Universul, iulie 1927 (Anul 45, nr. 149-175)

1927-07-01 / nr. 149

Jocurile de soroc Noul ministru de interne a dat un ordin pe care trebue să-l a­­plaudăm. Acest ordin intră în ca­drul conceptului nostru, despre structura, morală a unei societăţi organizate, mai ales răspunde u­­nei nevoi absolute pentru socie­tatea românească. Foarte impresionabili, foarte perceptibili, foarte mult porniţi către plăcerile uşoare, românii iubesc jocurile de noroc. De aceea, un cazino public într’o stafiune climaterică este, nu numai o a­tracţiune pentru vi­­legiaturişti, dar un motiv de rui­nă pentru mulţi. Pierderea pun­gii merge mână în mână cu pier­derea minţilor. D. ministru de interne a inter­zis funcţionarea cazinoului din Constanţa; foarte înţelept a ju­decat. Bine­înţeles nu poate fi vorba de închiderea cazinoului şi a micilor jocuri de petrecere, da­r trebue — este o necesitate impe­rioasă — să se pună capăt jocu­rilor celor mari: bacaraua şi „che­­min de fer“ împreună cu vesti­tul stas al părinţilor noştri. Jocul de cărţi a ajuns, la noi, un fel de boală naţională, este o nevroză,­­ cea mai primejdioasă dintre patime. Introduse de străini ca­ri ne-au copleşit, jocurile au prins repede. Au acaparat clasa conducătoare ei sau scoborît mai jos. Interzicerea jocului la noroc în staţiunile curative ei climaterice este un imperativ în interes na­ţional. Fiindcă jocul la noroc, cam în alte ţări, cade mai mult în sarcina străinilor bogaţi şi în trecere, la noi a degenera­t într’o vexa­ţie pentru toate pungile. Şi să nu uităm spectacolul. Cine a uitat nesfârşitele şedinţe dela cazinourile din Constanţa şi dela Sinaia, unde femei, cu copii acasă, şi altele cu fiicele lor în asistenţă, palide, sau conges­tionate, după cum poruncea roa­ta norocului, — abătute ori su­rescitate, dădeau tot şi uitau tot? Suntem o societate încă tână­ră, nu avem nici educaţia, nici temperamentul pentru a putea trăi îndemni în mijlocul rafina­mentului produs al civilizaţiilor înaintate, noi nu ştim să păstrăm măsura, luăm satisfacţia unde o găsim, fără să ne mai uităm nici înainte, nici înapoi. Iată de ce mentorul ni se impune. Atrag atenţiunea d-lui ministru de interne — căruia îi transmi­tem aprobarea, tuturor oamenilor cu simţ moral, în cazul de faţă — asupra unui fapt încă şi mai grav. Este următorul: După război, un număr de oa­­­meni de afaceri au trecut munţii şi au instalat în Ardeal un nu­măr considerabil de tripouri. Să cerceteze d. ministru şi să a­fle, să urmărească şi să desfiin­ţeze, căci mâna d-sale se va a­­bate asupra imoralităţii în a­­plauzele româneşti. Vrem să imităm, cu orice preţ, viaţa mondenă a marilor staţiuni din străinătatea civilizată. Să ne mai astămpărăm. Să imităm mai întâi, dacă suntem în stare, par­tea serioasă a staţiunilor acelora: confortul, îngrijirea medicală, frâul la specula sălbatecă, şi nu­mai, după aceea — adică după vreun secol-două, — să ne gân­dim și la..., pito eseul meselor verzi. ■: țî-T-j' :-'f4 CONSTANTIN BACALBAŞA Spre timanii mai lioite — Un gest de dreptate — O lungă listă de confirmări de­finitive şi avansări în magistra­tură a apărut zilele acestea în coloanele tiarelor. Faptul ar pă­rea banal. Prin aceste confirmări şi avan­sări iau consacrat insă in mod automat drepturile pe baza sin­gură a îndeplinirei condiţiunilor legale. Aceasta este o certitudine. Sunt magistraţi, şi sunt majori­tatea, — cunoaştem sumedenie de cazuri, — cari nu au suit scările ministerului de justiţie, cari nu au stăruit în nici un fel, — unii, din diferitele meleaguri şi col­ţuri ale ţarei, cari nici nu cunosc Bucureştiul, — magistraţi cari ţi­veau drepturi câştigate, unele vechi, la avansare sau confirmare definitivă, şi la cari nu se gândea nimeni. ... ., Dreptul le-a fost în fine recu­noscut. Dat pe loc. Primit la do­miciliu, întocmai precum ţi se a­­duce acasă prin poştă un colet care îţi aparţine. Dar, cine cu­noaşte magistratura în fondul sufletului ei curat şi cinstit ştie că cea mai grea încercare pentru un slujitor al dreptăţei, era cere­rea rugătoare, stăruitoare, insis­tentă şi repetată, la departa­mentul dreptăţei, pentru căpăta­­rea dreptului câştigat; şi ori­cine cunoaşte starea de lucruri din ţara noastră, ştie că în marea majoritate a cazurilor dreptul magistratului nu se putea realiza altfel. Gestul devine interesant. Şi când acest act de dreptate este făcut de un ministru al jus­tiţiei abia venit în capul depar­tamentului, fără alegere şi exclu­dere, pentru top cei egal indrep­­tăţiţi şi când mai ales aceasta se face înainte de alegeri, îndepăr­­tându-se astfel sabia lui Damo­cles de deasupra capetelor magis­traţilor provizorii cari nu s'ar purta bine acolo (!?), şi dându-se astfel un măreţ exemplu de în­credere şi de respect pentru ma­gistratura ţărei, — gestul devine excepţional, şi de natură a ne face să sperăm în timpuri mai bune, de o serioasă şi sănătoasă îndrumare. Să salutăm cu însufleţire, fru­­mosul, largul act de dreptate şi lealitate de la departamentul Dreptăţei Ioan Gheţu preşedinte Jude-instructor Tulcea . Răscoală provocată de chinezi Batavia. 27. — Pe o insulă la est de Sum­atra s’au răsculat mai mulţi chinezi, lucrători într’o mină. Chinezii, bine înarmaţi, au ucis pe supraveghietori. Pentru reprimarea răscoalei s'a trimis un detaşament de soldaţi, înarmaţi cu tunuri. S'a încins o luptă aprigă. Numărul morfilor și răni­ților este necunoscut. Autoritățile au arestat peste 100 chinezi. Ifrim­ui captiv de la expoziția din parcul Carpi Cum se acordau creditele extraordinare sub guvernul Prescu! Un document caracteristic. Un credit extraordinar de 471.372.000 lei de „ultima oră“. Ce spune legea contabilităţii publice Din cuprinsul unei circulari a d-lui Vintilă Brătianu, minis­trul finanţelor —relativă la spo­rul de salarii, cuvenit funcţio­narilor publici, la sporul solde­lor ofiţerilor şi la practica eco­nomiilor raţionale, c­reese că se va schimba sistemul de până i­eri, introdus de fostul guvern­­ Averescu în ce priveşte angaja­rea cheltuelilor statului prin ri­sipa banului public şi călcarea legii contabiilităţii. Fireşte că situaţia funcţionari­lor publici şi a ofiţerilor trebue să fie îmbunătăţită prin sporiri de salarii şi solde ; fireşte că e­conomiile raţionale sunt recla­mate de situaţia noastră finan­ciară , iar cheltuelile trebue să fie făcute numai în funcţie de marile interese generale ale statului. Problema capitală este însă mânuirea bănuiui public. Un gu­vern nu poate,­­ nici să risi­pească banul public, nici să an­gajeze cheltueli în condiţiuni im­puse dispoziţiilor clare şi cate­gorice cuprinse în legea conta­bilităţii publice. Din nefericire, fostul guvern prezidat de d. general Averescu a inaugurat un sistem sui-gene­ris în materie de deschideri de credite extra-ordinare de „ul­tima oră“, prin simple decrete, fără să fie justificată necesita­tea în care s-a găsit ministrul de finanţe din acea epocă de a recurge la asemenea măsuri, pe cât de excepţionale, pe atât de condamnabile UN DOCUMENT CARACTERIS­TIC O dovadă în această privinţă o avem în jurnalul consiliului de miniştri No. 1365 din 3 Iunie 1927 şi pe care îl reproducem în fac­simile. Din documentul de mai sus, reese că în urma referatului ministrului de război din acea epocă, — din 1 iunie 1927 — consiliul de miniştri a aprobat, după propunerea ministrului de finanțe, generalul Averescu, des­chiderea unui credit extra­or­­dinar de 471.872.000 lei. Acest credit extra­ordinar urma să fie acoperit: 1) DIN PRISOSUL DE ÎNCA­SĂRI AL EXERCIŢIULUI 1927; 2) DIN BUGETUL ANULUI 1928 3) ŞI DIN EVENTUALUL PRI­SOS DE INCASARI AL EXER­CIŢIULUI 1928 !­­..„ Cum se explică faptul ciudat, că acest jurnal al consiliului de miniştri a fost aprobat IN ZIUA DE 3 IUNIE 192?, ADICA CU 24 ORE ÎNAINTE DE DEMITEREA GUVERNULUI AVERESCU SI DE CONSTITUIREA GUVER­NULUI ŞTIRBEY? CE NECESITATE DE ORDIN SUPERIOR A DICTAT DECI­ZIA PRIPITA LUATA PRIN A­­CEST JURNAL IN ULTIMELE CEASURI DE AGONIE ALE GU­VERNULUI AVERESCU? De fapt, acel guvern a neso­cotit dispoziţiile legii contabili­tăţii statului. CE SPUNE LEGEA CONTABI­LITĂŢII Iată dispoziţiile art. 46, 47 şi 54 din legea contabilităţii pu­blice (aşa cum a fost modificat prin legea din 1911) : Art. 46. — „Miniştrii nu pot nici chiar sub a lor răspundere să cheltuească, sau să contrac­teze îndatoriri de cheltueli pes­te creditele deschise fiecăruia din ei. Miniştrii cari ar cheltui, sau cari ar contracta îndatoriri de cheltueli in contra dispoziţiuni­­lor de mai sus, rămân răspun­zători de ele. In conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Ieşea Art. 47. — Ministerul de finan­­ţe nu poate, nici chiar sub a sa răspundere, să autorize plăţi, cari ar covârşi creditele deschi­se fiecărui ministru“. Guvernul Averescu a deschis un credit extraordinar de 4?1.802.000 lei, în condițiuni ile­gale, urmând a fi acoperit, nu numai din prisosul de încasări al exercifiului 192?, dar şi din bu­getul următor, ba chiar din „e­­ventualul prisos de încasări al exerciţiului 1928". Unde s’a mai pomenit să se des­chidă credite extraordinare in a­­semenea condifiuni şi pe baza e­­ventualelor prisosuri de încasări ale bugetelor viitoare? Iată pentru ce trebue să te sfâr­şească cu acest sistem nenorocit, care ameninţă să compromită grav finanțele statului. După un discurs al d-lui Leygues Operaţiile flotei Italiene şi ale celei franceze in război Roma, 28 (Rador). — Ziarul ,,Tribuna” comentează discursul d-lui Leygues, ministrul marinei franceze, ţinut la inaugurarea u­­nui monument al marinarilor morţi în război. In acest discurs, d. Leygues de­clarase, că flota franceză a do­minat flota austro-ungară, care închisă la Pola, n’a putut nici un moment eşi din port. D. Ley­gues a adăoga­t, că salvarea ar­matei sârbeşti a constituit una din cele mai strălucite operaţiuni ale marinei franceze şi că mari­na italiană n’a participat decât modest, cu câteva transporturi, la­ această operă. Ziarul „Tribuna“ reaminteşte, că dată fiind activitatea desfăşu­rată de flota italiană în Marea Adriatică, operaţiunile flotei franceze n’au putut avea decât o influenţă indirectă în parali­zarea flotei austro-ungare. Totuş această paralizare nu era decât aparentă şi reclama o su preve­ni***»­ tea marinei italiene. Cât priveşte operaţiunile pentru transportarea armatei sârbeşti, „Tribuna’’ rea­minteşte că au luat parte 45 va­poare italiene, care au efectuat 202 călătorii, transportând circa 115.000 oameni, 10.000 cai şi 30.000 tone de material, apoi 25 vapoare franceze care au făcut 101 călătorii şi 11 vapoare engle­ze care au făcut 19 călătorii, tran­­sportând laolaltă 70.000 oameni. Crucişătoarele şi torpiloarele ita­liene, care apărau aceste trans­porturi în Adriatica au făcut 584 încrucişări de război, în timp ce vasele franceze au făcut 540 şi vasele engleze 235 încrucişări. A­­ceste operaţiuni nu au fost fără primejdie, căci marina italiană a pierdut trei unităţi de război, opt vapoare şi vase cu pânză. De altfel, toate aceste operaţiuni au fost conduse de marina ita­liană. ..... 1 fa. ff­­­O -1— ----—1 -fi SLv un vast complot comunist în Grecia Londra 28. — „Daily Tele­graph“ anunţă că la Salonic gu­vernul grec a descoperit centrul unui complot comunist, răspân­dit în toată Grecia. La descin­dere s’au găsit documente, din care reese, că rostul acestui complot era subminarea întregii organizaţii de stat în Grecia,, or­ganizarea de greve şi ajutora­rea greviştilor. Au fost introdu­se prin contrabandă pamflete comuniste şi s’au răspândit in­strucţiuni de răzvrătire pentru rezervişti în caz de mobilizare. La Atena a fost descoperită o librărie, care sub aparenţa unei instruțiuni literare, primea li­teratură de propagandă din Moscova și o răspândea în toată țara. Refuzul lui Hiodor, Berlin, 29 (Rador). — Preşe­dintele Reich­ului a rugat gu­vernul să renunţe la proectul de a-i acorda castelul Wilhelmshoc­­he ca reşedinţă de vară. Ziarele observă, că Ilin­denburg a mai refuzat o asemenea propu­nere la sfârşitul anului 1918, când a declarat că nu poate lo­cui în fostul palat imperial, în timp ce trupele sale în retragere n’au unde să se adăpostească. ----------o □ o-------— S’a prăbuşit un avion de pasageri — DOI MORŢI — Berlin, 28. (Rador). — Un a­­vion al companiei aeriene Var­­şovia-Praga-Paris, din cauza ce­ţei dese, ce a domnit in localita­tea Landslut (SUezia), s’a lovit de vârfurile unor copaci Înalţi din această localitate, sfărâmân­­du-se complet. Pilotul şi direc­torul societăţii telefoanelor par­­ticulare din Praga, care era un avion, au fost omoriţi pe loc. o 0 ------ -­ Atestatul did Moscova - CINE E ATENTATORUL — Paris, 28. (Rador). — La Mos­cova a fost împuşcat cri preşe­­dintele consiliului de război Or­­loff, în timpul judecării unui proces. Atentatorul, care a fost arestat pe loc, se numeşte Be­­kendorf, şi este un fost funcţio­nar. El a declarat, că a comis fapta din motive de răzbunare personală. Bekendorf a eșit de curând dintr’o casă de sănătate, unde fusese internat ca nebun. DE14- filme — Domnule Segălicăs am o propunere. — N'am timp. •— E rentabilă. N’ajunge. — De ce ? — Trebuie să mai Îndepli­nească două condiţiuni. — Anume ? — Să nu lucrez nimic şi să mă admire toată lumea. — Perfect. Am deja ceva toc­mai pentru d-ta. — Zi. — Să înfiinţăm un teatru în Bucureşti. — Teatru ? ! — De­sigur. — In teatru sunt mai chinez decât generalii cari se bat In China! — Nu e nimic. D-ta pui pa­rale, noi aranjăm şi treaba merge. Amândouă condiţiile în­deplinite : muncă joc şi admira­ţie cu duiumul. Miniştri sunt mulţi, dar directori de teatru sunt puţini ! Segălică, luat cu şosele, cu momele, s’a învoit şi a pus pa­ralele pe masă. După primele formalităţi, a ’nceput alcătuirea bugetului, cerând lămuriri pre­cise pentru fiecare cheltuială. — Leafa asta pentru cine este? — Pentru sufler.­­— Ce-i aia sufler ? — Aia care suflă.­­— De ce suflă ? — Ca să nu rămână actorii în pană. — In pană ? Cum nn pană ! ? — Actorii învaţă rolurile. Dar pot să le uite. Atunci le vine ’n ajutor sufletul. Se gălică sare indignat. — Asta nu se poate cu banii mei! Una din două. Sau plătesc pe actori, şi atunci să facă bună­tate să ’nveţe rolurile cum se cade, — şi prin urmare n'am nevoie de ăla, cum îi ziceţi.... — Sufler. — Da, n’am nevoie de suflet. Sau, nu sunt în stare să ştie ro­lurile, şi atunci să mi-o zică dela ’nceput, şi nu-i mai anga­jez. Iau deja numai pe suflet, — şi tot una este ! Cu mare greutate asociaţii l-au convins că e nevoie şi de unii şi e alţii. Dar şi astăzi Segălică, urmă­rind spectacolul din loja direc­ţiei, se ’ntreabă dacă n’a făcut un act de risipă şi Îşi jură să fie maii prudent pe viitor. 1 . Don José mini: soil se lifte ie initaipissitti — Destălflfiiri în Camera lorzilor — Londra 28. — Lordul Grey, fostul ministru de externe al Angliei in timpul războiului mondial a ţinut azi, un mare discurs la Camera lorzilor, rela­tiv la politica Angliei faţă de soviete. A spus că politica acestora n’a fost niciodată o adevărată politică naţională rusească. So­vietele au lucrat totdeauna la ruperea relaţiilor cu Anglia şi Anglia n’a făcut bine că a pro­cedat în sensul dorinţelor sovi­etelor. Principiul călăuzitor al Angli­­ei este să se abţină, dela orice amestec în treburile interne ale celorlalte state şi principiul acesta trebue să rămână. Mai curând sau mai târziu, stăpânirea­­ sovietică se va pră­buşi d­in sine, fără o interven­ţie din afară. 0­inii prwsii si Unis - Noua politică externă a Ungariei. - Chestiile teri­toriale. Minorităţile. Comentariile presei cehoslovace - Praga (Ceps).— Zianul „Refor­ma" din Praga publică un intere, sant articol relativ la noua poli­tică externă a Ungariei. Primul ministru ungar, contele Bethlem, a anunţat în numeroasele sale discursuri, noul curs al po­liticii externe maghiare. Putem crede declaraţiilor sale că Unga­ria vrea să facă o politică rodni­ca şi mai ales că Bethlen are toată puterea ca să vorbească în numele Ungariei. S’a spus că dictatorul Ungariei este regen­tul Horthy, ceea ce pare însă a nu fi just. Ungariei îi impune voinţa sa contele Bethlen, băr­bat hotărîtor la Pesta. El a pre­gătit întreaga ţară pentru o poli­tică activă. Nici un guvern nu-şi poate dori un mai mare devotament din partea supuşilor săi, în spe­cial când ţara nu este sfâşiată de o strâmtoare economică. In Ungaria nu este buna slftjfeţ di­nainte de război, dar nici o rea­lă criză economică nu există. Guvernul Bethlen bucurându­­se de încrederea generală a na­ţiunii a inaugurat o politică ex­ternă activă. In ce priveşte chestiunea Fiume, stă in calea Ungariei un solid teritoriu iu­­goslav şi de aceea Ungaria nu va ajunge la acest port dacă nu se va înţelege cu Iugoslavia. Tratativele ungaro-iugoslave au fost excluse în urma conflictu­lui italo-iugoslav şi albanez şi se pare că nu vor începe aşa cu­rând, deoarece nici Iugoslva, nici Ungaria nu se grăbeşte. Iu­goslavia nu se grăbeşte pentru că ştie probabil că Bethlen nu a ur­mărit atât eşirea la mare, cât interese politice. O ALIANŢA POLONO-UNGARA Care este tendinţa activă a politicii externe ungare ? Unga­ria se gândeşte la o apropiere de Anglia, dar aceasta apropi­ere are mai degrabă o importan­ţă morală şi de aceea Ungaria se va strădui pentru o alianţă cu Polonia despre care îşi inchipue că va fi indiferentă faţă de în­toarcerea Habsburgilor în Un­garia. Chestiunea acestei întoarceri ridică contra Ungariei atât Mica înţelegere cât şi Austria. Polo­­nia este ameninţată de două pericole : german şi rus. Perico­lul german nu este acut. Ger­mania nu-şi va permite acum un atac contra Poloniei, deoa­­rece el n’ar rămâne fără răspuns din partea puterilor occidentale. In contra mini atac rusesc, Polo­nia se apăra şi prin alianţa cu România şi de aceea este in interesul ei ca România să nu fie slăbită. O alianţă polono­­ungară ar însemna o slăbire a Micei Antante şi în primul rând a României. Este însă îndoelnic că Polonia, care la Liga Naţiu­nilor activează în concordanţă cu­­Mica înţelegere, va găsi favo­rabil să atace Mica înţelegere. OCUPAREA TERITORIILOR STRĂINE Ungurii nu ascund deloc că singurul scop al politicii lor ex­terne, este ocuparea de teritorii străine. Vor să restaureze Unga­ria antebelică şi nu recunosc tra­tatele de pace. După părerea lor, Slovacia de ex., este ocupată de cehi în mod provizoriu şi depin­de numai de o bună Mitică a Budapestei ca teritoriul să fie în­tors Ungariei. Contele Bethlen, în opoziţie cu cei cari se înar­mează la o luptă contra nouilor state, nu vrea deocamdată răz­boi, deoarece nici nu-l poate face. Promite ajutor minorităţilor un­gare care „suferă“ sub stăpâni­rea străină, spre a-şi putea câşti­ga drepturile. Este chestiunea dacă minorităţile maghiare iau nevoie de ajutorul Pestei, dacă-l aşteaptă şi în general dacă le ne­cesită. Minorităţile ungureşti se bucură de toate drepturile, au şcolile lor şi cultura le este asi­gurată. Economiceşte se află în­­tr'o situaţie mai bună decât au fost sub regimul maghiar. Mino­rităţile ungare îşi au reprezen­tanţa lor parlamentară şi se pot apăra în cazul când li s’ar face o nedreptate. Ce drept au ungurii de a se amesteca în­­afacerile interne ale celorlalte state ? Au pentru acea­sta îndreptăţiri morale ? Nu. Şi în Ungaria trăesc numeroase mi­norităţi naţionale germane şi slo­vace dar nu cunoaştem dacă au măcar unul la sută din drepturile de care se bucură minorităţile ungare în alte state. Credem că ajutorul promis de Bethlen pen­tru minorităţile maghiare nu se va manifesta prin plângerile Pes­tei la­ Geneva, unde li s'ar putea dovedi imediat falsul, ci printr o propagandă mincinoasă şi siste­matică. O astfel de propagandă este un mijloc influent dacă este condus de mâni dibace și de aceea statele succesorale trebue să fie pregătite pentru a descoperi va­loarea morală a armelor ma­ghiare. Pro trass si Miile iirilii Paris, 28 (Rador). —* Ziarul „La Volonté“ declară că ar fi greu să se pună la îndoială sta­bilitatea noului guvern din Ro­­mânia. '­­*­*­ Prezenţa d-lui Titulescu la mi­nisterul de externe dovedeşte continuarea unei politici interna­ţionale absolut credincioase prin­cipiilor Micei înţelegeri. Comentând discursul ţinut de d. Bethlen în Camera deputaţilor, cu prilejul discuţiunei asupra Li­gii Naţiunilor, ziarul declară că dela semnarea tratatului dela Trianon, niciodată vreun bărbat de Stat ungur n’a fost atât de vio­­lent şi agresiv. Dacă actuala atitudine anti­­românească manifestată la Buda­pesta se compară cu afirmaţiu­­nile făcute la încheierea tratatu­lui italo-iungar, când s’a vorbit dspre o nouă eră de mare politi­­că pentru Budapesta, se ajunge la constatarea ca fără încurajă­rile venite dela Roma, Ungaria n'ar fi îndrăznit niciodată să se ridice atât de deschis contra­ri­cei înţelegeri. Acestor încurajări pare a se datori critica atât de înverşunată a hotărârilor dela Geneva într'o chestiune unde se ciocnesc proprietarii rurali ma­ghiari şi guvernul român. UNGURII RECUNOSCĂTORI LORDULUI ROTHERMERE Budapesta, 28. — Sesiunea Ca­merei a fost închisă până la Oc­tombrie. înainte de închidere s’au adu­nat în parlament semnături pen­tru o adresă de recunoştinţă că­tre lordul Rothermere. Cel dintâi a semnat vicepreşe­dintele Camerei. ATITUDINEA UNGARIEI , URMĂRITĂ DE MARILE PU­TERI Paris'28. — „Quotidien“ in ar­ticolul său de fond de azi, se o­­cupă da situaţia politică actuală în Europa şi constată, că în în­cordarea dintre Italia şi Iugo­slavia nu se arată nici o destin­dere, cu toate că diferendul al­­bano-iugoslav merge spre apla­nare. Un moment de îngrijorare deosebită formează şi atitudinea primului ministru ungar. Toţi bărbaţii de stat conducă­tori din Europa trebue să ur­mărească cu atenţie deosebită desvol­tarea situaţiei politica la malurile Dunării. ------------□ ♦ □------------­Casa nuni milionar fefniţă Nem-York, 28. — Personalul de serviciu al milionarului Lihmr care se află în călătorie prin Eu­ropa, a furat din casa acestuia lucruri de valoare,, de aproape un milion dolari. “*•

Next