Universul, octombrie 1925 (Anul 43, nr. 226-251)

1925-10-01 / nr. 226

Fără contestare, Societatea Naţiunilor este un organism internaţional necesar naţiuni­lor, căci scopurile pacifice ur­mărite de dânsa corespund dorinţelor şi nevoilor tuturor popoarelor civilizate, care în­ţeleg să propăşească în pace. In ultima sesiune a Societăţii Naţiunilor, ca şi în cele pre­cedente, s’a risipit multă elo­­cinţă în direcţiunea asigurării unei păci temeinice în lume, fie prin mijlocul dezarmării,­ fie prin mijlocul unui pact de siguranţă şi a unor tratate de arbitraj. O nouă conferinţă va fi con­vocată în cursul lunei oc­tombrie a. c., în care puterile aliate vor discuta împreună cu Germania, încheerea unui pact de garanţie. Fireşte că punerea la punct a pactului de siguranţă recla­mă alte negocieri între aliaţi şi conversaţiuni directe cu Germania. Punctul delicat în problema siguranţei îl găsim tot in extensiunea pactului in centrul şi orientul euro­pean. Nu se poate concepe o siguranţă continentală limita­tă. Nu poate fi deplină linişte In Europa, dacă siguranţa va fi asigurată la vest, iar estul şi centrul Europei vor rămâne In funcţie de starea de spirit ce domneşte la Berlin, sau la Moscova. Reamintim că V. Briand, ministrul de externe al Fran­ţei, a declarat că pactul occi­dental nu va putea fi semnat decât simultan cu tratatele de arbitraj de la est. Rămâne să vedem care va fi răspunsul Germaniei şi a­­poi ce rezultate va putea da apro­bata c­­­erinţă din Oc­tombrie­­. O mare dificul­tate în tratativele angajate în jurul pactului de siguranţă este şi atitudinea Americă Politica Statelor­ Unite a fost definită în modul următor de d. Castle, şeful diviziei Euro­pei occidentale la departa­mentul de stat extern : „asis­tentă benevolă fără amestec inoportun, cooperare fără an­gajament, evitarea promisiu­­nilor care nu se pot ţine şi respectarea scrupuloasă a an­gajamentelor luate“. De fapt, o politică ce nu e propriu zis nici de izolare, dar nici de colaborare, sau de intervenţiune. Republica nord americană doreşte menţinerea păcii în lume, dar nu înţelege să fie parte într’un pact de garanţie. Constatăm apoi că în ace­laş timp cu discuţiunile an­gajate la Geneva, războiul continuă în Maroc; un co­municat din Beyruth anunţă că: „In lupta dela Messeifre, druzii au lăsat pe teren 250 de cadavre. După declaraţiu­­nii prizonierilor, duşmanul a avut 500 de morţi şi peste 500 de răniţi”, iar afacerea Mossul ameninţă să se trans­forme într’un conflict armat între Turcia şi Marea Brita­­nie... lira Emili io Ebisioiu it llSliil­­i FIM­M Chişinău, 28. Sâmbătă, 26 Septembrie, mi­nistrul Franţei d. De Billy şi al Poloniei d. Wielowieski, tri­mişi ai ţărilor lor pe lângă M. S. Regele României, au vizitat expoziţia generală şi târgul de mostre din Chişinău. Au fost întâmpinaţi de întreg comisariatul expoziţiei cu d. general Rudeanu în frunte, ca preşedinte al comitetului de or­ganizare şi d. Cardaş, delegatul guvernului. S-a vizitat în primul rând pa­vilionul de industrie casnică, unde miniştrii au rămas impre­sionaţi adânc de bogăţia, varie­tatea şi arta ţesăturilor, cusătu­rilor şi împletiturilor în stil ro­mânesc. In faţa pavilionului „Presei“ d-nii miniştri împreună cu co­mitetul s’au fotografiat. S’au vizitat apoi celelalte pa­vilioane, oprindu-se mai mult la pavilionul Republicei franceze unde consulul francez din Chişi­nău d. Seignaud urează bun so­sit ministrului Franţei expri­mând mulţumiri comitetului or­ganizator şi în special d-lor, ge­neral Rudeanu şi Cardaş. Ministrul Franţei răspunde exprimând mulţumirea guver­nului francez pentru opera de pace ce s-a realizat pe pă­mântul Basarabiei. Se vizitează apoi celelalte pa­vilioane. Vizitatorii se opresc în faţa soclului statuei „Lupoaicei“ care se va inaugura în câteva zile şi d. gen. Rudeanu le ci­teşte cuvintele săpate pe soclu, în latineşte : Justitia est constans et perpetua voluntas jus suum cuique tribuendi Se vizitează apoi palatul prin­cipal al expoziţiei, după cum este vizitată şi expoziţia mobilă poloneză în care expun 152 fa­brici. Aci directorul acestei ex­poziţii urează bun sosit minis­trului Poloniei, care mulţumeş­te comisariatului expoziţiei pen­tru ospitalitatea acordată expu­­nerei materialului industriei poloneze .­­­ BANCHETUL Banchetul are loc în sala de recepţie a expoziţiei, încă de la ora 8 şi luna­, începe să sosească inivitaţii: arhiereul Gurie, mi­niştrii Franţei şi Poloniei, gene­ral Lupescu ,şeful statului ma­jor,­ generali Rudeanu, Dumi­­trescu, Cihoski, Mircescu, Zadig, Olteanu, Pop, Panaitescu, con­sulii Franţei, Poloniei, etc. La şampanie primul vorbeşte d. gen. Rudeanu. D-sa într’o caldă cuvântare arată că expo­ziţia din Chişinău este o operă de pace realizată pe pământul Basarabiei şi este o dorinţă a poporului român de a păşi pe căile unei dezvoltări economice menită să afirme civilizaţia la­tină în răsăritul european. Par­ticiparea Poloniei prin expoziţia mobilă a industriei ei, este o mărturisire a amiciţiei, a alian­ţei ce leagă regatul român de republica polonă. Ministrul Poloniei la Bucu­reşti spune că apropierea dintre Polonia şi România a trecut prin 3 rase. Cea dintâi este ami­ciţia născută din simpatie reci­procă pentru suferinţele cornu­te ale ambelor ţări indurate sub o dominaţie străină. A doua fază este prietenia legată în ve­derea reparării nedreptăţilor is­torice. Iar a treia fază este ali­anţa urmată în vederea perico­lului comun. Referindu-se la expoziţia din Chişinău, ministrul Poloniei a­­rată importanţa acestei mani­festări pe terenul propăşirei e­­conomice trăgând concluzia că materialul expus prezintă o uni­tate perfectă doveditoare a unei singure concepţii, a aceleaşi in­­stituţiuni naţionale, ale aceloraşi obiceiuri. Dovadă vie este placa de marmoră pe care stă scris actul unirei Basarabiei cu Pa­tria mumă, cu Patria ei natura­lă, bătută aci în perete unde ro­mânii basarabeni au declarat pe veci nedespărţită Unirea ru­pând lanţurile unui jug străin. MINISTRUL FRANŢEI spune că de­şi nu este de mult în Ro­mânia totuşi a avut mulţumirea să constate, traversând frumoa­sa Transilvanie, fermecătoarea vale a Prahovei până la Bran, încântătoarele colţuri de mun­te ca şi de câmpie precum şi colţurile Basarabiei, că ochiul i-a fost impresionat puternic de aceeaşi căsuţă ţărănească, înăl­­bită cu pridvorul ei, cu ţesături­le lor din interior, cu toată bo­găţia stilului românesc ce o­­glindeşte sufletul unui singur popor, de la Tisa pân’ la Nistru şi a unei singure concepţii na­ţionale. Sacrificiile făcute de Franţa ca şi de scumpa d-voastră pa­trie în apărarea cauzelor mari, drepte şi sfinte îmi dau dreptul să spun că ele întăresc legătu­rile de strânsă prietenie ce u­­nesc scumpei noastre patrii. D. general Rudeanu, continuă Ex­celenţa Sa, este martor al sa­crificiilor noastre de la Marna pentru triumful dreptului şi ci­vilizaţiei. Aceste mărturii, aceste sacri­ficii ne unesc, întăresc, priete­nia noastră. Ridic paharul meu pentru prosperitatea amiciţiei franco­­române, pentru prosperitatea în­­tregei şi iubitei d-voastre di­nastii. Muzica cântă imnul naţional ascultat în picioare de întreaga asistenţă. Inchee cuvântările I. P. S. S. ARHIEPISCOPUL GURIE, care într-o moldovenească frumoasă, adresându-se înalţilor oaspeţi îşi exprimă bucuria de a vedea pe reprezentanţii Franţei şi Po­loniei pe pământul scump al Basarabiei româneşti, ţinut sub stăpânirea vitregă 106 ani. I. P. S. S. aminteşte că până la vârsta de 8 ani n’a ştiut o vorbă rusească şi că a fost obli­gat în şcoală să înveţe o limbă străină, pe care a învăţat-o cu multă greutate. I. P. S. S. spune că, azi, prin mila lui D-zeu, Basarabia a re­devenit românească, că românul din Basarabia trăeşte liber, vor­bind limba maicei sale, fără de a avea frica zilelor de eri. Ar­hiepiscopul Gurie termină ridi­când paharul său urând bun ve­nit distinşilor oaspeţi. L P. S. S. e salutat cu entu­­siasm de toată asistența. MOZAICURI KIBANGISMUL este în Con­­go belgian o mişcare socială a indigenilor, mişcare cu bază, religiosă care se transformă lesne în mişcare politică şi da­­torită, cred belgienii, industri­alizării exagerate a Congou­­lui belgian. îmbunătăţirea con­stantă a soartei indigenilor ar fi unicul mijloc de a împiedica desvoltarea kibangismului care de­sigur are drept ţintă finală să pună capăt ocupaţiunii bel­giene în basinul Congo­ului. E un avertisment care trebue să îngrijoreze mult pe belgieni. -----— XXX---­ S’a surpat consimtă unei scoli 2 LUCRATORI OMORIŢI Buzău, 28 Sept. La construcţia externatului secundar de fete din str. Carol, s'au surpat, astăzi pe la orele 2 d. a­, lucrările de susţinere, de la etaj. Dărâmăturile au omorit pe lu­crătorii Gheorghe Tănase şi Ră­­ducan Nicolae, ambii din cozii. Simileasca. -------- XXX -------­ Funerarii!« episcopului Blarie Constânescu Constanta, 29 Sept. Corpul neînsufleţit al Epis­copului Ilarie, conform ulti­melor hotărîri luate de dece­dat, a fost transportat la cate­drala oraşului. In biserică a rămas până la orele 6 seara, când a fost transportat l agară, urmând a fi îmbarcat în tren pentru Bu­cureşti, unde va avea loc în­mormântarea. Pe tot parcursul cortegiului funebru, magazinele au fost închise şi au arborat drapele de doliu. Familia, capii auto­rităţilor şi o mulţime imensă însoţiau carul mortuar până în faţa episcopiei, unde sicriul a fost scoborît de preoţi şi aşe­zat pe un frumos catafalc pen­tru a putea fi văzut de cre­dincioşi. Carul mortuar a fost însoţit de numeroase trupe din gar­nizoană, şi deasupra au virat mai mult avioane îndoliate. Aproape toţi preoţii din în­treaga eparhie au venit la Constanţa spre a asista la ce­remonia funebră. Toată ziua a fost un peleri­naj la biserică. ■m­i­lm Inii Iui Sila? Inventatorul unei paraşute Publicul Capitalei îşi aminte­şte că prin luna iuli­e, aviatorul Sziklay s’a aruncat cu ajutorul unei paraşute dintr-un aeroplan, de la o înălţime de 2 mii metri, la aerodromul de la Băneasa. Experienţa a reuşit foarte bine şi aviatorul urma să mai facă şi alte experienţe în ţară. Din cauza unei neînţelegeri cu asociatul său, Sziklay a renun­ţat la acest plan şi a plecat în străinătate cu invenţia sa. Ajuns în Polonia, Sziklay a organizat un meeting la Varşo­via. In ziua de 26 Septembrie, la orele 4, inventatorul paraşu­tei s-a urcat într’un avion, ur­mând să se arunce la aerodrom. Când avionul a atins înălţi­mea de 2000 metri, Sziklay s-a aruncat, având paraşuta prinsă de spate. Paraşuta nefiind pusă la punct, nu s-a deschis şi inventatorul a căzut grămadă la pământ. Soţia lui Sziklay, care se a­­flă în Capitală, a fost înștiințată telegrafic de moartea tragică a soțului său. ­t Geneva ia dat­­a avertisment ■­ Mp TM m­inorităților JB® — Declaraţia Kim Dartond, preşedintele Adunării Societăţii Naţiunilor. — Datoria realităţii. — Donării se agită. — De protest adresat parlamentelor marilor puteri — Cu prilejul închiderii sesiunii a Vl-a a Societăţii Naţiunilor, preşedintele acestei adunări, d. Dandurand, a ţinut de a sa da­torie să se ocupe şi de atitudi­­nea minorităţilor faţă de sta­tele respective. D. Dand­urand a formulat un sfat, o recomandaţiune şi un a­­vertisment. D-sa a reamintit minorităţilor din diferita ţări, că ele au şi datorii nu numai drepturi faţă de patriile respec­tive. D. Dandurand a ţinut să accentueze că numai prin în­ţelepciunea guvernelor şi prin DATORIA DE LEIALITATE A MINORITĂŢILOR FAŢA DE PATRIILE RESPECTIVE SE VOR PUTEA ATENUA PRO­GRESIV TOATE SUSCEPTIBI­LITĂŢILE ŞI NEÎNŢELEGE­RILE. E vorba de susceptibilităţi nelalocul lor şi de neînţelegeri datorite pretenţiunii minorită­ţilor de a dicta ele legi majori­­tăţilor, fără să ia în seriosă con­sideraţie datoriile ce le au faţă de statul naţional. A vorbi numai despre drep­turi, a formula numai preten­­ţiuni şi nemulţumiri nejustifi­­cate, a căuta prin tot soiul de mijloace nereale, crearea unei atmosfere în lumea politică in­ternaţională, împotriva state­­lor de care aparţin, iată ce nu se poate admite şi tolera. Mino­­rităţile nu pot uza şi abuza prea mult de cuvântul drept. Nu se poate despărţi dreptul de da­torie. Drepturile recunoscute mino­rităţilor implică şi o serie de datorii. Recomandarea, statul şi până la un punct avertismentul dat de preşedintele Adunării Socie­tăţii Naţiunilor, minorităţilor şi celor care agită şi patronează agitaţia lor credem că vor avea efectul dorit. Nu mai departe de­cât zilele trecute contele Both I­len, primul ministru al Unga­riei, a publicat o scrisoare des­chisă, in care a afirmat că con­trar celor susţinute de doni de­­putaţî naţional-democraţi, de­legaţia maghiară de la Geneva a apărat interesele ţării şî ale minorităţilor maghiare cu des­tulă vigoare. In legătură cu hotărîrea dată de comitetul Soc. Naţiunilor, în chestia reclamaţiunii formu­late de coloniştii maghiari din Ardeal şi Banat, d. Bethlen pre­tinde că această hotărîre n'a fost in conformitate cu spiritul tratatului (?). Primul ministru al Ungariei crede că trebue să se schimbe procedura, în ce priveşte plân­­gerile emanând din partea mi­norităţilor, căci cea actuală ar fi plină de anomalii. S’a agitat apoi la Budapesta ideea ca Adunarea Naţională să adreseze un protest parlamen­telor din Paris, Londra, Roma, Washington şi Tokio, împotriva „anomaliilor’’ ce s’ar fi consta­­tat în procedura relativă la chestiunile, care interesează de aproape minorităţile. Acum, când se cunoaşte sta­­rea de spirit dela Geneva, în chestia minorităţilor, maghiarii vor înţelege că au mers prea departe, iar agitaţiile şi ame­ninţările lor vor avea alte efec­te decât cele urmărite de dânşii. Viitoarea sesiune a consiliului Ligii Naţiunilor ___ f TM 3 S««a.'a Sn tfSBwcsiiI ar­sniSasI ___ Londra, 29 (Eador).—Viitoarea întrunire a consiliului Ligii Na­ţiunilor, va avea loc la Geneva la începutul lui Decembrie. La început se aranjase ca întrunirea să aibă loc la Madrid, însă loca­litatea a fost schimbată datorită faptului că chestiunea Mosul va fi discutată la această întrunire. Cercetările privitoare la depor­tarea creștinilor din teritoriile în­vecinate cu linia fixată la Bru­xelles, au fost încredințate ge­neralului eston Leidonner. * Londra, 29 (Rador). — Latura financiară a Ligii Naţiunilor, a fost discutată la Geneva în cursul şedinţei de închidere. Dă­rile de seamă prezentate indică un total de cheltueli pentru anul în curs de 910.000 lire sterline. A­­ceste cheltueli sunt suportate de 55 State membre­­din Ligă, în proporţii fixate de comitetul de experţi şi aprobate de întrunire. S’a hotărît revizuirea cotelor de contribuţie în urma cărora Brita­­nia este unul din state care va avea o parte mai mare ca înain­te, proporţia sa fiind sporită de la 88 la 105 unităţi, dintr’un to­tal de 937 unităţi. Aceasta reprezintă pentru Bri­­tania aproape 100.000 lire ster­lini, armat Vizita lui Cicerin la Varşovia — Comentariile p­esei. — O îmbunătăţire a raporturilor poSema­ ruse — SOSIREA LUI CICERIN Varşovia, 28 (Rador). —Du­minică­­la amiază a sosit la Varşovia Cicerin, comisarul afacerilor externe al soviete­lor. Cicerin a fost salutat în ga­ră de ministrul de externe Skrzynski, însoţit de minis­trul Poloniei la Moscova, Ko­­trsinski şi de înalţi funcţio­nari din ministerul de exter­ne. In cursul zilei Cicerin a făcut o vizită ministrului Skrzynski, la locuinţa parti­culară a acestuia, unde a luat şi dejunul. SCOPUL VIZITEI Varşovia, 28. — Vizita lui Ci­cerin, comisarul sovietic rus, de la externe, în localitate e co­mentată mult, nu numai de o­­pinia publică şi presa polonă, dar şi de opinia şi presa euro­peană. In cercurile autorizate de aci se afirmă că această viată e bi­nevenită, căci ea înseamnă o destindere în relaţiunile polono­­ruse. Se poate prevedea de pe a­­cum că aceată destindere va fi generală. Vizita lui Cicerin la Varşovia pare a fi un semn bun pentru succesul acordurilor continen­tale. O apropiere polono-rusă va dezarma pe naţionaliştii ger­mani, în al căror program se prevede distrugerea Poloniei prin forţele unite ale Berlinului şi Moscovei. Această îmbunătăţire a rela­­ţiunilor polono-ruse e, in acelaş timp, o tendinţă de pace gene­rală, căci dată fiind situaţia a­­tât de complicată a Europei, triumful spiritului pacific in u­­nele părţi ale continentului nu poate decât să aibă repercusi­uni din cele mai bune in toate celelalte părţi. In ce priveşte ştirea relativă la o aşa zisă mediaţiune a Var­şoviei, între Paris şi Moscova, se afirmă că ea a lipsiţi de ori­ce bază serioasă. PRESA POLONA DESPRE VI­ZITA Zi­lele poloneze analizează sil­­tta internaţională în le­gătură­­ sosirea lui Cicerin la V­­şovia. Ziarul „Warszavianka“ de­monstrează că pacea este mai puţin nimejduită din partea Rusiei so­ietice, cât este ame­­ninţată din partea Germaniei, centrul principal al un­iri­­lor îndreptate împotriva stă­­reî act­uale de lucruri în Eu­ropa „Curiei Potrici“ scrie că dis­cuţiunile ivite în toată lumea şi mai lajs la Berlin, în legă­tură cu vizita lui Cicerin la Var­havi­ arată importanţa Poloniei pentru pacea Euro­pei şi pacificarea mondială. Această vizită a fo­ posibilă date­i" I tenc­­iţele concrete de pace ale Poloniei. ­«“LXXI—­ Negocierile dintre Ger­mania şi Cehoslovacia asupra arbitrajului Praga 28. — Din Berlin se a­­nunţă că ministrul plenipoten­ţiar cehoslovac, dr. Krotka, a avut o conferinţă cu dr. Strese­­m­ann cu privire la propunerea Cehoslovaciei de a începe trata­tive in chestia convenţiilor de arbitaraj. Stresemann a declarat că va avea probabil în curând o în­trevedere cu d. Beneş în Elve­ţia spre a discuta asupra ace­stor chestiuni. D. Kroika va pleca joi din Berlin, urmând a raporta d-lui Beneş asupra acestei conferinţe. Aviatori japonezi la Paris Paris, 28. — Aviatorul japo­nez Kawatchî, care face rai­dul Tokyo-Paris a sosit astăzi *5?« ... ‘ FILFKF Minuni în vremea noastră nu cred a se mai face, spunea fabulistul Grigore Alexandrescu. De păcat că nu a trăit ca să ia cunoştinţă d de următoarea co­­municare : Madrid, 17 Septembrie. — Ziarele publică o telegramă din Valadolid, arătând un caz de fecunditate extraordinară. D-na Camilla Lorenzo, în vârstă de peste 65 ani, a născut zilele a­­cestea pe al 29-lea copil. Iată o spaniolă căreia patria nu-i va putea imputa nicio­­dată că nu şi-a împlinit cu pri­sosinţă prima datorie a unei femei către tara sa. Interesant este că d­ na Lo­renzo a dat Spaniei efectivul u­­nui pluton neciupit de gărzi şi corvezi. Dar şi mai interesant este că această mamă admira­bilă, mobilizată voluntar în cel mai greu serviciu, a rămas în plin exerciţiu al funcţiunei până la vârsta când altele se mulţumesc să-şi ducă de mână nepoţii şi strănepoţii la pano­rame. E adevărat că temperamentul femenin din ţara care a dat lui Bizet pe Carmen, putea să producă fecundităţi excepţionale, dar sunt sigur că nick Zola nu aspiră la asemenea rezultate, a­­tunci când scria ,,Fecandicé‘‘, pe coperta căreia î-ar sta aşa de bine d-nei Lorenzo în mijlo­­cul celor 29. In schimb, Malthus s’ar lua cu mâinile de păr dac’ar citi depeşa din Valado­lid, şi alarma lui în contra pri­mejdiilor sporului normal de populaţie ar* degenera într’o a­­devărată panică. Dar să lăsăm la o parte pe romancieri şi economişti cari jonglează cu frazele şi cu ci­frele, şî să judecăm lucrurile serios. Este incontestabil că re­cordurile celor ce trec în tot ca­nalul Mânecii sau fac 500 km. pe oră cu aeroplanul, ră­mân pe jos faţă de victoria bravei spaniole, fără să ne oprim asupra circumstanţei remarcabile că pe când ,,aştî“ sporturilor obicinuite sunt tot­deauna tineri, ea se găseşte la o­etate când chiar femeile ad­mit, fără să vadă aci o lipsă de educaţie, că nu se mai poate vorbi de floarea vârstei. Un singur lucru ar putea im­puta d-nei Lorenzo cel cari ca­ută pete în soare şî noduri în papură. Nu este oare nitel egoism ca în această lovitură universal admirată să treacă sub tăcere numele tatălui celor 29 copii, care în definitiv ar avea şi el dreptul măcar la ciosvârta de celebritate proporţională a­­portuluî său indispensabil ? Afară numai dacă chestia pă­rintelui n’ar prezenta oarecarî dificultăţi, asupra cărora nu este elegant să se insiste. In cazul acesta, ne­mai fiind nici o umbră pe lumina gloriei din Valadolid, nu rămâne decât să fie dată ca exemplu şi să se zică obicinuitul. Cei mulţi îna­inte ! Don José PRESA FRANCEZA CONDAM­NA INTRANSIGENTA AME­RICANILOR Paris. 28. — Telegramă parti­culară — Refuzul Statelor Unite de a accepta prim­a propunere a d-lui Caillaux a surprins par­­curile oficiale, care erau opti­miste. Ziarele de seară îşi exprimă durerea că „10 ani după o victo­rie care a salvat civilizaţia, vic­torie câştigată cu sacrificiul atâtor vieţi pierdute în lupte sângeroase. America — încăr­cată de aur — caută să ne a­­pese la adăpostul legei credito­rilor. Dacă d. Caillaux se înapoiază fără a fi încheiat acordul pe care 11 nădăjduim, toate parti­dele vor aproba atitudinea lui“. Deputatul Bonnefous, mem­bru în comisiunea financiară, condamnă în „La Liberte“ pe acei politiciani americani, care încearcă să stoarcă Franţa. Nimeni nu şi-ar da votul unui guvern francez care ar susţine că Franţa poate să plă­tească aliaţilor ei mai mult de­cât ea primeşte de la foştii ei inamici învinşi. D. Bonnefous aminteşte ulti­ma sa întâlnire cu d. Wander­­bilt, în cursul unei călătorii în Maroc. Acesta din urmă recunoştea că Franţa de azi nu poate plăti datoriile sale,, şi-a sugera ideea de a se trimite o misiune la Washington, unde se va putea — zicea el — ajunge uşor la o desăvârşită înţelegere cu Fran­ţa. D Bonnefous a repetat acea­stă convorbire a d-lui Louis Du­bois, fostul preşedinte al comi­­siunei de despăgubiri, care a răspuns că şi­­ observatorul american în conferinţă i-a făcut cam aceleaşi comunicări. Cercurile oficiale păstrează totuşi încrederea că, deşi punc­tele de vedere francez-amencan sunt diferite, se va putea ajun­ge d­­n urma tratativelor ulte­rioare ale d-nuî Caîllaux — la un accord echitabil. SE FACE ÎNŢELEGERE Paris, 28 (Rador). — Telegra­mele sosite astăzi din Washing­ton anunţă o tendinţă de apro­piere între punctele de vedere francez şi american în chesti­unea datoriilor. Franţei nu i s’au făcut concesiunile la care avea dreptul — declaraţiile dă lui Barrosssa — (Dela corespondentul nostru) Paris, 28. — D. Louis Barthou la deschiderea consiliilor gene­rale, a pronunţat un discurs în care a vorbit de Intenţiile Fran­ţei da a-şi restabili situaţia fi­nanciară şi economică. Franţa nu se poate lăsa sugru­mată de datoriile contractate în timpul războiului pentru inte­resul comun. Războiul a fost dus pe teritoriul său, care a de­venit locul sacru, în care s’a scris carta libertăţii omenirii. Franţa — a spus d. Barthou — nu e din categoria acelo­ra, care să se îmbogăţească dau falimente peste falimente. Am fost tratatţi cu ingra­titudine, de oarece în toate conferinţele şi negocierile da până acum nu s’a ţinut seamă de pustiirile făcute de război, şi deci de dificultăţile ce s’au ivit din această cauză. Creanţa Fran­ţei asupra despăgubirilor de răz­boi a suferit mari scăderi din cauza concesiunilor făcute în­vinşilor, concesiuni care nu s’au făcut în schimb Franţei. Mie propuneri franceze au deschis calea unui acord grabnic Paris, 29 (Rador). — D. Cail­­laux a remis în reuniunea ple­nară a delegaţilor francezi şi americani o notă explicând punctul de vedere şi capacita­tea de plată a Franţei Delega­ţii americani au început ime­diat examinarea propunerilor franceze şi vor prezenta răspun­sul în şedinţa plenară urmă­toare. Un înalt personagiu ameri­can a declarat că d. Mellon este optimist şi satisfăcut de progre­sul negocierilor care îşi urmea­ză cursul normal, fără a putea fi vorba de vreun impas. « Washington, 29 (Rador). — In şedinţa plenară de ori după amiază, delegaţii americani au remis d-lui Caillaux răspunsul la propunerile prezentate in şe­dinţa de dimineaţă de delegaţia franceză. * Londra, 29 (Rador). — Reu­ter anunţă din Washingtoni că în cursul ultimelor întreve­deri dintre d-nui Caillaux şi Mellon au fost lămurite nume­roase puncte de neînţelegere cu privire la sugestiunile cuprinse în contrapropunerile america­ne. In felul acesta s’a deschis calea pentru încheerea unui a­­cord grabnic. Se crede, că d. Caillaux va stabili Miercuri sau joi un plan de consolidare care, uşor de mo­dificat, va fi acceptat de dele­gaţii americani şi supus pre­şedintelui Coolidge cu recom­an­­daţia de a-l ratifica şi de a-l pre­zenta congresului pentru apro­barea finală. Italia contra plăţii datoriilor din război se susţine că datoriile sunt ale aliaţilor Roma, 28. — întreaga presă italiană, atât fascistă cât şi an­­ti-fascistă susţine că ar fi ne­­drept că Italia să fie obligată a plăti datorii făcute în scopul de a asigura victoria comună fi­nală, şi nu aprobă nici de­cum punctul de vedere american in chestia datoriilor interaliate. Trebue amintit, că dacă Italia ar fi n©voită să plătească do­bânzile şi capitalul tuturor da­­toriilor contractate către State­­le Unite, şi Marea Britanie, a­­bia i-ar ajunge bugetul. Giuseppe­­Paratore fost mi­­nistru de finanţe, scrie în Gior­­nale dItalia: „Italia neavând resurse suficiente spre a face faţă tuturor datoriilor sale, pla­­ta integrală a acestora ar pu­­ne-o într’o stare de servitudine economică, lucru la care nu ar putea fi forţată acum. Abia pes­te patru ani va fi în măsură să sacrifice acestor datorii partea ei din despăgubirile primite de la Germania, în nici­un caz insă nu făgădueşte să plătească mai mul decât va primi din despă­gubiri. Dacă Statele Unite nu vor accepta acest punct de ve­dere, Italia va fi obligată să aducă chestiunea in faţa Curţei Internaţionale din Haga’’. Ziarele din opoziţie critică politica inconsecventă a guver­­nului de a insista adesea ori a­­supra prosperităţei fără sea­măn a Italiei, pe când in acelaş timp declară, că Itala n’ar pu­­tea plăti datoriile externe fără a suferi consecinţe dezastroase Totuşi cred că In faţa necesită­­ţii de a se ajunge U­­n acord care i.ar înlesni Italiei contrac­tarea de non­ împrumuturi me­­nite să nu stabilizeze valuta, ar fi bine ca publicul american să cunoască adevărata capacitate de plată a Italiei Mai departe, ziarele Insistă, ca delegaţii italieni să caute a demonstra Statelor­ Unite, că cea mai mare parte din datori­­ile contractate nu trebue privită ca datorii eile Italiei, ci ale tu­turor aliaţilor. Astfel se va pu­tea obţine nu numai condiţiuni acceptabile de plată, ci şi o eventuală reducere din capital precum și dobânzi.

Next