Universul, aprilie 1927 (Anul 45, nr. 75-98)

1927-04-01 / nr. 75

Averile supușilor inamici După cum am anunţat, guvernul a suspendat formalităţile finale pentru lichidarea averilor supuşilor germani puse sub sechestru. Comisiunea respectivă îşi va continua lucrările prevăzute de legile şi dispoziţiunile speciale, fără să treacă însă la vânzarea acelor averi. Măsura s’a luat In vederea tratativelor urmate între guvernele german şi român, pentru soluţionarea definitivă a chestiunilor pendinte în virtutea tratatelor de pace. Se ştie că, odată cu mobilizarea din 1916, între alte dispoziţiuni extraordinare, inerente stării de război, s’a instituit un sechestru asupra averilor supuşilor statelor inamice. Ideea, consacrată de mult de dreptul ginţilor, fusese aplicată de unele state beligerante din primul moment al războiului. Ea rezidă în două coonsideraţiuni : pe de o parte, punerea supuşilor respectivi în imposibilitate de a promova cu disponibilităţile lor interese interne sau externe, ostile ţării unde locuesc, pe de altă parte, creiarea unei garanţii pentru satisfacerea eventualelor obligaţiuni stipulate la sfârşitul ostilităţilor. La încheerea păcii, aceste acte conservatorii au fost ratificate prin dispoziţiuni cu caracter convenţional din tratatele de pace. De atunci, atât în alte ţări, cât şi la noi, unele averi de felul acesta au fost scoase de sub sechestru prin efectul naţionalizării creiate în mod automat octate cu semnarea tratatelor de pace pentru supuşii provinciilor liberate cari au optat pentru statul învingător, întrucât, în virtutea unei ficţiuni de drept in-t ternaţional, cetăţenia în asemenea , cazuri merge până la origină. Litigiile tranşate de instanţele judecătoreşti au confirmat acest sistem. Cu toate astea, au mai rămas numeroase și importante averi sechestrate, ale căror venituri, depuse de administratorii legali, vor reveni proprietarilor când se va ridica sechestrul, sau statului nostru, dacă lichidarea va opera până la sfârșit. Evident că dacă tratativele cu Germania, vor ajunge la un rezultat pozitiv, ne vom găsi în prima alternativă. Ceea ce avem de observat în această chestiune, este că suspendarea formalităţilor de lichidare nu se face pentru prima oară. Ar fi de dorit ca jocul acesta să înceteze şi să ajungem la scoaterea de pe rol, cum se zice în justiţie, a unui regim , care trebue să termine odată fie prin lichidare definitivă, fie prin ridicarea sechestrului. Prelungirea unor asemenea situaţii incerte, tratativele în etape, cu şanse de reuşită şi cu eşuări finale, produc încurcături şi enervări inutile. In rezolvarea litigiilor pendinte, guvernul nu trebue să uite nici ce am pătimit de la Germania, nici realităţile ce sa ascund sub mironoselile de astăzi. Am dori sincer să dispară orice controverse între ambele state şi, în general, ,să vedem în Germania un alt spirit decât cel care a dus-o la înfrângere. Dar dacă lăsăm serenadele d-lui Stresemann de la Geneva şi citim ultimele declaraţii ale ministrului de război Gessler, ajunge ca să ne convingem că garanţiile existente nu trebuesc părăsite, decât dacă drepturile pe care le garantau vor fi totalmente și realmente satisfăcute. in lumi unul manifest studenţesc • Studenţii din Capitală au făcut un manifest, pe care l-au răspândit, pretinzând energic guvernului să vie cu soluţiuni radicale şi definitive. ..Să ia aminte, mai bine, că nemulţumirile de tot felul ce am acumulat — scriu studenţii — pot exploda cândva, sfărâmând capetele seci“. Noi ne-am spus cuvântul, de câte ori a fost nevoe, în chestia studenţească, foarte clar şi hotărât. Am întreprins anchete printre profesori şi avem mândria să spunem, că am potenţat grija faţă de nevoile sufleteşti şi materiale ale tineretului universitar. Avem pentru studenţi acea atenţie, pe care ne-o determină sentimentul de răspundere al înaintaşilor, pentru cei ce urmează să-şi împlinească datoria, şi avem în conduita noastră. O continuă amintire spre ziua de mâine, când mai bune trebue să fie stările, mai limpezite sufletele, mai pregătite conştiinţele, mai întregi şi mai devotaţi oamenii întru împlinirea obligaţiilor. Grija zilei de mâine pentru generaţia, care se ridică, prevederea creşterii ei, ca să răspundă marilor chemări naţionale şi sociale au fost punctele de reper în atitudinea noastră faţă de studenţime. Să nui se irosească avântul tinereţii în necazuri de închircire morală ; să nu i se potmolească dragul de învăţătură în luptă aspră şi nimicitoare, cu greutatea traiului ; să nu i se înfrunte vibraţia entuziasmului tineresc, aşa de frumos prin frăgezimea lui, aşa de tumultos prin amploarea lui, aşa de impozant prin dragostea de bine şi de smulgere din preocupările banale, pe care le trezeşte în sufletele celor maturi, înseriaţi pe făgaşul socotelilor mărunte şi solicitărilor prea personale. In avântul lor, studenţii greşesc uneori. Doar greşeala este cea mai bună dovadă a capacităţii de îndreptare. Nu greşesc cei fixaţi în calapoade , nu greşesc cei aşezaţi sgârcit de Dumnezeu să nu poată şi să nu vrea mai mult şi mai bine. Credem, că greşesc studenţii, când sunt ispitiţi să-şi asume atitudini violente în manifestări, în scris, sau în vorbă. Violenţa nu-i bună niciodată. Ea nu creiază, ci deprimă : ea nu înalţă, ci umileşte; violenţa nu rezolvă, ci tulbură. Violenţa zdruncină sufletele; scoboară sensul cuvintelor şi scutură de vlagă gândul sănătos. Ca atare înţelegere, ne adresăm studenţilor să judece faptele şi să-şi rânduiască gândurile. Mişcarea lor a făcut drum , a străbătut cu înfiorarea-i tinerească în sufletele oamenilor şcoalei, în rândurile tuturor categoriilor de oameni politici şi de răspundere. Acum, e rândul acestora să-şi împlinească angajamentele şi să dea dovada că sunt pătrunşi de cel dintâi punct din decalogul omului politic: să-şi facă datoria, împăcând imperativul actualităţii cu porunca prevederii pentru purtătorii de forţe de mâine. BUGETUL IUTEI SEMIE îmi motivează ministrul de războiu sporul bugstar Berlin, 29 (Rador). — La discuţia bugetului armatei germane a luat cuvântul în Reichstag d. Gessler, ministrul Reichsmehrului, arătând că după calculele revistei „Economist" din Londra, Anglia şi Franţa cheltuesc câte trei şi jumătate la sută, Italia patru la sută şi Germania numai unu şi jumătate la sută din venitul naţional pentru siguranţa ţării. Guvernul german ia parte activă la negocierile pentru dezarmare, ce se urmează la Geneva şi nu doreşte înarmarea Germaniei, dar crede că, faţă de dezvoltarea tehnică, popoarele din Europa nu vor putea suporta mult timp sarcinele de astăzi. Organizarea unei armate de miliţie în Germania nar costa mai puţin decât actuala armată de profesioniști, căci ar fi nevoe de mai mut personal instruit, pentru nouile cadre. „Trebue însă să cerem că ceeace s'a impus Germaniei să se adopte ca model pentru dezarmarea generală. Fiindcă, sau se face o dezarmare generală, sau ni se dă dreptul de a fi înarmaţi la fel cu vecinii noştri. Germania nu poate fi înapoiată la situaţia unui trib indian. Nu putem renunţa la drepturi egale între popoare. Funcţionarea comisiunii de control interaliat am considerat-o ca o profundă umilire, adusă unui popor viteaz, înfrânt după îndelungată împotrivire şi am resimţit aceasta cu atât mai amar cu cât controlul era exercitat de generali străini, cari ştiau prea bine că nu se pot da bătălii cu câteva mitraliere vechi. De aceea mă bucur de suprimarea comisiunii de control, fiindcă s’a înlăturat o piedică puternică din calea colaborării dintre popoare". ■ o □ o ■ A murit Luzatti Roma, 50 (Rador). — Fostul președinte de consiliu, Luzatti a încetat din viată. ’— --------□ * □ •" : - - ».i Controlul militar In Ungaria încetează Berlin, 29 (Rador). — Ştiri primite din Paris, anunţă că, în urma hotărîrei luate de’ Conferinţa Ambasadorilor, pe baza raportului făcut de comisia interaliată de control, controlul militar din Ungaria, va înceta pe ziua de 31 Martie a. c. Acord comercial între Grecia şi România Atena, 29 (Rador). — Un acord comercial provizoriu, între Grecia şi România, sub forma unui schimb de note diplomatice, pe baza clauzei naţiunei celei mai favorizate, a fost semnat astăzi aci, de ministrul afacerilor străine, şi de ambasadorul României, * Atena, 30 (Rador). —1 Presa greacă salută cu satisfacţie semnarea acordului comercial provizoriu greco-român. Prin acest acord, se marchează o nouă etapă de strângere a relaţiilor dintre ambele ţări şi care formează în acelaş timp, încă un inel la şirul de acorduri de acest gen, pe care Grecia doreşte să le încheie cu vecinii săi Ziarul ,,Estia‘‘ exprimă convingerea, că acordul va fi înlocuit în cel mai scurt timp printr‘o convenţiune definitivă, care va reglementa într’un mod durabil relaţiunile comerciale dintre cele două ţări. ---------□ sa □---------, Palatul Ligii Naţiunilor Geneva, (Rador). — Juriul de architecţi însărcinat de Consiliul Ligii Naţiunilor cu organizarea unui concurs internaţional pentru construirea palatului Adunărei şi secretariatului Ligii s’a întrunit la Geneva, sub preşedinţia d-lui ILorta (Belgia), spre a proceda la examenul proectelor trimise de diferiţii concurenţi. Concursul era deschis tuturor statelor membre ale Ligii Naţiunilor şi proectele primite, în număr de 375, provin dintr’un mare număr de ţări. In cursul primei şedinţe, juriul şi-a fixat metoda de lucru. Spre a putea dispune de loc suficient pentru expoziţia diferitelor proecte şi numeroaselor desenuri din cari se compun, secretariatul Societăţii Naţiunilor a luat dispoziţia să amenajeze pentru acest scop palatul electoral din Geneva . Sesiunea juriului va dura probabil o lună. Data expoziției va fi fixată după ce juriul va fi procedat la distri- I biuirea premiilor. Ciocnire de trenuri ; la Hasfalán O scurtă telegramă ne înştiinţează, că expresul 32, care venea dela Episcopia Bihorului, spre Bucureşti, s-a ciocnit cu trenul de marfă 3251, la intra- rea în staţia Haşfalău. Ambele locomotive au fost a- i variate şi vagonul de bagaj a fost sfărâmat. Sunt doi morți şi patru răniți. -□ * □ In legătură cu regularea pensiilor ! PENTRU COMISIA DELA MINISTERUL DE FINANŢE I Multe si mari sunt nedreptătire care amarase situaţiile mizere ale pensionarilor. î Relevăm câteva cazuri şi nă- I dăjduim că la ministerul de fi- I nanţe se vor lua măsuri de în- I dreptate. Avem în faţă un tablou de pensionari de la poştă, după care oficiantul gr. II Lupescu C., pensionat în 1919, are ca pensie de bază 545 lei, până la Iulie 1926 primea 2884 şi azi primeşte 4787. Negulescu N., oficiant gr. I, I pensionat la 1921, primeşte azi 6021 Iei; Stănciulescu Al., pen-sionat la 1923 primeşte 4544 (se vede diferenţa, deşi ambii au a-celaş grad ?), şi Manoliu N. pen-sionat la 1924, primeşta 7416. Se re vede diferenţa. ? * Un pensionar cu grad inferior primeşte mai mult ca unul, superior, iar pensionari de acelaş grad primesc pensii cu diferenţe de mii de lei. E necesar să se facă dreptate ! -□ * Hi lar aţâţări contra calendarului Iaşi, 30 Martie Autorităţile clericale locale au fost înştiinţate că în unele sate din regiunea schitului Ţibucani (Neamţ) s’au descoperit manifeste prin care sătenii sunt îndemnaţi să nu respecte calendarul îndreptat de sf. Sinod. Nu s’a putut afla cine a răspândit aceste manifeste. Cauzele diferendului italo-iugoslav Furnicarul de comitagii de Italia a intervenit ca Paris, 29 (Rador). — „Petit Parisien“ publică un interview cu d. Bodrero, ministrul Italiei la Belgrad. Pentru a înţelege situaţia actuală, — declară d. Bodrero, — trebue să se ţină seamă de precedente. Populaţiile de la frontiera albano-sârbă constitue un adevărat furnicar de comitagii. Cu ajutorul acestora, guvernul iugoslav a reuşit, şi acum doi ani să instaleze la putere pe Ahmed Zogu. Ori, la începutul primăverii, am avut impresia că sunt pe punctul de a începe manevre de acelaş gen. Este uşor de înţeles că guvernul italian, care cu asentimentul marilor puteri a întreprins, în Albania, o operă de civilizare, nu voeşte să vadă sforţările la frontiera albano-sârbă, să evite o catastrofă sale nimicite prin tulburări nesfârşite. Dacă Mussolini a tras semnalul de alarmă, nu a făcut-o pentru a provoca, ci dimpotrivă pentru a evita o catastrofă. In regiunile unde războiul există, ca să zic aşa în stare latentă, cea mai mică tulburare poate avea cele mai grave consecinţe. O răscoală a comitagii- lor, dacă ar fi susţinută de cealaltă parte a frontieră. Prin oameni, muniţiuni şi bani, poate uşor degenera într’un Conflict mai serios. Aveam motive să ne temem că s’ar putea produce curând asemenea evenimente. Iugoslavii nu voesc să admită prezenţa italienilor în Albania, şi deviza lor este ..Balcanii să apartină statelor balcanice“*. Tiberiu Brediceanu Născut în Lugoj în 2 Aprile 1877, este fiul mai mare al ilustrului luptător naţional Coriolan Brediceanu, deputat în Camera ungară în repetate rânduri şi avocat cu o strălucită reputaţie. Tiberiu Brediceanu şi-a făcut studiile în Budapesta, Bratislava, Viena şi Roma, luându-şi doctoratul în drept la Universitatea din Cluj._______________ In prezent este director executiv la banca „Albina“ în care calitate conduce filiala din Braşov a acestui institut. In ceasurile sale libere, pe care spre folosul artei româneşti a ştiut să le facă cât mai numeroase, s’a ocupat cu predilecţie de muzica românească din Banat, Ardeal şi părţile ungurene. Publicaţiunile sale mai cunoscute sunt : 5 volume de ,,Jocuri româneşti" pe teme poporale“, 5 volume de „Doine şi cântece pe teme poporale“, lucrări premiate de societatea pentru fond de teatru român şi un volum de „Colinde“. Din iniţiativa sa proprie şi sprijinit în parte şi de Academia Română şi de Ministerul Artelor a adunat la 1910 două sute de melodii poporale româneşti din ţinutul Maramureşului, iar în anii 1921—1925 peste 800 de melodii poporale din 82 de comune bănăţene. Alte lucrări ale sale mai însemnate sunt: „Poemul muzicaletnografic“ sau „Ardealul, Banatul Crişan şi Maramureşul în port, joc şi cântare“, reprezentant pentru prima oră în Sibiu la 1905, cu ocaziunea inaugurării Muzeului etnografic al „Asociaţiunii“, apoi Budapesta (1907), Arad (1909), Viena (1911), Braşov şi Timişoara (1912), Cluj 1920) şi în fine la Bucureşti (1924) cu ocaziunea vizitei făcute „Caselor Naţionale“ de „Asociaţiune“, şi icoana de la ţară: „La şezătoare“ (un act cu preludiu) reprezentată mai întâiu la 1908 în team oraşului Sibiu cu ocazia aniversării a 25-a de la moartea compozitorului Ciprian Porumbesc, iar de atunci încoace aproape în toate centrele mai mari din Transilvania Vechiul Regat, Bucovina şi Basarabia şi în mai multe oraşe din America prin Românii de acolo. Remarcabile sunt şi horele în „Do-diez-minor“, „Rebemol major” şi „La-bemol major", compoziţii originale pentru solo de pian. Lucrarea cea mai importantă a sa este însă Scena lyrică din ajunul Crăciunului: „Seara Mare" , reprezentată pentru prima oară, cu mare succes la Opera Română din Cluj la 26 Decembrie 1924. După trecerea în stăpânire românească a Ardealului şi a Banatului, Tib. Brediceanu,^ ca referent în chestiuni de artă ^ în departamentul cultelor şi instrucţiunii publice al Consiliului dirigerii, a organizat şi a condus el însuş primul turneu oficial în Ardeal şi Banat al Teatrului Naţional din Bucureşti, a normalizat situaţia teatrelor străine şi a luat în primire muzeele din aceste părţi ale României. In ultima şedinţă a Marelui Sfat Naţional din August 1919 este numit şef al resortului ocrotirilor sociale şi artelor în Consiliul Dirigent, iar în toamna aceluiaş an este ales deputat al circumscripţiei Bocşa Montană. Sub dânsul, ca şef de resort, se inaugurează Institutul surorilor "de" "ocrotire din Cluj, el iniţiază întemeierea în Cluj a primei scene stabiei române de drame şi comedii, care şi începe activitatea la 1 Decembrie 1919, înfiinţează tot acolo primul Conservator de muzică şi artă dramatică din Ardeal, ca instituţie de Stat, pe care-l inaugurează la 28 Martie 1920 şi în fine, după mari sforţări şi învingând o Mulţime de greutăţi, deschide la 25 Mai 1920, Opera Naţională din Cluj, prima operă de Stat în România. Pentru meritele sale, câştigate pe terenul muzicii poporale româneşti şi a înfiinţării aşezămintelor culturale şi artistice amintite este decorat cu medalia Bene Merenti Cl. I şi cu ordinul Coroana României în gradul de Comandor în 1922. "□ * □" TIBERIU BREDICEANU Ministerul instrucţiei nu ştie câţi inspectori are? Consiliul inspectorilor generali, dorind să aibă un tablou al inspectorilor din învăţământ, s-a adresat ministerului cu rugămintea să binevoiască a-i comunica numele, situaţia şi reşedinţa inspectorilor. Ministerul a răspuns, că nu e în situaţia sa satisfacă cererea, deoarece nu cunoaşte nici măcar numărul, necum situaţia şi reşedinţa diferiţilor inspectori şcolari. Să nu se creadă că-i vreo glumă ! E cea mai tristă realitate! Se poate verifica prin consiliul inspectorilor generali, care în urma acestui răspuns, s'a văzut nevoit să se adreseze regiunilor şcolare spre a le cere informaţii pe baza cărora să se întoc- | mească tabloul. Şi acum ne întrebăm : Clini va face d. Manoilescu armonizarea salariilor ? Şi cum vor fi suplinite atâtea catedre vacante, prin aproape zilnicele numiri de inspectori și revizori școlari ? ------------□ * □-----■------ Depiedo la New-Orleans Roma, 30 (Rador). — Aviatorul Depinedo a sosit eri, la New- Orleans, venind din Havana. Excedent Vi miliardis la Franţa Paris, 30. (Rador).~ Comisiunea financiară a Camerei şi-a depus raportul asupra proectului relativ la deschiderea şi anularea de credite suplimentare pe exerciţiul 1926. Raportul arată, că creditele solicitate ating138 milioane, iar creditele anulate 54 milioane. Raportul fixează definitiv la suma de un miliard excedentul încăsărilor budgetare pe 1926 şi subliniază importanta ameliorare a situaţiei financiare, graţie sacrificiilor cerute contribuabililor francezi. Raportul adaugă că excedentul, de o importanţă fără precedent, va fi întrebuinţat pentru amortizarea datoriei publice. Tratatele Angliei la Liga lăţimilor Geneval (Rador). — Pe ziua de 24 Martie, guvernul britanic a depiss la secretariatul Societăţii Naţiunilor 14 tratate, acorduri şi schimburi de note. Aceste tratate urmează a fi înregistrate şi publicate. 1" Soluţionarea crizei de locuinţe Planul unui vast imobil la I etaje şi câteva sute de aparta- | Lucrările vor începe luna vii- New-York cu Câteva zeci de mente. | toate şi vor costa 50 milioane I dolari, (aproape 9 miliarde lei), Catastrofă Intr'o mină Londra, 29 (Undor). Din Tokio se anunță că un incendiu, izbucnit intr’o mină de cărbuni, a provocat numeroase victime. 160 miners au pierit în flăcări. Cadavrele a 60 au fost pășite carbonizate. Monopolul chibriturilor în Franța Paris, 30 (Tiador). — Consiliul de miniștri a adoptat proectul privitor la înfiinţarea unei societăţi particulare pentru exploatarea monopolului chibriturilor. ---------------□ * □--------------- Sporirea taxelor vamate la Turcia Angora, 30. (Rador).— Camera a votat un proect de lege, prin care se sporesc considerabil taxele vamale, pentru importaţiunile din ţările care n’au tratate comerciale cu Turcia. Aceste tarse se ridică până la de 15 ori peste taxele percepute în baza tratatelor comerciale. Camera a autorizat guvernul ia încheie tratate de comerț provizorii, pe durata maximă de doi mi. -□ * □ FILME Intr’una din serile trecute. Recepţie la unul din miniştrii plenipotenţiari. Automobilele se’nşiră la scara legatimei, care de care mai bogat un cai şi mai tare în clacson. Fracurile şi decolteurile urcă treptele de marmoră. După câteva ceasuri, operaţia se repetă în sens invers. Toaletele masculine şi femenine coboară. Valeţii cu ciorapi albi şi pantofi de lac din pardesiurile căptuşite cu mătase şi blănurile parfumate. Acordurile muzicei petrec pe musafiri până la eşire. Agenţii prind de la oamenii de serviciu titlurile celor ce coboară şi le strigă cât pot; ele se repetă din gură în gură până departe ; maşinile se pun în mişcare şi trag la scară. — Automobilul d-lui ministru al Angliei ! — Maşina d-lui ministru al muncii ! Un valet ese întors pe jumătate înnapoi şi precedând o simpatică personalitate îmbrăcată într'un somptuos veşmânt eclesiastic, pune mâna la gură şi şopteşte unui agent : — Nunţiul papal în Omul sare câte două trepte şi strigă’n toate părţile : — Automobilul lui Papa Nuţiu !... Maşina lui Papa Nuţiu !... Toate silinţele sale sunt zadarnice. Nici o namilă cu ochi electrici nu mişcă din loc. La gândul că reprezentantul Sf. Scaun ar putea fi silit s’aştepte, valetul o sfecleşte, se repede în stradă şi aude strigătele repetate. — Nu aşa ! intervine el indignat. N’ai auzit de Nunţiul papal apostolic ? Omul nu-1 lasă să termine şi agitând un baston scurt strigă cât îl ţine gura : — Automobilul lui Papa Nuţiu Apostolache !... — Fugi d’acolo ! ţipă cel cu pantaloni scurţi şi ciorapi albi. Şi dându-1 la o parte, se vâră ’n grămada de maşini. — şi după câteva clipe monsegnorul Doici, cu zâmbetul său senin, porneşte dela legaţie. . „ ^ Dtm Josi* VCulta! Patriei către bunii români In anii de după războiul pentru reîntregirea neamului, aş a produs, în societatea şi statul nostru o criză morală, contra căreia dator este să reacţioneze orice bun român. Se uită de către mulţi astăzi datoriile ce avem ca fii ai aceleiaşi Patrii. Se uită că numai munca cinstită şi stăruitoare creiază bogăţii materiale şi morale, ne aduce critere, încredere în noi in conştienţa demnităţii noastre. In loc de a privi şi înţelege viaţa în adâncurile şi rostul ei firesc, în loc de cultivarea credinţei, adevărului, frumosului şi binelui, mulţi nu caută decât satisfacţiuni uşoare de foloase materiale, pe orice cale. Suferinţele unora, favorizarea nemeritată a altora, fraudarea statului, amăgirea mulţimei îi lasă nepăsători. In administraţiunile publice cererile şi plângerile nu se soluţionează totdeauna după drept şi dreptate. De aceia ne-am adunat sub steagul „Cultul Patriei*’. Şi ne legăm să luptăm, în marginile puterilor noastre, ca din societatea românească să înceteze, cu un minut mai curând, cazurile de apăsări, de nedreptăţi,de abuzuri şi favoruri, de risipă de puteri, de înşelăciuni şi fraude, oriunde, în viaţa particulară şi cea publică. Şi chemăm la luptă pe toţi bunii români. Apelăm în deosebi şi rugăm stăruitor pe toţi depozitarii de puteri publice, mari şi mici, să pună fiecare în valoare ce au mai bun şi mai curat în conştiinţa lor, şi veghind peste tot, să combată răul, să încurajeze munca, cinstea şi dreptatea. Ii conjurăm, in acelaş timp, petoţi, să aplice sancţiuni celor care se abat dela datorie, tuturor, dela simpli cetăţeni până la cei care speculează, ia profituri personale nepermise, situaţiunile lor sau însărcinările publice ori funcţiunile ce ocupă în stat. Prin sancţiuni energice contra celor care se abat dela datorie şi dela, munca corectă, peste tot, la câmp, în ateliere şi fabrici, în comerţ şi transporturi, în administratiunile publice, centrale şi locale, vom descuraja pe cei răi şi pe cei rătăciţi, vom încuraja pe cei buni şi vrednici Iar cai urmare tot cuprinsul ţării se va transforma într’un laborator minunat de muncă creatoare, în rare cinstire şi mulţumiri vor avea fiecare după merit şi dreptate. Prin muncă, dreptate şi dragostea neţărmurită între noi, neamul nostru va isbuti să scoată din sufletul său ales şi din colţul de pământ, în care destinele şi jertfele trecutului l-au fixat pe vecie, comori, care constituindu-i scutul existenţei lui eterne, îi vor asigura loc de cinste in rândul popoarelor mari şi strălucite ale lumii. Coborându-ne cu toţii în adâncul propriei noastre conştiinţe şi silindu-ne fiecare să punem în valoare ce găsim acolo mai frumos şi mai înălţător, criza morală, cu urmările ei rele, de care suferim azi, va dispare. Şi aşa, toţi fiii ţării vom înainta, după merit, cu mers sigur pe calea ce duce la mărirea şi gloria Patria Române. Bucureşti, 30 Martie 192?, 11 (Citiţi continuare în pag. II-a)^ Bolşevicii pot sâ ducon război? Se ştie că de câtva timp ziarele şi oratorii sovietici duc o intensă campanie „alarmantă’’. Ei acuză Anglia că ar pregăti un bloc „antibolşevic" şi o ofensivă împotriva Sovietelor. Ca rezultat al acestei, campaniu de propagandă o vădită îngrijorare începe să cuprindă populaţia rusă, mai ales in regiunile periferice ale U. R. S. S. In Rusia de nord-est locuitorii au ajuns chiar să se aprovizioneze cu alimente în aşteptarea unui eventual război. Se pune deci întrebarea : bolşevicii pot ei să facă un război? întreaga politică externă a guvernului sovietic nu e decât o provocare de conflicte. In Asia şi în Europa Komintern-ul (întreţinut şi condus de soviete) practică în fond o politică de permanentă intervenţie în afacerile interne ale celorlalte state. Singura slăbire generală, materială şi morală a Europei după marele război exlică acest ciudat fapt, că pân’acum toate provocările guvernului sovietic, nu s’au terminat încă printr’un adevărat război. Iar din pricina politicei provocatoare a bolşevismului Europa întreagă şi ţările vecine ale U. R. S. S. trăesc intr’o stare de îngrijorare continuă în faţa unei ameninţări de război permanent care e mai rea decât războiul însăşi. Statele baltice, Polonia şi România sunt silite să întreţie armate puternice, să cheltuiască sume considerabile pentru apărarea naţională, etc. Până la ce punct e adeseori mare sforţarea pe care trista vecinătate a sovietelor o cere de la vecinii lor, se poate vedea din acest exemplu : înainte de 1914 Germania ţară extrem de militarizată, nu chema sub arme în fiecare an decât 1% din populaţia sa. Astăzi Estonia are la cazărmile sale 1,6% din populaţie, Letonia şi Polonia câte 1 % etc. Această situaţie anormală şi penibilă o va dura cât timp va dura regimul bolşevic în Rusia, fiindcă existenţa chiar a acestui regim e un permanent pericol de război. Dar bolşevicii pot oare duce un război cu oarecare nădejde de izbândă ? O revistă rusească din Paris publică cu privire la acest subiect un interesant studiu al generalului A. Denikin fost şef al marelui stat major rus în timpul războiului şi comandant al armatei antibolşevice în Rusia de nord. După generalul Denikin ar fi paradoxal să se creadă că situaţia financiară şi economică a Sovietelor le-ar putea îngădui să ducă un mare războiu. Bugetul Uniunei Sovietice pe 1926—1927 e de 4856 milioane ruble aur şi atinge ultima limită de sarcină fiscală. De un an bugetul a sporit cu 25 la sută pe când venitul naţional n‘a crescut decât cu 9 la sută. Bugetul pe 1926—1927 are un deficit de mai multe sute de milioane, dar acest deficit e mascat cu ajutorul unei comptabilități speciale comuniste. Nici un împrumut străin nu e accesibil sovietelor. Un împrumut intern n’ar putea da nimic.