Universul, decembrie 1926 (Anul 44, nr. 279-302)

1926-12-04 / nr. 282

addI XLIV.Nr. 2828 LUIGI CAZZAVILLAN TELEFON: Direcția 13/72 - 64/64 Pagini mmmI I In tară 3 lei L 11n străinătate 6 lei Pagini Sâmbătă 4 Decembrie 1926 DIRECTOR STELIAN POPESCU Redacţia: Coresp. cu provincia 2/98—35/31 Presa turcească şi România Ziarul turc „La Republique”, (n-rul 506, din luna Noembrie), publică un articol de fond care nu poate trece nerelevat. Semnalarea lui este o datorie, pentru noi, din două puncte de vedere: întâi, pentru că el vorbeşte despre România în termeni cari fac absolut necesară o punere la punct; al doilea, pentru cuvântul că „La Republique" este, — din informațiunile ce avem, — organul oficios al regimului instalat și prezidat de Mustafa Kemal Faşa. Numitul ziar turcesc, — întemeiat pe date pe cari ne întrebăm mereu unde le-o fi găsit, — constată nici mai mult nici mai puţin decât că România persecută fără îndurare pe turcii aflaţi în cuprinsul hotarelor sale, adoptând, faţă de ei, „o politică de opresiune şi de tiranie sistematică". Articolul susţinând un lucru atât de necorespunzător realităţii, încât ne mirăm cum de a putut fi publicat într'un ziar cu pretentiuni de seriozitate, afirmă chiar că minoritarii turci din Dobrogea „suferă, periodic şi metodic, vexaţiuni neîngăduite, cari-i desgustă de viaţă". Cuvintele intre semnele citaţiei sunt reproduse direct, din articolul de fond publicat de „La République". In această împrejurare, ziarul turc nu uită să amintească bunăvoinţa tradiţională şi ospitalitatea profund amicală pe care, totdeauna, înainte vreme, populaţia turcă le-a găsit din partea poporului român. Facem confratelui turc serviciul de a-i arăta că rareori un ziarist a publicat lucruri mai profund neexacte decât cele afirmate în articolul citat.Şi, bineînţeles, suntem în dreptul nostru să protestăm cu energie împotriva sistemului adoptat, ca una care, pe temeiul unor patente neadevăruri, duce direct la calomnie. Informaţiunile exacte pe cari presa turcească le ar fi putut obţine foarte uşor ar fi pus-o în situaţie să afle un adevăr de dată foarte vechie, şi anume că dacă e în România vreun grupde minoritari care se simte literalmente „mai bine decât acasă", aceşti minoritari sunt turcii. Pe de altă parte, — punând chestiunea în general — aceeaşi confraţi turci cari au făcut această sensaţională descoperire, dacă ar compara regimul aplicat de înaintata Turcie de azi diverşilor minoritari pe cari soarta i-a lăsat în cuprinsul ei, cu regimul aplicat minoritarilor în România, ar avea toate motivele să fie foarte strâmtorări Pentru motive de delicateţă, refuzăm să amintim aci toată penibila şi atât de justificata discutiune pe care a provocat-o „metoda" admisă de Turcia intraprejuraea schimbului de populaţie, cu Grecia. Chestiunea e prea dureroasă, ca s’o reluăm. Dar pentru punerea la punct* a unei situaţii pe care, — din motive ce nu ne interesează — presa turcă ţine s'o prezinte sub o lumină fundamental falsă, amintim o serie de fapte, de multă vreme cunoscute oamenilor de bună credinţă de pretutindeni : • Statul român are, de câteva decenii, — mult înainte de războiul european, — înscrisă în bugetul său, întreţinerea unui seminar musulman, seminar a cărui construire însăşi s’a făcut din iniţiativa şi pe cheltuiala guvernului român. Acolo, reprezintanţii cultului mahomedan — cult care ştim că in noua Turcie e aproape desfiinţat —, primesc, de un şir de generaţii, şi tot pe comptul statului român, pregătirea de care au nevoie pentru conducerea sufletească a musulmanilor din România. Trebuie să mai arătăm că, din ceasul în care România s’a găsit în hotarele sale fireşti n’a fost sesiune parlamentară în care populaţia muslmană să nu aibă representanţii săi, în Cameră sau în Senat, cum li are până şi în ceasul de faţă. Ştim bine că oricâtă bunăvoinţă ar avea confratele turc, el n’ar putea să ne arate, în Adunarea Naţională dela Angora, nici un singur reprezintant minoritar, azi, cum n’ar putea să-l descopere nici în trecut, pentru că el nu există şi nici n’a existat. Mai e nevoie să mai adăogăm că bunăvoinţa noastră, a tuturor, este de multă vreme câştigată de domolii şi muncitorii turci aflari In România, că nu avem, nici pentru ei nici pentru alţi minoritari, regimul „domiciliului forţat”, — regim cu stricteţe aplicat tuturor minoritarilor ce trăiesc azi în Turcia nouă Aceste lucruri sunt toate cunoscute de mult turcilor din ţara noastră, — cami cu mirare află, în fine, azi, că sunt persecutaţi —, şi amintirea „dulcei vieţi din România" face, cu drept cuvânt, să se umple de lacrimi ochi acelora dintre turci cari, trăind la noi o vreme, s’au stabilit in Turcia nouă.» Spusele noastre nu sunt, fireşte, noutăţi nici pentru d. ministru al Turciei la Bucureşti, — el însuşi ziarist, — din partea căruia aşteptăm un cuvânt autorizat, menit să restabilească adevărul. M. Negru Datoria guvernului Tăcerea strică mai ales în viaţa de stat. Dela o vreme, s'a pornit, in străinătate şi în proporţii mai reduse şi’n ţară, o goană de sensaţii despre stările dela noi, care a alarmat toată lumea. Ziarele străine sunt zilnic pline de cele mai fantaziste veşti îngrijitoare asupra ţării noastre, aşa de alarmante încât se vorbeşte de război civil, de revoluţie, de închiderea graniţelor, de asasinate politice, în sfârşit de tot ce vrăjmaşii, răuvoitorii şi lesne crezătorii pot născoci şi răspândi. Veştile înspăimântătoare cari sunt împrăştiate în lumea întreagă, au uimit şi emoţionat până şi pe cei mai sceptici din străinătate şi aşa se explică de ce, de o săptămână, din toate capitalele şi marile centre europene şi din unele americane, sosesc la Bucureşti zilnic telegrame, în care se cer lămuriri asupra stărilor de la noi şi de ce ziarişti din aproape toate ţările europene au sosit şi sosesc la Bucureşti, să vadă ce este adevărat. Ziariştii sosiţi, — văzând cât de departe de adevăr sunt veştile răspândite în ţările lor, — vor informa desigur ziarele, cari i-au trimis, de stările reale pe cari le-au găsit şi văzut aici. Dar guvernul are datoria să dea şi‘n ţară şi‘n străinătate, prin legaţii, comunicate liniştitoare asupra situaţiei de la noi, desminţind zilnic toată veştile năroade, toate ştirile alarmante, toată propaganda defăimătoare despre ţară. Guvernul trebue să împlinească această datorie, i-o cere ţara şi prestigiul ei. K. C. Internarea italienilor ostili regimului fascist Roma, 1 Decembrie (Rador).— Comisiunile provinciale, instituite prin noua lege pentru apărarea statului, fiind însărcinate să hotărască internarea în zone determinate a elementelor ireductibil ostile regimului fascist, și-au terminat lucrările. Numărul total al persoanelor ce vor fi internate este de 522, din totalul de 40 milioane al populaţiei Italiei. Cifra este suseptibilă de reduceri, dat fiind că persoanele interesate pot prezenta apelul lor comisiunei centrale, prezilată de subsecretarul de stat la departamentul internelor. De asemenea, ministrul de interne personal are dreptul de a dispune eliberarea ulterioară, după aprecierea sa. Şeful guvernului a hotărît ca internaţii fără mijloace de trai să primească un subsidiu zilnic de zece lire, in loc de subsidiile de 2—4 lire, care se plătesc internaţilor pentru delicte de drept comun. Ziarele arată, că în provinciile Arezzo, Avellino, Benevento, Cagliari, Campobasso, Cassarta, Catanzaro, Cremona, Imperia, Pesaro, Rovigo, Sassari, Siracuza, Sondrio, Teramo, Vincenza şi Zara nu a fost nevoie să se recurgă la aceste măsuri. •fißo! M. S. Regina a plecat spre Bucureşti Paris, 2. (Rador). — M. S. Regina României,, prinţul Nicolae, principesa Ileana şi suita au plecat aseară la orele 26.50 spre Bucureşti cu trenul Simplon Orient Express. M. S Regina a fost salutată în oală de amiralul Vedel, în numele preşedintelui Doumergue, de d. dr. Fouquieres în numele di-lui Briand si de miniştri plenipotenţiari ai României la Bruxelles si Viena, împreună cu personalul legatiei române din Paris. Mai erau de fată d. Robert de Flers si toate personalităţile care asistaseră Marti la sosirea Suveranei. Directorii marilor bănci americane s-au întrunit în şedinţă extraordinară. — Domnilor colegi, aţi văzut ca şi mine, preşedintele dv., că loviturile contra instituţiilor noastre sunt tot mai multe, mai îndrăzneţe şi mai grave. Ziua în amiaza mare, hoţii pătrund în bănci, şi cu revolverele îndreptate contra funcţionarilor, golesc casele de fer, pe care Providenţa, după cum ştiţi, le menţine într’o stare de înflorire progresivă. Poliţia s-a dovedit neputincioasă, nu atât fiindcă nu ştie să se lupte cu hoţii, cât pentru că soseşte de obicei cu cinci minute după plecarea lor. Prin urmare trebue să ne apărăm singuri. — Să înarmăm funcţionarii, propune un director. — M’am gândit la asta, replică preşedintele. Dar experienţa făcută în multe bănci a dat rezultate mediocre. Ei nu s’au identificat cu casele de fer aşa cum soldatul se identifică cu patria lui, şi de aceea au cedat în faţa armelor bandiţilor. Afară de asta, s’ar da loc la un adevărat război, căci bandiţii, ştiind pe inamic înarmat, ar porni focul odată cu intrarea lor. Şi cine ştie unde s’ar ajunge. Atunci se ridică alt director. — Cred că propunerea mea va îndeplini toate condiţiunile cerute pentru atingerea scopului urmărit. Iată ce sunt de părere să facem. Băncile sunt pline de dactilogafe. S’a dovedit că hoţii, oricât de sângeroşi ar fi, se reped mai mult la funcţionarii masculini. Politeţa nu ipseşte nici chiar în exerciţiul funcţiunei criminale. De ce să nu speculăm sentimentul acesta ? Mai ales dactilografele frumoase vor fi de un mare ajutor. Chiar neînarmate, ele vor dezarma pe bandiţi cu graţiile lor. Se ştie că focul unor ochi frumoşi e mai eficace uneori decât o mitralieră. Slavă Domnului, avem destulă experinţă. Dar când Ie vom da şi armei Vom avea în adevăr o pază ideală. Şi pentru că să n’aibă aer provocator, să le procurăm arme cu aparenţe inofensive, pe cari să le întrebuinţeze numai la nevoe extremă. In rezumat, salvarea noastră stă în mâinile, aş putea zice în mânuşiţele funcţionarelor noastre. In schimb vom şti şi noi să ne purtăm cu ele, oricât ne-ar cicăli soţiile noastre, vecinie bănuitoare. Propunerea fu admisă şi dactilografele băncilor mari din Statele Unite primiră câte un browning camuflat în stilograf. Ele ţin aceste arme lângă maşina de scris ,gata să treacă degetele de pe litere pe revolver la prima apariţie suspectă. Insă, pentru că femeea este prea delicată, ca să ucidă, fie chiar şi în apărare, browningurile nu sunt încărcate cu gloanţe, ci cu cartuşe lacrimogene ; unul singur, tras de la patru metri, scoate din luptă trei adversari. Se aşteaptă cu nerăbdare o ciocnire în aceste condiţiuni, spre a se vedea măsura în care inovaţia va satisface aşteptările. Din nefericire, sau mai bine zis din fericire, nu s’a mai produs nicio lovitură în băncile americane, dela introducerea noului sistem de apărare, fie pentru că bandiţii sunt prea nobili ca să atingă sexul frumos măcar cu un glonţ, fie pentru că socotesc lupta de mai înainte pierdută. Fapt este, că în America s-a făcut dovada că numai hoţii de inimi pot să vie de hac hoţilor de case de fer.Bon Jose -----------OQ 0----------- lipirea Austriei la Germania - Sensaţionalele declaraţiuni ale cancelarului Austriei — Viena, 2 (Rador). — Comisiunea bugetară a Consiliului Naţional a examinat ori bugetul ministerului de externe. Răspunzând tuturor cuvântărilor rostite în cursul desbaterilor, Cancelarul a vorbit între altele despre chestiunea alipirei Austriei la Germania. . Cancelarul a declarat urmatoarele: „Austriacii sunt mândri de aparţine naţiunii germane şi se consideră ca o ramură a acestei naţiuni, ramură care a desfăşurat în Austria o cultură de mare valoare, în cadrul culturii generale germane. „In chestiunea alipirii la Germania, guvernul rămâne la următoarele principii: Credem, că politica eternelor demonstraţii împotriva faptelor este nejustificată şi chiar dăunătoare. Credem că trebuie să facem o politică a realităţilor, concentrându-ne forţele pentru ca al doilea stat german, cum a fost unită odată Austria la Berlin, să poată fi menţinută şi să nu sucombe din cauza unui dezastru economic sau al unei revoluţii sociale. Credem necesar să dovedim lumii întregi, că respectăm tratatele şi că nu lucrăm în secret pentru dărâmarea lor prin mijloace de violenţă sau de in- Itrigă. Răspunzând apoi unor reclamaţiuni ridicate de unii oratori , asupra tratamentului germanilor ■ în Tirolul de Sud, cancelarul a declarat că guvernul nu pierd , de nici o ocazie ca să arate că relaţiuni cu adevărat bune între Italia şi Austria nu pot lua A inţă, până când nu vor încetaplângerile de dincolo de Brennner. Guvernul apără cu energie interesele austriacilor ce locuiesc în Italia, dar nu se poate amesteca în afacerile interne ale altui stat. Cancelarul s'a referit apoi la relaţiunile sale personale cu d. Mussolini, deoarece fusese atacat fiindcă trimisese şefului guvernului italian un volum cuprinzând colecţia discursurilor sale. Cancelarul a arătat, că întotdeauna a socotit că în politica externă nu trebuie să se amestece consideraţiuni de politică internă, şi că în relaţiunile cu alte state nu trebuie nicidecum să se ia o atitudine prietenoasă sau neprietenoasă după cum ar fi la cârmă un partid sau altul. De aceea respinge expresiunile nepotrivite rostite în cursul desbaterilor împotriva unor oameni pe cari alte state după voința și dreptul lor i-a pus în fruntea afacerilor police. Partidele comuniste iinl!iisl)nÉRipHlnm Declaraţiile unor delegaţi francezi şi germani Ziarul „Rul” anunţă, că sesiunea internaţională comunistă de la Moscova a decurs într’o atmosferă încărcată. Delegaţii partidelor comuniste tianeez şi german au declaret, că încetarea subvenţionării mişcării comuniste de către internaţionala comunistă, va provoca o nemulţumire în partidele comuniste din aceste ţări. Un delegat german şi-a exprimat părerea, că lichidarea mişcării opoziţioniste din sânul partidului comunist german nu se poate realiza. Comitetul internaţionalei comuniste s-a pronunţat Împotriva reînfiinţării Uniunii „Spartacus” în Germania. In locul lui Trotzki, in postul de preşedinte al consiliului tehnic, a fost numit Sverdov. Menţinerea ocupaţiei in Renania periclitează nacea ? — Sistem german de ameninţare — Berlin 1 Decembrie (Rador).La desbaterea bugetului ministerului teritoriilor ocupate, ministru Bell a declarat în Reichstag, că continuarea ocupaţiei Renaniei nu este compatibilă cu spiritul de la Locarno şi Thoiry. Ministrul a arătat că în actuala eră a politicei de înţelegere, ocupaţia teritoriilor germane înseamnă prin incidentele la care poate da loc, chiar periclitarea sforţărilor de împăcare. Glorificarea aparaturilor vieţii cetăţenilor Domnule Director, "Apărătorii ordinei publice, apărătorii liniştei şi ai vieţii locuitorilor sunt în acelaş timp, apărătorii ţării. Poliţia de siguranţă, atât de mult bârfită, şi care în vremuri liniştite nu are decât atribuţiile reprimatorilor de fapte antisociale, astăzi în epoca tuturor tranziţiilor şi a marilor prefaceri, a dobândit caracterul unei instituţii de apărare naţională. La Galaţi, un agent subaltern ca inscripţie bugetară dar superior din punctul de vedere al sentimentului datoriei şi ale energiei sufleteşti, a apărat societatea cu preţul vieţii sale. Agentul Crăciunescu, — pe a cărui figură stau scrisa atributele bărbăţiei şi curajului — s’a purtat ca un erou . A mers cel diintâi în potriva gloanţelor criminalilor adăpostiţi, apoi, după ce a fost grav rănit, s’a reîntors în linia focului spre a lupta corp la corp cu asasinii. Asemenea oameni nu pot fi răsplătiţi numai cu vorbe, cu laude şi cu înaintarea erarhică, dar trebuie glorificaţi. Omul care la Galaţi s’a dus cu pieptul deschis în faţa gloanţelor, deşi lăsa acasă o familie cu copii minori, a fost un viteaz român, care trebuie dat drept pildă tuturor oamenilor de poliţie din România. Ca concluzie am onoarei a vă ruga, Domnule Director, să luaţi iniţiativa unei liste de subscripţie cetăţenească, în românescul ziar pe care îl dirijaţi, spre a oferi un dar de onoare bravului Crăciunescu. Subscriu în fruntea acestei liste Clubul „Societăţii Sportive Naţionale", pe care al» «KSieg a o prezida, cu suma de 1.000 lei, şi urmez din parte-mi cu 200 lei. Primiţi, vă rog, d-le Director, asigurarea consideraţiei mele. CONSTANTIN BACALBAŞA Au subscris: Clubul soc. Sportive Naţionale 1.000 Ziarul „Universul” 5.000 D. C. Bacalbaşa 200 Gh. Marinescu 1. „ 20 Alex. Ionescu 11 20 T. Ionescu 20 Maria Hristescu 20 P. Hristescu 20 S. Marcus 20 D-na Klein 20 T. Goldstein 20 I. Negoescu 20 P. Wolff 20 A. Ionescu 20 A murit Ellis Griffith Londra, 1 Decembrie (Rador). — Se anunță din Londra, moartea lui Sir Ellis Griffith, fost subsecretar al afacerilor interne în cabinetul Asquith. Liga Naţiunilor şi dezarmarea Germaniei Londra, 1 Decembrie (Rador). — In cercurile oficiale se declară că la viitoarea sesiune a Ligii Naţiunilor, Germania va fi invitată să îndeplinească cât mai curând toate condiţiunile dezarmării. Data de rechemare a comisiunei militare de control interaliat va fi decisă de Consiliul Ligii Naţiunilor în ceftiunea din Martie 1 Paradisul— bolşevici (Krasin a lăsat o avere de 100 milioane franci francezi). (Ziarele) Pe lumea cealaltă. LENIN.— Tovarășe Krasin, ce progrese a mai făcut doctrina comunistă în Rusia» " ■"»n KRASIN.— Foarte mari progrese!... ! Toți apostolii tăi, în frunte cu mine, au capitalizat miliarde în valută forte- iar poporul se îndoapă cu.... ideile noastre umanitariste!... »ff Paza deţinuţilor în penitenciare Pentru d. ministru al Justiţiei — Locuitorii Capitalei sunt din nou consternaţi de o crimă înfiorătoare ; cartea ucigaşi, — rămaşi deocamdată nedescoperiţi, — au dat o nouă lovitură, omorând pe un comerciant si pe sofia sa, in şos. Herăstrău. Noua lovitură nu e decit una dintr'o lungă serie; ea vine după moartea, în forme de neuitat, a nefericitului scriitor G. Calr, după asasinarea zaua în amiaza mare a tutungiului Petrescu din Bulevard, după uciderea a două surori la Galaţi, şi, în fine, după îngrozitoarea crimă, ale cărei victime au fost un circiumnn şi sofia sa, in calea Dudeşti. Adevărul adevărat este, că o bună parte din aceşti ucigaşi, — pentru cari cele câteva minute constituite de manevrarea cuţitului unei ghilotine, ar fi cea mai uşoară ripostă ce li s’ar da din partea societăţii, — începând cu neuitatul Terente şi sfârşind cu Vereş Mikloş, sunt căutaţi până în ziua de azi, cu discutabile probabilităţi că vor fi vreodată aflaţi. Când şi când, prestigiul autorităţilor este slab restabilit, aparent. Se găsesc câteodată şi oameni inimoşi,—ca poliţistul Crăciunescu, — care, înfruntând literalmente ploaia de gloanţe, cad peste ucigaşi, cu preţul însuşi al vieţii lor, şi astfel, uneori, în România, ucigaşii sunt şi prinşi. ♦ Spre uimirea generală, şi dându-se prin aceasta un definitiv certificat de incapacitate administratină, marele public a aflat indirect, în ultima vreme, că atât ferocele, şi aşa de mult căutatul ucigaş al lui Calr, cât şi omorâtorul, nu mai puţin căutat al tutungiului Petrescu, au evadat, dispărând fără urmă. D. ministru al justiţiei va conveni că marele public, calificând aceste fapte ca o „ruşine administrativă", are perfectă dreptate şi se va gândi negreşit la ceea ce este de făcut. Fiindcă, nu există nicio justificare pentru această nemaipomenită situaţie în care, nişte ucigaşi cu apucături de bestii, după ce au fost prinşi, cu enormă risipă de bani şi de energii, şi cu riscul a nenumărate vieţi, pot să scape din închisoare, unde erau puşi în fiare, în celule, sub pază, şi să se plimbe azi nesupăraţi, organizând fi săvârşind noui asasinate ! Fără să ne luăm aere de profeţi, putem asigura autorităţile că dintre profesioniştii ghioagei de fier şi ai cuţitului, pe cari justifiaţi are azi in mână, prinşi şi legaţi, vor mai fi lăsaţi şi alţii să scape, cum au fost lăsaţi ceilalţi, dacă nu se vor lua urgente măsuri. „l-a lăsat să scape”, acesta e adevărul. * Siguranţa vieţii şi a avutului public, au ajuns, la noi, o ironie... O explicaţiune a acestei stări de lucruri ruşinoase şi de neiertat, se va găsi, desigur, — cum te găseşte pentru orice lucru, — dar ea nu va face decit să mărturisească şi să consacre un mod toate , facerea de admititstrativă de netolerat, o adevărată batjocură. Chipul în care se face la noi escortarea şi paza deţinutului e nu numai insuficient, dar direct ridicul, amintind situaţiile de opereţi. Oameni cari câteodată nu ştiu să ţină o armă în mână, bieţi rezervişti îmbrăcaţi şi hrăniţi mai prost chiar decât ocnaşii. Şi, uneori de o mentalitate şi o provenienţă cari nu-i fac de loc să fie indicaţi să formeze escorta unui criminal, îndeplinesc, la noi, un serviciu pe care în toate ţările din lume îl îndeplinesc oameni de încredere, suficient plătiţi, având o pregătire specială şi o experienţă anume. Nu odată se văd trei sau patru oameni în zdrenţe, ţinând arma ca pe un băţ, escortând un grup de şapte-opt vestiţi criminali cari ajung la locul de destinaţie numai dacă ei acceptă să ajungă acolo. In mulţimea de pe stradă, sau pe peronul gării de Nord, coborâţi din tren, în mijlocul a două sute de inşi, fuga de sub pază a unui vechiu puşcăriaş este o chestiune simplă, iar tragerea unei serii de focuri după ei este omeneşte o imposibilitate. În ce priveşte serviciul de pază în penitenciare, seria de senzaţionale descoperiri de necrezut, făcute acum câteva luni, ne-au arătat o latură a lui, iar evadarea unor fioroşi criminali recidivişti, ca cei scăpaţi de curând, ne arată altă latură... Faptele vorbesc făcând de prisos şi dureros de sarbede până şi cele mai necruţătoare calificative. * Acest ultim şi uimitor certificat de supremă incapacitate aruncă lumină asupra unui capitol despre care suntem siguri că d. ministru al justiţiei şi întreg aparatul respectiv au ocaziunea să facă, odată cu publicul, cele mai ambre reflexii, şi în domeniul căruia, cel puţin acum se vra înţelege că sunt de luat serioase şi urgente măsuri. M. N. Şedinţa consiliului consultativ al comunicaţilor — E vorba să se sporească taxele poştale — Mercuri d. a., s-a întrunit la ministerul comunicaţiilor sub preşedinţia d-lui ministru G. Văleanu, consiliul consultativ al comunicaţiilor, în vederea sporirei tarifului telegraf poştal intern existent. Au luat parte d-nii: general M. Ionescu, subsecretar de stat la comunicaţii; Petre Papacostea, directorul general al poştelor ; Ştefan Pretorian, directorul general al căilor ferate; comandor Mărgineanu, directorul general al S. M. R.; Vladimir Athanasovici, preşedintele „Uniunii Camerelor agricole" ; ing. Romulus Baiulescu, directorul căilor ferate în construcţie; ing. Mircea, delegatul „Uniunii generale a industriaşilor din România”; inspector general I. Manea, şeful serviciului exploatării poştale; N. P. Ştefănescu, directorul „Băncii Româneşti"; Eugen Ştefănescu, director general în ministerul de lucrări publice; general Macri, fost director general al căilor ferate; Corneliu Bălteanu, C. Buşiţă, N. Gheorghiu, Andrei Ioachimescu, Emil Lăzărescu, Gh. Ionescu-Brăila, Teodor Nicolau şi Al. Başturescu, secretarul consiliului. D. P. Papacostea, directorul general al poştelor, a arătat că actualele taxe telegrafo-poştale sunt inferioare taxelor pe care le percep celelalte state din „Uniunea poştală". a. a opetei lor, administraţia poştelor îşi va mări venitul şi va putea face faţă nevoilor instituţiei. După discuţii, membrii consiliului au hotărît să numească o subcomisie, ca să studieze amănunţit nouile propuneri de sporire. Subcomisiunea,compusă din d-nii Petre Papacostea, A. Ioachimescu, general Eliad S. Manea, R. C. Mircea, E. Lăzărescu, —se va întruni azi d. a., la direcţia poştelor. Lucrările subcomisiunii urmează să fie gata până Marţi d. a. când vor fi supuse consiliului. • Odo- Pasici a răspuns lui Rădici Belgrad, 1 Dec.— In legătur cu atacurile d-lui Stefan Radia îndreptate împotriva d-lui Pasici, acesta a declarat unui redactor al ziarului Politika"1: — De alaltăeri e ceaţă la Belgrad. Când e ceaţă, trebue să umbli încet şi cu băgare de seamă, căci este periculos, mai ala pentru cei, cari au dat odată ir gropi. La Belgrad, sunt multe gropi de aceea sfătuesc în special pt cei cu vederea scurtă (N. R. Rădici este miop, după cum se știe, să umble cu mare băgare di seamă.