Universul, septembrie 1925 (Anul 43, nr. 200-225)
1925-09-01 / nr. 200
Vrăjmaşii satelor Am relevat, in câteva articole, starea tristă de lucruri din linele comune rurale şî ne-am bucurat că această stare nu este a tuturor satelor noastre. In preocupările noastre de ordin social şi national, nu ne-am ferit să aducem mărturîî serioase, autorizate, despre starea sanitară, culturală şi economică a unor comune rurale în zilele de după război. Totdeauna am susţinut, că la sate ar trebui să, fie trimişi oameni cu vederi largi, mari de suflet, întregi la minte, cari să facă acolo adevărat apostolat. Să vedem acum cine stă în calea propăşirii ţăranilor, cine sunt vinovaţi de starea apatică şi de neîncredere în târgoveţi a satelor româneşti. Cine sunt vrăjmaşii satelor? Vrăjmaşii satelor sunt toţi cei cari, trimişi fiind de stăpânire să facă administraţie în comunele rurale, pătrund acolo, săraci de ideal, cu duhul pricopselii, aşa cum merg căutătorii de aur în ţinuturile coloniale. Cu deosebire, cele dintâi experienţe făcute pe temeiul şi cu prilejul votului obştesc, au introdus la, solo un fel de caricatură a vieţii orăşeneşti. Nimeni nu se mai gândeşte, desigur, astăzi să conteste foloasele votului obştesc din punctul de vedere al bineînţelesei democraţii. Partea tristă a lucrului este că politicianismul a împărţit satele în tabere adverse, cloace de patimi şi de interese mărunte, în mijlocul cărora intelectuali de inimă şi cu gânduri bune,, fie ei învăţători, doctori sau judecători, stau ca intre ciocan şî nicovală, loviţi dintr’o parte, sâcâiţi din altă parte, ciocăniţi în toate împrejurările atunci când ei Înţeleg să-şi ia rolul de apostoli in serios. Acelaş lucru se întâmplă ŞÎ cu acei oameni politici, comprehensivi şî cu dor de ţară, cari răzbat la sate cu gândul cel mai bun al înălţării ţării. Amare decepţii întâmpină şî aceştia când vin in atingere nevoită cu corbi! de pradă ai ţăDe aceea n’au de unde să înveţe sătenii nici cum să se gospodărească între ei, nici cum să se bucure şi ei de roadele civilizaţiei orăşăneşti, multă-puţînă câta avem. De aci vine şi stăruinţa neîncrederii sătenilor în târgoveţi, prăpastia nefirească dintre sate şi oraşe, ale cărei pricini au fost unele înaintea războiului, sunt altele astăzi, după război. In străinătate, preocuparea oamenilor superiori este aceea de a introduce şi la sate confortul caselor, în vederea desfiinţării intru totul a graniţei dintre acestea. Noi nu putem avea pretenţia ca dintr’o dată să facem această îndreptare. Ar fi un salt nefiresc şi cu atât mai primejdios. Putem face însă altceva. Putem trimite la sate nu oameni de strânsuri ca până acum, ci suflete bune, minţi sănătoase, energii notărîte. Putem creia la sate şcoli superioare, acolo, în contactul intim al naturii, unde învăţătura cărţii va fi ferită de sgomotul tulburător şi stricăcios al oraşelor, încetul cu încetul, se va da satelor, pe această cale, o nouă înfăţişare. Copiii ţăranilor nu - i vor mai năzuî să sporească pauperismul orăşănesc, ci se vor strădui să ducă mai departe gospodăria părinţilor, imbunătăţînd-o, desăvârşînd-o. Iată drumul, schiţat tot în linii largi, așa cum pot fî cu- i prinse într’o cronică de ziar. Cei cari se gândesc la amănunte, pot întocmi studii. — dar pot face mai ales fapte, căci de vorbărie e sătulă lumea ! In tot cazul, noi nu contenim să credem că în inima satelor sunt nebănuîte energii, cari n’așteaptă decât să ne arate toată văpaia avântului lor. O acţiune serioasă, cinstită şî stăruitoare la sate, le va mântui pe acestea de vrăjmăşia lor actuală şi le va da înviorarea necesară, atât de necesară întregului neam românesc. I. I. rănimii. Paste şiiCaiaer Wilhelm , nepoţii lui, printlii Wilhelm şi Ladovic Ferdinand C MOZAICURI O CURSA NEBUNA PRINTRTUN ZID DE FOC — Prinşi in cercul de foc al unor păduri incendiate, mai mulţi funcţionari ai unei companii engleze, au fost nevoţi să fugă, din pricină că luase foc şi clădirea în care se găseau. Urcându-se pe o locomotivă de drum de fier, ei au trecut cu o viteză nebună printrun zid de foc şi peste mai multe poduri de lemn, dintre care rinul era în flăcări. Acesta s-a prăbuşit îndată după trecerea maşinei. Pe maşină erau şi femei care au împărtăşit de bună voie primejdia. o mare afacere de trădare la lagatiURStf sovietelor din Viena — DOCUMENTELE INTERNATIONALEI A I- A AU DISPĂRUT ODATA CU UN PERSONAJ IMPORTANT Viena. — Incercările rasişti din localitate a produs mare emoţiune fuga unuia din principalii reprezentanti al Internaţionalei a ii-a. — Metchîslav Yaroslavsky, cosîller la legaţia sovietică. Yaroslavsky a fost însărcinat fie Zînoviev să organizeze la Viena un centru da propagandă comunistă pentru Europa orientală şi occidentală. S’a dovedit că toate documentele secrete importante, relative la această infernală organizaţie, aţi dispărut dela legaţiune. Se pretinde că Yaroslavsky Io-a vândut unei puteri străine Documentele in chestive conţin date şî înformaţiuni sensaţîonale asupra propagandei sovietelor în străinătate. ---------jos ———— MSMEmms mnm E votul obligater? In legile pentru alegerile Adunării deputaţilor, Senatului şi Camerelor agricole, se prevede lămurită şi categorică obligativitatea cetăţenilor de a vota. Cine nu votează, e pasibil de pedepse cu amendă, etc. Autoritatea, care prezidează alegerile, vesteşte pentru norod, cuprinsul acelui articol din legi, la începutul campaniilor electorale şi norodul înfricat de pedepsele amenzilor mai ales,—pe lângă birurile mari de cari I® plăteşte — se duce năvalnic la vot. Ce se întâmplă Insă, când, unele autorităţi,—nu acelea cari prezidează alegerile, ci acelea cari fac alegerile— împiedică pe cetăţeni să ia parte la vot ? Sunt de obiceiu împiedicaţi să voteze acei cetăţeni pe cari autorităţile, cari fac alegerile, îi socotesc protivnici electoraliceşte. Ce se întâmplă atunci ! Legea pedepseşte pe cei cari nu votează, dar acelora cari împiedică pe cetăţeni să voteze nu le face nimic. Când însă aceştia sunt reprezentanţi ai autorităţii menită să păstreze ordinea ţării şi să asigure aplicarea legilor, n'are nimic de zis autoritatea, care prezidează juridiceşte alegerile ? Dacă este o lacună a legii, e necesar să fie îndreptată. Dar dacă este o ilegalitate administrativă — şi aşa este — atunci ce măsuri socoteşte de cuviinţă să se ia împotriva abuzurilor , întrebarea s’ar putea adresa d-lui ministru Mârzescu. . C. Cro Luptele din Maroc la câteva zile se va termina chestiunea rnmană. A scăzut prestigiul lui Afi-del-Krim Paris. 23 (Rador). — Sa anunţă din Fez în mod oficial că francezii au încercuit complet masivul Alseft şi Djebe, ocupând la 28 August obiectivul final al operaţiilor in ţinutul Bianes. Se semnalează activitatea inamică in regiunea Toroual. Una din principalele urmări a recentelor victorii este scăderea prestigiului lui Abdel-Krim între triburile din urma frontului, care gonesc pe emisarii ce pătrund până la ele. Abd el-Krim afirmă orgolios că orice s ar întâmpla, complicaţiunîle internaţionale îi vor asigura la sfârşit victoria. Se prevede că în câteva zile generalul Petain va lua o deciziune, de natură de a termina repede chestiunea milană. $©fu! cabifhetr FHfuts! împreună cu marele trc*«s4ria.s panîoî 13. Echevarteta« «'ara «îa 8Ri Indeîui^gaîî în legatus coilisdeS-Krisn *&§ I tipase ine raderea acestuia su de aceea fusese I trimis de Spnioli In Mar©« ca al pâtsii. Cu toate acestea, financiarissi spaniol n’a isteutss în tratativele sale. Congresul Onien a! oraşelor din România In zilele de 13, 14, şi 15 Septembrie a. c. se va ţine la Chişinău adunarea generală a „U-niunii oraşelor din Romania“, sub preşedinţia d-lui dr. Costinescu, primarul Capitalei. In ordinea de zi sunt înscri- se: darea de seamă şi descărca- rea consiliului de administraţie de gestiunea anului 1924-19115, bugetul ,,Uniunii“ pe anul 1926, alegerea noului comitet al „U-nunii.“ în locul celui vechiu, care a împlinit 3 ani de funcţionare. Se va discuta despre finanţele comunale, despre poliţia în comună, despre intensificarea activităţii „Uniunii oraşelor“, despre unele taxe comunale şi despre proclamarea de membri onorifici ai „Uniunii oraşelor“. După rezolvarea acestor chestiuni, se va lua în cercetare: Regimul municipal din România în raport cu noua lege pentru unificarea administrativă, politica financiară a comunelor şi influenţa sa asupra proble- mei locuinţelor şi marile aglomeraţiuni (probleme juridice şi administrative rezultând din extensiunea comunelor vecine şi din incorporarea lor la centrele mari urbane). Aceste trei chestiuni fac parte şi din ordinea de zi a congre- . gului internaţional al oraşelor. ce se va ţine la Paris. Programul lucrărilor e următorul : Duminică 13 Septembrie, orele 9 dim., deschiderea congresului , prima şedinţă dela orele 9 jumătate la 1 şi a doua, dela 4 la 7 d. a. luni, alte două şedinţe cu acelaş orar. Seara va fi banchetul oferit de primăria locală. Marţi, vizitarea oraşului şi a împrejurimilor, iar la orele 5 d. a. plecarea din Chişinău, M. L. XXX D. Pattieve pleacă la Geik la Paris. 29 (Rador). — D. Pataievá va pleca la 3 Septembrie la Geneva pentru a prezida ședința de deschidere a consiliului Societății Națiunilor. ~ XXX - - Conflictele de salarii în Anglia Londra 29 (Rador). — Marele linii engleze și australiene au respins revendicările greviștilor. ronica drograatică. Deschiderea stagiunii Talmiul Naţional „¥3aigi3ifo€lâ,o dramă în 5 sete de d. n, KteiBa ligte aproape o tradiţie, ca teatrele naţionale, din diferite ţări, să deschidă stagiunea cu o piesă, care a câştigat sufragiile unanime ale publicului şî a cărei glorie n’a putut fi întunecată de altă operă dramatică De obicei, aceste piese sunt consacram, fie vreui lui erou naţional, sau legendar, fie unei epoci îndepărtate în care s’a manifestat mai cu tărie virtuţile individuale şî colective. In Spania, dela 1849 până azi toate teatrale joacă în aceeaşi seară o piesă foarte populara, în versuri: Dan Juan Tenorio. D Robert de Flers confirmă gloria durabilă a acestei venerabile opere dramatice spaniole şi constată plăcerea nespusă a spectatorilor de a fi prezenţi, odată pe an, la reprezentarea ei. Nu există spectator, care să nu știe de dinafară tiradele lui Don Juan Tenorio sau ale Donei Inés... In Franţa, afară de operile lui Moliére, care continuă să se bucure de o glorie durabilă, prin eternul uman ce cuprind,e o operă dramatică recentă, care ori de câte ori ar fi reprezentată, întruneşte , sucfragiile unanime ale publicului E Cyrano de Bergerac a lui Edmond Rostand. Cyrano personifică cavaleria de odinioară franceză, bravura, spiritul de abnegaţiune şî de aventură, umorul schînteetor galic, care ţâşnete din versurile lui Rostand, ca un îsvor cristalin printre stânci, sentimentalitatea şi uşoara melancolie. In literatura noastră dramatică originală n’avem încă o piesă, care, prin psihologia ei generală şi prin ----1----v _• t_.— j _ /•_îz - ft itA umrttuului Cl IUiUn ucumt oa no depozitara sumară, dar expresivă a unei epoci, a unei tradiţii, încercările lăudabile făcute de Delavrancea, de a fixa în câteva drame istorice, o epocă, o tradiţie, s-au limitat la reconstituiri de episoade istorice, cam la pictura generală de caractere a unor domni şi boeri. Vlaicu Vodă de d. Al. Davila, care întruneşte esenţialele condîţîuni ale unei opere dramatice — e solid construită şi e armonios echilibrată — a izbutit să fie încoronată de o glorie durabilă şî bine meritată dela 1902 până azi şî să i se facă onorurile cuvenite unei opere de tradiţie, cu toate că şî ea « limitată la naraţiunea unuî epizod dramatic istoric. Nu găsim intrinsa jwîhologia generală a unor tradiţii, sau sinteza caracteristîceî de rasă a românului. Vlaicu Vodă e diplomat şi de aceea e silit să joace rolul ipocritului, fie faţă de mama sa vitregă Doamna Clara, fie faţă de alte persoane dela curte Ţesătura de intrigi din jurul său il face pe Vlaicu să joace un rol, să‘şi ascundă adevăratele sentimente şî intenţiuni, să pară un ipocrit, un smerit, un bărbat slab, lesne influenţabil, ca mai apoi, când se va simţi în largul său, să apară omul întreg la minte cu verbul energic şî cu voinţa bine afirmată. Personajul lui Vlaicu e complet caracterizat, dar el nu face parte din galeria eroilor noştri tradiţionali, cavaleri prin excelenţă, care au cultivat mai mult bravura, decât ipocrizia. Doamna Clara e străină de aspiraţiile neamului românesc, ea a catolică şi nu înţelege ce se petrece în capul Şi în sufletul lui Vliaşcu. Doamna Clara e femeea autoritară, dominată de ambiţiuni şi totdeauna dispusă să’şi împui amt inter-ji rină voinţa. Boerii sunt tipurile cunoscute din toate piesele noastre ,,istorice“. Rămâne personajul misterios care nu vorbeşte, care urmează pe Domn pretutindeni, ca o umbră. El înţelege ce se petrece în sufletul lui Vlaicu. Personajul opoefo voripiwi.D+a ■nrvrwvnril r*.-. .1 4 Vl[/i VUi—„U ^.4 - v mân care n’are glas, dar urmează orbeşte pe conducătorii devotaţi lui şî se asociază la toate faptele bune. Personajulmat e o intenţiune dramatică ingenioasă în complexul acţiunii, dar poate el să reprezinte în ochii noştri adevărata caracteristică a poporului român ? „Vlaicu Vodă“ rămâne însă o operă dramatică de o incontestabilă valoare, prin modul cum e tratat epizodul istoric, prin iscusita caracterizare a personagiilor, ca şî prin limbajul poetic ales şi tradiţional, fără pretenţiuni de originalitate, dar bogat în rime ingenioase, colorate şî pitoreşti. De aceea a fost nimerită ideea d-lui Corneliu Molfiovanu, de a deschide stagiunea ln această operă dramatică originală. La sfârșitul vile filaturii — Ce e haul ăsta pe voit Va Jefuit Tomescu? - De unde, draga... Ne-am înapoiat dela bai. n !Mainor i ■Hlillllll— I—IIWIH ...I......I.....Hl ■Ulli I I I Listă deschisă de ziarul „Universul“ Au mai subscris: Colecta d-lui farmacist Vasile lasinschi din Rădăuți lei 2830 — Locot. C. C. Degulescu, T.Severin „ 5000 50 Un anonim dela mănăstirea Borisova Ismail .. 56,— Colonel Marcoplci, Sinaia 500.—• Societ. .Petroșani“ București ,, 150.000,— Subscripţia personalul ocol. silvic Beiuş ,, 2015,— Subscripţia ofiţerilor şi personalului serviciului Aliv al Forţei navale fluviale 2300,— Studenţimea oraşului Orhel prin. d-l George F. Gherbanovski, Orhei 2100,— v Subscripţia personalului circ. B. M. S. ..Blumenthal" jud. Timiş 413.— Funcţionarii Prefecturei poliţiei Capitalei 1535 — Total lei 162.751,50 Suma din urmă ,, 6.512.553.— Diferenţa la lista No, 167 jet 210 — Total general lei 6.681.08 50 S’au deledat Incidentele dintre Polonia şi Soviete Varşovia. 29 (Rador). — La 25 August Iampol, în Valhynia, delegaţiunile poloneze şi sovietice reunite în comisîune specială, au semnat protocolul pentru lichidarea îndioiemielor de frontieră ce au avut loc în ultmul timp între polonia şî soviete Protocolul prevede schimbul reciproc de ofiţeri, soldaţi şî agenţi de poliţie arestaţi de ambele părţi şi plata unei indemnităţi pentru pagubele efectuate. Guvernul polonez şi cel sovietic s’a obligat să facă un regulament pentru împiedicarea repetiţiei acestor incidente în viitor şi a se ajuta pentru distrugerea bandelor ce tulbură frontierele. Executarea protocolului este prevăzută pentru cursul lunei — XXX ■ —... Publicul a aplaudat pe principalii interpreţi: d. Aristide Demetriade, care are o minunată creaţiune în personajul lui Vlaicu; d. , R. Bulfujski, viguros şi pitoresc în rolul lui Costea Muşat; d. I. Petrescu, impozant în rolul spătarului Dragomir, d-na Constanţa Deme-I „■» —~. — L..---n —ti — fiiaj.au maipotitu&oata autumaxa i în Doamna Clara; d-na Cleo Pan-Cernăţeanu, naivă şî duioasă l'h fragedul personaj al domniţei Anca; d. A. Pop Marţian, echilibrat in rolul tânărului Mîrcea Basarab; d. V. Antonescu, expresiv în rolul banului Miked; d. V. Atanasescu interesant în Polo Italianul. In celelalte roluri secundare d-nii G. Melişeanu, V. Valentîneanu, G. Baldovin, A. Barbelian, I. Dumitrescu, etc., au asigurat unitate şi echilibru ansamblului. In reprezentaţiile viitoare Schimbări în distribuţie : Luni seara d-na Marioara Antonescu, va interpreta rolul domniţei Anca. XXX ROMICUS WVWS/WWWWWWVWSAAC/^ ; Cronica fantezistă \ a^wsaaaa/wwwvwvwna) SFIDAREA MIDII Prefectul Poliţiei Capitalei, d. general Eraclie Nicoleanu, întâmplându-se să treacă la nouă dimineaţa pe calea Griviţei, a fost foarte scandalizat că la o oră aşa de matinală câteva tarafuri de lăutari cântau la cârciumioarele din preajma gărei. — „Asta este o sfidare adusă munca! ” ar fi exclamat cu indignare strejerul suprem al averei, ordinei şi vieţei populaţiei bucureştene. Şi, îndată ce a ajuns pe fotoliul său pretectorial, a pus mâna pe condei, cu un gest combativ ca şi cum şi-ar fi tras sabiea din teacă, şi a scris o ordonanţă prin care „taie'n came vie“. Anume, simpaticul prefect a dat poruncă straşnică precum că... lăutarii nu mai au voie să cânte decât noaptea, înţeleg şi aplaud revolta generalului împotriva desfrâului sgomotos şi deşănţat ce se desfăşura, într'o zi de lucru şi la un ceas, când zeci de mii de slujbaşi şi urmieni d’abia ce aşezaseră la posturile lor de trupă. Ocnaşii aceştia cinstiţi şi martiri ai unei munci silnice şi zilnice, în timp ce cerneala li se scurge necontenit pe hârtie şi sudoarea pe fruntea obosită, oricând îşi încordează muşchii spre a izbi vârtos cu ciocanul, mereu şi iar mereu, cu ce sentiment de ciudă sau răzvrătire vor fi ascultând ei, de dincolo de zidurile birourilor şi atelierelor, ecoul chiotelor de orgie, „haisdrîng-sdrîngurile“ ispititoare ale vioriştilor şi ţambalagiilor ? Nici cel mai grozav discurs de propagandă bolşevică al unui Lenin nu ar putea avea ca efect o mai sigură intoxicare sufletească. Deci, bravo generale. Dar bravo numai în ce priveşte îndârjita dumitale supărare văzând că încă disdedimineaţă desfrâul şi chefurile se deslănţuiesc cu neruşinare în suburbia cea mai populată şi harnică a oraşului. Cât despre rezoluţia luată, în fireasca mânie ce te-a stăpânit în acea clipă, dă-mi voie să fac unele rezerve. „Sfidarea muncei“ ? Frumoasă şi fericită expresie, pe careţi-a inspirat-o răzvrătirea bunei de tale inimi. Indignatio fecit versus cum ar spune adagiul latinesc, pentru a cărui tălmăcire recomand cartea colegu-Ilii Tn'?1TM d? voHjpr+îo R \fpn'*9‘n Sfidarea munceî !? Minunate şi pline de miez cuvinte. Filozofice, morale şi sociologice vorbe înţelepte. Fără să-şi dea seama, ca un poet care în frigurile creaţiunei svârlă în văzduhul albasra rime proaspete şi sonore ce-i vor supravieţui sute de veacuri, tot aşa d. general Nicoleanu a introdus în legislaţiea modernă un nou şi foarte calificat delict „Sfidarea Muncei“ ! Sunt sigur că d. Mârzescu, dacă guvernul actual va mai redeschide o nouă sesiune parlamentară chiar după fiasco din alegerile agricole (ah, de ce nu se inventează o paraşută, şi pentru căderile elecorale ?), sunt sigur zic că miniera-ul Justiţiei va veni cu un proect special prin care să se intercaleze in Codul penal şi delictul de „sfidare a muncei“. Până atunci, însă, găsesc că, în speţă, cum zic avocaţii, inventatorul ineditului delict nu a aplicat cu dreptate viitoarea lege. In loc să pedepsească pe patronii tavernelor şi pe beţivanii haimanale cari rămăseseră „cu dampf“ din ajun, sau o luaseră prea din zori cu „pileala“, prefectul — vorba aia — „a dat moartea în ţigani“ ! Nu e just. Lăutarii nu pot fi consideraţi nici măcar complici la săvârşirea acestui delict de „sfidarea muncei“, deoarece ei înşişi îşi practicau acolo munca lor profesională. Ştiu că d. general Eraclie Nicoleanu nu este un vrăjmaş al blonzilor noştri compatrioţi dintre cari faima artistică a unora a străbătut peste nouă mări şi ţări. Ba chiar scuze-mi indiscreţiea, mai ştiu că inimosului prefect îi place, din când în când în puţinele momente de răgaz ce-i ingăduiesc prinderea vreunui Tomescu, să-i cânte lăutarul „la ureche de unul singur“, cum zise poporul. Atunci, pentru ce măsura asta drastică în contra unei bresle de muncitori simpatici cari ne mai înlesnesc uneori să uităm sumbrele îngrijorări ale unui trai aproape imposibil ? De ca lăutarii să nu cânte decât noaptea ? De ce să le fie ziua muzica prohibită ? De ce cântecele voioase lăutăreşti să fie asimilate cu vaetele cucuvelelor, cu ţignalele gardiştilor, cu ţipetele „şantezelor“ unguroaice, singurele producţiuni muzicale ce pare că permite ordonanţa poliţienească în timpul nopţei ? Or, dacă în curând sperata lege a „Sfidărei Muncei“ va intra în vigoare, câte alte sancţiuni pe drept meritate nu ar avea să dea ! Aventurierii, cartoforii, pricopsiţii te miri cum, prostituatele din ambe sexe, — cocote femenine sau caracude masculine, — toţi cari înfruntă cu luxul in- Insolent şi provocător sărăciea oamenilor de treabă, toţi ar trebui să sufere pecetea fierului roşiu a păcatului de sfidare a muncii. Mii n vin/lMiinl cî anrtilnMnnn nX * 11VM4 V/JOV VJ WJJliUl V.OU A» începem ispăşirea tocmai cu nevinovaţii lăutari ? Ar fî să osândim la o perie definitivă o breaslă eminamente tradi-naţională, ce chiar şi fără astă năpaste e în scădere şî pe ducă. Ar fi să se îndeplinească melancolica proorocire pe car poetul Alexandri a pus-o pe buzele bătrânului cobzar Barbu Lăutarul: Dragi boeri din lumea nouă, Azi adio vă zic vouă: * Eu mă duc, mă prăpădesc, Ca un cântec bătrânesc. George Ranetti —XXX -------- 'S |