Universul, octombrie 1926 (Anul 44, nr. 227-253)

1926-10-01 / nr. 227

8 Pagini Anui XLIV. Nr. 227 FONDATORI unei cfizzaviUAN TELEFON: Direcția 13/72 ** 64/61 EIERi ! nn £02. 6 M 8 Pagini Vineri 1 Octsaiu­lie 1926 DIRECTOR STELIAN POPESCU Stadăd­fat ferwp, cu provincia 2/98-35/31 Congresul oraşelor Duminică s’a deschis congresul Uniunii oraşelor. Această Uniune este, desigur, o instituţiiune simp­hronică şi necesară. Ea nu stră­luceşte însă de­cât prin acţiunea utilă a iniţiatorilor ei şi a unor intelectuali preocupaţi de pro­blemele mari ale urbanismului actual. Constatarea s’a făcut în plin congres, încă din prima zi a congresului, sub altă formă, bine înţeles. S’a spus anume că nu toţi membrii Uniunii îi dau acesteia importanţa şi sprijinul necesar. Dovadă că nu toti pri­marii urbani sunt pătrunşii de însemnătatea acestei organizaţi­­uni stă în însuşi faptul că unii dintre ei, aduşi fiind în fruntea comunelor de cerinţi politice şi nici de cum gospodăreşti, nu se interesează de­cât prea puţin de administraţia respectivă, necum să se gândească la interesele ge­nerale şi comune tuturor oraşe­lor din ţară, interese ce au de­terminat existenţa Uniunii, care le reprezintă colectiv. Se poate întâmpla însă ca pro­bleme arzătoare, cum este a­­ceia a unui mare împrumut co­lectiv, distribuit oraşelor după necesităţi, şi mai ales soluţiona­rea favorabilă a acestui împru­mut, să atragă încrederea tutu­ror primarilor în Uniunea lor. Până atunci însă va trebui să se facă propagandă intensă pen­­tru înregimentarea cât mai hotă­râtă a edililor sub steagul pan­­©răşenesc al Uniunii. Această propagandă se poate face uşor prin realizări practi­ce în domeniul urbanistic, fapte demonstrative, graţie cărora o­­raşele să propăşească într’ade­­­văr. Ideea — anunţată în congres !— a înfiinţării unui institut de îndrumare edilitară e, desigur, o minunată preconizare. Ea pre­supune gândul unei viitoare pre­gătiri technice a edililor, ca şi a celor cari se consacră cariere­lor edilitare, astfel ca, într’un vii­tor nesigur încă, conducerea gospodărească a oraşelor să fie încredinţată oamenilor de spe­cialitate. Acest viitor va fi încă nesi­gur atâta timp cât, în materie de gospodărie urbană, sau mu­nicipală, nu se va renunţa la învechitul sistem al recrutării cadrelor după criterii politice sau electorale. Suntem siguri că înşişi edilii consacraţi împărtăşesc punctul nostru de vedere în această di­recţiune. E şi aceasta o problemă mare pentru edilii din Uniunea oraşe­lor, mai ales pentru aceia cari înţeleg că imperativul timpului, înclină foarte mult spre egala îndreptăţire a cetăţenilor sub ra­­pportul unei bune şi civilizate e­­dilităţi. Ancheta noastră în cartierele mărginaşe ale Capitalei a dove­dit cu prisosinţă că mărginaşii oraşelor mici şi mari tânjesc du­pă o administraţie comunală mai bună, mai drept împărţită, spre lauda edililor, spre folosul necon­testat al colectivităţii orăşăneşti. Când Uniunea oraşelor va a­­taca îndrăzneţ şi independent complexul de probleme ce-i jus­tifică fiinţa, când ea va da pro­grame metodice în ce priveşte edilitatea sub multiplele-i aspec­te — financiar, tehnic, sanitar, cultural, etc. — toată lumea, nu numai edilii încă neîncrezători în binefacerile acestei organizaţii, va privi cu simpatie, va sprijini chiar cu însufleţire acţiunea du­să pe acest tărâm. O chestiune importantă, discutată în congres, a mai fost aceia a modificării le­gii administrative, ce întâmpină dificultăţ în aplicarea ei. Problema existenţii culturale, aceea a aprovizionării populaţiei nevoiaşe, aceea a pieţelor de în­destulare alimentară, ca şi aceea a înfrumuseţării oraşelor noas­tre (domeniu în care Consiliul grădinilor publice are autorita­tea să-şi spună cuvântul), toate acestea aşteaptă soluţiuni practi­ce, graţie cărora ordinea edilita­ră ne-ar putea aşeza mai repede în rândul oraşelor şi municiilor bine gospodărite din Occident. Să sperăm că Uniunea oraşe­lor va porni pe calea înfăptui­rilor bune — cu sprijinul nepre­cupeţit al Statului, care trebue să se arate mai puţin parcimo­nios­­ — dovedind astfel opiniei publice că este într’adevăr o ins­tituţie sincronică şi necesara con­ştientă de menirea ei. L. Iliescu Traficanţi de stupefiante — Marit* Simon «I Leibovici — In urma deselor reclamaţii, primite la toate autorităţile, asu­pra traficului întins cu stupe­fiante, ca morfină, opiu etc., ministerul de justiţie a dis­pus să se facă întinse cerce­tări spre a se da de urmele ace­lora, cari se ocupă cu aducerea în ţară a acestor otrăvuri în mod fraudulos şi a mijlocitorilor cari le pun în vânzare. D. prim procuror fiind infor­mat că există o întreagă asocia­re de traficanţi de stupefiante ia sesizat, la rândul său, poliţia­­Capitalei şi Siguranţa generală.­­ Poliţia Capitalei a reuşit să a­­resteze Marţi pe un fost chelner, Moritz Simon, acum voiajor, care avea legături cu un farma­cist din Baia Mare, cunoscut traficant de astfel de otrăvuri.­­ Moritz a fost prins tocmai în momentul când trata vânzarea jjinei cantităţi de cocaină, la două actriţe de varieteu.­­ Asupra lui, nu s’au găsit stu­pefiante, întrucât el urma să le ridice după încheerea târgului, ila farmacist. Luat de scurt, Moritz a arătat că farmacistul în chestiune, se numeşte Zalman Leibovici şi lo­­cueşte în prezent la hotel „Con­cordia". Agenţii au şi găsit în camera lui Leibovici, diferite stupe­fiante. Siguranţa generală fiind şi ea sesizată de isprăvile acestui far­macist, l-a pus în urmărire şi a reuşit să-l prindă ori în apropi­erea hotelului, unde locuia. Spre a se coordona cercetările, a fost înaintat siguranţei gene­rale Moritz Simon. Ancheta o face de comisar spe­cial Gheorghiu. Farmacistul Leibovici e şi el morfinoman şi cocainoman. A dat totuş câteva amănunte pre­ţioase, cari vor duce la arestări sensaţionale atât în Capitală, cât şi în Transilvania. O zi de trândăvie oboseşte căi o noapte de insomnie. Petit-Senn Uragan în China Londra, 28 (Radiar).» Din Macao (China) se anunţă că tipiconul« deslănțuit­ori, a pro­­vocat pierderi de nu­meroase vieţi ome­neşti. Se crede că cea mai mare parte din pescarii plecaţi în lar­gul mării s’au înecat. Pe tot, litoralul, pagu­­bele cauzate de furtu­na sunt considerabile. Regele Alexandru la d. Donmergne Paris, 28 (Rador). — Regele Iugoslaviei a vizitat astăzi, pe președintele republicei. —-------da fă---------■ Focul de la garajul Noeulin Sinaia AU ARS GARAJUL, O PARTE DIN CLĂDIREA BIUROULUI ȘI 5 AUTOMOBILE. — 3 MI­LIOANE PAGUBE Astă noapte, la ora 12, un violent Incendiu a isbucnit la garajul Noul, din bul. Chica. Sosind pompa castelului Feleș, incendiul a putut fi po­tolit, la ora 3 şi jum. dim. Au ars garajul, cu cele S ma­şini aflătoare înăuntru, pre­cum şi o parte din clădirea un­de 9 biurou. Pagubele sunt de aproape 3 milioane lei. Maşinile arse aparţineau d-lor Jean Ghica, Fălcoianu, Niculescu Dorobanţu, Gol. Pa­­pazoglu şi una de piajă. Autorităţile cercetează. ------------------­28 Sept. Congres intern­ational de educaţie morală Roma, 29 (Rador). — Eri s’a inaugurat la Capitoliu congresul internaţional de educaţie morală. Cremonesi transmite delegaţilor salutul cetăţenilor Romei. Au vorbit Scialoja, delegaţii francez şi englez. ­end-Un automobil poştal jefuit la Londra Londra, 29 Sept. — Ziarul „Sunday Express“ scrie: Eri seară, automobilul unui oficiu poştal local, a fost oprit de bandiţi şi jefuit în plină stra­dă, furându-se mai mulţi saci ce conţineau diamante, perle şi scrisori de valoare de 10000 lire sterline. Conducătorul automobilului a dispărut odată cu bandiții. Poliția urmăreşte pe făptui­tori. . . Inaugurarea şcoalei primare „Principate Carol” Duminică dim. s-a inaugurat localul şcoalei primare „Princi­pele Carol“ din şoseaua Giuleşti (Grant). Pe lângă numeroşii cetăţeni şi părinţi ai elevilor, au asistat la slujba religioasă d-nii : Trancu­­Iaşi, ministrul muncii, M. Ber­­ceanu, prim ajutor de primar, Cogălniceanu, deputat, Gheor­­ghe Cherciu, inspector şcolar, D. Niţescu şi Pantazi, revizori şco­lari, Gh. Lungulescu, conferen­ţiarul casei şcoalelor, Filoftei Po­­pescu, primarul com. Pr. Carol, întreg corpul profesoral al car­tierului şi membrii comitetului şcolar, In frunte cu preşedintele lui, d. M. Iliescu. , După ce s’a oficiat un servi­ciu divin, s’a vizitat localul. Au vorbit d-nii I. Teodorescu. »»Seat Negoescu,­­ Gh. Cherciu, Gr.T . Ttraneu-Iaşi, ministru,- -M. Berceanu, Ghi. Lungulescu, Ilies­cu, preşedintele comitetului şco­lar, etc. , JL . Guvernul polon a fost constituit tot cu foştii membri — Dacă Dieta li va da un nou vot de blam, va fi dizolvată — Varşovia, 28 (Rador). — Zia­rele anunţă că al treilea guvern Bartel se va prezenta Dietei, in cursul săptămânei curente. Pri­mul ministru Bartel va subli­nia că prin faptul participării tuturor membrilor precedentu­lui guvern în cabinetul actual, întreg guvernul se solidarizează cu ministrul de interne Mlodzi­­anovski şi cu ministrul instruc­ţiei publice, Sujkovski, cărora Dieta le dăduse vot de blam, în şedinţa de Vineri. Dacă Dieta va refuza din nou încrederea în aceşti doi mi­niştri, votul de blam va aduce cu sine de această dată un con­flict între Dietă şi Întregul gu­vern şi consecinţa va fi dizol­varea Dietei. Pare însă puţin probabil că Dieta va fi dispusă să provoace această dizolvare. Criza de guvern n’a deşteptat interesul populaţiei. Majorita­tea deputaţilor se află in pro­vincie, unde Îşi petrec vacanţa. REDUCEREA BUGETULUI POLONIEI Varşovia, 29 (Rador). — Cu 40 voturi contra 57 şi şease abţineri, Senatul a adoptat moţiunea par­tidelor de dreapta prin care bu­getul ultimului trimestru al anu­lui 1926 se reduce de la 484 mi­lioane la 450 milioane zloți. Povestea sonilor uniforme şcolare — Acum direcţiile şcolilor vând­ui pălării, elevelor impostându-le preţul.­­ Intr'unul din numerele noas­tre precedente, am arătat ano­malia pe care o constitue intro­ducerea bruscă a unei noui uni­forme în şcolile secundare, o­­bligându-se atâţia părinţi ne­voiaşi, acum, în pragul iernei, să arunce uniformele încă bune de purtat ale copiilor lor. Ceream cu acea ocaziune, să se adopte măsura introduce­rii treptate, a noului model de uniformă, lăsându-se facultatea, acelora cari au uniforme vechi, să le mai poarte atâta vreme cât mai sunt bune. Propunerea noastră, singura logică, a fost adoptată cu gra­bă de marea massa a părinţi­lor elevilor de curs secundar, şi ni se comunică din diverse părţi că o mişcare foarte accentuată e pe cale să se producă în acest sens din partea părinţilor, sub forma unui demers la ministe­rul instrucţiunii publice. Paralel cu­­ acest fapt, ni se comunică şi ştirea, — la care noi ne aşteptam, — că, la unele şcoli, au şi început să se înre­gistreze abuzuri inevitabile. Astfel, într’un oraş din pro­vincie, directoarea unui liceu a pus să i se confecţioneze anu­me un stoc de pălării, — şi sim­ple şi din material ieftin — pe care însă obligă pe eleve să le cumpere, pe un preţ care e nu­mai de 600 lei bucata. Cu cea mai mare bunăvoinţă, totuş, o asemenea pălăriuţă, nu poate costa, la prăvălii, nici 200 lei. Cu toate acestea, în ziua de 27 Septembrie, dată la care unii din părinţi nu vărsaseră încă în mâna directoarei şcoalei suma de 600 lei. — elevele fără pălă­rii model au fost gonite de la şcoală, şi trimise .,să păzească vacile", sau „dacă sunt de neam cu pretenţii, să se ducă la croi­torie“... Ţinem la dispoziţia ministe­rului, ca şi a persoanelor autori­zate, numele directoarei in ches­tiune. D-nei directoare, pe această cale, ne permitem să-i atragem atenţiunea că săvârşeşte o mare şi nepermarsă greşeală, în care ar face bine să nu stăruie. Cât pentru autoritatea şcolară superioară,­­ care nu se poate să nu-şi dea seama şi de greută­ţile ceasurilor de faţă, — noi suntem siguri că are încă toată vremea să modifice dispoziţiile luate, punându-le de acord cu posibilităţile părinţilor şi cu a­­devăratele interese ale şcoalei. ---------x D x-------— Anarhist rus expulsat din Elveţia Berlin, 28 (Rador). — Supusul rus Grünberg, care plănuise, în timpul Adunării Ligii Naţiunilor, un atentat împotriva preşedinte­lui Motta, a fost expulzat din Elveţia. Ce urmăreşte Primo de Rivera­ ­ Să formeze pe conducătorii constituţio­nali de mâine — Madrid, 28.— Primo de Rivera a făcut azi presei declaraţiuni. A spus, că vrea sa convoace­­ un nou parlament, care să fie compus din cei mai aleşi oameni­­ din Spania, din toate profesiu­nile. , Acest parlament va avea o du­rată de 3 ani, şi va fi în stare să restabilească echilibrul bugetar şi să realizeze reforma constitu­ţiei; va trece, apoi câteva legi, printre cari şi o lege a presei. In 3 ani, parlamentarii se vor forma să fie cei mai capabili oa­meni din Spania, spre a fi condu­cătorii unui guvern constituțio­nal. Alunei Primo de Rivera își va da demisia și va redeveni mi­litar. FILME Pe piept, crucea războiului, cu panglica plină de barate­­ Jiu, Dobrogea, Mărăşeşti... Un picior lipsă şi unul jumă­tate. Ifi vede de drum, in cărucio­rul pe care l-a căpătat prin lista de subscripţie a vecinilor din mahalaua nepavată, şi in care vecinie face la ghidon sforţări peste puterile lui ca să iasă când din dunele sahariene de praf, când din mocirla ce ameninţă să invadeze pe ochiul de geam­ cârpit cu hârtie, al odăiţei un­de şi-a găsit refugiul. Câinele care s-a luat după el în război şi nu l-a­ părăsit nici în tranşee, nici la spital, se‘n­ha­nţă bucuros înnaintea cărucio­rului şi trage cât poate, ca să-l ajute. A ajuna. 1 Om !A4 t1Uml ' Nici un trecător ! Câinele sentoarce, se uită la el, periveşte ’n toate părţile, ca şi dom ar căuta pe cineva, şi nevăzând pe nimeni, se lasă pe picioarele de dinapoi şi-l soarbe in nişte ochi plini de o nemăr­ginită melancolie. Iată că se iveşte un ţăran. — Poate că nu te grăbeşti... Eşti bun să mă duci până sue Omul lasă sacul din spinare şi-l ia 'n braţe, ca pe un copil în faşe. — Sunt invalid de război... Eu ce-mi dă Statul, abia pot să mă hrănesc pe mine şi pe câinele care m'ajută să mă mişc... Un bon de lemne... V’aş ruga... Alt­fel, o să pier de frig... Cele mai bine voitoare răs­punsuri pornesc dela mesele în­cărcate de hârtii. — N’avem deocamdată. — De ce nu vă duceţi la I. O. V.? — Mai treceţi p’aci... Omul suspină ; ţăranul îl ia, îl coboară şi-l aşează în căru­­c,o2; câinele se opinteşte — și p!»»că amândoi. Până departe, invalidul în­toarce capul și se uită când la oamenii de sus, candica câinele de jos...­ ­ ****** Conflictul de la Marenta Paris, 28 (Rador). — Se comu­nică din Marenţa rezultatul, an­chetei privitoare la incidentul de la Gemersheim între un ofiţer , francez şi mai mulţi germani. In cursul zilei de Duminică, solda­ţii francezi au fost de mai multe­­ ori provocaţi. In noaptea de 27 ori, la ora 1 dimineaţa, ş­ase germani au atacat un ofiţer, care, fiind ameninţat şi lovit şi gă­­sindu-se deci în stare de legiti­mă apărare, a rănit pe unul din agresori, după ce mai întâi tră­sese un glonţ în aer. Atacat din nou, pe când se ducea spre casă, ofiţerul a trebuit să se apere a doua oară, cu care ocazie a o­­morît un german și pe altul l-a rănit. De la congresul pentru apărarea dreptului autorilor Varșovia, 29 (Rador). — Con­gresul pentru apărarea drepturi­lor de autor, a ales ca președin­te de onoare pe d.­­ Raymond Poincaré. După constituirea biu­­rourilor, profesorul Ostertag, di­rectorul Biuroului Internaţional din Berna, pentru protecţia ope­relor literare şi artistice, a ţinut o conferinţă asupra legislaţiei actuale a protecţiei drepturilor de autor in diferitele ţări. Con­gresul a ascultat apoi o serie de rapoarte asupra legislaţiei polo­neze in această materie. Marţi dimineaţă, d-na Wilson, însoţită de d. Culberston, mini­strul Statelor­ Unite, au vizitat pe I. P. S. Patriarh dr. Miron Cris­­tea. Catedrala. Paraclisul — o adevărată comoară de artă — au interesat în special pe dis­tinşii oaspeţi. La amiazi, d-na Wilson, vădu­va fostului preşedinte al State­­lor­ Uniţe, a luat masa la restau­rantul „Modern“, în tovărăşia d-lui ministru plenipotenţiar George Creţianu şi a câtorva doamne şi domni. Distinsa călătoare, care are o înfăţişare impunătoare, cu o vă­dită expresie de seninătate ce schiţează un zâmbet mai la fie­care cuvânt, părea foarte bine dispusă şi comunicativă cu con­­mesenii. La ora 2 şi 10 d. a., d-na Wil­son a plecat prin Constanţa la Constantinopol. D-na Wilson in Capitali Anchetele noastre in Basarabia Problema bisericească III ' „încă de la acea epocă. (1923) se manifestă tendinţa acesteia (preoţimei basarabene) de a se individualiza ca corporaţie cu interese aparte şi de a pune mâna pe averile mai importante ale bisericei. In realitate... în Rusia, preoţimea eparhiei, ca atare, niciodată nu a format subiect de drepturi, adică nu a constituit persoană juridică capabilă de a dobândi bonuri“. VESPASIAN ERBICEANU (Consilier la înalta Curte de casaţie şi justiţie ). prof. Nicolai Enea, licen­ţiat al Academiei teologice din Chiev, in broşura d-sale , , Conflictul dintre conducăto­rii clerului basarabean şi autori­tăţile bisericeşti române" (Chi­şinău, 1924, tip. „Glasul Ţării", pag. 9, 10, 11, 12 şi 11) precizea­ză situaţia juridică a unora din­tre averile eparhiale, cari au fost trecute societatei particulare „U­­niunea clericilor ortodoxi din Basarabia". Precizările d-lui profesor N. Enea sunt foarte in­teresante, limpezind multe din­tre stările de lucruri, pe care le scoatem la iveală, în legătură cu păcatele celor, cari, ca încu­nunare a activității tor antiromâ­­nești, luptă să dobândească în­fiinţarea la Chişinău, a unei fa­cultăţi teologice, unde — fără îndoială,—să-şi pregătiască demni urmaşi. De aceea, dăm, azi, cuvântul d-lui prof. N. Enea: „Voi vorbi numai despre ches­tiunea averilor, la cari se reduce aşa zisul conflict. In momentul de faţă. (1924 N. R.) Intre Sf. Sinod şi guvernul român — pe deo parte şi între conducătorii preoţilor basarabeni — pe de altă parte. „Despre ce anume averi este vorba ? CE AVERI AU FOST ÎNSTRĂI­NATE „In luna iunie 1922, printr’o simplă hotărî­re a congresului e­­parhial din Basarabia, au fost trecute în proprietatea mai sus numitei societăţi particulare „U­­niunea“ un număr de 18 averi, cari sunt: 1) clădirile seminaru­lui vechi din Chişinău; 2) şcoala eparhială de fete din Chişinău; 3) fabrica de lumânări biseri­ceşti din Chişinău; 4) hotel ,,Su­isse“ ; 3) tipografia eparhială; 6) „voacobelnea"; 7) 2 vii; 8) casa emeritală; 9) epitropia e­­par­huilă; 10) orfelinatul epar­hial ; 11) casa eparhială; 12) banca clericilor ortodoxi; 13) atelierul şi magazinul de obiecte bisericeşti; 14) librăria clerului; 13) casa de ajutor reciproc — toate din Chişinău — precum şi 16) 17) (8) şcoalele spirituale de băeţi din Chişinău, Ismail şi Edineţ.­­Vom arăta cari sânt ritua­­ţiunile juridice ale câtorva din aceste a'veri, numai ca exemplu: ŞCO­ALELE „­ Şcoala eparhială de fete, şcolile spirituale (seminariile in­ferioare) din Chişinău, Ismail şi Edineţi şi o parte din clădirile , laminarului theologic din Chişi­nău. „însăşi destinaţiunea acestor nstituţiuni de cultură, ne arată, că ele sunt averi publice, iar a­­rt. 27 din legea sinodală insă ii 443 din legea stărilor sociale i — ne confirmă aceasta, prevă- j­ând că dobândirea şi Instrădnp- r­ea lor se face numai cu înalta­­ iprohone a capului Statului, c partea primăriei oraşului in a­­cest sc p. HOTELUL „SUISSE“ „2) Hotelul „Suisse“ a fost cumpărat de direcţiunea semina­rului theologic — ca persoană juridică — după legea rusă, în anul 1863, de la consilierul de Stat Ioan Monastârsch­i, spre a servi drept local de şcoală. Acest imobil a servit ca locul pentru şcoala spiritală până la 1875, când aceasta şi-a clădit lo­cul propriu, mutându-se în el, iar casa de mai sus a fost în­chiriată, tot de ea, plătindu­­se din venit anuitatea împrumu­tului contractat de la Sf. Sinod pentru clădirea noului local. „Până în 1912, direcţiunea şcoalei spirituale a administrat singură acest hotel, iar mai de­parte, congresul eparhial l-a în­credinţat conducerei unei comi­­siuni alese de acest congres, şi în această situaţie, s’a găsit a­­cest hotel, până în vara anului 1922, când a fost trecut ca a­­vere proprie a „Uniunei". ORFELINATUL „3) Orfelinatul preoţimei este o avere imobilă, compusă din vreo 100 ha. pământ arabil, cu o vie şi livadă mare, situată lân­gă Chişinău. El a fost cumpărat în 1914 din ofrandele întregei populaţiuni şi în special ale mi­litarilor, făcându-se cheie chiar pe front, având de scop crearea unui institut pentru ajutorarea orfanilor de război, ale soldaţi­lor răniţi şi asistenţa unor spi­tale şi nu puţini bani s’au adu­nat de pe frontul român din Moldova. „De­oarece orfelinatul nu era înfiinţat şi deci nu era persoană juridică, averea imobilă de mai sus a fost cumpărată pe numele preotului V. Gumă, principalul colaborator, dacă nu chiar ini­ţiatorul pentru înfiinţarea aces­tei instituţiuni­„După înfiinţarea Uniunei, şi când comitetul ei de adminis­trare a cerut Uniunii, ca preo­tul Gumă să treacă orfelinatul în proprietatea acestei societăţi, acesta a refuzat categoric, invo­când motivul logic, că această avere nu-i aparţine nici lui per­sonal, dar nici preoţimei ca cor­­poraţiune, ci bisericei basarabe­­ne ca autoritate publică. Şi to­tuşi, această frumoasă avere a eparhiei a fost trecută juridic în proprietatea acestei societăţi printrun simplu abuz de încre­dere, săvârşit de avocatul con­­sistoriului, P. Popovici, fost preot, apoi magistrat şi care a părăsit aceste demnităţi pentru motive ce le trecem la tăcere. Este vorba de o procură gene­rală, pe care acest avocat a a­­vut-o de la preotul Goma, pe timpuri, pentru alte chestiuni privitoare la această avere fi al sa folosit de ea în acel moment oportun, pentr­u transmiterea a­­cestei avrri Uzponsi, ■Mmih cu saunas Ihm *mim *TS* BS - vid, pentru o asemenea faptă de admirat, a fost însușirea a 3 ha. de vie din această avere, plus că s’au făcut cheltueli pfjptru actele de trecere a acestei averi t și încă a 2 vii — care erau pe numele preotului Baltaga — în 1 sumă de peste ÎOO.UOO Ici. Modal­i­ltatea a fost următoarea : d. a-­­ vocat Popoviei, în calitatea de ‘ mandatar general, a arendat fii­cei sale Elena, aceste 3 ha. de­­ v­ie pe timp de 33 ani.­­ CASA EPARHIALA .,4) Casa Eparhiala. „In anul 1909, pe locul casei arhiereşti din Chişinău, cedat e­­parhiei în folosinţă, fără aren­dă, de către ep. Serafim cu a­­probarea sinodului, s’a clădit un imobil intitulat „Casa lui Sera­fim“, numită apoi „Casa epar­hiala“, iar in ultimul an, în mod tendenţios, s’a numit „Casa preoţilor“. .Banii­­necesari pentru clădi­rea acestei case, în sumă de pes­te 1­4.000 ruble, au fost împru­mutaţi de la Sinod, din fondurile m­ănăstirei basarabene „Ilaria­­uci“ şi amortizaţi din veniturile fabricei de lumânări, în timp de 16 ani. „Desi finaţiunea acestei case a fost, încă de la început , ca lo­­cal pentru toate instituţiile e­­parhide. „Pentru a se vedea situaţia juridică a acestei case, remar­căm­ că în regulamentul ei de adiţie se prevede că administra­torul ei, numai după cercetarea de către consistoriul duhovnicesc şi cu aprobarea chiriarhului, poate închia contracte de in­­chiriere asupra acelor aparta­mente, cari sunt destinate pentru comerţ. EPITROPIA EPARHIALA „5) Epitropia eparhială este instituţiune de Stat. Ca şi coa­­sistoriul, instituită pentru prote­jarea văduvelor şi orfanelor de preoţi, conf. legei ocrotirilor pu­blice, care arată expres în art. 483, 484 şi 485, că această insti­tuţie este de Stat şi fondurile ei sunt socotite ca fonduri publice şi totuşi congresul eparhial a trecut-o cu tot capitalul ei In proprietatea Uniunei. „Tot epitremia a înfiinţat In 1906, cu aprobarea Sf. Sinod, ti­pografia eparhială, pe un loc mânăsiresc dăruit; tot ea a în­fiinţat un ospiciu­ azil în 1908, care la rândul său, a cumpărat un teren de peste 5 ha, în 1909 prin delegatul său răposatul preot C. Parthenie, in raza ora­şului Chişinău, pentru clădirea localului necesar, iar până la clădire, a fost trecut fabricei de lumânări, spre a servi ca loc pentru înălbirea cerei, de unde -i numele de „Voscobcinea“, care a fost trecută tot „Unita, n”. FABRICA m LUKANAH ..6) In fine să venim la fabri­­ca da lumânări, — „vaca lăptos* ?ifc'stashs»aa

Next