Universul, decembrie 1926 (Anul 44, nr. 279-302)

1926-12-01 / nr. 279

LUIGI CAZZAVILIAN TELEFONJ Direcţia 13/72 / 64/64 Intre Moscova și ingoara . Am atras atenţia că relaţiunile dintre Rusia sovietică ţi Turcia republicană au ajuns în ultimul timp atât de strânse şi amicale, încât guvernele din Moscova ţi Angola, au găsit oportun şi con­form intereselor lor superioare, să întărească tratatul încheiat la Geneva, în Decembrie 1925 prin­­tr’un alt tratat. Dacă tratatul ruso-turc din 1925, semnat la Geneva, a avut n­­ci scop precizat garantarea neutralităţii binevoitoare în ca­zul când una din părţile contrac­tante va fi atacată de o altă pu­tere , tratatul recent , semnat, la­ Odesa, de, Cicerin, şi Tevfik bey, e un instrument de, sigu­­ranţă. Ambele ţări şi-au luat anumite­ angajamente în cazul când in­teresele lor vor fi atinse de alte puteri. . . . De la instalarea regimului re­publican în Turcia s’a observat două tendinţe, în aparenţă opuse, în politica externă şi internă a guvernelor din Angola, în poli­tica externă, o tendinţă accen­tuată de apropiere şi de înţele­gere faţă de Rusia sovietică , iar în politica internă o înverşunată campanie împotriva oricăror în­cercări din partea comuniştilor din Internaţionala a IlI-a, de a face propaganda lor în teritoriul republicei. In această privinţă, corespon­dentul ziarului „Journal de Ge­­nive", din Constantinopol, a pu­blicat un articol interesant din care reproducem următoarele : „Teoriile Internaţionalei a Tll-a n’au avut nici o posibilitate să triumfe în Turcia. Activitatea so­vietelor în această ţară a schim­bat cu desăvârşire natura şi for­ma, în cursul ultimului an. „Această activitate nu se mai manifestă la Stambul, şi la An­­■ gora, ca la Belgrad, Bucureşti şi Sofia, adică , în sensul unui co­munism distructiv, sau a unei ideologii internaţionale oarecare. Moscova­ nu caută aci să facă să triumfe­­ elementele , extremiste, nici să„ răstoarne guvernul“. In adevăr, guvernele din An­gola au combătut cu o energie constantă orice tendinţe, din afa­ră, sau din interior, de a bolşe­vism Turcia şi închisorile repu­­­­blicei Kemaliste sunt pline de agenţii propagandişti ai Interna­ţionalei a IlI-a. Cu toate acestea guvernul so­­vietist din Moscova nu a protes­tat nicodată împotriva politicei antibolşeviste a guvernului din Angola, ci a urmărit, pe cale di­plomatică, să strângă şi mai mult relaţiunile de prietenie între Ru­sia şi Turcia. Se înţelege de la sine că faţă de interesele externe, comune în multe direcţiuni, Rusia şi Turcia au ajuns să închee, după un tra­tat de neutralitate, unul de si­guranţă. Această prietenie ruso­­turcă, prezintă, de­sigur, impor­tanţă în politica orientală şi, ea poate să ascundă pericole pentru pacea generală. I Pagini flEfl* "" **3 “ revoltă potolită prin bani Londra, 29­­Radotf. — Se pare­­ că încercarea preşedintelui Diaz I de a pune capăt revoltei din Ni­caragua, oferind îndemnizaţiuni băneşti conducătorilor rebeliu­­nei va avea succes. Generalul Moncada, şeful for­ţelor revoluţionare, a avut eri o consfătuire cu amiralul ameri­can Latimer, studiind modalită­țile de a înceta lupta, în schim­­bul a despăgu­birilor oferite de Diaz. Rezultatele conferinţei imperiale DECLARAŢIILE D-LUI AMERY londra, 29 (Rador). — Minis­trul coloniilor, d. Amery, în in­­terviemul pe care l-a acordat em­ presei, a exprimat încrederea de­plină în rezultatele obţinute la conferinţa imperială. Această con­ferinţă va marca o fază definiti­on in­d desportarea imperiului Ma­­rei­ Britanii, rămânând ca în vii­tor să fie notată ca cel mai mare eveniment istoric mondial petre­cut în ultimii 50 ani. Acei, care s'au temut că rezultatele confe­rinţei vor implica o schimbare în puterea autorităţii centrale, vor recunoaşte astăzi că autoritatea centrală s’a menţinut şi se va menţine prin realitatea comună, prin idealuri tradiţionale şi inte­resele naţiunilor care au dorit să rămâne unite în imperiul Marei­ Britanii. ----------- □ - ----------. Mikadoul In agonie Londra, 29 (Rador). — Din Tokio se anunță, că împăratul Yoshikito s’ar afla în agonie. I—— Consiliul de miniștri de Duminică împroprietărirea cavalerilor ordinului , Mihai Viteazul“. - Mo­dificarea legilor, cari limitează hotărârile miniştrilor şi ale consiliului de miniştri.— Restrângerea stării de asediu in Ca­­drilater.— Oprirea exodului turcilor din Dobrogea-Nouă­ ­ Membrii guvernului s’au întru­nit Duminică, 28 Noembrie, îna­­inte de amiazi, într’un consiliu sub preşedinţia d-lui gen. Ave­­rescu. După desbateri de trei ore, în care s’au examinat, — precum suntem informaţi — toate ches­tiunile urgente şi însemnate la­­­­ ordinea zilei, ni s’a dat, pentru i­n public, următorul: # I COMUNICAT „Consiliul a aprobat întocmi­rea unui proiect de lege pentru împroprietărirea cavalerilor or­dinului „B­ihaiu Viteazul“, cu 25 de hectare de pământ de fier­r care. ... . . (Se va vândui prin proiect con­diţiile de stăpânire şi de trans­misiunea pământului la urmaşi. Cele ■ 25 ha. se vor da comasate, iar nu împrăştiate, în diferitele regiuni agricole ale ţării, unde statul mai dispune de pământ disponibil, de rezerve­. Consiliul a hotărît examina­rea diferitelor legi, in cari, or­gane fără răspundere limitează hotărîrile miniştrilor şi chiar ale consiliului de miniştri.­­Din lămuririle primite cu pri­vire la înţelesul acestei hotărîri, reiese voinţa guvernului de­ a mo­difica aceste legiuiri, cari acordă prea mare autonomie sau inde­pendenţă acelor autorităţi, ca bunăoară, Consiliului superior administrativ, Casa pădurilor, Centrala cooperativelor săteşti şi aceea a băncilor populare, O­­ficiul de lichidare de pe lângă m­inderul de finanţe, Consilul de adiţie al c. f. r., R. M. S., etc. Guvernul voieşte să rezerve con­siliului de miniştri şi miniştrilor de resort suprema judecată şi hotărire, ca şi putinţa de­ a schimba sau înlocui pe conducă­torii, consilierii, îndrumătorii şi pe oricare din demnitarii hotărî­­tori din fruntea acestor institu­ţii, cari n’ar înţelege îndeajuns de bine să pue de acord hotărî­­rile­ instituţiilor acestora cu pro­gramul guvernului şi cu voinţa şi îndrumările consiliului de mi­niştri, înlocuirea acestor demni­tari şi­ a acelora, cari în chip vă­dit sau ostentativ ar lucra împo­triva hotăririlor guvernului şi ale miniştrilor respectivi sau cari ar zădărnici opera de guvernă­mânt aşa cum e hotărită de con­siliul de miniştri, se vor face cu alte persoane, pe cari guvernul le va aprecia, că înţeleg mai bine să lucreze în spiritul şi în conso­nanţă cu programul şi hotărîrile guvernului. Ni se adaugă, că se va exami­na fiecare legiuire de acest fel, a parte, şi că, totuşi, pr­incipiul general de autonomie al instituţi­ilor acestora nu va fi ştirbit, la temelia lui, prin modificările, ce se vor aduce de guvern acestor legi.. Din aceste lămuriri se văd limpede intenţiile guvernului, care în două cuvinte se numesc: „înlesnirea guvernărei“ sau „des­­legarea cătuşelor“). Şi comunicatul se sfârşeşte ast­fel : „S-a hotărît a se lua măsurile necesare spre a face, ca starea de asediu din Cadrilater să fie corespunzătoare actualei situaţii mult ameliorate1’.­­Această hotărire este înţeleasă de guvern astfel, ca rigorile stă­­rei de asediu să fie aplicate de­aci înainte numai în localităţile şi regiunile din Cadrilater, în cari ele mai sunt socotite, necesare şi să fie ridicate în celelalte regiuni şi localităţi, în cari viaţa socială şi ordinea s’au îmbunătăţit până la normal). EXODUL TURCILOR Consiliul a examinat şi faptul, că o seamă din populaţia turcă din Dobrogea-Nouă şi-a vândut pământurile şi avutul gospodă­resc şi voieşte să plece în Tur­cia, şi în alte ţări, unde interese de familie şi interese economice o atrag şi o chiama. Consiliul a hotărît să înlesnească părăsirea ţării numai acelor turci, cari do­vedesc că sunt nevoiţi să plece pentru asemenea interese. Celor­lalţi, cari sunt amăgiţi sau în­demnaţi de răuvoitori vicleni sau de agenţi defăimători ai ţării să-şi vândă avuţiile şi să plece în lume spre alte „pământuri ale făgăduinţei", guvernul a h­otărît să fie convinşi să renite la pără­sirea ţării, uneltitorii şi aţâţătorii sa fie prinşi şi daţi judecăţii şi sa se lămurească, în sfârşit, popu­laţiei turceşti din aceste ţinuturi că statul român înţelege să o o­­crotească, să o preţuiască şi să o păstreze frăţeşte, între noi, fiind­că în trecutul îndepărtat, ca şi în vremurile din urmă, şi acum, ea a dat dovezi şi în oştire şi viaţa de stat, că este o populaţie vrednică, credinciosă şi bună, care merită să se bucure de cetă­ţenia română. Organele administrative din Dobrogea Nouă, au fost însărci­nate cu executarea acestor hotă­­riri. CAZUL D-LUI ŞT. CICIO POPP Consiliul a discutat hotărârea Curţii de casaţie, prin care s-a respins cererea d-lui Ştefan Cicio Popp, de­ a i se recunoaşte calita­tea de senator de drept, pe teme­iul că d-sa ar fi prezidat Adu­narea Naţională de la Alba-Iulia, care a hotărît unirea Ardealului cu România veche. Examinându-se dispoziţiile Con­stituţiei şi luându-se act şi de mărturia d-lui ministru Vasile Goldiş, care a participat la acea adunare, că d. Şt. C. Popp a fost numai vice-preşedinte, iar preşe­dinţia a avut-o regretatul Gheor­­ghe Pop de Băseşti, consiliul a apreciat că hotărîrea Casaţiei a fost bine dată.» După ce s’au examinat şi re­zolvat chestiunile curente şi s’au discutat evenimentele politice, cari frământă opinia publică şi parlamentul şi s’a ajuns la con­vingerea că liniştea şi buna rân­­duială domnesc, consiliul s’a sfârșit la ora 2 d. a. Emil Ciucian­u T­ I In străinătate 6 lei8 Pagini Miercuri 1 Decembrie 1926 DIRECTOR STELIAN POPESCU Redacţiei Corup. cu provincia 2/98-35/31 n­i­nil se asini '£.• 1 — Ie studiază în secret un plan de mobilizare — _ Berlin, 29. (Rador)­ — Ziarele de stânga pu­blică informatiuni din care reese că în birou­rile secrete de recrutare ale Reichswehrului s’ar studia un plan de mobili­zare generală. In cercurile parlamentare circulă svenn! — că, din cauza acestor revelațîuni asupra legături­­lor dintre conducerea Reichswehrului și aso­­ciațiunile secrete, s-ar fi produs o încordare primejdioasă între ministerul armatei și mi­nisterul de externe. Uneltirile Reich­swehrului Negru Paris, 29. (Rador). — „Matin“ şi „Petit Jour­nal“ reproduc infor­maţîunile publicate de „Berliner Tagblat“ denunţând recrudescenţa activităţii fostelor oreganizaţiuni ale Reichswe­hrului Negru. Aceste organizaţiuni funcţionea­ză acum nestânjenite, mai ales în Silezia Ele au duplicate ale registrelor de mobilizare, ale căror animale au fost distruse din ordinul Co­­misiunii interstate de control, si pe baza a­­cestor documente se străduesc să tregăjească o noua mobilizare, sub pretextul convocării la concursuri sportive. O nuntă la triburile marocane ASPECTE VERSAILLES de ELENA VĂGARESCU Versailles-ul trebuie văzut pentru prima oară intri o zi de vară, atunci când spaţiile sale largi se scaldă in plină lumi­nă, iar reliefurile fragile din interiorul castelului, figura statuilor şi fondul vag al o­­glinzilor, îşi revelează amă­nunţimile delicate. Taina pu­ternică şi complexă a Versail­les-ului nu e nici­odată mai impresionantă ca atunci. Su­flet insezisabil, întemniţat în logică, Versailles-ul conţine toa­te aspectele f­rumosului: visul romantic şi exaltat, chi­nul nemărturisit, dorinţa în­deplinită, înaintând încet sub bolţile parcului, te-ai putea crede o clipă rătăcind într-o pădure oarecare, dacă nu ar fi acel suflu de voluptate subtilă ce emană din frunziş la che­marea misterioasă a unei for­me albe de-abia întrezărite, sau a unui luminiş neaşteptat, închis între hotare stricte şi revelând armonia unui desen prodigios. Şi când, din acest adânc întunerec verde, păşeşti dintr’odată în sfera de strălu­cire a marmorelor şi a basi­u­­rilor, înţelegi că nicăieri ca aici nu s-a afirmat mai puternic conflictul paşnic şi etern dintre spirit şi materie, dintre dra­gostea fericită şi elixirul sum­­bru al melancoliei. Sub îmbi­narea iscusită a boschetelor cu parfumuri stinse, pasiu­nile omului s'au întâlnit cu ale naturii şi au crescut îm­preună, pe măsură ce, înăun­tru, se desfăşurau idile şi dra­me cu figura învăluită în um­bră. Dar iată-ne la o răspântie, luminiş rotund în care se to­pesc cărările fermecătoare. Aici, lumina plesneşte brusc ca un mugur imens, armoni­zând fastul detaliilor şi al li­niilor. Orizontul se deschide cu precizie, transcriind parcă un gest hotărît al gândirii, al voinţei, al acţiunii. E o sim­fonie a tuturor elementelor la­olaltă. Pe vremea lui Ludovic al XVI-lea, toată masa aceasta de verdeaţă era încă tânără iar isbucnirile sglabii ale sevei îrt­­că nu-şi permiteau capricii sălbatece şi desordonate. Ver­­sailles-ul trăia viaţa lui de o geometrică nobleţe, în liniile decretate de viziunea precisă a lui le Nôtre. Totul era nud cu glorie şi maiestate în şpa­ltul peste care regii Franţei îşi plimbau privirile. Totul trebuie să fi fost asemeni cu acest colţ fermecător, numit şi astăzi „la petite Provence“, de uinde soarele nu se depărtează decât în ultima clipă, pentru a-şi muia rochia­ de mare gală în basi­urile învecinate. Res­­tricţiunile impuse aici liberei desvoltări a naturii nu par a o fi stingherit, căci ea dăru­ieşte Versailles-ului, cu profu­ziune şi bunăvoinţă, aurorele sale cele mai bogate şi cele mai magice apusuri de soare, fericită, fără îndoială, că şi le poate reflecta la infinit în o­­glinzile de apă încadrate cu piatră şlefuită, rânduite căci Parcă tocmai de dragul auro­relor şi apusurilor jucăuşe. Nu cred să fie vreo sensibi­litate bine educată care să nu datorească Versailles-ului sen­­saţiile şi nuanţele ei cele mai fecunde. Versailles-ul ne reve­lează imperios nouă înşi­ne. Tonul peremptoriu al a­­cestei geometrii concrete e atât de convingător, încât incohe­­renţa sufletească a vizitatoru­lui e lesne canalizată şi ne­voită să curgă sever intre ma­luri de lumină.­iţi câţi prieteni printre po­porul de statui ce doarme în cuiburi de frunziş! Un faun robust sau poate un Bacchus încununat cu ramuri de viţă cântă din flaut­­— şi ai im­­p­resia că sunetul imaterial a­­gită frunzele jur împrejur. Mai departe, o zeiţă îmbrăcată cu muşchiu, ascunde sub a­­parenţa ei rustică un surâs i­­ronic şi a multe ştiutor. Nici o stridenţă în lumea aceasta pentru care timpul a creiat o atmosferă de desăvârşită îm­păcare. Dintre paserile ce ră­tăcesc pe aici, doar aeropla­nele tulbură armonia acestei vieţi domolite ce-şi macină a­­mintirile. Aeroplanele însă vin şi pleacă. Numai basi­u­rile rotunde, patrate ori poli­gonale îşi continuă scântee­­rea obosită peste care, cu atâta frumuseţe în gesturi ştiu să coboare frunzele defuncte. Doar statuile, cochete încă, su­feră. Căci oglinzile de apă, adormind sub aşternutul de frunze, nu le mai reflectează conturul graţios. Vine toam­na... Şi, pentru Versailles, toamna înseamnă conflictul surd, şi dramatic între statuile mereu cochete, mai trainice decât anotimpurile, şi frunzele obosite ce cad. Din Versailles se desprinde o întreagă ideologie şi o în­treagă­ disciplină. Şi una şi cealaltă au încetat să fie ac­tuale. Umbra regilor fastuoşi şi despotici e numai o umbră. Realităţile sunt aiurea- La Ge­neva de pildă, unde ne vom reîntâlni cu pr­­ie­ful articolu­lui următor. ----------- □ ------------­ i Exkaizerul e sănătos Paris, 29 (Rador). — Exkron­­prințul, care a fost în ultimele zile la Doom, a plecat ieri spre Germania. Se anunță că exkaizerul care suferia de gripă,, este acum complet restabilit. Groaznicul foc din Brussa — 200 PHAVALn NIMICITE — Constantinopol, 29 (Rador). — Un Incendia a distras, eri, la Brussa, 200 magatine. • o □ o • Moartea unui inventator Berlin, 29 (Rador). — Inven­tatorul american Browning a încetat din viață la Liége, un­de asista la unele experienţe făcute la fabrica de arme a ar­matei belgiene. ----------pgo---------­ Răscoale In republici americane Paris, 29 (Rador). — „Intran­­sigeant" află Că mişcări revolu­ţionare ar fi izbucnit în Pana­ma și Costarica. ---------------------------­ FILME Până acum douăzeci de ani, la capătul străzii d1 Iunie, se des­făşura o înfăţişare plină de pito­resc şi de... orientalism. Din fund, dealul Filaretului îşi întindea poalele spre oraş, tăiate de şo­seaua ce şerpuia spre cimitirul Belu. Spre uzina de gaz mla­­ştine vaste, binecuvântată stafie balneară pentru bivoli şi prodi­gioasă cultură de ţânţari : nică­­eii nu bântuiau frigurile ca în partea locului. In zilele de lucru, aspectul era mai totdeauna ace­la­ş; ciobani cu oile; vacile pă­şteau în voe ; căruţe de ţigani nomazi, cu toate oră­teniile bipe­de şi patrupede; ţigănci adunau oase ; beţivi adormiţi sub sălcii; pungaşi refugiaţi în stuf; un colţ necivilizat din Africa. Du­mineca, animaţie. Bragagii, li­­monagii, ţigănci în jurul gropi­lor unde-şi fabricau floricelele, elevi alergând cu pistolul după Vrăbii, servitoare la braţ cu gar­dişti, ordonanţe făcând pe doi­cile ; şi la zile m.«ti, la Paşte, ile pildă, scrânciob, căluşei, chio­te, petreceri, bătăi, înjunghieri, flaşnete, muzica lui Şoapte-Gâ­­şte... *»••. ' ■ Aşa erau ele urâte locurile, în­cât, atunci când se făcea o în­mormântare impozantă, cum a fost moartea lui Alexandru La­­h­ovari şi Lascar Galargiu, trebuia să se curăţe zi şi noapte şoseaua şi împrejurimile­­le murdărie şi de vieţuitoare... Dar vine 1906. O expoziţie va simboliza propăşirea României sub gospodăria sugerată, însufle­ţită, intensificată timp de 40 ani de tezaurul de bun simţ şi de tenacitate al regelui Carol. Mi­nistrul domeniilor, Ion Lahovari se pronunţă pentru câmpia Fila­retului, la care vedea posibilita­tea unei transformări minunate. Dar cine să facă minunea "( Doc­torul Astrati reuşise cu Expozi­ţia Asociaţiei pentru înaintarea ştiinţelor. Deci, s'o facă d-nul Is­­traţi. Şi a făcut-o. Ia mai puţin de un an, Capitala a obţinut ceea ce vedeţi astăzi. Cine nu ştie ce-a fost acolo înainte, nu-şi poate da seama de măreţia ope­rei, într’o ţară unde, alături de multe însuşiri, lipsesc, din nedefi­­nire, spiritul de metodă şi forţa de perseverare, savantul profe­sor a dat un exmplu istoric de concepţie superioară, de realizare rapidă, de rezultat durabil. Sub focul însufleţirei lui, o pleiadă întreagă de arhitecţi, construc­tori, peisagişti, grădinari, etc., şi-au mobilizat inteligenţa, talen­tul, energia, şi au dat parcul Ca­rol, locul de fală al Capitalei. Rareori cuvântul extraordinar şi-a putut avea o întrebuinţare mai nimerită de­cât aci. Acum s-a luat inţiativa să se ridice un monument patriotului, care şi-a afirmat sentimentele în fapte, nu în vorbe. E momentul să s’afirme recunoştinţa cetăţe­nească. Vrem să vedem şi ne pla­ce să sperăm că vom vedea pe locuitorii din jurul parcului Ca­rol conştenţi de datoria lor. Prin marea operă a d-rului Istrati, toate acele locuri s’au asanat şi s’au înfrumuseţat. A dispărut pestilenţial datea de odinioară. Municipalitatea s-a văzut obliga­tă să dea o atenţie specială aces­tor cartiere. Proprietăţile au cres­cut în valoare, chiriile tot aşa. Soldatul-necunoscut este în mij­locul lor. Ce onoare mai mare pot spera ? Continuu se fac pe­lerinaje pioase la mormântul na­ţional ; vizitatorii iluştri ai ţării defilează prin faţa lor ; parcul Carol este astăzi primul loc al primului oraş al ţării, unde se în­­dreptă atenţia şi paşii tuturor, mari şi mici, români şi străini. A ignora lucrul acesta, ar fi a desconsidera binele public. Nu cu discursuri se pot întări ener­giile. Răsplătind memoria celor cari au muncit pentru semeni, se vor determina alte devotamen­­te. Altminteri, cetăţenii vor pier­de dreptul de a reproşa oameni­lor cu oficii publice lipsa de in­teres pentru oraş. Vrem să ve­dem pe locuitorii d­in acele car­tiere, vrem să vedem primăria sec­torului, ridicându-se la înălțimea acestei mari datorii civice, cu a­­vântul cu care ilustrul român a răspuns atunci, ca nn totdeauna, la chemarea patriei, Don José. i Aspecte din fosta Capitală a Moravie Scrisoare din Brno Brno, Noembrie CLĂDIRILE MODERNE ŞI ZI­DĂRIILE SECULARE Cel mai bun mijloc, ca să cu­noşti o localitate nouă, când ai oarecare simţ de orientare pe care ţi-l dă experienţa­, e să porneşti frumuşel pe jos. Viaţa respectivă îţi apare a­­tunci în mod firesc, în culori­­tul ei just, cu micile incidente ale străzii, cu priveliştile ei tot­deauna edificatoare şi nedefor­­mate de trecerea în fugă. Oraşul Brünn a găsit mijlo­cul să armonizeze vastele clă­diri moderne — mari bănci şi bogate magasine, — cu nume­roasele vestigii medievale, bolţi posomorâte şi cenuşii case aco­perite cu olane gălbui unde, la înguste ferestre ,râd roşii pe­tale de muşcată, floare pe care sunt înclinat s’o cred de origi­nă seculară. CEVA DESPRE CIRCULAŢIA DIN BRNO Strada începând chiar din dreptul gării, numită Masari­koVa, Vede, în zilele de lucru, o circulaţie intensă şi zgomo­toasă, prin dreptul vitrinelor încărcate de produse cari fac, de mult, faima localităţii. Stra­da merge în sus, cu nume cari variază pe porţiuni, trecând prin Freiheitsplatz şi mai de­parte prin Lazankeho, ajun­gând cu numele de Cunikova, Intr’un cartier foarte corect a­­liniat unde s’a ridicat de cu­rând un impozant palat al di­recţiei poştei. Continentele se desenează în aur pe marele glob terestru simbolic sau­ dea­supra intrării principale a pa­latului poştelor. i ■ 1 Lungi şi îngrijite vagoane de tramvai­, văpsite galben în­chis şi având forma vagoanelor restaurante de cale ferată, trec, cu câte două sau trei remorci, încărcate de­­ lume. Fiindcă ne-am oprit întâmplător la ca­pitolul „circulaţiei“ să notăm că aci se merge numai pe stân­­­­ga şi să adaugăm că nu există tracţiune animală.­­Oraşul Brno nu are trăsuri cu cai, şi cu atât mai puţin la­mentabilele cutii cari se nu­mesc tramvaiele cu cai din Bu­cureşti, de nemai­văzut azi nici la Belgrad, nici la Sofia şi nici măcar în îmbâcsitul Stambul. Brno are numai automobile şi tramvaie electrice. Numele străzilor stau scrise mari, citeţ, pe table smălţuite, nesemănând nici ele cu aşa zi­sele tăbliţe indicatoare şterse de mult, — dintr’o capitală că­reia­ nu-i mai spunem numele şi unde un străin e în stare să ofere premii de zeci de mii de lei cui o putea în adevăr să citească ce e scris pe ele. Pe o altă principală arteră de circulaţie paralelă cu Ma­sări­kova, pe Svedska, trec de­­asemenea grupuri-grupuri, u­­nele oprindu-se în grădina pu­blică de aci. Chioşcul alb al grădinii, — unde vara cântă muzica şi e, fireşte, şi bufet, — stă închis, în vederea ierniii care, după regulele stablite, trebuia să-şi fi trimis până azi primii fulgi albi. Dar lumea, bucurându-se de vremea Încă bună, stă pe bănci, ronţăind nişte ciocolată a cărei hârtie n’o aruncă niciodată pe jos, sau respirând pur şi simplu... IN AMINTIREA MORŢILOR Ceva mai sus de Freiheits­platz, in stânga e o piaţă unde, mirat întâi, am văzut sute de oameni, în majoritate femei, cumpărând jerbe de flori în crengi de brad sau coroane ar­tificiale. Cunosc de mult dragostea pe care popoarele din apus o au pentru flori. Am înţeles însă, cinci minute in urmă, rostul coroanelor artificiale . Se apro­pia ziua morţilor. Şi poporul cechoslovac are şi el atâţia că­zuţi în războiul care i-a adus recunoaşterea dreptului de a trăi liber... Cechoslovacia are, pentru marele idealist care a fost pre­zidentul Statelor Unite Wilson, un adevărat cult. Am văzut portretul acestui visător în po­litica mondială, pus în multa vitrine ca şi în sălile hoteluri­lor şi în restaurante, alături de chipul adevăratului înteme­ietor al Cechoslovaciei, d. Ma­­sarik. M. N. Teatrul din Brno (Brü­nn), fosta Capitală a Moravie! Congresul I.C. V. de la Focşani - Iau parte delegaţi din jud Putna şi judeţele limitrofe — Focşani, 28 Noembrie Astăzi, la locuinţa d-lui colonel invalid Cambu­reanu din Foc­şani, s-a ţinut o întrunire a in­valizilor, văduvelor şi orfanilor de război (prin tutorii lor), la care au luat parte numeroase delega­iani din cuprinsul aces­tui judeţ şi din judeţele înveci­nate, spre a propune guvernu­lui satisfacerea drepturilor lor. S-a arătat printre altele, dife­renţa de soldă ce primeşte fie­care, în raport cu ofiţerii şi pensionarii militari, dându-se ca exemplu solda, unui căpitan invalid, care primeşte 4254 lei, faţă de un căpitan pensionat în urmă care primeşte 8808, în timp ce un căpitan activ­­ primeşte suma de 9806. Tot asemenea se întâmplă şi cu celelalte grade superioare. Congresiştii se întreabă cu ce au greşit ei, că au devenit in­valizi, contribuind la o Rom­â­­nie­ Mare,­ p­e când toţi străinii s'au îmbogăţit şi camarazii lor de­ armă au o situaţie mult mai bună, deşi nu prea înfloritoare ? S’a discutat şi chestiunea gra­delor inferioare, care sunt într’o completă mizerie, obijduiţi de toţi, şi cărora deşi pe hârtie li se dă câte o concesie, totuşi în realitate sunt îndepărtaţi de cei în drept, când nu cer nimic mai mult de­cât drepturile acordate prin legile existente. S-a redactat o moţiune care se va înmâna d-lui general Răş­­canu, delegatul special al gu­vernului cu revizuirea legilor I. O. V. După terminarea congresului, participanţii au expediat urmă­toarele telegrame : M­S. REGELUI „Invalizii, văduvele şi orfanii de război, credincioşi Tronului, roagă pe Dumnezeu a Vă dărui sănătate spre a ne avea sub a­­ripa ocrotitoare, revendicând dreptul la viaţă celor ce s'au jertfit pe câmpul de luptă“. D-LUI GENERAL A­VERES­CU, PRIM-MINISTRU Invalizii, orfanii şi văduvele de război, roagă pe D-zeu­ spre a va da sănătate ca să îndepli­niţi promisiunea dată faţă de cauza noastră. D-LUI STELIAN POPESCU, DIRECTORUL ZIARULUI „U­­NIVERSUL" »Invalizii, orfanii şi văduvele de război se îndreaptă cu încre­dere şi acuma către Dv. pen­tru a le susţine justele lor drepturi. Dumnezeu să vă a­­jute. D-LUI I. LUPAŞ, MINISTRUL SĂNĂTĂŢII Invalizii, orfanii şi văduvele de război vă roagă ca să nu ne daţi uitării. D-LUI GENERAL MIRCESCU, MINISTRU DE RĂZBOI I. O. V. se adresează Dv., ca frate de luptă, spre a contribui şi acum la îndeplinirea justelor lor cereri. Dumnezeu să vă dea sănătate. D LUI GENERAL RAŞCANU, BUCUREŞTI Şi acum ca şi un trecut I. O. V. din jud. Putna şi cele limi­trofe, îşi îndreaptă privirile şi sufletele lor către Dv., pentru a­ le­ da mână de ajutor frăţeas­că şi a nu trece cu vederea dreptele lor cereri. *. Toţi şi-au arătat încrederea cea mai mare că actualul gu­vern­­ şi parlament le vor da sprijinul necondiţionat. Coresp. I

Next