Universul, octombrie 1925 (Anul 43, nr. 226-251)
1925-10-01 / nr. 226
Fără contestare, Societatea Naţiunilor este un organism internaţional necesar naţiunilor, căci scopurile pacifice urmărite de dânsa corespund dorinţelor şi nevoilor tuturor popoarelor civilizate, care înţeleg să propăşească în pace. In ultima sesiune a Societăţii Naţiunilor, ca şi în cele precedente, s’a risipit multă elocinţă în direcţiunea asigurării unei păci temeinice în lume, fie prin mijlocul dezarmării, fie prin mijlocul unui pact de siguranţă şi a unor tratate de arbitraj. O nouă conferinţă va fi convocată în cursul lunei octombrie a. c., în care puterile aliate vor discuta împreună cu Germania, încheerea unui pact de garanţie. Fireşte că punerea la punct a pactului de siguranţă reclamă alte negocieri între aliaţi şi conversaţiuni directe cu Germania. Punctul delicat în problema siguranţei îl găsim tot in extensiunea pactului in centrul şi orientul european. Nu se poate concepe o siguranţă continentală limitată. Nu poate fi deplină linişte In Europa, dacă siguranţa va fi asigurată la vest, iar estul şi centrul Europei vor rămâne In funcţie de starea de spirit ce domneşte la Berlin, sau la Moscova. Reamintim că V. Briand, ministrul de externe al Franţei, a declarat că pactul occidental nu va putea fi semnat decât simultan cu tratatele de arbitraj de la est. Rămâne să vedem care va fi răspunsul Germaniei şi apoi ce rezultate va putea da aprobata cerinţă din Octombrie. O mare dificultate în tratativele angajate în jurul pactului de siguranţă este şi atitudinea Americă Politica Statelor Unite a fost definită în modul următor de d. Castle, şeful diviziei Europei occidentale la departamentul de stat extern : „asistentă benevolă fără amestec inoportun, cooperare fără angajament, evitarea promisiunilor care nu se pot ţine şi respectarea scrupuloasă a angajamentelor luate“. De fapt, o politică ce nu e propriu zis nici de izolare, dar nici de colaborare, sau de intervenţiune. Republica nord americană doreşte menţinerea păcii în lume, dar nu înţelege să fie parte într’un pact de garanţie. Constatăm apoi că în acelaş timp cu discuţiunile angajate la Geneva, războiul continuă în Maroc; un comunicat din Beyruth anunţă că: „In lupta dela Messeifre, druzii au lăsat pe teren 250 de cadavre. După declaraţiunii prizonierilor, duşmanul a avut 500 de morţi şi peste 500 de răniţi”, iar afacerea Mossul ameninţă să se transforme într’un conflict armat între Turcia şi Marea Britanie... lira Emili io Ebisioiu it llSliili FIMM Chişinău, 28. Sâmbătă, 26 Septembrie, ministrul Franţei d. De Billy şi al Poloniei d. Wielowieski, trimişi ai ţărilor lor pe lângă M. S. Regele României, au vizitat expoziţia generală şi târgul de mostre din Chişinău. Au fost întâmpinaţi de întreg comisariatul expoziţiei cu d. general Rudeanu în frunte, ca preşedinte al comitetului de organizare şi d. Cardaş, delegatul guvernului. S-a vizitat în primul rând pavilionul de industrie casnică, unde miniştrii au rămas impresionaţi adânc de bogăţia, varietatea şi arta ţesăturilor, cusăturilor şi împletiturilor în stil românesc. In faţa pavilionului „Presei“ d-nii miniştri împreună cu comitetul s’au fotografiat. S’au vizitat apoi celelalte pavilioane, oprindu-se mai mult la pavilionul Republicei franceze unde consulul francez din Chişinău d. Seignaud urează bun sosit ministrului Franţei exprimând mulţumiri comitetului organizator şi în special d-lor, general Rudeanu şi Cardaş. Ministrul Franţei răspunde exprimând mulţumirea guvernului francez pentru opera de pace ce s-a realizat pe pământul Basarabiei. Se vizitează apoi celelalte pavilioane. Vizitatorii se opresc în faţa soclului statuei „Lupoaicei“ care se va inaugura în câteva zile şi d. gen. Rudeanu le citeşte cuvintele săpate pe soclu, în latineşte : Justitia est constans et perpetua voluntas jus suum cuique tribuendi Se vizitează apoi palatul principal al expoziţiei, după cum este vizitată şi expoziţia mobilă poloneză în care expun 152 fabrici. Aci directorul acestei expoziţii urează bun sosit ministrului Poloniei, care mulţumeşte comisariatului expoziţiei pentru ospitalitatea acordată expunerei materialului industriei poloneze . BANCHETUL Banchetul are loc în sala de recepţie a expoziţiei, încă de la ora 8 şi luna, începe să sosească inivitaţii: arhiereul Gurie, miniştrii Franţei şi Poloniei, general Lupescu ,şeful statului major, generali Rudeanu, Dumitrescu, Cihoski, Mircescu, Zadig, Olteanu, Pop, Panaitescu, consulii Franţei, Poloniei, etc. La şampanie primul vorbeşte d. gen. Rudeanu. D-sa într’o caldă cuvântare arată că expoziţia din Chişinău este o operă de pace realizată pe pământul Basarabiei şi este o dorinţă a poporului român de a păşi pe căile unei dezvoltări economice menită să afirme civilizaţia latină în răsăritul european. Participarea Poloniei prin expoziţia mobilă a industriei ei, este o mărturisire a amiciţiei, a alianţei ce leagă regatul român de republica polonă. Ministrul Poloniei la Bucureşti spune că apropierea dintre Polonia şi România a trecut prin 3 rase. Cea dintâi este amiciţia născută din simpatie reciprocă pentru suferinţele cornute ale ambelor ţări indurate sub o dominaţie străină. A doua fază este prietenia legată în vederea reparării nedreptăţilor istorice. Iar a treia fază este alianţa urmată în vederea pericolului comun. Referindu-se la expoziţia din Chişinău, ministrul Poloniei arată importanţa acestei manifestări pe terenul propăşirei economice trăgând concluzia că materialul expus prezintă o unitate perfectă doveditoare a unei singure concepţii, a aceleaşi instituţiuni naţionale, ale aceloraşi obiceiuri. Dovadă vie este placa de marmoră pe care stă scris actul unirei Basarabiei cu Patria mumă, cu Patria ei naturală, bătută aci în perete unde românii basarabeni au declarat pe veci nedespărţită Unirea rupând lanţurile unui jug străin. MINISTRUL FRANŢEI spune că deşi nu este de mult în România totuşi a avut mulţumirea să constate, traversând frumoasa Transilvanie, fermecătoarea vale a Prahovei până la Bran, încântătoarele colţuri de munte ca şi de câmpie precum şi colţurile Basarabiei, că ochiul i-a fost impresionat puternic de aceeaşi căsuţă ţărănească, înălbită cu pridvorul ei, cu ţesăturile lor din interior, cu toată bogăţia stilului românesc ce oglindeşte sufletul unui singur popor, de la Tisa pân’ la Nistru şi a unei singure concepţii naţionale. Sacrificiile făcute de Franţa ca şi de scumpa d-voastră patrie în apărarea cauzelor mari, drepte şi sfinte îmi dau dreptul să spun că ele întăresc legăturile de strânsă prietenie ce unesc scumpei noastre patrii. D. general Rudeanu, continuă Excelenţa Sa, este martor al sacrificiilor noastre de la Marna pentru triumful dreptului şi civilizaţiei. Aceste mărturii, aceste sacrificii ne unesc, întăresc, prietenia noastră. Ridic paharul meu pentru prosperitatea amiciţiei francoromâne, pentru prosperitatea întregei şi iubitei d-voastre dinastii. Muzica cântă imnul naţional ascultat în picioare de întreaga asistenţă. Inchee cuvântările I. P. S. S. ARHIEPISCOPUL GURIE, care într-o moldovenească frumoasă, adresându-se înalţilor oaspeţi îşi exprimă bucuria de a vedea pe reprezentanţii Franţei şi Poloniei pe pământul scump al Basarabiei româneşti, ţinut sub stăpânirea vitregă 106 ani. I. P. S. S. aminteşte că până la vârsta de 8 ani n’a ştiut o vorbă rusească şi că a fost obligat în şcoală să înveţe o limbă străină, pe care a învăţat-o cu multă greutate. I. P. S. S. spune că, azi, prin mila lui D-zeu, Basarabia a redevenit românească, că românul din Basarabia trăeşte liber, vorbind limba maicei sale, fără de a avea frica zilelor de eri. Arhiepiscopul Gurie termină ridicând paharul său urând bun venit distinşilor oaspeţi. L P. S. S. e salutat cu entusiasm de toată asistența. MOZAICURI KIBANGISMUL este în Congo belgian o mişcare socială a indigenilor, mişcare cu bază, religiosă care se transformă lesne în mişcare politică şi datorită, cred belgienii, industrializării exagerate a Congoului belgian. îmbunătăţirea constantă a soartei indigenilor ar fi unicul mijloc de a împiedica desvoltarea kibangismului care desigur are drept ţintă finală să pună capăt ocupaţiunii belgiene în basinul Congoului. E un avertisment care trebue să îngrijoreze mult pe belgieni. -----— XXX--- S’a surpat consimtă unei scoli 2 LUCRATORI OMORIŢI Buzău, 28 Sept. La construcţia externatului secundar de fete din str. Carol, s'au surpat, astăzi pe la orele 2 d. a, lucrările de susţinere, de la etaj. Dărâmăturile au omorit pe lucrătorii Gheorghe Tănase şi Răducan Nicolae, ambii din cozii. Simileasca. -------- XXX ------- Funerarii!« episcopului Blarie Constânescu Constanta, 29 Sept. Corpul neînsufleţit al Episcopului Ilarie, conform ultimelor hotărîri luate de decedat, a fost transportat la catedrala oraşului. In biserică a rămas până la orele 6 seara, când a fost transportat l agară, urmând a fi îmbarcat în tren pentru Bucureşti, unde va avea loc înmormântarea. Pe tot parcursul cortegiului funebru, magazinele au fost închise şi au arborat drapele de doliu. Familia, capii autorităţilor şi o mulţime imensă însoţiau carul mortuar până în faţa episcopiei, unde sicriul a fost scoborît de preoţi şi aşezat pe un frumos catafalc pentru a putea fi văzut de credincioşi. Carul mortuar a fost însoţit de numeroase trupe din garnizoană, şi deasupra au virat mai mult avioane îndoliate. Aproape toţi preoţii din întreaga eparhie au venit la Constanţa spre a asista la ceremonia funebră. Toată ziua a fost un pelerinaj la biserică. ■milm Inii Iui Sila? Inventatorul unei paraşute Publicul Capitalei îşi aminteşte că prin luna iulie, aviatorul Sziklay s’a aruncat cu ajutorul unei paraşute dintr-un aeroplan, de la o înălţime de 2 mii metri, la aerodromul de la Băneasa. Experienţa a reuşit foarte bine şi aviatorul urma să mai facă şi alte experienţe în ţară. Din cauza unei neînţelegeri cu asociatul său, Sziklay a renunţat la acest plan şi a plecat în străinătate cu invenţia sa. Ajuns în Polonia, Sziklay a organizat un meeting la Varşovia. In ziua de 26 Septembrie, la orele 4, inventatorul paraşutei s-a urcat într’un avion, urmând să se arunce la aerodrom. Când avionul a atins înălţimea de 2000 metri, Sziklay s-a aruncat, având paraşuta prinsă de spate. Paraşuta nefiind pusă la punct, nu s-a deschis şi inventatorul a căzut grămadă la pământ. Soţia lui Sziklay, care se află în Capitală, a fost înștiințată telegrafic de moartea tragică a soțului său. t Geneva ia data avertisment ■ Mp TM minorităților JB® — Declaraţia Kim Dartond, preşedintele Adunării Societăţii Naţiunilor. — Datoria realităţii. — Donării se agită. — De protest adresat parlamentelor marilor puteri — Cu prilejul închiderii sesiunii a Vl-a a Societăţii Naţiunilor, preşedintele acestei adunări, d. Dandurand, a ţinut de a sa datorie să se ocupe şi de atitudinea minorităţilor faţă de statele respective. D. Dandurand a formulat un sfat, o recomandaţiune şi un avertisment. D-sa a reamintit minorităţilor din diferita ţări, că ele au şi datorii nu numai drepturi faţă de patriile respective. D. Dandurand a ţinut să accentueze că numai prin înţelepciunea guvernelor şi prin DATORIA DE LEIALITATE A MINORITĂŢILOR FAŢA DE PATRIILE RESPECTIVE SE VOR PUTEA ATENUA PROGRESIV TOATE SUSCEPTIBILITĂŢILE ŞI NEÎNŢELEGERILE. E vorba de susceptibilităţi nelalocul lor şi de neînţelegeri datorite pretenţiunii minorităţilor de a dicta ele legi majorităţilor, fără să ia în seriosă consideraţie datoriile ce le au faţă de statul naţional. A vorbi numai despre drepturi, a formula numai pretenţiuni şi nemulţumiri nejustificate, a căuta prin tot soiul de mijloace nereale, crearea unei atmosfere în lumea politică internaţională, împotriva statelor de care aparţin, iată ce nu se poate admite şi tolera. Minorităţile nu pot uza şi abuza prea mult de cuvântul drept. Nu se poate despărţi dreptul de datorie. Drepturile recunoscute minorităţilor implică şi o serie de datorii. Recomandarea, statul şi până la un punct avertismentul dat de preşedintele Adunării Societăţii Naţiunilor, minorităţilor şi celor care agită şi patronează agitaţia lor credem că vor avea efectul dorit. Nu mai departe decât zilele trecute contele Both Ilen, primul ministru al Ungariei, a publicat o scrisoare deschisă, in care a afirmat că contrar celor susţinute de doni deputaţî naţional-democraţi, delegaţia maghiară de la Geneva a apărat interesele ţării şî ale minorităţilor maghiare cu destulă vigoare. In legătură cu hotărîrea dată de comitetul Soc. Naţiunilor, în chestia reclamaţiunii formulate de coloniştii maghiari din Ardeal şi Banat, d. Bethlen pretinde că această hotărîre n'a fost in conformitate cu spiritul tratatului (?). Primul ministru al Ungariei crede că trebue să se schimbe procedura, în ce priveşte plângerile emanând din partea minorităţilor, căci cea actuală ar fi plină de anomalii. S’a agitat apoi la Budapesta ideea ca Adunarea Naţională să adreseze un protest parlamentelor din Paris, Londra, Roma, Washington şi Tokio, împotriva „anomaliilor’’ ce s’ar fi constatat în procedura relativă la chestiunile, care interesează de aproape minorităţile. Acum, când se cunoaşte starea de spirit dela Geneva, în chestia minorităţilor, maghiarii vor înţelege că au mers prea departe, iar agitaţiile şi ameninţările lor vor avea alte efecte decât cele urmărite de dânşii. Viitoarea sesiune a consiliului Ligii Naţiunilor ___ f TM 3 S««a.'a Sn tfSBwcsiiI arsniSasI ___ Londra, 29 (Eador).—Viitoarea întrunire a consiliului Ligii Naţiunilor, va avea loc la Geneva la începutul lui Decembrie. La început se aranjase ca întrunirea să aibă loc la Madrid, însă localitatea a fost schimbată datorită faptului că chestiunea Mosul va fi discutată la această întrunire. Cercetările privitoare la deportarea creștinilor din teritoriile învecinate cu linia fixată la Bruxelles, au fost încredințate generalului eston Leidonner. * Londra, 29 (Rador). — Latura financiară a Ligii Naţiunilor, a fost discutată la Geneva în cursul şedinţei de închidere. Dările de seamă prezentate indică un total de cheltueli pentru anul în curs de 910.000 lire sterline. Aceste cheltueli sunt suportate de 55 State membredin Ligă, în proporţii fixate de comitetul de experţi şi aprobate de întrunire. S’a hotărît revizuirea cotelor de contribuţie în urma cărora Britania este unul din state care va avea o parte mai mare ca înainte, proporţia sa fiind sporită de la 88 la 105 unităţi, dintr’un total de 937 unităţi. Aceasta reprezintă pentru Britania aproape 100.000 lire sterlini, armat Vizita lui Cicerin la Varşovia — Comentariile pesei. — O îmbunătăţire a raporturilor poSema ruse — SOSIREA LUI CICERIN Varşovia, 28 (Rador). —Duminicăla amiază a sosit la Varşovia Cicerin, comisarul afacerilor externe al sovietelor. Cicerin a fost salutat în gară de ministrul de externe Skrzynski, însoţit de ministrul Poloniei la Moscova, Kotrsinski şi de înalţi funcţionari din ministerul de externe. In cursul zilei Cicerin a făcut o vizită ministrului Skrzynski, la locuinţa particulară a acestuia, unde a luat şi dejunul. SCOPUL VIZITEI Varşovia, 28. — Vizita lui Cicerin, comisarul sovietic rus, de la externe, în localitate e comentată mult, nu numai de opinia publică şi presa polonă, dar şi de opinia şi presa europeană. In cercurile autorizate de aci se afirmă că această viată e binevenită, căci ea înseamnă o destindere în relaţiunile polonoruse. Se poate prevedea de pe acum că aceată destindere va fi generală. Vizita lui Cicerin la Varşovia pare a fi un semn bun pentru succesul acordurilor continentale. O apropiere polono-rusă va dezarma pe naţionaliştii germani, în al căror program se prevede distrugerea Poloniei prin forţele unite ale Berlinului şi Moscovei. Această îmbunătăţire a relaţiunilor polono-ruse e, in acelaş timp, o tendinţă de pace generală, căci dată fiind situaţia atât de complicată a Europei, triumful spiritului pacific in unele părţi ale continentului nu poate decât să aibă repercusiuni din cele mai bune in toate celelalte părţi. In ce priveşte ştirea relativă la o aşa zisă mediaţiune a Varşoviei, între Paris şi Moscova, se afirmă că ea a lipsiţi de orice bază serioasă. PRESA POLONA DESPRE VIZITA Zilele poloneze analizează siltta internaţională în legătură sosirea lui Cicerin la Vşovia. Ziarul „Warszavianka“ demonstrează că pacea este mai puţin nimejduită din partea Rusiei soietice, cât este ameninţată din partea Germaniei, centrul principal al unirilor îndreptate împotriva stăreî actuale de lucruri în Europa „Curiei Potrici“ scrie că discuţiunile ivite în toată lumea şi mai lajs la Berlin, în legătură cu vizita lui Cicerin la Varhavi arată importanţa Poloniei pentru pacea Europei şi pacificarea mondială. Această vizită a fo posibilă datei" I tenciţele concrete de pace ale Poloniei. «“LXXI— Negocierile dintre Germania şi Cehoslovacia asupra arbitrajului Praga 28. — Din Berlin se anunţă că ministrul plenipotenţiar cehoslovac, dr. Krotka, a avut o conferinţă cu dr. Stresemann cu privire la propunerea Cehoslovaciei de a începe tratative in chestia convenţiilor de arbitaraj. Stresemann a declarat că va avea probabil în curând o întrevedere cu d. Beneş în Elveţia spre a discuta asupra acestor chestiuni. D. Kroika va pleca joi din Berlin, urmând a raporta d-lui Beneş asupra acestei conferinţe. Aviatori japonezi la Paris Paris, 28. — Aviatorul japonez Kawatchî, care face raidul Tokyo-Paris a sosit astăzi *5?« ... ‘ FILFKF Minuni în vremea noastră nu cred a se mai face, spunea fabulistul Grigore Alexandrescu. De păcat că nu a trăit ca să ia cunoştinţă d de următoarea comunicare : Madrid, 17 Septembrie. — Ziarele publică o telegramă din Valadolid, arătând un caz de fecunditate extraordinară. D-na Camilla Lorenzo, în vârstă de peste 65 ani, a născut zilele acestea pe al 29-lea copil. Iată o spaniolă căreia patria nu-i va putea imputa niciodată că nu şi-a împlinit cu prisosinţă prima datorie a unei femei către tara sa. Interesant este că d na Lorenzo a dat Spaniei efectivul unui pluton neciupit de gărzi şi corvezi. Dar şi mai interesant este că această mamă admirabilă, mobilizată voluntar în cel mai greu serviciu, a rămas în plin exerciţiu al funcţiunei până la vârsta când altele se mulţumesc să-şi ducă de mână nepoţii şi strănepoţii la panorame. E adevărat că temperamentul femenin din ţara care a dat lui Bizet pe Carmen, putea să producă fecundităţi excepţionale, dar sunt sigur că nick Zola nu aspiră la asemenea rezultate, atunci când scria ,,Fecandicé‘‘, pe coperta căreia î-ar sta aşa de bine d-nei Lorenzo în mijlocul celor 29. In schimb, Malthus s’ar lua cu mâinile de păr dac’ar citi depeşa din Valadolid, şi alarma lui în contra primejdiilor sporului normal de populaţie ar* degenera într’o adevărată panică. Dar să lăsăm la o parte pe romancieri şi economişti cari jonglează cu frazele şi cu cifrele, şî să judecăm lucrurile serios. Este incontestabil că recordurile celor ce trec în tot canalul Mânecii sau fac 500 km. pe oră cu aeroplanul, rămân pe jos faţă de victoria bravei spaniole, fără să ne oprim asupra circumstanţei remarcabile că pe când ,,aştî“ sporturilor obicinuite sunt totdeauna tineri, ea se găseşte la oetate când chiar femeile admit, fără să vadă aci o lipsă de educaţie, că nu se mai poate vorbi de floarea vârstei. Un singur lucru ar putea imputa d-nei Lorenzo cel cari caută pete în soare şî noduri în papură. Nu este oare nitel egoism ca în această lovitură universal admirată să treacă sub tăcere numele tatălui celor 29 copii, care în definitiv ar avea şi el dreptul măcar la ciosvârta de celebritate proporţională aportuluî său indispensabil ? Afară numai dacă chestia părintelui n’ar prezenta oarecarî dificultăţi, asupra cărora nu este elegant să se insiste. In cazul acesta, nemai fiind nici o umbră pe lumina gloriei din Valadolid, nu rămâne decât să fie dată ca exemplu şi să se zică obicinuitul. Cei mulţi înainte ! Don José PRESA FRANCEZA CONDAMNA INTRANSIGENTA AMERICANILOR Paris. 28. — Telegramă particulară — Refuzul Statelor Unite de a accepta prima propunere a d-lui Caillaux a surprins parcurile oficiale, care erau optimiste. Ziarele de seară îşi exprimă durerea că „10 ani după o victorie care a salvat civilizaţia, victorie câştigată cu sacrificiul atâtor vieţi pierdute în lupte sângeroase. America — încărcată de aur — caută să ne apese la adăpostul legei creditorilor. Dacă d. Caillaux se înapoiază fără a fi încheiat acordul pe care 11 nădăjduim, toate partidele vor aproba atitudinea lui“. Deputatul Bonnefous, membru în comisiunea financiară, condamnă în „La Liberte“ pe acei politiciani americani, care încearcă să stoarcă Franţa. Nimeni nu şi-ar da votul unui guvern francez care ar susţine că Franţa poate să plătească aliaţilor ei mai mult decât ea primeşte de la foştii ei inamici învinşi. D. Bonnefous aminteşte ultima sa întâlnire cu d. Wanderbilt, în cursul unei călătorii în Maroc. Acesta din urmă recunoştea că Franţa de azi nu poate plăti datoriile sale,, şi-a sugera ideea de a se trimite o misiune la Washington, unde se va putea — zicea el — ajunge uşor la o desăvârşită înţelegere cu Franţa. D Bonnefous a repetat această convorbire a d-lui Louis Dubois, fostul preşedinte al comisiunei de despăgubiri, care a răspuns că şi observatorul american în conferinţă i-a făcut cam aceleaşi comunicări. Cercurile oficiale păstrează totuşi încrederea că, deşi punctele de vedere francez-amencan sunt diferite, se va putea ajunge dn urma tratativelor ulterioare ale d-nuî Caîllaux — la un accord echitabil. SE FACE ÎNŢELEGERE Paris, 28 (Rador). — Telegramele sosite astăzi din Washington anunţă o tendinţă de apropiere între punctele de vedere francez şi american în chestiunea datoriilor. Franţei nu i s’au făcut concesiunile la care avea dreptul — declaraţiile dă lui Barrosssa — (Dela corespondentul nostru) Paris, 28. — D. Louis Barthou la deschiderea consiliilor generale, a pronunţat un discurs în care a vorbit de Intenţiile Franţei da a-şi restabili situaţia financiară şi economică. Franţa nu se poate lăsa sugrumată de datoriile contractate în timpul războiului pentru interesul comun. Războiul a fost dus pe teritoriul său, care a devenit locul sacru, în care s’a scris carta libertăţii omenirii. Franţa — a spus d. Barthou — nu e din categoria acelora, care să se îmbogăţească dau falimente peste falimente. Am fost tratatţi cu ingratitudine, de oarece în toate conferinţele şi negocierile da până acum nu s’a ţinut seamă de pustiirile făcute de război, şi deci de dificultăţile ce s’au ivit din această cauză. Creanţa Franţei asupra despăgubirilor de război a suferit mari scăderi din cauza concesiunilor făcute învinşilor, concesiuni care nu s’au făcut în schimb Franţei. Mie propuneri franceze au deschis calea unui acord grabnic Paris, 29 (Rador). — D. Caillaux a remis în reuniunea plenară a delegaţilor francezi şi americani o notă explicând punctul de vedere şi capacitatea de plată a Franţei Delegaţii americani au început imediat examinarea propunerilor franceze şi vor prezenta răspunsul în şedinţa plenară următoare. Un înalt personagiu american a declarat că d. Mellon este optimist şi satisfăcut de progresul negocierilor care îşi urmează cursul normal, fără a putea fi vorba de vreun impas. « Washington, 29 (Rador). — In şedinţa plenară de ori după amiază, delegaţii americani au remis d-lui Caillaux răspunsul la propunerile prezentate in şedinţa de dimineaţă de delegaţia franceză. * Londra, 29 (Rador). — Reuter anunţă din Washingtoni că în cursul ultimelor întrevederi dintre d-nui Caillaux şi Mellon au fost lămurite numeroase puncte de neînţelegere cu privire la sugestiunile cuprinse în contrapropunerile americane. In felul acesta s’a deschis calea pentru încheerea unui acord grabnic. Se crede, că d. Caillaux va stabili Miercuri sau joi un plan de consolidare care, uşor de modificat, va fi acceptat de delegaţii americani şi supus preşedintelui Coolidge cu recomandaţia de a-l ratifica şi de a-l prezenta congresului pentru aprobarea finală. Italia contra plăţii datoriilor din război se susţine că datoriile sunt ale aliaţilor Roma, 28. — întreaga presă italiană, atât fascistă cât şi anti-fascistă susţine că ar fi nedrept că Italia să fie obligată a plăti datorii făcute în scopul de a asigura victoria comună finală, şi nu aprobă nici decum punctul de vedere american in chestia datoriilor interaliate. Trebue amintit, că dacă Italia ar fi n©voită să plătească dobânzile şi capitalul tuturor datoriilor contractate către Statele Unite, şi Marea Britanie, abia i-ar ajunge bugetul. GiuseppeParatore fost ministru de finanţe, scrie în Giornale dItalia: „Italia neavând resurse suficiente spre a face faţă tuturor datoriilor sale, plata integrală a acestora ar pune-o într’o stare de servitudine economică, lucru la care nu ar putea fi forţată acum. Abia peste patru ani va fi în măsură să sacrifice acestor datorii partea ei din despăgubirile primite de la Germania, în niciun caz insă nu făgădueşte să plătească mai mul decât va primi din despăgubiri. Dacă Statele Unite nu vor accepta acest punct de vedere, Italia va fi obligată să aducă chestiunea in faţa Curţei Internaţionale din Haga’’. Ziarele din opoziţie critică politica inconsecventă a guvernului de a insista adesea ori asupra prosperităţei fără seamăn a Italiei, pe când in acelaş timp declară, că Itala n’ar putea plăti datoriile externe fără a suferi consecinţe dezastroase Totuşi cred că In faţa necesităţii de a se ajunge Un acord care i.ar înlesni Italiei contractarea de non împrumuturi menite să nu stabilizeze valuta, ar fi bine ca publicul american să cunoască adevărata capacitate de plată a Italiei Mai departe, ziarele Insistă, ca delegaţii italieni să caute a demonstra Statelor Unite, că cea mai mare parte din datoriile contractate nu trebue privită ca datorii eile Italiei, ci ale tuturor aliaţilor. Astfel se va putea obţine nu numai condiţiuni acceptabile de plată, ci şi o eventuală reducere din capital precum și dobânzi.