Universul, martie 1927 (Anul 45, nr. 48-74)
1927-03-01 / nr. 48
0 colaborare folositoare ------ Largîle desbateri publice făcute în jurul unor importante reforme şi rezultatele date până acum de aceste discuţiuni au consacrat necesitatea şi foloasele comunicării proectelor cu mult înainte de a deveni legi. Ajunsese un uz statornic, dăunător şi de multe ori periculos, vechiul procedeu ca proectelede legi, unele chiar foarte importante, să fie cunoscute numai in momentul când erau depuse la Cameră sau la Senat. In felul acesta, ele aveau toţi sorţii să se transforme în legi insuficiente sau vicioase. Pe deoparte prea puţinul timp disponibil pentru studiu şi discuţiuni; pe de altă parte, disciplina majorităţilor, făceau ca cercetările din secţii să fie aproape platonice, iar desbaterile din şedinţă să influenţeze prea puţin spiritul şi textele proectelor guvernului. In sfârşit, obiecţiunile opoziţiei se isbeau întotdeauna de presupunerea, în parte îndreptăţită de moravurile noastre politice, că sunt datorite mai mult unei ostilităţi permanente, decât unei obiectivităţi de circumstanţă, înfiinţarea consiliului legislativ a urmărit atenuarea vechii stări de lucruri, prin suprimarea prealabilă a proectelor unor organe de specialitate. Dar nici caracterul mai mult consultant al instituţiei, nici autoritatea sa încă în curs de formaţiune din cauza prea recentei funcţionări, nu ar fi putut isbuti să imprime proectelor acele modificări profunde, pe care le-am văzut producându-se la unele din ele, ca de pildă legea presei, legea învăţământului secundar, legea chiriilor, în urma discuţiunilor publice, pe cale de presă, reviste, conferinţe, întruniri, convorbiri cu oameni de specialitate, etc. la adevăr, din câte se cunosc, proectele ce se vor prezenta parlamentului vor diferi mult de cele publicate. Desigur, că autorii legilor se simt încolfiţi de două sentimente : dorinţa ca lucrările lor să poarte cât mai puternic marca concepţiunilor iniţiale; dorinţa ca ele să fie cât mai folositoare ţării. In măsura în care primul sentiment face loc celui de al doilea, în măsura în care se ţine mai, mult seama de criticile obiective şi nu se vede în ele antagonisme închipuite sau exagerate, reformatorii au şansa să prezinte opere mai solide parlamentului, care de obicei este prea preocupat de lucruri mărunte și dispune de o competință prea relativă, ca să rămână criticul exclusiv al puterii executive. Participarea opiniei publice, prin elita sa intelectuală, la opera legislativă, este pentru aceasta din urmă, de un folos netăgăduit, — întâi, pentru că numai așa se poate vorbi de o sinteză a mai multor competinte ; al doilea, fiindcă lucrările estte din colaborări intense implica o autoritate mai mare decât a celor ce exprimă conception! izolate. | Reforma electorală şi uniunea naţională în Franţa Reforma electorală a reaprins luptele între partide şi discuţiile între membrii guvernului Faptul se explică numai prin importanţa pe care o au de obicei chestiunile electorale într-o ţară cu regim parlamentar, dar mai ales prin apropierea alegerilor generale, Camerei actuale expirându-i mardatul în anul viitor. Ca să poată număra în noul parlament cât mai mulţi reprezentanţi, fiecare partid preconizează şi caută să impună prin legea ce se pregăteşte sistemul de votare, pe care experenţa i-l recomandă ca cel mai profitabil Astfel, discuţiile şi luptele PR.aIreptate de reformaelectorală se sprijină cu deosebire pe raţiuni de ordin practic, iar nu pe consideraţii de doctrină. Fireşte, principiile nu-s cu totul, ori de către toţi uitate. Deja un principiu porneşte chiar în mare parte opoziţia moderaţilor naţionali (grupurile Louis Marin, Charles Reibel şi Maginot) contra modificării actualului sistem de votare, care constitue — deşi un chip imperfect — singura formă posibilă a justiţiei electorale, întrucât asigură reprezentarea proporţională. Dacă moderaţii naţionali rămân fideli (fie şi din simple motive de tactică) unui principiu, pe care l-au susţinut aproape toţi fondatorii şi organizatorii sufragiului universal, socialiştii, al căror program cuprinde de asemeni reprezentarea integrală a minorităţilor, nu-i mai păstrează decât o fidelitate teoretică. In realitate, profitând de rezultatele şi învăţămintele ultimelor alegeri, socialiştii preferă acum reîntoarcerea la vechiul „scrutin de arondisment“, pe care-1 reclamă imperios, tocmai din necesitatea reconstituirii cartelului, radicalii-socialişti. Punându-se, deci, în funcţiune de interese protivnice de partid, problema reforiei electorale tinde fatal, prin desbaterea ce se va produce în parlament şi prin rezolvarea oficială ce va căpăta, să tulbure şi primejduiască însăşi existenţa guvernului de uniunenaţională. Ca să împiedice o criză ministerială inoportună, d. Poincare s’a grăbit să declare absoluta neutralitate a guvernului faţă de această reformă, lăsând miniştrilor libertatea de a se manifesta conform preferinţelor personale ori indicaţiilor grupărilor ce reprezintă, în caz când nu se va putea ajunge de bună voie la o formulă tranzacţională. Declaraţia de neutralita-,te a d-lui Poincaré situează de fapt problema electorală pe un plan secundar; în acelaş timp, reaminteşte cu oportunitate originile, caracterul și scopul guvernului actual, care s’a constituit prin acordul partidelor deasupra intereselor particulare în momente de pericol și panică pentru salvarea monedei și refacerea generală a Franței. Paris, Februarie. Pompiliu Pălteanca In Ungaria, mileniştii sectanţi simt urmăriţi Budapesta. — Tribunalul regal (?) maghiar de aci a judecat pe propagandistul milenist Kiss György, acuzat de agitaţii contra religiei de stat şi colportat de cărţi cari conţin batjocuri la adresa preoţimiei şi a cultului oficial. Kiss a recunoscut faptele, încercând să se apere printr’o perorate asupra nouei doctrine mileniste —, încercând deasemenea să demonstreze, că broşurile pe cari levindea publicului — şi primise de la „Societatea internaţională pentru interpretarea bibliei“, nu conţin nici idei subversive şi mici insulte la adresa preoţimei. Totuş, tribunalul a găsit acuzaţiile procesului întemeiate şi a condamnat pe propagandistul milenist la o lună temniţă. OQO Burse Weills fiii rainlerilor englezi •’ Londra, 26 (Rador). — Un capital cifrat la suma de 150.000 lire sterline, formează un fond national din care vor beneficia 35 de elevi — copii de ai mine•silor. Din acest fond elevii vor putea continua studiile la universităţile din Oxford, ».Cambridge și alte centre universitare din Anglia.onnon Supărarea d-lui Gachin PROTESTARE SI CERERE DE LIBERAREA COMUNISTILOR DIN ROMANIA Paris, 26. — Neputârid să se mângâe de oeece i s’a întâmplat în călătoria mai mult de propagandă comunistă, pe care ar fi voit s’o facă în România, Marcel Cachin a convocat ,,comitetul contra teroare albe“ și pe al „Confederaţiei generale a muncii". S-au adresat guvernului român protestări telegrafice, s-a cerut liberarea comuniştilor arestaţi la gara de nord, cu prilejul incidentelor recente. Păţania unul indrăgostit sau logodnicul... refuzat! Budapesta. — Un proces interesant a fost soluţionat de tribunalul din oraşul Miskolc, proces menit a pune pe gânduri în special pe amorezaţi. E vorba de tânărul Joszef Kurucz, muncitor din acel oraş, care era îndrăgostit de o fată Iambor Valeria. Câteva luni, aceasta răspundea voioasă la dragostea lui Ioska ; mai târziu însă, îi răsări în cale alt flăcău şi ea se decise să interzică lui Kurucz vizitele în casă, în calitate de „logodnic“ ; dar Kurucz nu voia să renunţe la fericirea promisă de Valeria şi continua să meargă la dânsa, deşi de mai multe ori fusese dat afară din casă, chiar cu ciomege. Plictisită de insistenţele bietului tânăr, Valeria îl reclamă la poliţie, plângându-se de violare de domiciliu, astfel că autoritatea fu nevoită să înainteze cauza parchetului, care la rândul lui deschise acţiune publică. Procesul s’a judecat şi Kurucz fu condamnat la o lună închisoare, sentinţa fiind motivată, între altele, şi pe considerentul că „logodnicul respins odată de o fată, n’are dreptul să mai stea — şi nici să mai vină în casa acesteia, fără voia ei !“. Socrateţul numea bogaţi pe cei cari aveau averi imense, ci pe cei cari ştiau să le întrebuinţeze. Xenofon □ VaL Chestia chiriilor în Grecia Atena, UG (Rador). — Proprietarii de imobile au ţinut o mare întrunire în sala teatrului „Alhambra“ din Atena, protestând contra legii chiriilor şi celorlalte măsuri ce ating drepturile de proprietate. Camera a amânat votarea legii definind drepturile de proprietate. -O □ 6- D. prof. Florin Sion n’a fost reintegrat Iaşi, 26 Febr. Curtea de apel s-a pronunţat asupra recursului în contencios, făcut de d-nii Aurel Zeuleanu şi Const. Ionescu contra decretului ministerului instrucţiei publice, privitor la reintegrarea d-lui Florin Sion la catedra de drept civil de la universitatea din Iaşi, vacantă prin moartea lui Matei Cantacuzino. Curtea a admis recursul şi, în consecinţă, a anulat numirea d-lui Florin Sion. Catedra aceasta urmează să fie scoasă la concurs. Curtea a mai condamnat miniterul instrucţiei publice la 5000 lei daune de plătit d-lor Zeuleanu și Ionescu. ----------6 O 0----------- Unul care îşi omoară toată familia Paris, 26 (Rador). — „Le Journal“ anunţă din Danzig, că un tânăr în vârstă de 21 ani, domiciliat la Grosgraben şi-a asasinat tatăl, mama, bunica, fratele şi sora, fiindcă se împotriveau la căsătoria sa. 1Til2sStaturat avion străin Eri la ora 1.15 d. a., a sosit pe aerodromul Pipera un aeroplan sistem „Junkers“, lucrat in fabricile suedeze Flygindustri. Acest avion, tip de război, este complet metalic. Are trei motoare Junkers de câte 320 h. p. fiecare. Elicele sunt metalice — în duraluminiu. Este prevăzut deasupra cu 2 turele pentru mitraliere şi o cupolă dedesubt pentru a treia mitralieră. Prin această cupolă se poate lăsa şi bombe. Avionul poate lua la bord 6 persoane, armament şi muniţii în greutate totală de 1200 kgr. Avionul se poate transforma la nevoe în hidroavion. Raza de acţiune e de 8 ore. Viteza maximă 160 km. pe oră. Avionul este pilotat de căpitanul Bremer. A plecat din Suedia Duminică, s-a oprit la Berlin, Varşovia şi Lemberg, făcând demonstraţii la fiecare oprire. De la Lemberg a plecat Vineri dim. la ora 10, iar la ora 2 d. a. a aterisat la Tecuci, unde a făcut o uşoară reparaţie la un radiator. De la Tecuci au plecat eri dimineaţă la ora 11.45. Spre Bucureşti ceaţa fiind foarte deasă pilotul nu a putut găsi dintr'odată terenul de aterisări; din această cauză a făcut mai multe ocoluri. D. inginer aviatorMarinescu care era la bord, venind de la Tecuci, recunoscând prin ceaţă drumul Olteniţei a putut să îndrumeze pe pilot spre aerodromul Pipera, unde s-a aterizat în bune condiţii. De la Tecuci avionul a luat la bord pe d-nii aviatori , inginer Marinescu, locot. Naidinescu şi sublocot. Miclescu. Astăzi, la ora 11.30 va face sboruri demonstrative la Pipera. De la Bucureşti avionul va pleca la Constantinopol spre a preda avionul statului otoman pentru care a fost construit. C. Dr. ---------0 , 0---------- Spion cehoslovac arestat la Toulon Paris, 26 (Rador). — ,,Le Matin“ anunță, că la Toulon a fost arestat un supus cehoslovac care lucrând într’o uzină metalurgică ar fi furat unele planuri de torpile. ' * O 9?^ ’ UIL fila marote paraim de Germania Importantele declaraţii ale d-lui Briand — Paris, 26 (Rador).’ D. Briand a acordat un interview ziarului „Petit Parisien“ arătând că politica Franţei faţă de Germania urmăreşte nu numai suprimarea tuturor motivelor de fricţiuni şi conflicte, ci tinde la apropierea politică şi economică a celor două ţări. Franţa doreşte stabilirea unei solidarităţi morale şi interdependente materiale, care să se împotrivească in mod practic repetării groaznicelor nenorociri ale războiului. D. Briand a subliniat, că rezultatele de la Ixtcarne sunt acceptarea deplină din partea întregului Reich a tratatului de la Versailles încheierea pactului de siguranţă, tratatele de alianţă defensivă şi acordul relativ la frontierele orientale între Germania şi Liga Naţiunilor. A a naHHnmm dăugat, că mai rămâne să se realizeze în Franţa condiţiunile D. BRIAND siguranţei ţării, fără a se pierde din vedere ideia de pace. Chestiunea asigurării călătorilor pe p. f. r. - O procedare şi greşită şi curioasă . Statul renunţă la câteva zeci de milioane anual, în favoarea unor persoane particulare — O ştire care a surprins cu drept cuvânt, şi care a izbit cu atât mai mult cu cât se pare că publicul a fost pus în faţa unui fapt împlinit, este aceea a obligativităţii asigurării călătorilor pe c. f. r. Consiliul de administraţie al c. f. r. a ţinut ca, chiar în prima şedinţă care aduna pe membrii săi, să pună la ordinea zilei afacerea asigurărilor pasagerilor, ca şi cum nimic nu l-ar fi interesat mai mult decât această chestiune. Fără dezbaterile cari sunt obligatorii până şi în chestiunile de ordin mai mărunt, fără ca publicul să ştie ceva şi desigur fără ca societăţile de asigurare să fi fost prevenite, spre a prezintă fiecare propunerile sale din cari ar fi trebuit alese cele mai avantajoase, s-a adoptat decisiunea ca pasagerii să fie asiguraţi, din oficiu. La eliberarea biletelor de drum, se percepe o taxă în plus, şi astfel călătorul este asigurat cu o sumă variind după clasa cu care călătoreşte. CE SE POATE CONSTATA, IN URMA CHIAR A UNUI EXAMEN SUMAR Dacă măsura asigurării, considerată în sine, este o măsură care merită să fie studiată şi aplicată, în schimb procedeul adoptat in această împrejurare e susceptibil de discuţie. O sumară examinare a chestiunii arată în mod evident avantagiul considerabil, care se creează societăţii chemate să facă aceste asigurări. E de ajuns să se aibă în vedere, deoparte zecile de mii de pasageri cari călătoresc zilnic, — şi cari dau un trafic de câteva milioane de pasageri anual,»— Iar pe ds altă parte numărul, din fericire foarte redus, de sinistraţi, cărora ur- I mează a I se plăti asigurarea. I Este clar, că societatea bene- I meiază da un fantastic venit, şi I ara perspectivele plăţii unor prime cari dau un total minim. ISTATUL ARUNCA ANUAL O ! SUMA DE CATEVA ZECI DE MILIOANE LEI Procedeul este nu numai nedrept, dar şi dăunător Statului. Pentru că, la urma urmii, înţelegem ca necesara măsură a asigurării să fie aplicată, dar nu vedem pentru ce avantagiile foarte mari, realizate din asigurare, să se ofere unei societăţi particulare, în loc să fie făcute venit Statului, care are de făcut faţă la atât de multe şi de grele sarcini. Modalitatea admisă de consiliul de administraţie al c. f. r. apare şi mai neexplicabilă, când avem în vedere că, în alte ţări, societăţile de asigurare serioase au fost trecute pe seama Statului, ca undle ce fac în adevăr operă de prevedere socială. La noi, din motive pe care nu le cunoaştem şi în a căror cercetare nu voim să intrăm acum, se face exact contrariul. De ce ?... Ce consideraţii fac ca Statul să renunţe la un beneficiu cert de câteva zeci de milioane anual, în folosul unei asociaţii de persoane particulare ?... Dezarmarea navală ANGLIA VA LUA PARTE CONFERINŢA LA Londra, 26 fRador) — „Daily Telegraph" află, că Marea Britanie ar accepta să participe la conferinţa de trei puteri, sugeratră de preşedintele Coolidge pentru dezarmarea navală. ,-------o □ o-------- Traficul cu femei şi copii Geneva. (Rador). — Comitetul special instituit de Consiliul Ligii Naţiunilor spre a proceda la o anchetă asupra condiţiunilor în cari se efectuează traficul de femei şi copii şi asupra măsurilor pentru reprimarea acestui negoţ ruşinos, s’a întrunit la Geneva de la 7 La 18 Februarie. Auluat parte la lucrările comitetului, ale cărui şedinţe au fost strict secrete, personalităţile următoare: Donna Christiana Bandini (Italia), d. Isidor Maus (Belgia), d. de Meuron (Elveţia), colonelul Snow (America), S. W. Harris (Anglia), Leluc (Franța), Sutzuki (Japonia). Comitetul a elaborat un raport asupra rezultatelor anchetei, care va fi examinat de Consiliu în viitoarea sa sesiune. Biuroul american de higienă socială a participat cu 75.000 de dolari la cheltuelile anchetei. Escadra franceză ■ ce ne va vizita Paris, 26 (Rador). — Escadra I franceză care va vizita în curând coastele Mării Mediterane şi ale Mării Negre va fi compusă din crucişătorul „Duguay-Trouin“, contra-torpiloarele „Tigre“ şi „Panthere", torpiloarele „Tempete" şi „Simonn" şi submarinele „Bertuin“ și „Souffleur“. Această escadră va fi comandată de către căpitanul de vas Dumont și va rămâne în apele române de la 19 la 23 Martie. In jurul sistematizării salariilor . Nemulţumiri printre magistralii Curţilor de apel Noua sistematizare a salariilor a provocat discuţiuni şi protestări în multe cercuri de salariaţi. Astfel, din rândurile magistraţilor s’au făcut obiecţiuni în felul celor de mai jos. Unii consilieri de Curte de apel au relevat că, pe când salariul judecătorilor de tribunal, de pildă, va reprezintă de 30 ori pe cel dinainte de război, cei dintâi îl vor primi numai de 15 ori; că diferenţa flda prim-preşedinte de tribunal la consilier de Curte este numai de 1000 lei; că salariul acestor consilieri va fi numai jumătate cât al celor de la Casaţie. Completul unei alte Curţi a făcut, între altele, următoarea comunicare ministerului justiţiei, subliniând faptul că magistraţii nu sunt mulţumiţi cu salariile anuţate : „In special noi consilierii de Curte de apel, putem spune că am suferit o adevărată retrogradare bugetară, căci excluzânduse indemnitatea de 3000 lei ce pare a avea un caracter temporar, salariul lunar al consilierului de Curte de apel se ridică de abia la suma de 15750 lei, adică cu aproape 3000 lei mai puţin ca salariul actual, indemnitatea specială apărând în această situațiune ca o modalitate de a se acoperi realitatea de neinvidiat a retrogradării creiate de noua încadrare și noua salarizare. Dar chiar cu acești 3000 lei, salariul de 18750 lei nu reprezintă decât vechiul salar de 18.000 lei majorat cu câteva sute de lei care, departe de a reprezenta un spor, apare ca o sumă cu totul neînsemnată și ,chiar ,derizorie"*, Curtea adaogă : „Nu e de prisos să amintim cu această ocaziune, că tendinţa retrogradării noastre bugetare apare ca evidentă de câtăva vreme ; astfel acum un an consilierul de Curte primea un salar care egala pe acela al generalului de divizie. Cu ocaziunea acordării ultimului spor din iulie 1926, salariul consilierului a fost redus și egalat cu acel al generalului de brigadă, iar prin normele noui de salarizare și încadrare, salariul consilierului se apropie de salariul colonelului”. Concluzia Curţii este : „1) Propunem să ni se fixeze ca tip de salar egal, tipul No. 21 din art. 3, corespunzător la 1450 lei aur. 2) Să ni se dea ca supliment de localitate o sumă care să reprezinte suplimentul de localitate, acordat magistraţilor din Bucureşti. Galaţii fiind din punctul de vedere al scumpetei în prima linie, putem afirma că viaţa la Galaţi e mai scumpă decât chiar la Bucureşti. 3) Să ni se dea ca indemnitate specială suma de minimum 7000 lei lunar — indemnitate care să nu aibă un caracter fix şi nesusceptibil de vre-o diferenţiere, ea putând să varieze de la categorie la categorie, ca şi la militari. Cu ajutorul acestor modalităţi se obţine prin calcul un salar de 35.000 lei lunar, care faţă de salariul de 43 sau 46.000 lei lunar al consilierului de la Înalta Curte de Casaţie nu reprezintă vre-o situaţia nelipsită de criteriile unei bune şi juste proporţiuni”. hi -0 : 0-FILAE — Am auzit că vreţi să cumpăraţi o casă— Exact. — Mare ? — Mare. — Cunosc eu una. — Foarte bine. •— Dar e cam scumpă. — N'are afare ! zice d. Tiricopulos, mare armator din Galaţi, bogătaş proaspăt. Numai se fie frumosa, luxosa, simpaticosa. — Putem să mergem s'o vedem ? — Merzem, de ţe se nu mer zem !... Anica Epaminonda o venit-o ?... ZĂ- se poftesca și dimialui... Fără omul meu de încredere nu face nimica niciodată. Tiricopulos se suie cu samsarul şi cu omul de încredere într'un automobil cât un vapor şi se opresc înaintea uneia din cele mai frumoase clădiri ale oraşuluide pe Dunăre. — Curiosco casa, ma n'am foisto niciodată înăuntru, zice Tiricopulos, urcând treptele de marmoră. Construcţie veche dar solidă, concepută bine şi executată cu gust, având Încăperi largi şi luminoase, lucrată în linii simple şi totuş elegante, dichisită de curând cu stiucării şi pobeeli, casa îl încântă tot mai mult. Perspectiva ce se deschide din sera sufrageriei, prin grădină, până în piaţa cea mare a oraşului, este o privelişte superbă. Tripopulos nu-şi ascunde satisfacţia, care dă speranţe proprietarul"»- şi face să tresalte pe samsar. — Mu place casa... O iau... Să stăm de vorbă. Dar deodată, se oprește. — Ma, unde e baia ? — Colo în fund. — Cum, nu este lingă odaia de culcare ? zice el, surprins. — Niu. Pe vremea când am construit eu, lumea nu ținea să aibă aburii lângă pat. Dar e foarte elegantă. — Pote se fie ! se leapădă Tiricopulos. — Poftiţi de-o vedeţi. — Nu poftesco deloc ! Pe samsar îl trec năduşelile. Intervine şi el stăruitor. — Intraţi înăuntru. E mare, luxoasă... — Niu mu plate !... Nu mai iau casa ! — N’are nici o importanţă. Sunt numai câţiva paşi din odae până ’n bae! — Eu vreau se fie afeturi. Din odae se calc în bae. Nu ’nțelegeţi dimiavostra . Altfel nu pot se traesco. — In definitiv, de ce nu poţi să trăieşti dacă n ai baia lângă odae ? îl întreabă plictisit proprietarul. — Ma se spun de ce... Asa am fosto obișnuito... Chindo eram maturator de hambare pe stepo, cum mă sculam din somn, hop m’aruncam alături în Dunăre *și mă spălam... Și d’atunci nu pot se traesco dacă nu este bae lingă odae !... ! Jósé re mai lipsea ţării?... legea Inspecţiei muncii a d-lui dr. Trancu-Iaşi creiază pe spinarea industriei, o nouă armată de Inspectori. D. Gr. Trancu-Iaşi s’a lăsat iar furat de frenezia legiferării După d-sa, dacă ţara suferă de vreun neajuns, acesta s'ar concretiza tocmai în insuficienţa numerică a legilor. D. Trancu crede in doctrina legii ca într’un panaceu universal. Şi, iluzionat de această credinţă, şi-a luat nobila misiune de a ne fabrica legi, cu aceeaşi uşurinţă, cu care se numesc diurniştii —a doua zi după afişarea principiului economiilor. Extrem de sensibil la aprecierile unui Albert Thomas, unui Vanderwelde sau altor „muncitorişti“ internaţionali, d. Trancu a ţinut să bată recordul în materie de legislaţie a muncii, măgulit că România este clasificată prima pe lista ţărilor, care s’au grăbit să adere la convenţiunile internaţionale ale muncii şi tot prima, în chestie de legiferare. D-sa ţine să traducă în lege toate hotărîrile şi chiar dezideratele conferinţelor Internaţionale ale muncii Dea sera eră traduce, compilează şi încearcă să transpue în mediul nostru economic şi social tot ce găseşte legiferat în alte state. S’o potrivi, nu s’o potrivi. Cum putea să facă deci excepţie cu legea de înfiinţare a ins- I pecţiunei muncii, pe care a des- I coperit-o în concluziile conferinţei internaţionale din 1923 ? Şi ca un „muncitorist“ înverşunat şi „integral“, d-sa nu s’a mulţumit să rămâie în cadrul principiilor preconizate în convenţia din 1923, ci le-a depăşit cu o desinvoltură de adolescent revoluţionar. In proiectul votat de Senat şi aflat acum în discuţia Camerei, d. Trancu creiază o armată nouă de inspectori ai muncii, pe care-i învesteşte cu puteri dictatoriale. Ei pot să pătrundă în ateliere şi fabrici, oricând le va veni pofta, fără avertizarea şi chiar contra voinţei patronului. Ei au dreptul să ia direct contact cu lucrătorii, să se informeze şi — în caz de conflict — să angajeze tratative, peste capul industriaşului, care are toată răspunderea materială şi morală a întreprinderii. La Cameră, atât d. Const. Brătianui, cât şi d. D. R. Ioaniţescu, au relevat consecinţele la care pot duce o asemenea inovaţie. Mai întâi, ea va fi un detestabil mijloc de şicană şi, eventual, de procopseală, în mâna unor slujbaşi nepregătiţi pentru însărcinări atât de fragile, iar, în al dohra rând, va fi o armă închizibilă de terorizare politicii îndreptată împotriva industriilor indezirabile. Sub perspectivele inchizitoriale pe care legea d-lui Trancu le pregăteşte industriei naţionale, aceasta se vede lovită în însăşi existenţa şi siguranţa ei, iar guvernul, acceptând legea, săvârşeşte cu conştiinţă o greşală, care poate avea urmări incalculabile atât pentru interesele economiei naţionale cât şi pentru balanţa raporturilor dintre patroni şi lucrători. Pentru ţara noastră, unde industria şi capitalismul sunt abia mijinde, asemenea măsuri sunt de natură să destrame şi slabele organizaţiuni ale începutului. Dar legea d-lui Trancu nu va satisface nici măcar interesele lucrătorilor, cari, după experienţele de până acum, au fost de obicei mai rău încurcaţi prin intervenţia agenţilor oficiali. România nu are nici desvoltarea ţărilor complet industrializate, nici proletariat industrial în care să se înglobeze majoritatea populaţiei băştinaşe şi în celelalte împrejurări sociale şi economice din ţările, unde asemenea măsuri şi-ar putea găsi aplicarea. Originea şi justificarea legii nu le găsim decât în slăbiciunea d-lui Dr. Trancu-Iaşi de a copia pentru placida Românie toate formulele experimentale elaborate in conferinţele internaţionale ale muzicii Plăcerea sa „cea mare este să-şi adaoge la panaş încă o floricică roşie — chit să rămâie simplă paperaserie —prin care să smulgă încă odată aplauzele şi bezelele „munciitoriştilor“ din lumea mare. Har. I. „Celebritatea" dincolo de ocean -- Curiozitate şi reclamă — Dacă America e ţara tuturor posibilităţilor, e fără îndoială şi ţara tuturor reclamelor: reclame comerciale, reclame artistice, reclame sentimentale, reclame în toate domeniile. Acolo, nimic nu se trece cu vederea; nimic nu rămâne în umbră și celebritatea se capătă adesea... dormind. Dacă într’o bună zi, ai norocul sâ-ți treacă prin minte o idee cât de năstrușnică, — fie ea chiar aceea de a Lansa o nouă modă masculină, strângându-te de gât cu o jaretieră de damă, în loc de cravată, — dacă s’a nimerit să fii „primul”, care a cumpărat un obiect la o mare soldare de mărfuri, dacă ai trecut înot canalul Catalina câştigând 25.000 de dolari, dacă te-a înşelat nevasta, dacă ai dansat douăsprezece ore în şir sau dacă fiind domnişoară te-ai întâlnit cu un tânăr ,pe care 11 dai apoi în judecată fiindcă ,,ţi-a făcut cu ochiul”, ai tot atâtea şanse de a-ţi vedea a doua zi portretul în toate ziarele serioase şi de a-ţi auzi numele trâmbiţat la fiece colţ de stradă. Şi dacă ideea, faptul, sau întâmplarea căreia îi datorezi că ai eşut din umbră, conţine cât de puţine elemente exploatabile, poţi dormi fericit cu certitudinea că pentru 2—3 luni ţi-ai asigurat locul de frunte în toate marile cotidiane. In adevăr, odată cu portretele, care te arată , de faţă, de profil, pe stradă, la masă, în pat, locuitorii celor 48 de state ale Americei de nord află pe lângă întreaga d-tale stare civilă, cele mai mici amănunte ale vieţei d-tale, cele mai intime şi înainte de toarţe, toată lumea află că în familie ţi se zice, — sa spunem, — în loc de George, Gigi, sau Fifi în loc de Sofia. Din clipa aceea, eşti Gigi sau Fifi, pentru întreaga Americă. Deasupra titlului ziarului litere grase, de cinci centimetri înălţime sar în ochii cititorului, spunând senzaţionala ştire că : ,,Gigi desminte cutare lucru“ sau că „Fifi are de gând să plece cu mama la băi“. Şi aşa azi, aşa mâine, până ce o altă celebritate te trece pe al doilea plan, de unde ve ieşi iarăşi la lumină în ziua, în care reporterii vor avea nevoie de material. Şi credeţi oare, ca se miră cineva de acest tapaj făcut adesea în jurul unor nimicuri, sau că vreunul din cei a căror viaţă devine un roman în fascicole, circulând din mână în mână, protestează ? Ar fi să calomniaţi pe americani. Aceşti oameni, întreprinzători, muncitori şi energici sunt sau nişte copii mari, — dacă îi judecăm cu mentalitatea noastră de europeni, — sau sunt profund umani şi de aceea nimic din ce e omenesc nu-i lasă nepăsători La ei, curiozitatea îmbracă forma unei pasiuni irezistibile şi ca să vedem în ce mod se îanifesta şi cum înţeleg, în special ziarele, să li-o satisfacă, n’avem decât să luăm un exemplu dintr’o mie. UN ROMAN DE DRAGOSTE ŞI UN PROCES De un an aproape, nu e chip să deschizi o gazetă americană fără să nu dai de două nume : Peaches și Daddy. In anul 1926 cam pe vremea asta, Miss Frances Heenan, pe atunci în in- MISS FRANCES HEENAU EDWARD BROWNING