Universul, ianuarie 1927 (Anul 45, nr. 1-24)
1927-01-15 / nr. 11
■a tar „Emigranţii la grazilia“ ! Ziarele au publicat, acum lf câtva timp, o serie de edifica- toare amănunte privitoare la tratamentul revoltător aplicat emigranţilor români cari, — momiţi de agenţi cu însărcinări speciale, sau victime ale unor s împle iluzii, — au luat drumul Armericei de, Sud. Numele Braziliei s’a scris din nou, precizându-se că, între soarta unor vite adunate în cireadă şi mânate la abator, şi soarta emigranţilor români descărcaţi în cuprinsul acestei ţări, nu e nici o deosebire... Ceea ce merită să fie evidenţiat în această împrejurare, e faptul că până şi ziarele locale, •— presa braziliană, — se arată uimite de amarnica soartă hărăzită grupurilor de sute de emigranţi români, cari, ridicaţi cu forţa, sunt duşi, la fel cu ocnaşii, la o pieire sigură. .•. ! Emigranţii la Brazilia, ne sunt Cunoscuţi... In depărtata noastră copilărie, în zilele mari ale sfârşitului de an, când, — în faţa mulţimii părinţilor, — muzica izbucnea generos şi ni se dădea o coroniţă de merişor, ca preţ al muncii de un an. mâinile noastre, de copii emoţionaţi de onoarea premiului, ţineau şi un pachet de cărţi din care nu lipsea ..Emigranţii la Brazilia“. Bătrânul dascăl I. M. Râureanu a mişcat inima generaţiei trecute cu povestea lui, tare dacă se înfăţişa în linii şovăitoare şi nu după pretenţioasele linii ale unei arte rafinate, avea însă două mari merite : “.a înfăţişa, acolo, nişte suflete de oameni cinstiţi şi buni. duşi să-şi încerce norocul prin depărtate ] meleaguri străine, şi. a! doilea, I ~ următor principiului vechei arte. — viţiul era pedepsit şi . munca şi virtutea triumfau . J Astăzi, lucrurile s’sn schimba*... Premiile se dau şi A» iau în alte forme. şi, bine'nţeles, nici raportul dintre viţiu şi vir- tute nu mai e acela din anii copilăriei noastre... 7 Astăzi, emigranţii la Brazilia, după ce sunt văzuţi, vreme de l Iun întregi într'o oribilă pro- ; idiscuitate, dormind cu femei şi.. copii/ câte cincisprezece inşi, j Btând grămadă, cu boarfele la un loc, în câte o infectă odaie plină de insecte a aşa ziselor „hoteluri“ din preajma gării de Nord, sunt în fine încărcate şi apoi descărcaţi pe malul Atlanticului sau al mării Nordului. Suiţi pe vas ei nu-şi mai aparţin , au rupt-o, pentru totdeauna, cu pământul pe care s'au născut şi şi-au luat, pentru veci, rămas bun dela gospodăria cu trudă înjghebată şi vândută pe mai nimic, pusă acum cu sfrijeni în forma a câţiva dolari, în bu- zunarul dinăuntru al hainei. Oamenii nu pornit pe temeiul la o sumedenie de făgăduieli, una mai ademenitoare decât alta : bani pământ vite, unelte de plugărie, — o adevărată şi întreagă fericire! — toate de primit când vor fi ajuns acolo. Dar, odată ajunşi, se văd puşi în faţa celei mai amare mizerii, a foamei, a bolilor, în faţa înşelăciunii celei mai fără de ruşine. Şi când, — înţelegând aşa de târziu groaznica realitate, — oamenii ridică glasul, cerând să se respecte condiţiunile, întâi e biciul... Vine apoi ridicarea de către jandarmi, şi apoi, luarea pe sus, încărcarea ca a unei imense turme, pusă sub pază armată, şi târârea undeva, unde nimeni nu ştie, dar de unde nici un glas nu mai are chip să se ridice şi să mai ajungă în lume... E „visul raiului din Brazilia“ 1♦ Caracterizarea de mai sus nu e a noastră. E o „prelucrare“, o simplă reproducere, după realitatea lucrurilor, expusă de ziarele braziliene, ajunse până la noi. Şi nu e nici măcar ceva nou. Sunt numai câteva luni, de când, tot noi, şi în acelaş loc, am arătat limpede că se petrece, cu emigranţii români în Brazilia, un lucru în adevăr spăimăntător. Ce va fi făcând comisiunea specială a emigrărilor, — care nu cere nici o socoteală „brazilienilor“ de la noi. — Dumnezeu ştie... De ce nu se gândeşte guvernul român să pună capăt acestei crime, săvârşite în massă, faţă de cetăţenii români, nici asta nu ştim. Vedem însă un lucru, foarte elocvent, şi care este de altfel o meritată mustrare pentru întreaga noastră oficialitate. Cunoaştem o organizaţie, — aceea neoficială, — care, când se întâmplă ca un prăpădit de membru de al ei să fie doar tras de Urechi (pentru vreo necuviinţă), preşedintele organizaţiei, vicepreşedintele ajutoarel lor, membrii comitetului şi ajutoarele acestor membri, fac, fiecare, în toate limbile, câte şapte adrese energice de protestare la Societatea Naţiunilor, denunţând „ororile“ şi ,,crimele“ nemaipomenite săvârşite în „sălbatica“ Românie. Comparaţia, — oricât ar fi de deprimantă concluzia la care ea duce, — este nu numai sugestivă, dar şi necesară... M . NEGRU ■»in muir fir r inn um• i—tt Altă revoce la Mexic Paris, 12 (Rador). — La frontiera Mexicului cu Stntele Unite a izbucnit o răscoală. Agrarienii mexicani au decis să susţină politica preşedintelui Calles. Organizaţiunile agrariene au primit ordin să coopereze cu trupele guvernamentale la urmărirea rebelilor. *. ------- Setea de autoritate — In vreme ce venerabilul rabin Tirelsohn insultă autoritatea, din străinătate se revarsă puhoiul de defăimări asupra ţării — Poate, că este o simplă coincidenţă între noua ieşire a venerabilului rabin Tirelsohn în şedinţa consiliului comunal din Chişinău, împotriva instituirii autorităţii româneşti în Basarabia, în general, şi a activităţii unui primar român la Chişinău şi între năvala ştirilor din străinătate, — uşor se bănueşte cine le-a trimis în străinătate — în privinţa unor manifestări antievreeşi în Basarabia. Şi iarăşi coincidenţă poate să fie, că bătrânul rabin dela Chişinău insultă autoritatea roma- nească şi apoi revine tălmăcitor în faţa generalului comandant de corp de armată şi faptul că tocmai atunci se afla şi la Chişinău şi în Bucureşti, ce fac anii cârciuroari evrei dela Bălţi, din preajma târgului de cereale, cari după ce năucesc cu băutura pe săteni, se întovărăşesc cu haimanalele şi jefuesc pe săteni de banii luaţi pe cerealele vândute, ca vai de lume. Nu ne gândim să facem niciun fel de legătură intre atari manifestări, decât că se produc în acelaş timp, sub ochii atâtor împuterniciţi şi autorităţii de stat şi sub o cârmuire, care-şi sunase ca din goarnă, dorinţa de a face ordine şi de a impune rânduiala. Ni se va obiecta, că e totdeauna deosebire mare între program montal şi faptă împlinită. Dar cine va putea tăgădui, că trebue să fie todeauna, o serie de încercări, oricât de mărunte măcar, de a se realiza părţi ale programului, îşi cine iarăşi ar putea să tăgăduiască valoarea străduinţelor, oricât de grele, de anevoioase, de antipatice şi de obositoare, de a fixa cadrele ordinei. Organele de orânduire a ordinei sunt necontenit la dispoziţie. Sunt însă ori lipsite de inifiativă, ori lăsate într’o mlaştină de hâdă rutină. LIPSEŞTE SPIRITUL REGULATOR DE RÂNDUIALA DISCIPLINATA. LIPSEŞTE ACEA SILINŢA DE SAHSFACERE A SETEI DE ORGANIZARE ŞI DE AUTORITATE. Se întinde peste tot pretenţiunea inşilor, care nu inspiră nici încredere, nici autoritate, fiindcă-i doar concursul mediocrităţii care vrea să se lăfăiasca şi să-şi susţină popularitatea cu corul târguiilor de satisfaceri pentru tot felul de minoritari, năvăliţi să agite, să strige şi să ameninţe, fie cu cohortele de stridenţă din cuprinsul ţării, fie cu legiunile duşmănos informate din afară. Dacă n’ar fi acea continuă târguială leşinată pentru menţinerea la suprafaţă a zeităţilor minore, şi mai ales înăbuşitor de mediocre şi banale, n’ar fi nici acea silnică manifestaţie de improvizaţii regionale şi desi-gur democratice. , Dacă s'ar spune curat, gândul definit, că in chestiunea şcoalelor, acesta e punctul de vedere şi s'ar tăia scurt ispitirile cu doleanţe de a nu se fine anume cursuri pentru unele categorii de elevi, cari pot să ţină în buzunare, mâinile într'o zi pe săptămână; dacă s'ar respecta disciplinat norma de stat, că limba statului, numai limba oficială a statului, se poate folosi în oficiile publice și in așezămintele de stat; dacă legea repausului n'ar fi spartă după capricii locale, dacă împotriva cârciumarilor distrugători de vieţi rurale s'ar lua toate măsurile de osândire din legiuirea sanitară ; dacă împotriva tuturor năvălitorilor fură căpătâi, s’ar aplica singura măsură necesară,’ dictată de imperativul apărării liniştei interne, n'ar fi această hodorogeală. Dacă ar fi înţeles tot cuprinsul necesar şi logic al cuvântului autoritate I ■ dar aşa bătrânul rabin Tirol Isohn insultă administraţia ro- I mânească şi-o numeşte absolu- I tistă,— deşi conaţionalii săi fac I ce vor şi capătă cetăţenie româ- I nească pe temeiuri proaspăt fabricate — episcopul Mailath in fiecare zi cere drepturi noui pentru câte o şcoală ungurească I şi reprezentanţi minoritari ai I unor consilii comunale batjocoresc in fiecare şedinţă, graiul ! statului. ! ! Nu este autoritatea, Care să se exercite unitar, obiectiv peste schelălăelile tuturor trepăduşilor ambiţioşi şi intermediari, care forfotesc la suprafaţa vietrmii publice, fără nicio însemnătate şi fără nicio pregătire. B. C. Bazinul nou, principalul punct de export pentru cherestea Procesul optanţilor unguri Poate România sa stea în instanţă în faţa tribunalului arbitral, după Mărirea Lijii Mintiilor? Telegrame cari, se spune, că sunt sosite din Paris, anunţă că tribunalul arbitral dincapitala franţei ar fi respins punctul de vedere românesc în procesul optanţilor maghiari, prin faptul că s’ar fi declarat competent. Punctul de vedere român susţinut de d.nii Millerand, Politia şi Rosenthal, a fost 1) că acordul de la Bruxelles care a intervenit între România şi Ungaria pe aceasă chestiune şi care in V 25, după pledoarii in toată regula, a fost recunocut ca valabil de către Societatea Naţiunilor, luăm , du-se în consideraţie că "expropierea latifundiilor nu poate fi considerată ca o lichidare a răsboiului, ci ca o legislafiune de ordin pur intern a cărei neocotie ar atinge superatatea Statului român şi 2) că in orice caz tribunalul arbitral trebue să-şi decline competința. Pe noi ne prinde mirarea cum Statul român a putut să consimtă să se înfăţişeze înaintea unei instanțe inferioare de judecată, după ce asupra acordului încheiat la Bruxelles, in urma unor lungi pledoarii contradictorii, se pronunțase în favoarea României înalta instituțiune a Ligii Națiunilor care in ocurentă conditie o Curte supremă. Oricare ar fi hotărirea tribunalului arbitral de la Paris, Statul român are datoria să se retragă din instanță și să respingă cu energie orice judecată orânduită in afară de uzantele juridice internationale cele ,mai elementare. Discurs»! Iul Zolsski provoacă m initu iu ui n — Ce spune „w^ffbursu“ - Berlin, 13 (Rador). — Din sursă germană, autorizată, „Wolffbureau“ arată, că ultimul discurs al ministrului de externe Zaleski, cuprinzând o imputare formală și publică la adresa Germaniei, acuzată de violarea articolului 10 din pactul Ligii Naţiunilor a provocat surprindere în toate cercurile. Procedeul normal nr fi fost ca Polonia să se fi adresat direct consiliului Ligii Naţiunilor, supunând spre examinare reproşurile ce adresează Germaniei. Acuzaţia că Germania a început o ofensivă de propaganda împotriva Poloniei, nu-și are rost. Punctul de vedere german în chestiunea frontierelor de Vest ale Poloniei, e cunoscut de multă vreme și nu are nevoie de niciun fel de propagandă. Prezentarea clară și neschimbată a acestui punct de vedere nu poate nicidecum fi calificată ca o violare a pactului Ligii Naţiunilor. Aceasta reiese şi din art. 19 din pactul Ligii, care arată că Liga Naţiunilor are misiunea de a modifica tratatele devenite inaplicabile şi de a reglementa acele raporturi internaţionale, a căror menţinere ar putea periclita pacea mondială. D. Zaleski nu uită însă numai articolul 19 din pactul Ligii Naţiunilor ci şi întreaga operă a acordurilor de la Locarno, deşi desigur, ştie în ce spirit au fost negociate acele acorduri şi cuprinsul lor. „ Cercurile germane se întreabă, care au fost cauzele ce au determinat pe d. Zaleski să aducă în discuţie chestiunea frontierelor şi să reproşeze polticii externe a Germaniei intenţiuni agresive. D. Zaleski a urmat poate injoncţiunile presei poloneze, aare în ultimul timp a profitat de negocierile Germaniei cu Conferinţa Ambasadorilor pentru a înfăţişa întăririle germane ca fiind îndreptate împotriva siguranţei Poloniei. Se poate, de asemenea, că a voit să aducă apă la moara unor anumiţi bărbaţi politici francezi, cari au combătut eventualitatea unei apropiate evacuări a Rhenaniei, stăruind asupra pretinsei primejduiri a Poloniei. Cât priveşte afirmaţia d-lui Zaleski despre unele profese, tinzând la schimbarea aşa zisului coridor polonez cu Lituania şi Memeî, guvernul Reichului a aflat numai din ziarele străine, despre un asemenea plan. Dacă prin asemenea afirmaţiuni se încearcă cumva crearea unei atmosfere de neîncredere între Germania şi Lituania, ele trebue respinse în modul cel mai categoric. Germania are un singur interes, anume, că desvoltarea liniştită şi pacifică în ţările orientale să nu fie tulburată. De aceea guvernul Reichului va urmări evenimentele din această parte a Europei cu deplin calm, dar cu atenția serioasă. Acţiunea evreilor din Polonia contra României „Dzennik Warszawski** ziarul sioniştilor, care şi-a Început apariţia mai zilele trecute, şi-a îndreptat, cum era de prevăzut, atacurile împotriva României. Publică un articol scandalos in care vorbeşte necuviincios despreţ? M. S. Regina Maria şi de toate lucrurile din ţara noastră. Despre reforma agrară dă date false, etc. „Nasz Przeglad" din 6/1/92? (organul grupului parlamentar evreiasc) publică, după „îndreptarea“, scrisoarea soldatului evreu către d. prim-ministru general Averescu şi rezoluţia acestuia pe scrisoare. Acelaş ziar dă noui informaţii despre alte proteste, de astă dată din Ierusalim împotriva exceselor antisemite din România. ---------------------------- FILME arJOTMMMamaMMNMMHi «mmmm Cinematograful face educaţie sau ne-educaţie ? Mare controversă, cu tot atâtea argumente pentru şi contra, pe deasupra cărora totuş stă un lucru simplu : cinematograful este un instrument minimal, care poate fi folositor sau stricător, după natura ideilor şi acţiunilor ce serveşte şi propagă. Dar până una alta, programele unora din cinematografele din România Mare au luat un aspect zoologic. Şi nu’ncape nicio scuză, căci la atâtea cheltueli s'ar putea adăoga una modestă pentru redactarea, cel puţin în stilul şi cu ortografia unui elev de clasa doua primară, — foile perindate în mii și mii de mâini de copii si de oameni mari. Dintr'un program pentru „Carmen", ajjttm că : „Nu după mult timp ei ajunge plutonier, lntr’una din zile el fu însărcinat la inchioare pe Carmen, frumoasa țigancă care era sclava lui Duncaire împreună cu Gareră zig Chiorul... Ea ii zice că îl aşteaptă la Lilias Posta ca să mănânce peştefoarte bun,ori Aftiiici Don Jose (a‘ nu se confunda cu subsemnatul, care e om la locul lui) o urmăreşte şi o vede in arene şi fuge cu ia afară din oraş din cauza că Don Jose este urmăr de poliţie din cauza fiind că a făcut crima... La mijlocul drumului Don Jose o întreabă că era căsătorită...’" Poate vreţi să cunoaşteţi „Dragostea lui Napoleon’". E prea sugestivă, ca să nu vi-o redau cel puţin In parte: „Tânăra Contesă Sacisca se desparte de colegele ei din [tension spre a pleca la moşie la mama ei. Pangliga aceasta neagră mamă s'o porţi întotdeauna în semn de doliu pentru Patria noastră subjugată. Maria soseşti la moşia mamei ei ce e călăreţul mamă ? e un rus fata mea supus unei rău care ne subjugă patria. Contele Walesky se invită pentru mâine la o masă e o cinste mare pentru nişte rude sărace ca noi. Maria devine Contesa Valevsky. Mara s’a mutat in oraş. Vom scăda de sud Napoleon spre drum de Varşovia. Se apropie ceasul hotărît. Mâine seară Napoleon face face intrarea in Varşovia. Napoleon a făcut cunoştinţă cu ca Gândul mi-e numai la ea. Napoleon a intrat in Varşovia triumfător şi elita i-a dat o serbare la care cu mare insistenţă a luat şi Maria parte, (dar nu vrea să-l mai vază pe Napoleon) li voi voi spune eu acum, soţul meu a avut o purtare impasibilă faţă de împărat. Evians părăseşte Varşovia. Evians se strădueşte spre a nu se supune ordinului împăratului. Poftiţi Domnilor". Şi aşa mai departe. De câtva timp, dând preferinţă filmelor dramatice, unele cinematografe au renunţat să mai ruleze în urmă pe cele vesele, care descreţeau frunţile. Rău au făcut. Sau poate vor să transforme programele în ceva „de un haz irezistibil“, tendinţă contra căreia bunul gust şi prestigiul culturei noastre se ridică energic şi cu bună dreptate ! Lucrul e uşor de îndreptat şi ne place să sperăm că vom avea in curând prilejul să reproducem o literatură mai spălată. Don José Ce urmăreşte Societatea Naţiunilor in materie de învăţământ Noua şcoală internaţională va fi introdusă In România? — Am atras atenţia asupra tendinţei, manifestată în ultimul timp, de a se internaţionaliza învăţământul nostru public, în urma unor uşuraree ,şi periculoase angajamente luate la Geneva, de către un delegat român, intr’unul din comitetele de experţi ale Societăţii Naţiunilor. Ce urmăreşte Societatea Naţiunilor în materie de învăţământ public şi de educaţie a tineretului ? 1) O propagandă cât mai intensă in favoarea pacifismului ; 2) Educaţia viitorului cetăţean pe baza ideilor umanitariste, pacifiste şi internaţionaliste. Ca mijloace, Societatea Naţiunilor, prin diferitele sale organe de care dispune şi prin nume, joasele societăţi şi biurouri, patronate de dânsa, propune şi caută să impună guvernelor statelor mici — state considerate „cu puteri limitate4"—, un anumi program şcolar, în care istoria naţională să fie luată ca centru al învăţământului, mai ales în clasele inferioare, cu condiţia formală ca acest obiect să nu mai fie un instrument favorabil dezvoltării educaţiunii naţionale, pentru glorificarea patriei şi a actelor măreţe din trecutul neamului respectiv şi nici să încurajeze dezvoltarea sentimentului şi amorului propriu naţional, ca să nu jignească amorul propriu al altor state. După hotăririle luate la Geneva, studiul istoriei in învăţământul secundar, mai ales in clasele superioare. Ea insista in special asupra „fenomenelor de ordin economic şi al interdependentelor ce se impun tuturor naţiunilor'’’, punând in lumină: „ROLUL ORGANISMELOR INTERNAŢIONALE ? IN DEOSEBI, ROLUl SOCIETĂŢII NAŢIUNILOR Alt obiect, geografia va avea n,mai mullt uni caracter general. Se va preda „geografia umană în concepţia sa cea mai întinsă, deoarece ea îşi propune în mod expres să studieze raporturile, cari, independent de state, unesc diferitele părţi ale globului” (vezi buletinul oficial al Socetarii Naţiunilor, Institutul internaţional de cooperare internaţională, Nr. 3 din 13 Decembrie 1926, ediţia franceză). Din cele de mai sus reise că Societatea Naţiunilor, prin comisiile sale şi prin biurourile şi societăţile patronate de dânsa, înţelege să controleze învăţământul public de stat şi manualele şcolare, conform programului său politic. O ÎNCERCARE INDRAZNEAŢA DE A APLICA IN ROMANIA HOTĂRÂRILE DE LA GENEVA Am atras atenta că ministerul instrucţiei a şi fost pus în faţa unut proect de reorganizare a învăţământului nostru public. Acest proect a fost întocmit de directorul general al învăţământului secundar, care, în cursul lunei August 1926, a participat la lucrărle unei subcomisiuni de experţi, la Geneva, în calitatea oficială de funcţonar superior al ministerului instrucţiei publice şi acest funcţionar a săvârşit greşala de a aproba, cu o uşurinţă condamnabilă, hotăririle luate acolo. Iată ce cetim în raportul înaintat mili străini instrucţiei publice de directorul general al învăţământului secundar (Nr. 323 din 4 Ianuarie 1927) şi în care se analizează „punctele esenţiale cuprinse in inchierea lucrărilor comisiunii, INDICÂND ŞI POSIBILITĂŢILE LOR DE APUCARE IN ŞCOALA ROMANEASCA" . „Primul gând a fost îndreptat către tineret. A pregăti prin urmare generaţia tânără de astăzi, aşa ca să cunoască, să priceapă şi să simpatizeze cu scopurile şi idealurile Soc. Naţiunilor, este a-i clădi cea mai sigură bază pentru viitor. Aceasta cu atât mai mult, cu cât această operă de propagandă este considerabil înlesnită de existența aparatului şcolar, cu toate mijloacele lui de acţiune: profesori, corp, material şcolar, metode şi iniţiative de educaţie paraşcolare etc. Puse in serviciul ideii Societăţii Nafiunilor, organizate şi dozate melodic, lucrând asupra materialului fraged şi plasnic, avid pentru recepţia ideilor noui, care este sufletul copilului, mijloacele de mai sus sunt apte e desvolta o mentalitate simpatică fa de Soc. Naţiunilor", nic Cu toate că Societatea Naţiunilor a precizat că ea nu are calitatea să impună nimic guvernelor, totuşi, face uz, deocamdată, de recomandaţiuni şi sugestiuni. Mărturisirea o face misus directorul învăţământului nostru secundar, care, in aceaş rapport, spune: „Rezultatele acestor lucrări sunt exprimate DEOCAMDATĂ sub forma unor recomandafiuni adresate atât guvernelor tuturor statelor, cât şi organizaţiilor private în legătură cu educaţia tineretului". Cu alte cuvinte, ,deocamdată, Soc. Naţunilor recurge la recomandaţiuni, dar mâine, va recurge la alte mijloace directe , ne va impune programele şi metodele ce urmează să introducem în învăţământul nostru public în vederea educaţiei tineretului român in sensul programului său. Ce FACE MINISTERUL NOSTRU DE INTRUCŢIE ! Ministerul nostru de instrucţie, prin organul directoratul învăţământului general secundar, a şi început să desfăşoare o activitate periculoasă, în sensul celor hotărîte la Geneva, ca şi când România ar fi obligată prin tratate să se supună tuturor decisiunilorluate de diferitele comitete şi sub-comitete de experţi, in ultimul timp, în ce priveşte noua notifică şcolară cu caracter internaţional pacifist. In acel raport, de care ne-ara ocupat, directorul general al învaţamimiului secundar, propune şi declară: 1) „Introducerea în program şi mominte a cunoştinţelor despre S .N." (De fapt programele şcoalei primare şi normale din România, cuprind această prevedere, iar în programele învăţământului secundar, care sunt în curs de elaborare, s’au luat dispoziţiile necesare); 2) „Pentru a supraveghea aplicarea lor, propune a se (la inst ■ neţintit, atât consiliului permanent, cât şi comisiilor speciale de cercetare a cărţilor didactice de curs primar şi secundar, circulara anexată Nr. 1. 1) „In chestiunea revizuirii manualelor de istorie (geografie şi instrucţie civică) se vor face recomandafiuni pe aceeaş cale ca cea arătată la punctul A. a.” etc„ etc. In consecinţă, tot aparatul nostru şcolar, întreg corpul didactic, va fi mobilizat în vederea unei propagande intense, făcută în toate şcolile — primare, normale şi secundare — pentru noua politică şcolară. In acest scop se propune revizuirea tuturor manualelor noastre didactice din cursul primar, normal şi secundar ! ! Putem noi, ca stat independent şi huturâmdu-ne de deplina suveranitate naţională, să admitem amestecul direct, sau indirect al organelor Sociaţiunilor în organizarea învăţământului nostru public ? Pub.m noi să admitem controlul din afară al manualelor noastre didactice, cu scopul de a înlătura orice posibilitate de a face tineretului şcolar, educaţia naţională . Ce rezultate va putea da o politică scolară, bazată pe utopii, pe pacifism, pe desconsiderarea şi dispreţul forţelor armate, pe care se bazează apărarea naţională a statului român, în situaţia de azi, când România este înconjurată de duşmani, când Rusia îşi bate joc de Instantanee — Note din călătorie — de RADU D. ROSETTI Nisa, 12 Dec. 1926. — In bezna întunericului. în fund, pe Promenade des Anglais, imens, se profilează pe becuri electrice un singur nume: Negresco. E cel mai mare hotel de-aici, și unul din cele mai luxoase palasuri din lume. Pe proprietar, azi răposat, ii chema Schwartz şi era originar din România. Valurile vieţii 11 aruncaseră crupier la Casino-ul localităţii, de unde, prin muncă şi pricepere a făcut ce se vede. Nu e singurul compatriot încetăţenit prin partea locului. Ghinsburg, directorul operei din Monte-Carlo, a debutat şi el regisor la varietéul de pe vremuri al lui Palac, din Bucureşti. Cea mai bună maseuză de la Hamanul de-aici, e o româncă, Marita, iar cel mai reputat cofetar din Cannes, tot un român, Rădulescu. Iţi face plăcere când trecând pe Rue d’Antibes 46, citeşti firma aurită Bonbonnerie Roumaine, Usine 11 Rue Hoche. De români celebri, in trecere, nu mai vorbesc. Anul trecut, cânta la opera de aici d-ra Angliei, zilele trecute a concertat Enescu, ori a jucat la un teatru Marioara Ventura, se anunţă „Elvire Popisco” şi mâine, ţine o conferinţă Elena Văcarescu. Lipseşte Panait Istrati, fiare până ch alataeri îşi câştiga pâinea pe cheiurile portului, ducând în spinisa, 13 Dec. 1926. — De pe o înălţime, privesc la poalele mele panorama oraşului, în decorul ei încântător : la dreapta, coasta, conturând graţios spre Antibes, Golfe Juan, Cannes, Saint-Rafael; la stânga, ţărmul nu mai puţin feeric spre Monte-Carlo, Cap Martin şi Menton. O cunoşteam de mult. De când copil, cu cartea lui Maupassant Sur l'Eau pe genunchi, citeam pe furiş în orele lungi de meditaţie, discrierea Coastei de Azur, unică pe pământ. De-a lungul ei, ani în şir, pe iahtul botezat Bel-Ami, legănat de valurile Mediteranei, marele nuvelist şi-a scris cele mai strălucite pagini. Cum se face, că partea aceasta a Franţei, — după părerea unanimă, cea mai reuşită pagină din operile complete,ale Creatorului, care se’ntinde pe două sute de kilometri, de la Toulon la Meuton, intre munţi şi mare, cu o vegetaţie luxuriantă, favorizată de o climă de primăvară eternă, parfumată de flori , unde viaţa se câştigă mai uşor ca’n altă parte, graţie bogaţilor veniţi aici din lumea întreagă,atraşi şi de rafinamentul civilizaţiei moderne), cum se face, mă întreb, că n’a fost încă descrisă de nici un scriitor român ? Dacă mă înşel, sunt gata să fac mea culpa. Desigur frica de banalitate. Fiind prea cunoscută, nu s'a mai ostenit nimeni să aştearnă pe hârtie cele văzute. E un subiect din care un poet poate scoate ceva trainic. Eu nu mai am nici timpul, nici avântul s’o mai fac ; mă mulţumesc cu scurte note fugare. Maud strigat pe nume, întorc capul, şi zăresc un bătrân pensionar dela noi. S'a instalat aici, şi aşteaptă. Melancolia aşteptării ultime, cu filosofia ei amară Vanitas canilarum Tot amară, reflecţia bătrânului meu prieten Trandafir Djuvara, fost ministru armării la Atena, întâlnit departe de forfoteala mondenă, pe cheul portului, lângă poezia catargelor : — E ultima zi când mă saluţi ca ministru. De mâine ’ncolo, pensionar. Cinci torpiloare cenuşii defilează prin faţa Cazinului, luând direcţia Corsicei. Se vorbeşte în taină, că s'au adus prin preajmă două regimente de artilerie. Răspunsul Franţei la discursul fascistului de la Ventimilia. Se agită chestia Savoei, mult dorită de Italia, sau manevră germană ? Unii pretind că e pur şi simplu vorba de concurenţă. Oameni de afaceri abili, lansează ştiri alarmante de război, pentru ca amatorii de călătorii să evite eventualitatea unui confliet pe coasta de azur. Aşa, italienii se îndreaptă pe Riviera lor şi englezii spre Egipt. * •* ^ Svonul pare a fi intimidat, căci până acum, cel puţin, hotelurile Nisei sunt goale. Plimbare cu autocarul pe celebra şosea La grande Cerdiche, prin la Turbie, de unde spectacolul întregei regiuni e grandios. Urci până la 800 metri, de unde priveşti minunat jos patru şosele ce merg în aceiaş direcţie, aproape paralel : cea de lângă mare pentru linia ferată, cea mai de sus construită pentru tramvai, mai sus alta, la moyenne Gorniche, pentru vehicule, şi sus de tot cea pe care sunt. In unele părţi, în zile senine, te prăjeşti la soare, sub un cer şi o mare aşa de albastre că te dor ochii fixându-te„ având la orizont Alpii giganţi, cu zăpada lor imaculată. Ca şi mine, excursioniştii sunt indignaţi de plancardele prozaice înfipte ici, colo, care strică toată poezia peisagiului. De-abia te extazieri in faţa unui palmier gigant, şi dat de Chocolat Menier, La plus grande Febrique du Monde , iţi îndrepţi ochii aiuriţi de frumuseţe spre raiul capul Berat, şi Hotel Nero-York-Nice. Rwiera- Palace, Monte Carlo, Tennis, Golf, Dancing, Garaje, te aduc pe pământ. Netăgăduit, trebue să se ia măsuri contra batjocoririi peisagiilor; altfel în curând nu se va mai putea circula decât printre parapete de reclamă. Când dă de-al 50-lea automobil venind din partea opusă, șoferul înjură pe conducătorul ultimei mașini : Ei ta soeur ! — Se’ntoarce apoi, către noi, și se scuză. De când circulă, nu s’a întâlnit cu atâtea maşini intr'un timp aşa de scurt. Peste câteva minute descopere secretul la Menton, imediat ce vede în port un transatlantic cu drapelul american. Automobilele erau pline cu fii de-ai noului continent, sosiţi cu un ceas mai 'nainte de-a dreptul din New-York, să-şi petreacă iarna pe Coasta de Azur. Unii din ei, plecând din patrie, işi îmbarcă şi maşina, cu care pornesc apoi de-alungul şi de s latul Europii. Ca să se vadă ce grije au de bunul lor trai — et pour cause — companiile de călătorie, înregistrez informaţia citită intr’un ziar de-aci, că o agenţie a propus guvernului german şi celui italian, construirea unei şosele betonate, numai pentru automoble, care plecând dela Hamburg, sa meargă până in sudul Italiei! Numai de n’ar scădea dolarul... ii Seara, când mă culc, constat că mă ustură ochii din ce in ce mai rău. Hotărît, trebue să-mi pun ochelari negri, altfel risc să-mi stric vederea. Cum nu poate fi nici o^mulfumire complectă.' Vin aici aproape exclusiv bogătaşi, ursiţi să vadă viaţa numai in roz — şi natura ti !ardi’pseşte so vadă în negru* cel puţin prin fumul ochelarilor lare geanta grea a ambulant. fotografului