Universul, noiembrie 1925 (Anul 43, nr. 252-276)

1925-11-01 / nr. 252

»Ml nm.-«r. 252 Dantnlci t HoemtrH HM viticol practic • Tnv&ffiTn&ntiliil VÎtîOOâ practîc «lin România, in starea în care se găseşte astăzi, nu mai poate să corespundă progresului şi nevoilor tării; el are absolută nevoie de a fi reorganizat pe baze noul şi golide, Iar pentru a. 0 easts, trebue să «o ţină seamă: 1) De rezultatele legii din 1901. 2) De starea acestui Învăţă­mânt in provinciile alipite. 3) De situaţia Iul In ţările mal înaintata 4) De situaţia şcolilor noastre de viticultură astăzi. 5) De situaţia celorlalte ra­muri de Învăţământ practic din ţara noastră 6) De cerinţele şi progresul iştiiinţei viticole, ţării şi ale fie­cărei regiuni de podgorie, pre­cum şi cu cultura poporului. , 1. REZULTATUL LEGII DIN­­ 19­0­1 " învăţământul viticol practic (inferior) este încorporat la în­văţământul agricol general şi se conduce, prin subînţeles, du­pă legea de la 1901, în care nu se pomeneşte nimic de şcolile de viticultură. In regulamentul din 1903 se vorbeşte numai de şco­lile elementare de viticultură; şcolile inferioare de viticultură nu existau. Consecinţa este că aceste şcoli sunt fără lege, fără regulament şi fără un program analitic al lor propriu, de cari au’nevoie absolută. , 2. STAREA IN PROVINCIILE­­ REALIPITE V in Transilvania suf­t două şcoli practice de viticultură: la Diosig, în Jud. Bihor, după ti­pul german Înfiinţată la 1870 şi o alta La Minis, lângă Arad, înfiinţată la anul 1880 id­. In Basarabia una singură la Sahara, la Jud. Orheiu, Înfiin­ţată la 1905. « Organizarea şl înzestrarea lor e mai bună ca a celor din ve­chiul regat». Dacă din organizarea şi în­zestrarea lor nu am avea de copiat chiar noi, avem însă da­toria de a ţine seamă de anu­mite lucruri foarte buna Aceas­ta şi in vederea unificărei în­tregului învăţământ viticol, 3. situaţia IN ALTE ŢARI ! In Franţa, învăţământul vi­ticol Inferior este reprezentat prin şcolile practice de viticul­tură, prin ferme-şcoli viticole pară de viticultură (în Austria). (Toate sunt Împrăştiate In dife­rite puncte viticole ale ţarei, păstrând fiecare o independenţă aproape completă. In Italia, Învăţământul viti­col Inferior este reprezentat prin 5 şcoli practice, alipite de fie­care din cele 5 şcoli medii viti­cole şi prin catedre ambulante, câte una de fiecare regiune vi­ticolă. Toate sunt grupate pe regiuni şi adaptate nevoilor res­­pectiva . In Germania şi Austria, învă­ţământul viticol inferior este re­prezentat prin şcolile practice de viticultură regionale şi prin şco­lile de iamnă sau catedrele am­bulante. Şi aici şcolile sunt gru­pate pe regiuni viticole, numai că pe lângă cele 5 şcoale Inferi­oară de viticultură, (In Austria), sunt lipite 5 catedre ambulante. Toate sunt Înzestrate cu tot ce le trebue şi s’au înfiinţat du­pă ce au avut necesarul. Toate sunt puse In situaţii e­­gale cu similarele lor şi aduse la zi cu nevoile regiunei unde se găseşte şcoala. In ultimul timp s’a ajuns ca fiecare şcoală să aibă o libertate aproape completă la ce priveşte partea tehnică, având comitete regionale de legătură şi mer­gând pas cu pas cu progresul ştiinţei viticole şî nevoile regiu­nea la care se găseşte şcoala. Personalul didactic are tim­pul necesar ca să se ocupe cu lucrări de ştiinţă. Toate aceste şcoli sunt echivalente cu gim­naziile noastre. 1. SITUAŢIA CELORLALTE RAMURI DE INVATAMANT PRACTIC DIN ROMANIA Făcând o comparaţie Intre di­feritele categorii de şcoli din ţară, găsim că şcolile de viticul­tură —­ ca şi cele de agricultu­ră—au fost tratate cu multă vi­tregie şi puse, dela Început, ta­­tr’o situaţie de inferioritate. Pentru toate celelalte şcoli s’au găsit Şi se găsesc bani pen­tru Înzestrare, timp pentru legi­ferare şi dragoste pentru a le susţine şi a le ţine la curent cu progresul; pentru şcolile de vi­ticultură şi agricultură nu s’au găsit nici bani pentru a Ie în­zestra nici timp pentru a le da o lege, un regulament şi un program analitic, şi nici dra­goste de a face din ele aceea ce trebuie să fie. Şcolile profesionale gr. I, şco­lile elementare de comerţ şî şco­lile inferioare de meserii, au fost mai favorizate. Printr’un de­­cret-lege de acum 5 ani, maes­­trele de lucru au fost echiva­late cu profesoarele de studii şi cu profesorii şî profesoarele din învăţământul secundar,­ aşa că şcoala în întregime, din punctul de vedere moral, a fost echiva­lată cursului secundar, deşi cul­tura generală şi a maestrelor şî a elevilor este cu a dascălilor e­­gală cu a celor dela şcolile infe­rioare de viticultură. Cu şcoalele comerciale elemen­tare ca şi cu cele Inferioare de meserii s’a făcut cam acelaş lu­cru, ba până şi şcoalela primare­­complimentare prin dispoziţiu­­nele art. 59 şi 60 ne-au luat-o Înainte. ,, C. Hogaş Director şcoala viticolă Huşi Expoziţia horticolă din parcul Carol I După­­cum am mai anunţat, expoziţia de produse horticole va fi inaugurată în prezenţa Fa­miliilor Regale şi,Princiare în ziua de 7 Noembrie, ora 11, dîm. S’au primit numeroase adesemi dela expozanţi, astfel că totalul lor va fi îndoit decât cel din a­­nul trecut. Pe lângă flori şi plante, atrac­ţia deosebită o va face pavilio­nul fructelor, care va arăta mi­nunatele bogăţii ale livezilor noastre.­­ O largă participare au asigu­­rat-o direcţia horticolă din mi­nisterul de agricultură precum şi direcţia învăţământului agri­col, apoi numeroşi particulari, proprietari de livezi. Este de do­­rit ca un public cât mai nume­ros să cerceteze această mani­festare. Şcolile pot vizita gratuit a­­ceastă expoziţie sub conducerea d-lor profesori respectivi, însă numai între orele 8—10 şi 1—3, adresându-se comisarilor aflaţi la fiecare pavilion. Expoziţia rămâne deschisă de la 7—11 Noembrie. Vizitatori­lor din provincie li se acordă o reducere de 50 la sută pe cfr. astfel că luând un bilet întreg îl pot folosi şi la înapoiere dacă este vizat, Ini mod gratuit, la ca­­ssele de bilete ale expoziţiei, ■xox- uNimsui PAGINA AGRICOLA Reorganizarea invățământului Demisia prof. Ion Athanasiu O pierdere pentru zootehnie Mulţi aud poate pentru prima oară de acest nume. Ziarul „Uni­­versul“’ i-a publicat de curând o serie de articole referitoare la organizarea învăţământului su­perior. Profesor la facultatea de şti­inţe şi medicină veterinară, di­rector al institutului de fiziolo­gie animală- fost rector al Uni­versităţii din Bucureşti, prof. Ion Athanasiu este una dintre perso­nalităţile cele mai distinse ale ştiinţei noastre. Numele său de mult a trecut hotarul ţării, prin lucrări de valoare în domeniul fiziologiei animale, înainte de război, fusese şi subdirectorul institutului Marey din Paris. Un savant în adevăratul În­ţeles al cuvîntului. S’a dedicat cu totul ştiinţei. La intervale de 2—3 ani publică câte o comunicare, prin care lă­mureşte noui taine ale vieţii or­ganismului animal. Depune un deosebit devota­ment pentru „Societatea de bio­logie“, unde, împreună cu cei mai de seamă pontifi ai ştiinţei: prof. dr. Cantacuzino, Marines­­cu, Danielopol, Riegler, etc., etc., a creiat un curent ştiinţific care a făcut cinste ţării peste hotare, comunicările făcute la această­ocietate fiind publicate la „Ana­lele de biologie” de la Paris. Prof. I. Atanasiu este şi un îndrumător nepreţuit. Graţie a­­cestui fapt, s’au format şi au a­­juns să colaboreze cu „profeso­rul”, noui forţe în domeniul şti­inţei. Prof. dr. Călugăreanu, Ni­­ţescu, Drăgoi,­­ Răşcanu, Radu Vlădescu, Martinescu, etc., sunt discipolii săi. Numeroase­ personalităţi vin la „Profesor” să-l consulte, asupra cercetărilor de ordin ştiinţific. Este un adevărat pelerinaj la in­stitut. Cursurile prof. Ion Athanasiu, încadrate cu numeroase demon­­straţiuni şi însoţite de lucrări practice, sunt, nu numai pentru studenţi, dar şi pentru cei ce au terminat studiile, adevărate con­ferinţe de completare, cari pun pe auditor la curent cu ultimele noutăţi. Astfel se explică prezen­ţa la cursuri a numeroase perso­nalităţi, în afară de studenţi. Prof. Ion Athanasiu, a atacat şi diferite probleme la ordinea zilei, căutând să le redea pe În­ţelesul tuturor; revista „Renaş­terea Română” este una din a­­ceste manifestări.* S-a ocupat şi a dat prilejul să se cerceteze în laboratorul său, valoarea alimentară a alcoolulu» şi a porumbului. Deasemenea a îndemnat să se studieze hrană ţăranului român; a stabilit, pentru întâia oară în ţara noas­tră, raţiile necesare cailor ar­matei. Iată ce ne leagă pe noi agro­nomii de acest mare savant. El s’a ocupat şi de marile probleme agricole, vitale pentru o ţară plugărească. Şi îi suntem recu­noscători pentru concursul dat, căci ne-a luminat şi ne-a îndru­mat.* In plină putere de muncă, prof.­­ Athanasiu părăseşte învăţă­mântul. Mai mult, părăseşte ţara şi intenţionează să se stabilească în Franţa. E o pierdere mare. Cauza ?... E tristă. Pleacă pentru că statul nos­tru nu găseşte câteva sute de mii de lei, ca să înzestreze anual In­stitutul de fiziologie animală, focar de lumină ştiinţifică şi de demnitate naţională. Şi totuş poate nu ne-ar fi pă­răsit. Muncea în ţară cât îi per­miteau aparatele ce le avea şi apoi pleca în Franţa, unde îşi termina cercetările. Făcea sa­crificii personale, căci este un bun român şi un mare patriot. Dar paharul s’a umplut. In vara aceasta, pe când se afla In Olanda la prof. Eintoven, unde îşi termina o lucrare, se dă ordin să se dărâme vechiul in­stitut de fiziologie animală, fără ca cel nou să fie gata. Deci, fără fondurile necesare pentru cercetări şi fără institut, lata realitatea. Iată cum pier­dem pe cei mai buni îndrumători ai ştiinţei. Prof. N. A. Dumitrescu Vinificaţie Vinul dulce (tăiat) Vinul se poate menţine dulce până în primăvară, în următoarele cazuri : Când s’a cules târziu şi n’a putut fermenta din cauza ră­­celei; Când din cauza bogăţiei în zahăr a rămas o mare parte din el nefermentat; Şi, în fine, când mustul a fost împiedicat să fermen­teze, a fost tăiat, prin adăo­girea unei substanţe oare­care, (de regulă acidă), care amorţeşte sau omoară fer­menţii. Vinul rămâne nefer­mentat (dulce, must) câtva timp. Mulţi săteni caută pe cât se poate să împiedice fer­mentaţia mustului — să-l ta­ie, cum zic ei — prin adăo­gire de substanţe acide. Mo­tivul este că vinul dulceag este căutat de cârciumari, fiindcă este cerut de consu­matori ca vin nou şi în pri­măvară, fermentând complet, va da un vin bun, tare. Când vinul dulceag­ este natural, cârciumarii câştigă , iar în cazul când este tăiat sunt înşelaţi consumatorii, cari plătesc o băutură fără valoare şi, în majoritatea ca­zurilor, vătămătoare sănătă­ţii. Multe vinuri sunt tăiate cu substanţe oprite de lege, cum este acidul salicilic. Intre substanţele şi mij­loacele permise de lege pen­tru a împiedica fermentaţia mustului pentru câtva timp, sunt: acidul sulfuros, meta­­bisulfitul de potasă, căldura şi hrănirea vinului nou cu must dulce. Acidul sulfuros, produs prin arderea a 2 luni, 3 gra­de puciosă şi incorporat în­­tr’un hectolitru de must, îm­piedică în parte fermentaţia. Cel produs prin arderea a 5-6 grame pucioasă la bl. de must, împiedică complet fermentaţia, pentru câtva ti­­mp Metabisulfinul de potasa, întrebuinţat în doză de 20— 25 gr. la bl. de must, împie­dică complet fermentaţia, încălzind mustul proaspăt la 65 grade, se obţine acelaş­i efect, mai ales dacă se ţine vasul astupat cu un dop de vată sterilizată, care împie­dică fermenţii din aer să pă­trundă în vas. Acest mijloc îl găsesc cel mai bun, fiind natural. Un procedeu şi mai natu­ral şi cu bun efect asupra calităţii vinului, este acela al unor mari proprietari, cari umple vasul cu must cam pe trei sferturi, îl lasă să fer­menteze şi, după ce a stat din fermentaţie, îl umple (îl hrăneşte) cu must dulce, pro­venit din strugurii lăsaţi pe butuc sau culeşi şi ţinuţi 2— 3 săptămâni sub acoperiş, pe aşternuturi. In felul acesta se pregăteşte vinul tare şi dulceag — vin de desert. Numai prin acest din urmă mijloc vinul se păstrează până la bătrâneţe dulceag, deoarece capătă 14—15 grade alcool, fermenţii nu mai pot lucra şi zahărul de prisos ră­mâne nedescompus şi dă dul­ceaţă vinului. Prin acidul sulfuros, metobisulfit sau căldură, nu se poate avea vin dulceag decât până în primă­vară, cel mult. Pentru ca să prelungim starea de must sau de vin dulceag prin acidul sulfuros (fie provenit din pucioasă, fie din metabisulfit), trebuie să întrebuinţăm doze mari şi re­petate şi, în atare cazuri, ris­căm să dăm vinului gustul de fum de pucioasă (ouă clocite) şi să contravenim legii prin sporirea acidului sulfuric şi a potasei, din vin, care, de la o anumită doză fac vinul vă­tămător sănătăţii. Trebuie ştiut că numai vi­nul complet fermentat (nor­mal, natural), este vinul care se poate păstra şi învechi. Şi numai vinul complet limpede (cristalin), este băutura hi­­gienică şi generoasă. Toate vinurile dulcegi pentru un timp sau menţinute dulcegi prin diferite substanţe (nu mai vorbesc de acidul sali­­cilic), sunt vinuri bolnave, nehigienice şi deci vătămă­toare sănătăţii consumatoru­lui.­­ Dobre Rădulescu Șef de regiune viticolă Premii pentru cârti fie agricultură Societatea Centrală Agricolă a fixat suma de 100.000 lei pen­­tru premierea cărţilor de agri­cultură şi a stabilit următoarele condiţiuni­: 1) Un premiu de 70.000 lei pen­tru lucrare cu caracter agri­col, care să cuprindă cele mai bune noţiuni tehnice şi practi­ce, pentru punerea la valoare a proprietăţei rurale, dându-se o m­ai mare atenţiune proprietăţei mici şi mijlocii. Se va putea alcătui tipuri de gospodării pentru diferite supra­feţe, cu modele de organizare completă, planuri de cultură, e­­valuări de capitaluri in Inventar şi de exploatare, după regiuni, etc. Lucrarea va mai cuprinde: a) o parte economică, la care să se arate foloasele unei exploa­tări raţionale, oragnizată pe baze moderne, şi avantajele coopera­ţiei agricole, sub toate formele; b) o parte socială în care să se stabilească rolul la Stat al populaţiunei rurale şi a tuturor acelora cari se îndeletnicesc cu activitatea agricolă. Lucrarea va trebui să aibă, pe lângă forma Instructivă, un ca­­carter de vulgarizare a noţiuni­lor tehnice şi economice, precum şi să constitue o operă de pro­pagandă caldă şi entuziastă a întregui vieţi agricole. 2) Un premiu de lei 20.300, pentru lucrarea care va fî cla­sificată a doua. 3) Lei zece mii, premîu de în­curajare celorlalte lucrări. 4) Manuscrisele se vor pre­zintă până la 1 Februarie 1926, scrise numai pe o singură faţă şi însoţite de un plic închis, care să conţină numele autorului, iar pe plic acelaş motto pus pe lu­crarea prezentată. Manuscrisele vor fi depuse la secretariatul societăţii, strada C. A Rossttî 5, Bucureşti. XOX- înfiinţarea „Societăţii centrale de aplcn­burâ din taiotau Duminică 25 Oct. a. c. a avut loc, la sala Bursei dia palatul Cameral de Comerţ. Constitui­rea ,,Societăţii Centrale de Api­cultura dia România“. S-a renunţat la denumirea de „Uniunea generală“, urmând să fie numită astfel o federală ce, eventual, s’ar forma din toate societăţile de apicultura dinn ţară. Au luat parte un mare număr de stupari veniţi din toate un­ghiurile ţării. Dezbaterile au fost conduse de preotul dr. N. Martinovicî din Banat şi de d. D. J. Stamatelache, apicultorul ministerului agriculturii. S’a dat citire statutului care s’a votat în unanimitate. Scopul societăţii este de a promova interesele membrilor ei şi a conlucra pentru propă­şirea apiculturii în România, stimulând şi ajutând statul. Primul comitet ales se com­pune dta­d-nic: A. Bulighin, pre­şedinte; D. Stamatelache vice­preşedinte ; Daniel Constatines­­cu, secretar general; G. Turcu, casier; D. Căpăţână, secretar­­bibliotecar şi Tache R. Tones­­cu. G. Idriceanu, P. Cuşniţov şi I. Dinescu, membri. Preşedinte de onoare şi pro­tectorul societăţii a fost pro­clamat de ministru al agricul­turii, iar vice-preşedinte de o­­noare S. S. Pr. Dr. N. Marti­­novici, membri de onoare d-nii G. Ionescu-Sişeşti, D. Căruntu, A. D. Carabella D. I. Ştefănes­­cu, N. Dăscălescu, Christ. Staico­­vî­cî, C. Xeni, Cil. Fara­udo, dr. Vetep. Cei’năîanu, dr. vet. FI. Begnescu, G. Stoiaescu şi N. Ni­­colaescu. Sediul ..Societăţii centrale de apiculturii din România“, este în Bucureşti, strada Rotari 38, unde se primesc adeziunile. Toţi apicultorii sunt îndem­naţi a se înscrie în această so­cietate, care prin faptul că are sediul în Capitală, va susţine cu mult folos interesele apicul­torilor..­­«w Timpul plantării pomilor roditori a sosit. In ţara noa­stră, cu climă aşa de schim­bătoare, de cele mai multe ori uscată în timpul verii şi foarte geroasă iarna, planta­­ţiunile de toamnă dau în­tot­deauna rezultate mai bune la prindere ca cele de primă­vară. Pomul plantat toamna se foloseşte de umezeala ier­nii, o înmagazinează pentru a o utiliza la prindere şi în timpul secetos al verii. Ră­dăcinile pomului se prind mai bine de pământ şi ele în­cep să lucreze de vreme, fiind deja pregătite pentru vegeta­ţie, când soseşte primăvara. Numai în pământurile u­­mede nu e bine să se planteze de cu toamnă, căci, în acest caz, rădăcinile pot să putre­zească. Plantând pomii primăvara, adesea ori îi apucă uscăciu­nea ; vânturile le usucă rădă­cinile şi dacă nu se udă din belşug, pier mai mult de ju­mătate. Dar, în afară de timpul plantării, se fac, cu sau fără ştiinţă, greşeli fundamentale la plantarea pomilor, cari, chiar dacă nu compromit în întregime plantaţia, produc pagube însemnate. Vom enumăra câteva din ele, arătând totdeodată şi mij­loacele de îndreptare : 1) Nu se ţine seamă dacă specia sau varietatea se potri­veşte unde se plantează Cai­sul, vişinul, cireşul, piersicul, gutuiul şi anumite soiuri de pruni, merg bine în regiunea de câmpie, pe când mărul, părul şi în general prunii, sunt mai potriviţi pentru re­giunea de coline şi de munte. Poate să meargă şi când îi plantăm pe unii în locul alto­ra, dar rezultatele sunt slabe. Anumitor varietăţi de pomi le plac anumite regiuni şi si­tuaţii. Astfel găsim în Ardeal frumoasele mere Pătule, Jo­nathan, prunele de Bistriţa, nucile de Sebeşel, etc.; pe va­lea Oltului şi în Argeş merele Creţeşti; în Moldova merele Domneşti; în Basarabia perele Bosc, Hardenpont, merele Cal­­ville du roi, London Pepping, etc., etc. Cine doreşte să facă planta­ţie comercială, trebue să ţină seamă dacă speciile sau va­rietăţile ce doreşte să plante­ze reuşesc sau nu în regiunea unde se găseşte. Informaţiuni se pot lua de la plantaţiunile mai vechi, care s’ar găsi prin împrejurimi. 2) Se plantează prea des. Nu li se lasă pomilor distanţa necesară pentru a se dezvolta în voie. Pentru aceea vedem plantaţiuni îmbâcsite, cu co­roana ca mătura, nerodind niciodată. Mugurii purtători de fructe nu se pot forma de­cât la lumina soarelui. Chiar dacă înfloresc la umbră, nu leagă rod. Nu e nici un folos dacă plantăm prea des. Mun­că şi cheltuială multă şi inu­tilă. Prunii, caişii şi perii să nu se planteze mai des ca 6 m.; cireşii, merii la cel puţin 8 metri, mai bine la 10 m.; iar nucii la cel puţin 10 m.15 m. Pomii pitici se pot planta ceva mai des, dar niciodată prea apropiaţi. 3) Se plantează prea adânc. Pornind de la faptul că ume­zeala se găseşte în adâncime, se îngroapă pomii până în fundul gropii, fără a se ţine seama că adâncimea prea mare îi omoară. In regulă generală pomul nu trebuie îngropat mai a­­dânc de cum a fost în şcoala de pomi (pepinieră) de unde a fost scos. Coletul sau punc­tul d­e trecere între tulpină şi rădăcină, trebue să rămână la faţa pământului, ba chiar cu două degete să fie mai deasu­pra, aşa că după îndesarea pământului, el să rămână la nivelul gropii. 4) Nu se îndeasă îndeajuns pământul la rădăcină. Din a­­ceastă cauză rădăcinile nu vin în atingere cu pământul, ră­mân locuri goale, pline cu aer, care usucă rădăcinile şi po­mul nu se prinde. Am putea spune că nereuşita prinderii pomilor se datoreşte în pri­mul loc acestei ca­uze. Pămân­tul trebue foarte bine îndesat, aşa ca cele mai mici rădăcini sa vie în atingere directă cu pământul. 5) Nu se pregătesc gropile când şi cum trebue. Gropile în cari se plantează pomii tre­bue făcute cu cel puţin 2—3 luni înainte de plantare, pen­­tru ca pământul să se poată ae­risi cum trebue. Ele trebuesc să fie destul de largi şi de a­­dânci, să aibă 1 m. şi 50 lăţi­me şi 60—70 cm. adâncime. In gropi mici, cât căciula, şi făcute în momentul plantării, nu poate să trăiască şi să se dezvolte pomul. 6) Nu se ştie nimic din ope­raţia tehnică a plantării. Po­mii trebue scoşi cu cele mai mici rădăcioare din pepinie­ră. Să fie feriţi de îngheţ sau uscăciune, până la plantare. Să se scurteze puţin vârfurile rădăcinilor zdrobite şi extre­mităţile crăcilor, în momentul plantării. Tăierea propriu zi­să trebue să se facă numai în al doilea an de la plantare. Tutorele sau parul de care se leagă pomul trebue fixat cu ei se cade în fundul gropii, să se înfigă alături de pom, după ce acesta s’a plantat. Să se umple groapa şi să se pună peste rădăcinile pomului nu­mai pământ bun, mărunt, tras cu sapa de la suprafaţă, iar nu pământul viu, scos din fun­dul ei. Să se facă legătura de tutore cât de slab, pentrucă prin îndesarea pământului pomul să nu rămână spânzu­rat de tutore. Dacă plantarea se face primăvara, rădăcinile să se înmoaie într’o mocirlă făcută din apă, baligă de vacă și pământ și apoi să se ude cu 2—3 căldări de apă. Să se îm­­prejmuiască ca să nu fie loviţi de vite sau roşi de iepuri. Un coş de băligar putred, pus la rădăcina pomului, păs­trează umezeala, împiedicând uscăciunea. Pe vreme sece­toasă, vara, e bine să se ude din când în când. , D. I .Ştefănescu Directorul horticulturii Pomicultură Greşeli fundamentale la plantarea pomilor roditori Motorul de Motorina RIESEL­-ART Guldner-Motoren Ges. Aschaffenburg SI tal, el. Familia: I crai, tal­erO SOLID SIMPLU ECONOMIC Pornire automată în 30 secunde Poate fi pus în funcţiune de ori­cine. Nu e nevoe de mecanic special Fabrica fiind foarte aglomerată cu comenzi pentru acest tip de motoare, numai clienţii serioşi sunt rugaţi a se adres­a la Reprezentantul General look­ Uf Mill Bucureşti, Str. Carol 19 Telefon 46/41 cel mai Agent de vânzare In conformitate cu ordinul prea venerabilului Consistor arh­idie­­cezan din Sibiu Nr. 1255 Epitr. din 14 Februarie 1925. Comitetul parohial al Bisericii Sf. Nicolae din Braşov-Şchei publică licita­­ţiune cu oferte închise şi verbală, care se va ţine la Braşov în 15 Noembrie 1925, ora 11 a. m., în sala de şedinţe a Comitetului, pentru vânzarea pădurilor susnu­­mitei Biserici din judeţul Buzău şi anume: a) pădurea dela Sudiţi, teren şi produs, în întindere de 231 ha. 9395 arii, conform Cadastrului Buzău. b) pădurea dela Meteleu, teren şi produs, în întindere de 105 ha 5466 arii, conform Cadastrului Buzău. Ofertele închise şi sigilate con­ţinând radiu de 10 la sută în nu­merar la suma oferită, se vor înainta Biroului parohial până în ziua licitaţiunii 15 Noembrie a. c., ora 11 a. m.; orice oferte îna­intate după acest termen nu vor fi luate în considerare. Preţul de începere (strigare) la licitaţiunea verbală este de lei 30.000, (treizeci mii) pro hectar şi de la acest preţ concurenţii vor a­­vea să depună radiu de 10 la su­tă, pe care îl va întregi după în­cheierea licitaţiunii la suma co­respunzătoare preţului oferit mai mult. Condiţiunile de licitare şi in­formaţii se pot lua de la Biroul Comitetului Bisericii Sf. Nicolae din Braşov, Braşov, în 14 Octombrie 1925. Preşedinte : Dr. N. Sfinghe paroh Secretar : Vas. Iordacne. 558 i Alambicuri Cazane de Aram­a Cazace de Aramă pentru rufe 8525 furnizează prompt din depozit. Fatala Iu­lie­mi Biroul: Strada Portului No. 9 penteis Suică P­ARFUMERIA CORYSE -PARIS­­Presintă onoratei sale clientele, produsele originale, In magazinul special din CALEA VICTORIEI 70 (Vis-a-vis de Pasajul Domits) Toate produsele casei se vând în irotail cu gramul cu preţuri MODERATE La 15 octom­brie a apărut „RADIOFONIA“ Revistă publicată ,cu îngrijirea Asociaţiei Prietenilor Radiotele­foniei. Cuprinde articole interesan­e şi îngrijite scrise de cei mai buni specialişti ai noştri. învăţaţi să vă folosiţi de aparatele de recepţie, aflaţi cele mai mari şi interesante aplicațiuni ale radiotelefoniei, citind „RADIOFOKIA" Care apare la 1 si 15 a!e fiecărei luni 3552 RULMENȚII C@î mm tasfî la WaSso» & Yoaell Sos. Aaon. Com. «Se Umposri si Ssport. București Str. Câmpineanu 13— 15 3^58 Pepiniera „Excelsior“ MARIAN, PiatraOlt Pomi Roditoride A **' Seriaotoşi, viguroşi, Creştere­a din StarfoSiiă, Varietăţi numeroase şi sacese EFT1N1 Pepiniera „EXCELSIOR“ MARIAN, Piatra-Ctt 5501 IHI iele mai moderne Motoare DIESEL Cele mai economice „ Cu si fara compresoare -Multe instalatii in tara A B-wapria Tinkower Str.Alex. Lahovari No 5o Bucureşti Talefon 69-21 TIPURI Pg&Yiây TUajRJ din BildN inele de fântână, treptea, etc maşini pentru fabricarea ţiglei din ciment­ pentru acoperiş, cărămizi din beton, blocuri scobite, dale şi plăci din ciment—mosaic terazzo-granitoid şi de trotoare. In­stalaţii comp­acte pentru fabricarea de ardesie din as­est ciment „ETERNIT“ furnizează prompt din magazinele din Braşov M­ODERN A­4 Maşini de Construcţiuni şi Radiatori S. A. Braşov, Str. Înfundată 12 (Kis utca). Te­lfon 578 Înainte de cumpăraţi maşini, inspecţionaţi bine asortat depozitul —Ml NIMII MMII Ni’«« IMIIIM 1^11^ll^li 793(4) Cereți catalogul MÉMBBMKaaüiiBiiRMHHraBPBBiRiBBiriirowniKMs Lasasjacs^aiaimsasmnaaEaesmmmm Fabrica ele Ţesaîone De vânzare în parte sau în total cu preţ avantajos întreaga in­­stalaţie a Fabricei deŢesetorie a Societatei „INUNDO“ din Con­stanţa compusă din 38 războaie, urzitori, circa 8000 kgr. trans­­misi, instalația de văpsitorie, caloriferul, uzina cu trei motoare, 2 strunguri, etc, etc. 3565 Cereţi informaţiuni detailate la Banca Agricola din Constanța. GROMEN&E Sucursala $a^i°icetor de postav şi ştofe fine din Silbiu-Cisnădia, Strada Carol 1@ (construcţia modernă) Vinde cu preţurile originale ale fabricei tot felul de ştofe fine precum: Komm­garn, chevîotte, coverooat toate desenările, ştofe pentru pal­toane bărbăteşti, Velour pentru mantouri de damă, postavuri pentru uniforme ele școalăt dou­ble face pentru demi-uri. iWBitaWTiMa» re­­ Albirea mată, naturală a feţei, decolteu­ui şi braţelor fără a pune în pericol sănătatea se poate obţine numai cu Lapte de Crin F4.03ÎA. Nu conţin­ compuşi perif­ricu­oşi ai mercurului, bismutului, etc. LapteSe da Crin FLO15A (Lait de I­ys), esta azi întrebuinţat de cele maî renumite frumuseţi .din ţară. La farmacii, drogherii şi parfumerii. Reprezentant general Lindenberg & Cioară, Bucureşti St. Stelea 23.

Next