă munca! ” ar fi exclamat cu in­dignare strejerul suprem al a­­verei, ordinei şi vieţei popula­ţiei bucureştene. Şi, îndată ce a ajuns pe foto­liul său pretectorial, a pus mâna pe condei, cu un gest combativ ca şi cum şi-ar fi tras sabiea din teacă, şi a scris o ordonanţă prin care „taie'n came vie“. Anume, simpaticul prefect a dat poruncă straşnică precum că... lăutarii nu mai au voie să cânte decât noaptea, înţeleg şi aplaud revolta ge­neralului împotriva desfrâului sgomotos şi deşănţat ce se des­făşura, într'o zi de lucru şi la un ceas, când zeci de mii de slujbaşi şi urmieni d’abia ce a­­şezaseră la posturile lor de tru­pă. Ocnaşii aceştia cinstiţi şi martiri ai unei munci silnice şi zilnice, în timp ce cerneala li se scurge necontenit pe hârtie şi sudoarea pe fruntea obosită, oricând îşi încordează muşchii spre a izbi vârtos cu ciocanul, mereu şi iar mereu, cu ce senti­ment de ciudă sau răzvrătire vor fi ascultând ei, de dincolo de zidurile birourilor şi atelie­­relo­r, ecoul chiotelor de orgie, „haisdrîng-sdrîngurile“ ispiti­toare ale vioriştilor şi ţambala­­giilor ? Nici cel mai grozav dis­curs de propagandă bolşevică al unui Lenin nu ar putea avea ca efect o mai sigură intoxicare sufletească. Deci, bravo generale. Dar bra­vo numai în ce priveşte îndâr­jita dumitale supărare văzând că încă disdedimineaţă desfrâul şi chefurile se deslănţuiesc cu neruşinare în suburbia cea mai populată şi harnică a oraşului. Cât despre rezoluţia luată, în fireasca mânie ce te-a stăpânit în acea clipă, dă-mi voie să fac unele rezerve. „Sfidarea muncei“ ? Frumoa­să şi fericită expresie, pe care­­ţi-a inspirat-o răzvrătirea bunei de tale inimi. Indignatio fecit versus cum ar spune ada­giul latinesc, pentru a cărui tăl­măcire recomand cartea colegu-Ilii Tn'?1TM d? voHjpr+îo R \fpn'*9‘n Sfidarea munceî !? Minunate şi pline de miez cuvinte. Filo­zofice, morale şi sociologice vor­be înţelepte. Fără să-şi dea sea­ma, ca un poet care în frigurile creaţiunei svârlă în văzduhul albasra rime proaspete şi so­nore ce-i vor supravieţui sute de veacuri, tot aşa d. general Nicoleanu a introdus în legisla­­ţiea modernă un nou şi foarte calificat delict „Sfidarea Muncei“ ! Sunt si­gur că d. Mârzescu, dacă gu­vernul actual va mai redeschi­de o nouă sesiune parlamentară chiar după fiasco din alegerile agricole (ah, de ce nu se inven­tează o paraşută, şi pentru căde­rile elecorale ?), sunt sigur zic că miniera-ul Justiţiei va veni cu un proect special prin care să se intercaleze in Codul penal şi delictul de „sfidare a mun­cei“. Până atunci, însă, găsesc că, în speţă, cum zic avocaţii, in­ventatorul ineditului delict nu a aplicat cu dreptate viitoarea lege. In loc să pedepsească pe pa­tronii tavernelor şi pe beţivanii haimanale cari rămăseseră „cu dampf“ din ajun, sau o luaseră prea din zori cu „pileala“, pre­fectul — vorba aia — „a dat moartea în ţigani“ ! Nu e just. Lăutarii nu pot fi consideraţi nici măcar complici la săvârşirea acestui delict de „sfidarea muncei“, deoarece ei înşişi îşi practicau acolo mun­ca lor profesională. Ştiu că d. general Eraclie Ni­coleanu nu este un vrăjmaş al blonzilor noştri compatrioţi dintre cari faima artistică a unora a străbătut peste nouă mări şi ţări. Ba chiar scuze-mi indiscreţiea, mai ştiu că inimo­sului prefect îi place, din când în când în puţinele momente de răgaz ce-i ingăduiesc prin­­derea vre­unui Tomescu, să-i cânte lăutarul „la ureche de unul singur“, cum zise poporul. Atunci, pentru ce măsura asta drastică în contra unei bresle de muncitori simpatici cari ne mai înlesnesc uneori să uităm sumbrele îngrijorări ale unui trai aproape imposibil ? De ca lăutarii să nu cânte de­cât noaptea ? De ce să le fie ziua muzica prohibită ? De ce cântecele voioase lăutăreşti să fie asimilate cu vaetele cucuve­lelor, cu ţignalele gardiştilor, cu ţipetele „şantezelor“ unguroai­ce, singurele producţiuni muzi­cale ce pare că permite ordo­nanţa poliţienească în timpul nopţei ? Or, dacă în curând sperata lege a „Sfidărei Muncei“ va in­tra în vigoare, câte alte sanc­ţiuni pe drept meritate nu ar avea să dea ! Aventurierii, cartoforii, pri­­copsiţii te miri cum, prostitua­tele din ambe sexe, — cocote fe­­menine sau caracude masculi­ne, — toţi cari înfruntă cu luxul in- Insolent şi provocător sără­­ciea oamenilor de treabă, toţi ar trebui să sufere pecetea fie­rului roşiu a păcatului de sfi­dare a muncii. Mii n vin/lMiinl cî anrtilnMnnn nX * 11VM4 V/JOV VJ WJJliUl V.OU A» începem ispăşirea tocmai cu ne­vinovaţii lăutari ? Ar fî să osândim la o perie definitivă o breaslă eminamen­te tradi-naţională, ce chiar şi fără astă năpaste e în scădere şî pe ducă. Ar fi să se îndeplinească me­lancolica proorocire pe car poetul Alexandri a pus-o pe bu­zele bătrânului cobzar Barbu Lăutarul: Dragi boeri din lumea nouă, Azi adio vă zic vouă: * Eu mă duc, mă prăpădesc, Ca un cântec bătrânesc. George Ranetti —XXX -------- 'S |

Next