Universul, mai 1927 (Anul 45, nr. 99-123)

1927-05-01 / nr. 99

Im DMM crape i­­ta armare h Nu e de prisos să­ repetăm a­­devăr­urile. Chiar şi cele mai cunoscute sunt uitate de multe ori, chiar şi cele mai banale sunt nesocotite. O noţiune im­presionează nu în raport cu cantitatea de adevăr ce conţine, ci în raport cu stăruinţa pusă spre a fi repetată. Printre erorile circulatorii ale democraţiei sunt câteva cari au rătăcit judecata mai multor ge­­naraţiuni generoase; aproape întreg tineretul celor din urmă 50—60 de ani, a crezut în ur­mătoarele propoziţii transfor­mate în aforisme: „Naţionalismul este un reac­ţionarism adversar al democra­tism­ului“; „Militarismul este o concepţie antidemocratică şi de bază reacţionară“;­ „Capitalis­mul este acela care sprijină înarmarea popoarelor şi între­ţine spiritul naţional“. Aceste erori au întâmpinat credit fiindcă nicăeri pe pla­netă democratismul integral nu era aplicat. Toate statele erau burgheze, toate erau capita­liste, partidele socialiste înce­pătoare erau slabe şi n’aveau nicăeri destulă putere ca să im­pună vederile lor la cârma Sta­tului. Şi astfel gener­aţiune după generaţiune trăiau în speranţa zilei viitoare, care, odată cu înălţarea partidelor socialiste la conducere va aduce­­ şi realiza­rea marilor­­aspiraţiuni: de­zarmarea generală şi interna­ţionalismul pacificator. Pai­ iată că evenimentele saltă de­odată din ritmul lor de atâta vreme ,i­ar un stat, cel mai înapoiat până atunci, — Rusia, — trece ca o nălucă de la cezarismul alb la definitiva organizare a socialismului in­tegral. Când Lenin, în­ fruntea maxi­­maliştilor, a răsturnat guvernul lui Kerensky — socialist şi el— programul învingătorului era: desfiinţarea diplomaţiei secrete, desfiinţarea a­rmatei­ permanen­te, încetarea războiului şi o liber­tate deplină a tuturor naţionali­tăţilor din imperiu, ca să-şi a­­leagă forma de guvern şi inde­pendenţa regională. Câţi ani au trecut de atunci? Nici zece. Şi nici unul din pos­tulatele lui Lenin nu a fost tre­cut în realitate. Ceva mai mult, departe ca noul stat revoluţionar să fie caracterizat prin postulatele so­cialismului integral şi departe ca acest stat să însemneze un puternic element de pacificare în mijlocul unei lumi capitalis­te hrăpăreţe şi belicoase, Rusia sovietică este astăzi cea mai ur­gentă primejdie militarista a lumii. Pe când unele ţări: Germa­nia, Ungaria, Bulgaria se înar­mează clandestin, sfiin­cios oare­cum şi protestând întotdeauna despre intenţiile lor pacinice, Rusia singură se înarmează os­tentativ şi întreţine atmosfera războinică ori unde poate. Rusia este astazi un întins laborator militar. Uzinele ei pentru industria chimică apar zilnic, iar presa guvernului face apeluri deschise şi grăbite pentru ca toate oraşele să aibă uzina lor şi toţi cetăţenii să le întreţie şi să le sporească. înarmarea naţiuni­i întregi este suprema grijă a guvernului sovietic, şcolile sunt militari­zate, toţi şcolarii sunt transfor­maţi în ofiţerii de rezervă sub cuvânt că, ameninţată, Rusia trebue să se apere, colosul nor­dic se pregăteşte­­febril pentru atac. Citiţi cele din urmă telegra­me. înaltul comandament al ar­matei roşii este remaniat: ordi­nea de bătaie schimbată pe toate fronturile, iar comisarul la războiul Vorosilov, vorbind acum în urmă La Moscova des­pre puterea militară a Rusiei, a pus în evidenţă marile progrese realizate de aviaţia sovietelor, întărirea flotei, care este astăzi mai puternică decât a tuturor vecinilor. Până şi despre mili­tarizarea femeilor a vorbit co­misarul sovietic de la război. In China focul a fost aprins de Rusia, iar ideea redeşteptă­rii popoarelor asiatice la inde­pendenţă prin arme este opera democraticei Rusii. Democratică integrală, Rusia este astăzi, ia­­ coratoriul război­nic al planetei şi Rusia lui Le­nin este singura ţară europea­nă care refuză să participe la conferinţa dezarmării. Iar România este vecina aces­tei uzini în fierbere_ CONSTANTIN BACALBAŞA frapai bolşevic pi­­crain­ea la larsâî şi fasarea Flota roşie de pe ferea Neagră — Congresul bolşevic panucrai­­nean, ţinut în cursul lunii Apri­lie la Harcov, are o deosebită în­semnătate pentru noi, fiindcă cu această ocazie au fost atinse două probleme ce ne interesează deopotrivă, anume problema Ba­sarabiei şi flota roşie de pe Marea Neagră. Presa rusească dela Odesa, care a înregistrat pe larg discu-țiunile congresului panucraienan lela Harcov, ne aduce ştirea că unii oratori­­s’au ocupat şi de re­centa ratificare de către Italia a protocolului privitor la unirea Basarabiei. Cel mai categoric în această­­ chestiune a fost delegatul­ flotei roşii de pe Marea Neagră, „to­varăşul“ Stepanov. Intre altele, numitul delegat subliniază, că ultimele evenimen­te politice externe sunt domina­te de gestul Italiei, care a con­sacrat „ocupaţia hoţească“ a Ba­sarabiei din partea României. A­­cest fapt scoate în evidenţă în­­seninătatea flotei roşii de pe Ma­rea Neagră, care trebuie­­ să-şi sporească forţele din ce în ce mai mult. De altfel, a adăugat „tovarăşul" Stepanov, cine recu­noaşte că numai sub aripa pro­­tecttoare a flotei de război poate să se desvolte marina comercială a sovietelor ? Asistenţa aprobând prin furtu­noase aplause cuvintele lui Ste­panov, acesta a încheiat cu de­claraţia solemnă : „Avem destule torpiloare cu care să înecăm lumea capitalis­tă , iar dacă guvernul va ordo­na flotei roşii să pornim la atac, ne vom împlini datoria până la urm­ă. Din declaraţia, tovarăşului Ste­panov, ca­­şi ale altor oratori de la congresul din Harcov rezultă că flota roşie de pe Marea Nea­gră se întăreşte din zi în zi, o realitate pe care trebue s’o pri­vim drept în faţă. Suntem o ţară al cărei viitor politic şi economic este legat de Marea Neagră. Fără porturi militare şi mai ales fără o flotă puternică nu ne vom putea niciodată şti liniştea şi bogăţia asigurate. La străduinţele statului să se adauge cele ale opiniei publice româneşti. L. T. B. --------------□ * * □-------------­D. Goldiș la Roma Roma, 29 (Hador). — D. mi­nistru Goldiș a avut ori o lungă întrevedere cu d. mareșal Ba­do­glio. -□ * n-------------­ CURIOZITĂŢI CASATORII SCURTE: Simplifica­rea formalităţilor divorţului în Rusia a scurtat durata căsătoriilor. Două­zeci şi cinci la sută din acestea au ţin mai mult de trei săptămâni. Pe­rioada cea mai favorabilă căsătoriilor este săptămâna când se plătesc sala­riile lucrătorilor. După trei săptămâ­ni, când se sfârşesc paralele, se sfârşesc şi căsătoriile. Ispita divor­ţului e cu atât mai mare, cu cât soţii despărţiţi au voe să se căsăto­rească la câteva zile după divorţ Vă închipuiţi ce este cu copiii părăi­siţi, cu mamele fără soţi, cu prosti­tuţia. „Paradisul“ lui Rakovski­­. O SUTA ŞAIZECI ziare şi reviste apar în Franţa în limbi străine, şi anume : 30 în italieneşte, 24 în en­glezeşte, 21 în ruseşte, 18 în nem­ţeşte, 10 în spanioleşte, 14 în poloneză, 8 în armeneşte, 7 în experante, 4 în ungureşte, 3 în greceşte, 3 în ucra­­inană, câte 2 în flamandă, arabeşte, anumită „ido“, şi câte una în irlan­deză, idiş, georgiană, ceho-slovacă, româneşte, sârbeşte, suedeză, mexi­cană şi malgaşă. .MAI TARE CA NOI. Numa Tant, din Dunkerque, rue du Milieu, a pri­mit o scrisoare datată „Roubaix, 10 August 1914“ şi comunicând că „to­tul e calm în oraş şi fiecare îşi vede de treabă“. O călătorie de 13 ani pentru o scrisoare, între localităţi a­­tât de apropiate, este un record a­­preciabil. «------—- □ * □-----------— ississipii îşi continui opera de distrugere New-York. 23 (Rador). — Re­vărsarea fluviului Mississipi continuă. Dr. Hower, ministrul comer­ţului, a fost trimis de preşedin- t tele Coolidge să studieze situa- i­ţia în regiunile inundate. îna­poiat la New­ Orleans, d. Hower a declarat că problema cea mai urgentă e ajutorarea refugiaţi­lor și refacerea agricolă în re­giunile inundate. ” Fabricarea armelor pe cale privată Geneva, (Rador). — Comitetul de redacţiune constituit în Mar­tie trecut, de comisiunea specială pentru pregătirea unui proect de convenţiune asupra fabricării private de arme, m­uniţiuni şi materiale de război, s’a întrunit la Geneva dela 19—20 Aprilie sub preşedinţia contelui Bernsco­­norf (Germania). Comitetul a examinat amenda­­mentele prezentate de legaţiunile belgiană, britanică, italiană, ja­poneză şi olandeză, constatând că aceste amendamente se inspi­ră în general de principii dife­rite, unele vizând exclusiv con­trolul fabricării private, altele publicitatea, fabricaţiunii de ar­me în general. In aceste condiţiuni, comitetul de redacţiune a redactat un an­­teproect, prezentând la anumite articole texte alternative asupra cărora comisiunea specială va avea să decidă. La T­IME şi Primim: „Ministerul muncii aduce la cunoştinţa generală că, în con­formitate cu dispoziţiile legii repausului duminical (art. 2 şi 7), ziua de 1 MAI este stator­nicită ca „sărbătoare legală“, cu repaos complet, adică în a­­ceastă zi vor fi închise şi mă­celăriile, mezelăriile, lăptăriile, brutăriile, franzelăriile, pescă­riile, prăvăliile de zarzavat, fructe, cum şi instalaţiile de băi publice. Publicul este deci rugat a se aproviziona din timp cu arti­colele necesare consumaţiunii zilnice“. Gonda avisti la moarte in Lituslaia Kovno, 28. — Curtea marţială a pronunţat astăzi sentinţa în procesul contra fostului deputat socialist Pajaujes şi alţi 21 acu­zaţi. Pajaujes şi 2 ofiţeri au fost condamnaţi la moarte,­­ acuzaţi la închisoare de la 1—12 ani, iar ceilalţi au fost achitaţi. A. O fotografie curioasă Vasul american „Slissishipî“ trese prin casa­ Panama. Cîîri canalul acesta e foarte strâmt și malurile foarte Înalte, nu se zărește din apropiere, de­cât partea superioara a vaporului. Picia! de vedere a I­lianiei în ches&a Albaniei — Casm­­i comenteazâ zitarrul „Times" — Londra, 28 (Rador).— Ziarul „Times“. In editorialul de azi, face un rezumat asupra a ceea ce zia­rul declară a fi punctul de ve­dere italian în chestiunea Alba­niei Ziarul face istoricul situaţiei reamintind că la începutul lunii Aprilie Sir Ronald Graham, am­basadorul Marei Britanii la Ro­ma, a comunicat d-lui Mussolini părerile lui Sir Austen Cham­berlain relativ la criza dintre re­­laţiunile italo-iugoslave, în legă­tură cu chestiunea albaneză. In cercurile competinte din Londra, dela început s’a expri­mat opinia, că această chestiune poate fi rezolvită prin negocieri directe între guvernele italian şi iugoslav, in special, în cazul când guvernul iugoslav va manifesta un spirit împăciuitor în chestiu­nea mult întârziată a ratificării convenţiunilor de la Nettuno. Dar, că ar fi poate de dorit, pentru e­­vitarea în viitor a unor even­tuale fricţiuni, de a "profita de o­­cazia care se prezintă în scop de a face o revizie întreagă a situa­­ţiunii creiată prin tratatul în­cheiat la Tirana, între Italia şi Albania. Răspunsul d-lui Mussolini, care a fost întârziat prin absenţa sa de la Roma, în timpul sărbători­lor Paştilor, este cunoscut acum la Londra. In legătură cu acest răspuns, ziarul ,,Times“ observă, că punc­tul de vedere al guvernului ita­lian este că — din moment ce faptele cari au determinat înche­ierea tratatului de la Tirana au motivat necesitatea pentru apă­rarea guvernului lui Ahmed Zo­­gu, nu mai există în prezent nici un incident care ar putea fi luat în discuţie. Raporturile dintre Roma şi Belgrad n’au suferit nici o întrerupere , iar orice ex­pozeu de fapte pe care ministrul Iugoslaviei la Roma ar dori să-l facă guvernului italian, va fi pri­mit în cel mai amical spirit. Tratatul de la Tirana, a fost în­cheiat cu toate acestea între Ita­lia şi Albania în deplinul exerci­ţiu al drepturilor lor suverane, interferenţele respective au fost în întregime explicate înaintea ratificării tratatului de către Parlamentul albanez , şi din mo­ment ce acest tratat nu este în­dreptat împotriva nici unui stat, guvernul italian consideră că chestiunea revizuirii tratatului nu poate fi invocată. In cercurile bine informate londoneze s-a precizat conţinu că singura cale de interes a guver­nului britanic privitor la chestiu­nea italo-albaneză, a fost calea de încurajare amicală a oameni­lor de stat dela Roma şi Belgrad, în direcţia aplanării între dânşii a diverselor puncte în litigiu. N’a fost nici un moment vorba des­pre o eventuală intervenţie, me­­diaţie sau pr­esi­une din partea guvernului britanic. ■ o □ o - ■ 9­immt Miatmtmmmrmisrm­m Conferinţa Micit înţelegeri Fraga, 28. — Conferinţa Micii înţelegeri se va des­chide la 14 sau 15 Mai, la Marienbad sau Joachimsihal. ------------o □ o-----------­ taoslavia cere lămuriri asupra tra­tatului italo-maghiar Belgrad, 28. — In cercurile politice se svoneşte că guvernul iugoslav ar fi cerut guvernului maghiar explicaţiuni asupra con­ţinutului şi importanţei tratatu­lui italo-maghiar. Guvernul iu­goslav ar mai fi întrebat dacă Ungaria este dispusă să încheie cu Iugoslavia un tratat de ami­ciţie şi arbitraj conform propu­nerii sale anterioare. ------------p □ o-----------­ FILME Aristide Briand este un emi­nent om de Stat şi un strălucit orator. Dar Franţa, pepinieră permanentă de ilustraţii, a mai avut şi mai are oameni politici de mare capacitate şi de mare talent. De ce unii s’au bucurat numai după moarte de expansi­unea simpatiilor care sărbătoresc acum cei douăzeci şi cinci de ani de viaţă publică ai lui Briand ? Cum a bătut el recor­dul : de 10 ori prim-ministru şi de nu ştiu câte ori ministru ? Secretul­ a avut totdeauna ce-a vrut, fiindcă n'a cerut niciodată ce i s’a dat. Dar reţeta e greu de aplicat. Ca să-ţi reuşească, tre­bue întâi să fii valoare reală, nu etichetă pretenţioasă pe cufăr gol, şi al doilea să nu suferi de neastâmpărul caracteristic poli­ticei din unele ţări apropiate de Franţa ca sânge, dar ceva mai depărtate ca răbdare.... Luptător viguros şi totuş lipsit de personalităţi, atacând şi a­­părându-se pe liniile mari, cu un dispreţ impunător pentru meschi­năriile cari nu-ţi folosesc şi nu strică­ nimănui ; şi mai presus,de toate, de o sinceritate ce sporeş­te la cal simpatiile şi parali­zează subit antipatiile. Dovezi, câte vreţi. Iată una. După ce s’a retras din magistra­tură, a făcut socialism. Dar so­cialism de esenţa Viviani şi Mil­­lerand, care n’a pus în contradic­ţie nici pe cel dintâi când a inau­gurat ministerul muncii în cabi­netul Waldeck-Rousseau şi câ­­d a luat răspunderea războiului ca prezident de consiliu , nici pe cel de-al doilea când a venit la mi­nisterul de război şi când sa suit la preşedinţia republicei. Odată în parlament, evoluează. Ca ra­portor al legii de separaţiune a bisericei, se afirmă superior tutu­ror combatanţilor în marea ches­tie. Ministru de interne, se izbeşte de o grevă la un serviciu public de prima necesitate. Intervine, expli­că, roagă — nu reuşeşte. Ia tau­rul de coarne, reprimă, nu iar­tă — reuşeşte. Mare tărăboi în Cameră. Titanul cuvântului, Ja­­ures, ia ofensiva fulgerător­e şi punându-şi nădejdea răsturnării ministrului, intr un gest ameţitor, asvârlă un toc spre banca minis­terială, strigând : — Iată pana cu care scriai la gazeta mea în favoarea grevelor!.. Acum te-ai repezit contra lor !... Iatăi contradicţia,­ iată omul!... Impresie enormă. Ce-ar fi făcut un ministru care nu era de rasă ? Ar fi făcut ce vedeţi şi ce auziţi. Ar fi pus ta­lentul în slujba sofismelor, ca sa ’ncerce îngăimări şi să inunde cu explicaţiile. Ce nu se poate jus-­­ tifica aparent pe lume ? Aş ! î Briand s’a sculat şi a strigat — Ai dreptate. Mă găsesc într o gravă contradicţie. De ce ? Fiind­că de dincolo de baricadă nu vezi ce este dincoace de ea. Când nai de­cât răspunderea vorbelor, e una; când ai răs­punderea statului, e alta. Con­­damnaţi-mă dacă vreţi pentru ce credeam atunci; nu mă va con­damna nimeni pentru ce fac a­­cum ! Impresie formidabilă. Titanul a rămas pe fotoliu, ministrul a rămas în picioare — pentru totdeauna. Don Jose Două acorduri ale comisiei internaţionale a Dunării - Delegaţii României şi a Iugoslaviei au semnat sub rezervă - Paris, 29 (Rador). — Din ini­ţiativa comisiunei reparaţiilor, conferinţa delegaţilor României, Iugoslaviei, Franţei, Angliei, O­­landei şi Germaniei în comisiu­nea internaţională a Dunărei a încheiat două acorduri fixând condiţiunile de reluare şi de orga­nizare a serviciului împrumutu­lui ungar 5 la sută aur din 1895, cunoscut sub denumirea de îm­prumutul porţilor de fer. In vir­tutea acordurilor semnate, Comi­siunea internaţionlă a Dunărei va remite în fiecare an cassei co­mune a purtătorilor de titluri din datoria publică austro-unga­­ră, produsul net al axelor perce­pute pe sectorul Porfilor de fer. Delegații României și Iugosla­viei au semnat, sub rezerva ra­tificării ulterioare din partea guvernelor lor, mai ales în ce privește clauza prin care aceste guverne ar trebui să garanteze insuficiența eventuală a produ­sului taxelor. vîîtoz»9 ai d-lui M. G* WELLS, din ciclul „DRUMUL O­­MENIRMR*, a cărui ma­icare o vom începe în numânul viitor, va paria tiiiui Ie așteaptă fericirea ? In acest articol, marele scriitor răspândește o vervă și o fanteme, cari nu sunt întrecute decât de originalitatea sa. R­ecensământul Nooi instrucţini al­ ministerului de interne Ministerul de interne a trimis tuturor prefecturilor noul dispo­ziţiei)­ cu privire la recensământ. Asm, ministerial anunţă că este imperios cerut, ca la completarea buletinului de familie (menaj) să se ţină seamă, de situaţia de fapt a familiei, aşa cum se gă­sea la data de 24 Aprilie 1927, întrucât recensământul se consi­deră făcut într’o singură zi, în tot cuprinsul ţării. Persoanele, care la data recen­sământului se aflau în străină­tate, vremelnic, în misiune, pen­tru studiu, pentru interese per­sonale, etc.) vor fi trecute în bu­letinul de familie, la domiciliul lor, din ţară, ca şi când ar fi de fapt acasă. Insă cei plecaţi şi sta­biliţi definitiv în străinătate cu familia lor nu vor fi înscrişi în buletin. Intre persoanele angajate în serviciul unei familii, trebuie so­cotiţi toţi cei care conlocuesc cu cel angajat (de exemplu soţul servitoarei ori soţia servitorului, sau lucrătorului, copiii lor, etc.). Dacă numai unul din ei lo­­cueşte la familia unde este an­gajat, iar ceilalţi (soţia, copiii, etc.) stau în altă locuinţă, în a­­ceiaş sau în altă localitate, în buletinul de familie al patronu­lui va figura numai acel anga­jat iar membrii familiei lui pro­prii se înscriu în buletinul de la domiciliul lor real. Prin „musafiri (oaspeţi) aflaţi în trecere“ se înţeleg acele rude sau prieteni, cari au venit oca­zional să stea provizoriu la o fa­milie. Ei vor fi însumaţi numeric la punctul 10 din buletinul fami­liei, la care se găsesc de fapt de cel puţin zece zile şi vor fi de asemeni trecuţi nominal, cu toate amănuntele cerute, pe a doua fa­ţă a aceluiaş buletin, la punctul 3. Dacă însă sunt veniţi de mai puţină vreme, urmează să fie înscrişi în buletinul familiei lor, d­in comuna unde au domiciliul legal. Tot asemenea în ce privesc „persoanele aflate în gazdă“. Este vorba în acest caz de cei cari închiriază cameră cu luna sau cu anul, în vre-o familie, plă­tind sau nu întreţinerea completă (pensiune), cum ar fi de exem­plu elevi, studenţi, ofiţeri, func­ţionari, etc. originari din alte lo­calităţi. Ei vor fi însumaţi nume­­ric tot la punctul 10 din buleti­nul familiei unde domiciliază, în oraşul în care sunt stabiliţi, da­că se găsesc acolo la data recen­sământului, precum şi pe verso aceluiaş buletin se trec nominal, ca toate amănuntele la punctul 3. Dacă au plecat de sărbători în sânul familiei lor proprii, în lo­calitatea unde aceasta domicilia­ză, urmează neapărat să figureze în buletinul din cotma lor origi­nară. In tabloul nominal, de pe a doua faţă a buletinului, în coloa­na „situaţia în familie“, se trec la punctul 1 toate persoanele cari fac menajul împreună. In ce priveşte coloana de pe verso buletinului a supuşilor stră­ini vor fi înscrişi în acea coloa­nă ca străini, specificându-se cei ce anume supuşenie au, toţi cei cari se găsesc pe teritoriul ţării la data recensământului, locuind aci pe baza unui paşaport al u­­nui Stat străin, sau posedând bi­let de liberă petrecere eliberat de serviciile de poliţie şi sigu­ranţă, sau cari au intrat clandes­­tin în Ţară, ori au pierdut actele de călătorie şi se găsesc în preaj­ma obţinerii unor duplicate, ac­te noi, ete. Tot asemenea vor fi trecuţi (ca străini) cu specificarea statului căruia aparţin, toţi cei cari au adresat ministerului justiţiei ce­rere de naturalizare, care n’a fost încă rezolvată definitiv sau a fost respinsă. Persoanele d­in Ardeal, Banat, Bucovina şi Basarabia, care la data Unirii cu patria-mamă (9 Aprilie 1918 pentru Basarabia şi 1 Decembrie 1918 pentru celelal­te ţinuturi), deşi aveau aparte­nenţa (indigenatul, domiciliul ad­ministrativ) întruna din comune­le acelor regiuni, dar care, din diferite împrejurări n’a­u fost în­scrise în registrul de naţionalitate al comunei respective (o misiune, absenţă), aşa că n’au încă cla­rificată situaţia lor cetăţenească, nu vor completa coloana „cetă­ţenia“ din buletin. o do- „Mustul sara ferbe“ "e­udalian Sega Făgăduise de mult scriitorul şi ziaristul Octavian Goga să-şi strângă în volum, articolele în chestia naţională, publicate în revista „Ţara Noastră“. Şi le-a strâns sub titlul „Mus­tul, care ferbe“. E desigur sugestiv titlul , dar şi cuprinsul e interesant. Potrivit disciplinei noastre, a­­preciată cu osârdie de opinia pu­blică, am relevat adesea și altă dată am comentat, unele din­­ideile desbătute în articolele d-lui Goga, articole care formea­ză volumul „Mustul, care ferbe“. Am combătut, sau am lăudat ce a scris ziaristul Goga, cu depli­nă sinceritate, după cum ideile ’. Sale de ziarist militant pe tărâ­­mitoiul naţionalismului, intrau, sau nu în cadrul vederilor noastre, ci erau înfăţişate cu o vigoare, care să le impună, atenţiei pu-­ blice, ori poate că uneori se cre­deam în dezacord cu realizările, ce se râvneau. Socotim însă, că au apărut ar­ticolele d-lui Goga la­olaltă, în volum, dând putinţa cititorilor să găsească o linie unitară de cu­getare, tocmai după ce autorul în calitate de ministru, a rostit recent două remarcabile discur­suri, la Cameră şi la Senat, şi în ambele discursuri ministrul Goga a fost perfect de acord cu zia­ristul Goga, asupra chestiunii na­­ţionalizării oraşelor şi asupra politicei etnice. Noi socotim, că acesta, este în­­tr’adevăr un merit, dovedind mi­nistrul, că e călăuzit de aceeaşi conştiinţă de ziarist luptător şi că gloria trecătoare de a fi pur­tători,­ răspunderii politice într'o atmosferă de vacarm al interese­lor, al necesităţilor de străjuirea ordinei, de îndrumarea manifes­tărilor naţionale şi combaterea vânjolelii difamatorilor, nu pă­leşte nici sentimentalitatea, nici avântul, nici cugetarea ziaristu­lui, care-şi face din scris, mijloc de împrăştierea adversarilor. Da, socotim, că Octavian Goga are meritul, că şi ca ministru, îşi păstrează ideile de ziarist, mi­litant naţionalist, rupând din când în când săgeţi şi împotriva confraţilor săi, cari stau dea­­curmezişul părerilor sale, sau cari-1 combat, fiindcă în numele libertăţii presei şi pe temeiul principiilor democratice, dreptul ziaristului de a-şi spune părerile, sau ale altora, este fără doar şi poate, un drept şi o datorie cetă­ţenească. In acest sens, înţelegem noi lupta de idei. D. Goga are un punct de ve­dere. Alţii, pe care şi el îi arată ca adversari ai ideilor lui, au alt punct de vedere, îşi desfă­şoară şi unii şi alţii arsenalul, în luptă. Dar să fie acel arsenal i­­dei ! Ideea scumpă, ideea, care face parte integrantă din conşti­inţa ta, poate să fie dârză, să violenteze pe a adversarului. Şi nici nu se poate să nu tindă la năruirea ideei adversarului. Dar să fie redata în formă urbană. Şi credem, că de cele mai multe ori degenerarea discuţiilor din presa noastră, e rezultatul lipsei de grijă, şi de respect pentru îm­­brăcarea ideilor în forme cuve­nite. Ideile d-lui Octavian Goga au putut să pară unora tari şi chiar să fi determinat aprecierea, că au fost înfăţişate aspru. Din punct de vedere al for­mei, credem că articolele d-lui Goga reprezintă o pilduire ca limpezime, ca respect de graiul românesc, ca impozant respect al sincerităţii gândului. •*: Din punct de vedere al fondu­lui, e desigur mai greu să sinte­tizăm în câteva rânduri cuprin­sul unui volum, în care sunt ar­ticole de luptă, dar şi de îndru­m v­­r -• Totuş vom încerca să subli­niem, că d. Goga a văzut len­­i pedo, just şi întreg, rezultatul logic al războiului de­ întregi­re , principiul naţionalităţii. Poporul român în mod con­ştient îşi pune la contribuţie energiile, pe care datori sunt reprezentanţii cârmuirilor să le canalizeze, nu să le înăbuşe, să le facă să prospere şi să le înlăture tot mărăcinişu­l, adus de desrădăcinaţi, profitori sau musafiri vagabonzi. Oraşele în nouiile provincii sunt înstrăinate, căci sub ve­chiul regim nu s’au putut sta­bili la oraşe românii. Dar re­paraţia a început. Din sate, pornesc românii la oraşe. Nu­­­­mărul şcolarilor de la ţară spo­reşte la şcolile din oraş. Majo­ritatea studenţilor sunt fii de săteni. Şi apoi freamătul stu­­denţimnii, care poate uneori să se manifeste prea tinereşte, e­­ freamătul tinerimei.­­ Promovarea ideilor întru a­­firmarea caracterului etnic al ţării şi stăruinţa întru mani- I festarea însuşirilor proprii ale tiuium­ului treime să alcătuiască râvna şi munca adevăraţilor luptători, pentru cauza naţio­nală, înlăturând narcoticele u­­manitarismului de pripas şi punând la prunct vaetele demo­craţiei călătoare, care uneori nu cruţă niciun mijloc, nici clevetirea, nici difamarea, de a-şi exhiba coeficenţii compe­­tinţei zgomotoase. Faţă de naţionalităţile conlo­cuitoare — minorităţi — poporul de baştină îşi afirmă drep­turile lui istorice şi-şi respectă datinele şi tradiţia, arătând că ştie să cinstească, ce i se cin­steşte, că ştie să fie frate şi gazdă onestă ;• că România nu e numai ocrotitoarea minorită­ţilor, ci şi un punct de atrac­ţie al unor elemente parazitare. Pe străinii de neam, de rasă, de limbă, legaţi de pământul ţă­rii, de instituţiile şi propăşirea ei, ţara îi ocroteşte. Faţă de e­­lementele parazitare, are datoria să se îngrijească şi să ia măsuri de apărare. E un scurt rezumat al or­ia­ţărilor de la baza articolelor d-lui Goga. E înfăţişarea unui proces firesc, care trebue aju­tat să se rezolve. Sunt idei cu­rente, care nu se poate să nu fie aprobate. Sunt în volumul d-lui Goga şi părţi referitoare la presă. In acest domeniu, un luptător ca d-sa a putut să-şi sângereze adversarii ; a putut să se gân­dească la măsuri tari de răpu­nere. Sunt păreri, asupra cărora poate fi discuţie , dar sunt pă­reri care poartă pecetea since­rităţii. Poţi să nu le împărtă­şeşti, poate să simţi îndatorirea de a le combate, poate să pară în concordanţă cu înţelesul ex­presiei „mână prea tare“, ca să nu-şi găsească realizarea. „Mustul, care ferbe“ e volu­mul unui gazetar de mare ta­lent, care şi-a fixat sincer cre­zul şi stărueşte să şi-l împrăştie. B. C. -o * □-~ . Metiah­alaa (Hui Briand ) interesul păcii mondiale Paris, 28 (Rador). — Cu ocazia aniversării de 25 de ani de ac­tivitate politică, d. Briand a pri­mit numeroase mesagii din străi­nătate, din partea personalităţilor politice şi diplomatice, a grupă­rilor internaţionale şi asociaţiu­­nilor pacifice.­­ D. Stresemann a trimis o tele­gramă de felicitări şi de urări. D. Briand, mulţumind d-lui Stre­semann, a declarat că socoteşte ultimii doi ani, printre cei mai rodnici în activitatea sa politică, deoarece în aceşti ani, alături de d. Stresemann s’a străduit să rea­lizeze un acord în interesul Fran­ței, al Germaniei și al păcii mon­diale. Accidentul­­unui transatlantic Italian Berlin, 28 (Rador’. — Vaporul italian „Columbia“, venind de la Genova la Neapole, unde urma să ia pasageri, din cauza ciocni­­rii cu două vase cu pânze, a fost lovit de cheie, suferind grave, avarii. Debarcându-se pasage­ri vasul a trebuit să fie dus în șan­tier, spre a fi reparat. Vaporul „Columbia", e unul dintre trans- atlanticele mari ale Italiei­ 1

Next