Universul, noiembrie 1926 (Anul 44, nr. 254-278)

1926-11-01 / nr. 254

Pagini EOUB h­­l.M 8 Anii XLIV. Hr. 254 LUIS­ CAZZAVILLAN TELEFON: Direcția 13/72 — 64/64 Pagini lnni l Noembrle 1926 DIRECTOR STELI AN POPESCU Redacţia: Coresp. cu provincia 2/98-35/31 ­. s. lm iiiiii şi naţiunea americana Călcând p© teritoriul ospita­lier al republicei Uniunea Sta­­telor­ Unite, M. S. Regina Ma­ria a României a declarat că se simte adânc emoţionată a­­flându-se în mijlocul marelui popor american, care a dat în timpul războiului mondial do­vada cea mai vie şi strălucită a simţului de solidaritate cu lumea civilizată a vechiului continent, — contribuind într'o măsură foarte largă, la câşti­garea victoriei şi apoi, prin ac­ţiunea politică, a conducători­lor lui, la organizarea şi asigu­rarea păcei pe baza principiului libertăţii şi al naţionalităţii. România nu va uita nicio­dată ce a însemnat pentru rea­lizarea idealului său naţional, intervenţia marii republici nord americane, în războiul mondial, după cum nu va uita niciodată tot ceea ce a făcut America pentru naţiunile mici­­ europene, cam­ dealungul veacu­rilor, au aspirat la o viaţă liberă in frontierele lor etnice natu­rale. După cum, in 1863, n’a fost Lincoln, care a angajat naţiu­nea americană pe căile politi­cei de emancipare, ci naţiunea a găsit în Lincoln exponentul­­ aspiraţiilor şi dorinţelor ei de­­ libertate şi de emancipare, tot­ aşa, în 1917, n’a fost preşedin-­­ tele Wilson, care a împins na­ |­­iunea americană în război,­­ spre a da nobila sa contribuţie de sacrificii pentru cauza Drep­tului şi a Civilizaţiei, ci naţiu­nea americană a găsit în pri­mul magistrat al republicei, ex­ponentul dorinţelor sale de a participa la o acţiune eroică, impusă de solidaritatea ce tre­buia să existe totdeauna intre rasele şi popoarele civilizate, a­­tât In epocile prospere, cât şi In epocile da grea cumpănă. După cum faimoasa procla­maţie dela 1 Ianuarie 1863, prin care s’a chemat la libertate toţi sclavii din statele rebele, n'a fost dictată de fantezia unei voinţe solitare, ci ea a fost ex­­presiunea sinceră şi reală a voinţei unanime şi conştiente a naţiunei americane, tot aşa, declaraţia de război a Statelor­ Unite, din Ianuarie 1917, a fost expresii­­nea hotărîtă a vntregei naţiuni americane. Primirea entusiastă făcută de poporul american Suveranei României, este nu numai un o­­raagiu adus unei Regine, care a înţeles atât de perfect să-şi îndeplinească misiunea Sa, în timp de pace, ca şi în timp de război, ci şi o sinceră şi impor­tantă manifestaţie de simpatie pentru poporul român. Să nu uităm că în Statele­ Unite, unde sufragiul univer­sal a fost introdus încă pe la mijlocul veacului al XIX-lea, unde diviziunea claselor este a­­bia simţită, unde domneşte e­­galitatea cetăţenească şi liber­tatea desăvârşită bazată pe res­pectul legilor, pe ordine, mo­rală şi muncă, trăiesc de câ­teva decenii peste 200.000 de ro­mâni, în condiţiile cele mai bune. Românii aceştia, plecaţi din Ardeal, în timpul dominaţiunii maghiare, au fost primiţi de poporul american cu dragoste şi cinste şi li s’a dat putinţa să prospereze şi să se bucure de toate libertăţile. Ei au avut pri­lejul fericit să salute pe pă­mânt­un „ub­Colj pe Suverana României Marii Strălucita primire făcută Re­ginei României, de către o mare naţiune, conştientă de forţa sa i morală şi materială, constituie­­ pentru întregul popor român, o­­ dovadă că sacrificiile sale de om­ pentru înfăptuirea unităţei sale şi sforţările sale de azi, in direcţia refacerii şi a consolidă­rii statului unitar naţional, sunt apreciate la justa lor va­loare şi peste Ocean. Academia Română - Panegiricul prof.dr. V. Babeş.— Comuni­carea d-lui prof, Iorga: „Câteva acte ro­mâneşti păstrate la Sibiu”. — Şedinţa publică de Vineri, a Aca­demiei, a fost prezidată de d. I. Ne­. stuezi. PANEGIRICUL PROF. DR.V. BABEŞ D. prof. dr. GN­. MARINESCU, vor­bind despre de curând dispărutul dr. V. Babeş, a spus că Academia Româ­nă şi­ ştiinţa românească, au suferit o mare pierdere. Adus în ţară la 1886, pictitria lege specială, dr. Babeş, prin munca şi­ geniul său, a transformat profund ştiinţa medicală dela noi. Prin el, s’a creiat Institutul de bac­teriologic din­­Bucureşti, care a de­venit unul din­ cele mai apreciate din toată Europa. Activitatea lui Babeş era­ prodigioasă, muncind neîntrerupt zilnic , deja 8 dim. până­­ seara târziu. Lucrările sale s’au bucurat numai de elogii din partea savanţilor de pretutindeni. Tratatu­l asupra turbării completea­ză­ cercetările lui Pasteur, şi formea­ză una din­ cele mai de seamă mo­nografii asupra acestei boli. Docu­mentele,­ ce a­ strâns asupra pelagrei, sunt din cele mai preţioase. Descope­ririle aşa numitelor „babesioze“ au dovedit şi mai mult spiritul sau ex­traordinar de fecund şi activ în câm­­pul­-ştiinţei.­In­ legături­ de prietenie cu toti sa­vanţii turmei, dispariţia lui e o pier­dea pentru ştiinţa medicală de pre­tutindeni. Ţara noastră trebue să-i fie­­recunoscătoare­ pentru activitatea depusa... în domeniul­ sănătăţei publi­ce, dând semnalul asupra bolilor cari minează sănătatea­ poporului. COMUNICAREA D-LUI PROF. N. IORGA . ■ Arhivele şi­­bibliotecile ardelene —­­ spus d-sa — cuprind o bogăţie ne­­buduita­­ de­ documente privitoare la istoria­ tării noastre. D. Bulat, un tânăr prof. oltean, a avut o mână fericită în descoperirea de acte inedite. înainte de a le pu­blică în revistă, d-sa le-a comunicat ,­j­ini Iorga, care a căpătat întâmplă­tor și fotografia altor 3 documente noui. Refutru că textele d-lui Bulat eluci­dează în parte politica externă a Domnilor noştri din a doua jumătate a sec. XVlI-lea, d. prof. Iorga io co­mentează pe larg . ’După ce citeşte scrisoarea unor ,tiegfutitori, din Târgovişte, adresată si­­bieniiori cărora le cer­ anumite a­­vantagii, foarte­­ interesante pentru spiritul, vremii, d-sa analizează un grup de scrisori ale ciudatului Domn al Ţării Româneşti, Re­u Mihnea, care în scaun fiind, s’a numit Mihai Voe­­■vod, ca să se confunde cu Mihai Vi­teazul, şi care, ca să arate, că nu era turcit precum i se spunea, a făcut biserici şi un plan de reformare a bi­sericii noastre.­­ Scrisorile lui arată psihologia răs­­boinică a Domnilor noştri. Din cea dintâi scrisoare, scrisă într’o româ­nească foarte îngrijită şi precedată de­­ câteva­­ rânduri în limba slavonă literară, se vede că acela care îşi masacra boerii în sunetul meterha­­nalelor, dela începutul domniei sale a vrut să se ridice asupra stăpâni­re!"­turceşti, mergând pa urm­ele lui Mihai Viteazul. Din cea de-a­­doua scrisoare, da­tată­ din 1658, se­­vădeşte că deşi a cutat parte alături de turci la expe­diţia lor împotriva lui Rákóczi, s’a dovedit un cruţător al populaţiei creş­tineşti, deşi cu câtva timp înainte îşi măcelărise boerii pe motiv că aceia ti pitiseră la Silistri că vrea să pă­­raseasca pe turci. Documentele braşovene, care acuză ps­ataraea cei ar­ fi­ luat parte alături de­ tătari, cu predarea Codleî şi­ altor 'târsori,­ sunt desminţite prin cea de a doua scrisoare, în care ei se in­­titalează Domn­ii al­e,părţilor de peste munţi“, şi arată că a fost silit să plece ia război alături de turci şi tătari şi regretă asemenea expediţii, pe care s’a străduit să ie împiedice. In ultima scrisoare, el arată de ce merge alături cu Rákóczi împotriva turcilor, şi îi cere tunuri şi arma­ment in împrumut. Din aceste scrisori se vede că po­litica urmărită de el a fost unitară, cu tot rezultatul ei ,dezastruos, şi că nu e vinovat de tot ce s’a zis des­pre el. D. prof. Iorga,­ citeşte apoi o in­vitaţie la nuntă, făcută de Radu dela Afumaţi, sibienilor, şi două scrisori­­ ale lui Aii Bey de la Ni­copole, prin care acesta cerea sibienilor să-i res­­titue nişte bani ai unui trimis al său, după cumpărare de mere. Scrisorile in româneşte ale turcului Aii-Bey nu sunt izolate ; demnitarii turci din aceste parti se foloseau des de limba noastră în corespondenţa lor. Cel mai vechiu document în acest sens e scrisoarea unui An­-Bey din Tighina, către Hanul tătarilor, încă de prin secolul al XVI-lea. După ce citeşte o altă bogată co­lecţie de scrisori româneşti ale dre­gătorilor turci de prin părţile noa­stre, printre care demne de amintit sunt acelea ale Paşei An­ Maghiro­­glu, d. Iorga încheie spunând că lim­ba românească, din secolul a­l XVI-lea până în secolul al XIX-lea a servit mult în corespondenţa vecinilor noş­tri de frunte, căpătând o valoare in­ternaţională, ce îi va reveni, să spe­răm, în curând, I. F. ---------­ -----------------------­ Germania Invitată să deiarmesa fără întârziere Londra. 29. (Radar). ..Daily TeBearauh“ a­­fla că ,,Foreian Offi­ce“ a îndemnat Ger­mania să îndeplineas­că, fără întârziere, toate condiţiunile de dezarmare, punând capăt abaterilor. Paris. 29. (Radar).— Contrar informaţi­uni­­lor publicate de unele ziare­ nermane, se a­­nunţă că până acum n’a intervenit nici un acord între conferinţa ambasadorilor şi Gu­­vernul Reichului în privinţa completării dezarmării. ----------0 : 0----------­ Scandalul poli­tic din Praaa Pragn, 29. — Instrucţia avoca­tului dr. Eysler n’a progresat. El neagă orice intenţie frauduloasă şi refuză, pe de altă parte, să indice numele vreunui politician, amestecat în chestia ingerinţelor asupra legii pentru desfiinţarea fideicdm­isurilor. Totuşi, un public circulă svo­­nuri cu multe nume de deputaţi, în majoritate agrarieni. Ziarele nu vor să publice nimic spre a nu risca procese de calomnie. Eysler pare hotărît să-și asume toată vina. ---------------------------­Datoriile Ruşiei in Franţa SOVIETELE RENUNŢA LA NOUI CREDITE Paris, 29. — Tratativele fran­­co-ruse pentru­ aranja­rea dato­riilor, tratative cari au început în Februarie trecut şi au fost întrerupte in Iulie, vor fi re­luate în curând. Ruşii promisesem atunci să achite datoria prin rate anuale de 50 milioane franci aur timp de 72 ani, au cerut însă în a­­celaş timp credite noui din par­tea Franţei. După cum anunţă „L'întran­­sigentit1", ruşii nu vor mai cere credite în numerar ; vor căuta însă să obţină credite cât se poate de largi in mărfuri. ----------□ + □---------­ Un tratat de amiciţie îtato german (!) Cetim în „te Matin": „In cercurile italiene compe­tente se confirmă ştirea că Ger­mania şi Italia au început trata­­tive în vederea încheerei unui tratat de amiciţie şi arbitraj. Primele tratative s’au făcut la Geneva între domnii Grandi, subsecretarul de stat italian de la afacerile străine și Stresem­ann, ministrul de externe al Reichu- Prudentă la realişarea apropierii franco-germane Paris, 29 (Rador). — In le­gătură cu întrevederea Bri­­and-Hoesch, ziarele sublinia­ză necesitatea de a se proce­da, în mod prudent, pentru a ni­ se compromite reuşita a­­proprierii franco-germane şi spre a se îndepărta toate po­sibilităţile de frncţiune. D. Briand este dispus să primească orice nouă suges­­tiune germană, întru­cât mo­bilizarea obligaţiunilor de ca­le ferata nu poate fi discuta­tă în momentele actuale. Reorganizarea armatei franceze Paris, 29 (Rador). — Consiliul de miniştri sub preşedinţia d-lui Doumergue, a aprobat proiectul relativ la cadrele şi efectivele armatei, cum şi proiectul de re­organizare al serviciilor aeronau­tice. A mai fixat pentru data de 9 ianuarie alegerile senatoriale. Consiliul nu a hotărît data în­trunirii Camerelor, dar e proba­bil că aceasta va avea loc la 9 Noembrie. înscrieţi-vă la Cru­cea Roşie. Nu există acord Italo-francez in chestia Siriei Paris, 29 (Rador). — „Echo de Paris“ desminte zvonul despre existenţa unui acord italo-francez prin care Italia ar căpăta mandatul în Siria. Ziarul precizează că nici un­­ fel de tratative nu s’au urmat în această chestiune. 20­1­6- -□ ■> □­ Chestia laptelui Scumpirea nejustificată a pre­ţului laptelui la Paris, a îndrep­tăţit autorităţile judecătoreşti să ancheteze pe directorul societă­ţilor de fermieri reuniţi şi pe doi directori a două societăţi de lăp­tarii, acuzându-i de cartelare pentru specularea publicului. E de reţinut că laptele la Pa­ris nu trece de preţul de 10 lei, şi e curat. Acolo nu numai că lăptarului nu-i este îngăduit să vândă lapte amestecat cu apă, dar chiar el însuşi nu şi-ar per­mite vreodată să-l vadă decât curat. S’a interesat cineva la noi ce fel de lapte se pune în comerţ ? 95 la sută din laptele ce se vinde în Capitală are 50 la sută apă şi alte ingrediente şi se vinde între 12—18 lei litru. N’ar fi rău, ca autorităţile de control să se mai ocupe puţin şi de chrestia laptelui, mai ales în Bucureşti şi alte oraşe mari, unde copiii, bolnavii şi bătrânii nu pot avea curat acest aliment atât de necesar. —-------□ —------­ Trădătorii n’au ce căuta in şcoala românească!­ ­ Cine este D. Pătrăşcanu.­­ Românii patriot! ameninţaţi cu... apariţia sângerosului Marat I­­După pacea ruşinoasă da la Bucureşti, imnuri de laudă aduse Germaniei . Am spicuit, în articolul nostru de eri, unele din mărturisirile, părerile ţi impresiile d-lui D. Pătrăşcanu, din epoca neutrali­tăţii şi a răsboiului, publicate în broşura : „Vinovaţii 1916 — 1918‘‘ (editura ziarului „Lumi­na“). Publicăm asi alte citate, din care ree­se cu prisosinţă activi­tatea nefastă antinaţională pe care a desfăşurat-o d. Pătrăş­­canu, în timpul răsboiului, în teritoriul ocupat. Aghiotantul lui Const. Stere n’a fost numai un înfocat filo­­german, un admirator al forţei germane, dar un agent aflat în serviciul şi la ordinele inamicu­lui. Aflând despre ordinul dat de autorităţile noastre militare pentru distrugerea sondelor din regiunea petroliferă, d. Pătrâş­­canu, furios că prin aceste dis­trugeri se aduc mari prejudicii Germaniei, a apostrofat în ter­meni violenţi pe d. dr. Angelesc­ — pe atunci ministru al lucră­rilor publice — am­eninţându-l cu darea în judecată. Iată cum povesteşte această scenă d. Pătrăşcanu: „La apostrofa mea că ceea ce face guvernul este o crimă şi monstruoasă şi inutilă... minis­trul mi-a răspuns pe un ton foarte violent, că el (d-rul An­­gelescu) pierde un milion din distrugerea petrolului şi prin urmare ar fi mai în drept să se opună decât mine, care n’am­ nici un drept... Fam răspuns a­­tunci că de milionul lui îmi bat joc, dar va fi făcut răspunză­­tor­“, etc. (pag. 22). După retragerea armatei ro­mâne în Moldova, d. Pătrăşca­­nu a ameninţat şi pe românii I patrioţi aflaţi în Moldova: „Le trimitem însă de aici sa-­­ lutul nostru. Dar aşteptăm ’ noi judecata cea mare — natu­ral nu vorbim de judecata de n­­­oi” (p. 23). Cum înţelege „judecata cea mare“ tovarăşul trădătorului C. Stere? O revoluţie sângeroasă, spânzurători, sau ghilotină, un măcel... D. Pătrăşcanu reaminteşte de marea Revoluţie franceză şi de Marat... El scria : „Şi acuma stau de multe ori şi mă întreb: cum vom putea să-i aducem pe aceşti revolu­ţionari (după d. Pătrăşcanu, toţi românii patrioţi erau „revo­luţionari“) la simţul realităţii? „Prin ce mijloace ? „O. Marat, Marat, mare om ai fost! Abia acum încep să în­ţeleg cuvântul tău !“ (pag. 138). Adică cuvântul ghilotinei, a­­dică un Marat ar fi trebuit să-şi facă apariţia în România, spre a proceda la „judecata cea mare" a patrioţilor din Moldova ! Pe D. Pătrăşcanu îl obseda­­ ghilotina sângeroasă din Piaţa Grevei, care funcţiona, ziua şi noaptea, în Parisul revoluţionar ! De aceea el reclama un Maral In 1912-1918. In calitate de profesor—auzi d-le ministru al instrucţiei pu­blice, cari urmăreşti reabilita­rea trădătorilor şi reintegrarea lor în catedre­­ — iată ce sfaturi da D. Pătrăşcanu, prin „Lumina“, ziarul comandanturii germane de sub direcţia im­itere, ostaşilor noştri care lup­tau pe frontul Moldovei: „înainte, însă de a formula o­­ altă explicaţie, să ne permită să le dăm un sfat. O FACEM ŞI CU AUTORI­TATEA NOASTRA DE profe­­I­SORI ŞI CU CONŞTIINŢA ! CURATA (? !) DE BUNI CETA­­TENI” (?!) „IN TOATE JUDECĂŢILE I VOASTRE LASAŢI SA PA- I TRUNDA SI UN PIC DE IN.I DOIALA. „ÎNDOIŢI-VA DE SIGURAN-­I­ŢA CARE VA APARE EVI-­­ BENT­A, ATUNCI CÂND DO­­­RINŢA SE CONFUNDA CU REALITATEA, INDOIŢI-VA DE JUDECATA, CARE IN LOC SA SE SPRIJINE PE PUTE­REA RAŢIUNII, ESTE FALSI­FICATA DE ADEMENIRILE SENTIMENTULUI , DAR MAI ALES AMINTITI-VA CA IN ASTFEL DE OCAZII. MINTEA ESTE ABVOCATUS DIABOLIC (V 32). D. Putuscmm ştiind cie au­torităţile militare germane ex­pediază pachete din ziarul „Lu­mina“ pe frontul român, în scop de propagandă defetistă, SFĂTUI­A PE OSTAŞII NOŞ­TRI, IN CALITATE DE PRO­FESOR ROMAN, SA NU GREA­UA IN VICTORIA ARMATEI ROMANE SI A ALIAŢILOR EI, CI SA SE ÎNDOIASCĂ MEREU. „Lăsaţi să pătrundă şi un pic de îndoială. Indoiţi-vă de sigu­ranţa care vă apare evidentă î* 4' — seria D. Pătrăşcanu în imun­da foae condusă de trădătorul Const. Stere ! Şi pe acest ticălos, vrea d. ministru al instrucţiei publice să-l reintegreze în catedră ? Repartizarea definitivă a despăgubirilor de război­ ­ Avansurile acordate localităţilor din zona frontului şi celor 5 judete dunărene Comisia centrala a despăgubi­rilor de război şi-a încheiat in şedinţa de Vineri lucrările pen­tru repartizarea, definitivă a fondului de 200 milioane desti­nat sinistraţilor de război DESPĂGUBIRILE ACORDATE localităţilor ISTORICE Pentru localităţile din zona frontului, devenite istorice prin faptele de arme săvârşite de trupele române, s-au repartizat următoarele sume: 4 milioane pentru Mărăşti, 2 milioane pentru Mărăşeşti, 1 mi­lion pentru­ Dragoslave, 2 mili­oane pentru Constanţa, 1 milion pentru Zimnicea, 1 milion pentru T.­Severin şi 1 milion pentru bi­serica din com. Topraissar. S-au mai repartizat 4 milioa­ne Şcoalei politehnice din Bucu­reşti în folosul şcoalei de silvi­cultură din Brăneşti; 1­ milion pentru tribunalul jud. Dâmbo­­viţa; câte 500.000 lei oraşelor ; Mangalia, Medgidia, Buşteni, Predeal, Tg. Ocna­, Turnu Mă­gurele, Roman, Bârlad, Cerna­vodă, Dorohoi şi Piatra Neamţ.­­ S-au mai acordat: 1.500.000 lei pentru uzina electrică din Ro­şiorii de Vede, 1 milion pentru Vaslui, 300.000 lei pentru Tg. Frumos şi 380.000 lei pentru şcoala normală din Bucureşti Comisia despăgubirilor a a­­cordat deasemeni ajutoare unora din instituţiunile culturale din Ardeal. Pentru sanatoriile particulare mi s’a aprobat nici o despăgu­bire din fondul de 200 milioane. COTELE DATE JUDEŢELOR DUNĂRENE Comisiunea a revizuit apoi repartizarea cotelor ce fusese stabilită pentru populaţie şi­­ îmbunătăţirile edilitare ale celor­­ cinci judeţe dunărene ţi­nnvm®, pentru jud. Teleorman 15 mili­oane pentru despăgubirile cuve­nite locuitorilor şi 10 pentru îm­bunătăţiri ; pentru Ialomiţa 20 milioane pentru locuitori şi 5 pentru îmbunătăţiri; pentru Dolj 20 milioane pentru populaţie şi 5 pentru lucrări edilitare; pentru Ilfov 15 pentru populaţie şi 5 pentru lucrări edilitare şi pentru Romanaţi 8 milioane pentru populaţie şi 7 pentru lu­crări edilitare. DREPTUL LA DESPĂGUBIRI AL FUNCŢIONARILOR CASEI REGALE ŞI AI EFORIILOR Comisiunea a soluţionat şi si­tuaţia personalului Casei Regale şi Eforiilor, hotărînd să fie asi­milat în ce priveşte drepturile la despăgubirile de război, sala­riaților și pensionarilor publici. —­h. - ■x □ x- Agitara corpului didactic secun­dar din Iaşi 30 Octomb­ie Un mare număr de membri ai corpului didactic secundar au ţinut azi o două consfătuire, în vederea îmbunătăţirii soar­­tei lor. S-a luat cunoştinţă de pro­misiunile făcute de d. ministru Petrovici delegaţiei de profe­sori. Totuş, ţinând seama că rea­lizarea acestor promisiuni este în funcţiune şi de­­ h­otărî­rea­­ ministerului de finanţe, precum­­ şi de modul cum va fi întocmit viitorul buget, profesorii au ho­­tărit să continue agitaţia lor.­ Până acum au aderat la me­moriul întocmit peste 1700 pro­fesori. Şi mulţi profesori universi­tari s-au solidarizat cu acţiu­nea colegilor lor din Învăţă­mânt.­­ Stradă principală din New-York i­n­a si­Fis a mi tara Grandioase serbări la Roma $i in toată Italia.­­Discursurile dlui Mussolini. Mesajul către naţiune Roma, 29 (Rador).­­• Oraşul Roma, pavoazat şi animat, a săr­bătorit, cu deosebită ceremonie, a patra aniversare a marşului fascist. Prezenţa a zeci de mii de soldaţi din avantgarda Italiei centrale, care se aflau concen­traţi în afara­­şi înăuntrul Coli­­seului, dădea spectacolului un caracter de superbă măreţie. La ora 11.15 sosi Mussolini, însoţit­­ de către miniştri, autorităţile mi­litare şi civile şi marii şefi fas­cişti. I­n­ aclamaţiile indescripti­bile ale mulţimii. Ducele luă loc în tribună, de unde a adresat ti­nerimii un scurt şi inimos dis­curs : DISCURSUL DUCELUI MUS­SOLINI „Am ales, cu intenţie, Coliseul ca loc pentru sărbătorirea acestei memorabile zile, acest monument fiind mărturia neperitoare a Ro­mei. Salut in tinereţea Italiei ar­mata de mâine; aceste garanţii, vor avea de îndeplinit mari da­torii. In şantierul fascist e loc de glorie şi­ muncă pentru toţi cei, cari sunt în amurgul sau aurora pieţei, e loc pentru intelectuali ca şi pentru muncitori, pentru soldaţi, sau ţărani, e loc pentru toţi acei cari lucrează pentru consolidarea marei Italii, pe care, noi o clădim zi de zi, piatră lân­gă piatră". Adresându­-se tinere­tului din miliţia avantgardelor i-a cerut să ridice armele spre a saluta victoriile de eri şi cele de mâine. Ovaţiuni interminabile au aco­perit ultimele cuvinte ale Duce­lui, care a părăsit Coliseul, pro­fund emoţionat, îndreptându-se spre palatul Chigi. După ceremonia de la Coliseu, miliţiile fasciste, fasciştii din Roma şi provincii erau adunaţi în piaţa Collona în aşteptarea lui Mussolini. Balcoanele, terase­le, toate colţurile din apropierea, palatului Chigi, erau ocupate de zeci de mii de persoane. Această mulţime de oameni prezenta un spectacol impozant. In mijlocul unor manifestaţii de entusiaste frenetic apăru Mussolini şi din bideonul palatului salută mulţi­mea cu următorul discurs : REGIMUL FASCIST ,,Atunci, când fascismul şi-a­ asumat puterea, unii dintre isto­ricii şi politicianii, cari­ studiau manifestaţiile de ordin social, prevesteau fascismului o durată efemeră; cu toate acestea, după patru ani de guvernare suntem pe­ baricade, nici­odată nu ne-am simţit mai puternici, mai tineri­­ şi mai hotăriţi ca azi. Cuvântul­­ meu de ordine e „rezistenţă". In continuare Ducele a declarat că­­ regimul fascist menţine contac- t ful direct cu poporul, care mun-­­ ceşte, care circulă în stat, ale­­ cărui drepturi sunt recunoscute, apărate şi armonizate. Făcând o recapitulare a operei înfăptuite de fascism în cursul anului cu­rent, a declarat, că faptul de a descrie regimul fascist ca un pro­dus al oligarhiei, în fruntea că­ruia se află un tiran misterios şi crud, e o adevărată nerozie, după cum e tot atât de absurd de a acuza fascismul că ar fi un regim anti-popular și inamic al claselor muncitorești; adevărat e insă, că deabea din anul 1922 se poate vorbi în Italia de un regim al­ poporului. In concluzie, Mussolini a făcut elogiul poporului italian, care acceptă disciplina, impusă de fascism, căci a înţeles că acest regim nu este rezultatul unui ca­priciu individual, dar e o necesi­tate profund naţională. Contemplând acest spectacol, care ar fi trebuit să fie văzut de toată lumea şi mai ales de acei cari defăimează, în mod mişe­­lesc, regimul fascist şi poporul italian, care susţine acest regim, contemplând această viziune cu adevărat superbă, cu adevărat ro­­mană, Mussolini a declarat că va începe de mâine munca celui de al cincilea an al regimului fas­cist. Mesajul către naţiune Mussolini a adresat naţiunii un lung mesaj, citit de membrii gu­vernului şi de autorităţile fasciste în ceremoniile desfăşurate în toa­tă Italia. Mesajul trece în revistă toate reformele interne în toate dome­niile ; vorbeşte de recolta abun­­dentă a Italiei, de măsurile luate pentru apărarea lirei, de debu­şeu­rile deschise comerţului şi in­dustriei italiene în colonii, etc. Trecând la politica externă, mesajul arată raporturile Italiei cu celelalte state, tratatele în­cheiate, printre cari şi tratatul politic cu România. Mesajul termină cu următorul cuvânt de ordine : „Cămăşi Negre ” Opera în­deplinită numai în patru ani este cu adevărat mare. Aceasta însă nu este de ajuns. Suntem deabea la început şi e nevoie încă de mult timp, de multe sforţări, de multe sacrificii pen­tru a schimba complet, din punct de vedere fizic şi moral, înfăţişarea patriei. Toate pute­rile noastre trebuiesc perfecţio-­­ nate. Cuvântul de ordine pentru partid, pentru miliţie, pentru­­ sindicate, este acelaş: „discîpti- J nă, unire, intransigenţă politică­­ şi morală". După schimbarea legilor trebuie să reformăm mo- j rasurile. Resturile vechei şi tnt- i cei­lalii demo-liberale trebu- j iese, fără milă, eliminate din­­ spirite şi distruse pentru tot­­deauna. Ele se manifestă încă­­ sub forma interesului ■ personal,­­ a tendinţei de profit, a arivis- :­­ mulţii, a vorbăriei inutile şi une-­­ uri sub forma calomniei laşe.­­ Calităţile, sau mai bine zis vir- * tuţile neschimbătoare ale ade- I vărului fascist trebuie să fie, I dinpotrivă, sinceritatea, realita­tea, dezinteresarea, cinstea, cu­rajul, tenacitatea. Toţi acei cari se arată a fi atinşi de acea ve­­che boală, trebuie să fie isgo­­niţi din armata noastră. Ei con­stituie piedicile care întârzie mersul nostru. Ei sunt neghina ce trebuie despărţita de grâu. Ei trebuie să cadă pentru a lă­sa liberă noua aristocraţie, ce se ridică pentru marile misiuni ale zilei de mâine. „Căm­aşi negre­ aceste mi­siuni vor veni. Ele vă vor găsi gata, ca şi în octombrie 1922, când v-aţi ivit ca o oştire, pen­tru a da un nou suflet naţiune. Acea pagină de glorioasă istorie nu poate fi ştearsă. Astăzi încă, după patru ani, sunteţi ca şi a­­tenei, sub arme. Cu sutele de mii, baionetele voastre prezi­dează nu numai regimul, dar în­treg poporul italian. Acest re­gim al nostru îl simt inviolabil cu toate vicisitudinele oameni­lor. Trebuie să anunţăm În mii aceste adevăr: revoluţia fascis­tă, devenită patrimoniul moral al poporului italian, va face Ita­lia mare în toate privinţele, in toate locurile, împotriva oricui. „Fascişti din toată Italia, iată mesagiul pe care vi-l trimit la a patra aniversare a revoluţiei. Cunosc credinţa voastră călită prin ani de luptă, cunosc entu­ziasmul vostru, cunosc dorinţa, noastră de acţiune şi gloria disci­plinei voastre de fier. Strigătul pe care îl veţi ridica astăzi din mulţimea voastră este acelaş ca în primele lupte, în primele rân­duri : Pentru viitorul revoluţiei fasciste! Pentru puterea patriei'. Cu noii" ----------0 : 0----------­ Vreţi să aveţi IOO.GOO le fraţi In toată tara? Euscrieti-vă la Crucea Roşie. Un copil monstru In Baia-Spirit femeia lui Majd­ic a născut un copil al că­rui rap prezintă o curioasa conformaţie, semănând mai mult cu capul unui iepure. Ochii îi are în frunte, ure­chile sunt aproape de grumaz iar buzele crăpate la mijloc, semănând mai mult cu botul unui animal. Obrazul copilu­lui este păros, iar degetele atât cele dela picioare, cât şi cele dela mâini sunt împreu­­nate. Dr. Kohder, care a exami­­­at noul născut, ne-a declarat că un astfel de monstru nu s’a ăzut până acum. Mama monstrului este sănă­­oasă. Părinţii se opun ca mon­­trul să fie transportat la lu­r­ea clinică. Autoritățile sanitare n­u nat n­i­ci o măsură.

Next