Universul, august 1927 (Anul 45, nr. 176-201)

1927-08-01 / nr. 176

V Preocupările culturale ale guvernului de azi Am pus în discuţi­um: publică problema culturală a ţării noas­tre, arătând necesitatea întrunirii exponenţilor ateneelor populare şi Caselor naţionale într’un con­gres al culturii populare, ce ar trebui să se ţină în toamna a­­ceasta negreşit. Preocupările culturale ale gu­vernului de azi, manifestate de­monstrativ în atâtea rânduri, preocupări despre care s-a mai exprimat opinii în coloanele a­­cestui ziar, dovedesc că spiritul vremii pretinde imperativ o nouă desfăşurare de energii creatoare în folosul ţării, de astădată pe tărâm cultural. Guvernul vrea să spună neted prin aceasta­, că poporul român este pregătit as­tăzi să primească binefacerile ci­vilizaţiei pe calea unei culturi raţionale şi naţionale. încă de pe când era în opoziţie, şeful gu­vernului de azi, graţie acelei in­­tuiţiuni superioare în care se încadrează personalitatea oame­nilor mari, a înţeles marele ade­văr social, că nu se poate câr­­tuui o ţară pe un fond de întu­neric şi mizerie. De aceea, consecvenţi steagului de idei desfăşurau încă din opo­ziţie, exponenţii politici ai zilei, factorii cu răspundere ai ocâr­­muirii de azi, în dorinţa de a uni vorbal cât fapta, pregătesc programul de acţiune necesară, în vederea înviorării culturale a masselor. Aceste masae şi-a­u­ dovedit e­­nergia pe câmpul de luptă, iar, în zilele de pace, următoare răz­boiului, şi-au manifestat voinţa de a trăi o viaţă mai ridicată. Faptul l-am constatat nu numai în anchetele noastre la marginea Capitalei, dar şi în ţara întreagă, un­de ateneele populare se înmul­ţesc, străbătând până in cele­ l mai îndepărtate cătune. Sunt consta­tări îmbucurătoare, ce ne permit toată nădejdea că nu va trece vreme multă până când sa ve­dem şi noi,­ ca în ţările scandi­nave, pe ţărani cu ziarul lor la coarnele plugului, citindu-i cu plăcere în ceasurile de odihnă. Aci trebue să ajungem neapă­rat, dacă vrem ca munca desfă­şurată pentru înălţarea ţării pe toate tărâmurile să nu fie numai cantitativă, sporită par­ că auto­matic de forţa brută şi incon­ştientă a indivizi­lor, ci să fie­ o muncă superioară şi sub rapor­tul calitativ, o muncă prestată conştient, disciplinat şi cu voe bună. Iată de ce învederam mai sus că guvernarea actuala e serios preocupată astăzi de problema culturală a neamului. Nu rămâne acum de cât ca factorii culturali ai ţării să fie consultaţi, să se facă apel­­ la cunoştinţele şi la­ conştiinţa lor. In congresul ce s’ar putea ţine la toamnă — dacă d. ministru al instrucţiunii ar lua iniţiativa­, şi si putem siguri că o va lua — s’ar desbate problema în toata am­ploarea ?i complexul ei. Atunci se va vedea că, pe bună dreptate şi în spiritul vremii, s'a desfăşurat steagul culturii de către un serios partid de guver­nământ. Atât­ aşteaptă pleiada Îndru­mătorilor ca să s’aştearnă cu vo­ioșie la drum. L. Iliescu [intai vni­­ linii Belgrad fCeps.).— la campa­nia electorală care devine din zi în zi tot mai intensă, a interve­­­nit un eveniment important care a atras atât atenta guvernului Vukicevici cât şi cea a­ întregii opinii publice. Şeful partidului democrat, Liuba Davidovici, la întrunirea ce a avut loc la Bel­grad s-a pronunţat cu violenţă împotriva prim-ministrului Vuki­­cevici, învinuindu-l că ar face o presiune asupra aparatului ad­ministrativ în vederea sprijinu­lui în timpul alegerilor. Davido­vici a considerat atitudinea lui Vukicevici ca neleală şi a ame­ninţat cu desfacerea coaliţiei gu­vernamentale. Declaraţiile şefului Uniunii democratice au fost o mare sur­prindere pentru guvern, fiind bine înţeles, primite cu bucurie în rânduirile opoziţiei. Svetozar Pribicevici a fost unul dintre primii opoziţionişti cari şi-au manifestat simpatia pentru pro­testul lui Davidovici, faţă de în­grădirea libertăţii electorale. Grupul pasicist din partidul ra­dical a văzut în declaraţiile lui Davidovici o confirmare a plân­gerilor sale împotriva politicii radicalilor guvernamentali. Critica lui Davidovici are do­uă pricini : nemulţumirea Uni­­­unii democratice că prim-minis­­trul nu a satisfăcut cerinţele ra­dicalilor pe baza cărora s'a în­cheiat coaliţia guvernamentală şi împrejurarea că Vukicevici a în­cheiat un pact electoral cu po­­puliştii sloveni fără asentimen­tul celuilalt partid guvernamen­tal. Această acţiune a democraţi­lor din grupul Davidovici a năs­cut bine înţeles o mare indignare în rândurile radicalilor guverna­mentali. Pentru liniştirea acestor exci­tări din ambele tabere, prim-mi­­nistrul Vukicevici a căutat să pună chestiunea la punct şi a declarat că este absolut necesar, ca înţelegerea­­dintre grupurile guvernamentale să fie păstrată, exprimându-şi în acelaş timp convingerea că miniştri demo­craţi şi în primul rând ministrul de externe Marinkovici vor res­pinge reproşurile nereale ale lui Davidovici. Acest lucru s’a şi în­tâmplat. Dr. Marinkovici s’a gră­bit a manifesta că nu este de a­­cord cu ceilalţi democraţi şi nici cu cele declarate de şeful Uniu­nii democratice. Aceasta înseam­nă că actuala coaliţie s’a menţi­nut cu preţul adâncirii diver­genţelor dintre fruntaşii demo­craţi Davidovici şi Marinkovici. Grupul lui Marinkovici are In prezent un motiv mai mult pen­tru a lupta împotriva politicii lui Davidovici căruia se reproşează că se foloseşte de metodele vechi ale lui Rădici. In cercurile informate se afir­mă că hotărîrea ministrului Ma­rinkovici de a se înlătura o criză guvernamentală, a fost luată în urma înţelegerii dintre miniştrii radicali şi colegii lor democraţi în sensul că Vukicevici va tri­mite prefecţilor instrucţiuni pen­tru a se respecta în modul cel mai strict libertatea electorală şi se vor lua dispoziţiuni ca mai multe posturi importante în ad­ministraţia statului să fie ocu­pate de democraţi. Este cert că nu se va mai a­­junge la o criză guvernamentală, în special acum când dr. Ma­rinkovici este solidar cu guver­nul. Nu este însă nici o îndo­ială că atitudinea lui Marinko­vici va produce o nouă nelinişte în Uniunea democratică unde ca şi în tabăra radicală se mani­festă două directive politice ad­versare. Grupul lui Davidovici se află in prezent în tabăra de­mocrată în aceeaşi poziţiune ca şi grupul pasicist în cea radica­lă, ambele aceste grupuri fiind împinse pe planul al doilea de activismul şi flexibilitatea lui Marinkovici şi Vukicevici consi­deraţi în unele cercuri ca doi a­­liaţi naturali. Pronosticurile electorale pre­văd în urma aceste divergenţe ca grupul lui Vukicevici care şi-a asigurat sprijinul populiştilor sloveni împreună cu grupul lui Marinkovici vor zdruncina com­plet poziţiunea pasiciştilor şi de­mocraţilor lui Davidovici. Poduri uriașe ’Cel mai mare pod de ciment armat, din lume, peste Sein* la St. Pierre de Vauvray iFno«­. Are o lungime da 142 m i insifta**» nrn - - Bobért de Flers grav bolnav — Telegramă particulară — Paris, 29. — Starea sănătății d-lui Robert de Flers este în­grijorătoare. Marele scriitor şi prieten al românilor Suferă de flebită la piciorul stâng. Sunt temeri de complicații. Robert de Flers se află la Vit­tel. ------------| Q x -------------­ Elogii memoriei regelui Ferdinand Paris, 29 (Rador). — La banche­tul oferit de congresiştii presei latine la Madrid, in cinstea lui Maurice de Waleffe, s’au rostit numeroase discursuri. D. de Weleffe a făcut elogiul Regelui Ferdinand, a cărui per­sonalitate perfect naţională, de­monstrează forţa de asimilare a poporului român eminamente latin. In numele legaţiunii şi presei române, a răspuns d. Ioan, ataşa­tul de presă, care a mulţumit d-lui de Waleffe pentru vibran­tul omagiu adus Regelui Ferdi­nand, care din propria sa voinţă a fost român, adică latin. D. de Weleffe mulțumind, a exprimat de asemeni bucuria că viitorul congres al presei latine se va ține în România. □ • □-------- — cale ferată subterană în Statele­ Unite Londra, 29 (Rador). — Consi­liul municipal din New-York a acordat suma de 150 milioane de dolari pentru construirea unei căi ferate subterane și a unui nou ixtern de autobuze. Moara manutanţei din Sofia distrusă de incendiu Rusciuk, 29 Iulie Din Sofia se anunţă, că astă noapte, pe la ora 9, un puternic incendiu a isbucnit la m­oara manutanţă militare, situată în marginea oraşului. Focul, ali­mentat de un vânt puternic, a cuprins Întreg edificiul. La faţa locului au sosit pompierii şi pi­chetele de incendiu dela toate regimentele din garnizoană. Cu toate măsurile luate de au­torităţi, nu s’a putut salva decât o parte din instalaţia morii, res­tul căzând prada flăcărilor. Pa­gubele sunt foarte mari. Autori­tăţile militare au deschis o an­­chetă, spre a stabili,­­în primul rând cauzele incendiului, cari nu se cunosc. -------------x • 1 ---------— . Maghiarii din România şi cei din Cehoslovacia Praga. 29. — Ziarele cehoslo­vace reproduc cu mare satisfac­ţie articolul apărut în ziarul ma­ghiar „A Reggel" din Bratislava, care spune intre altele că în Ro­mânia minoritatea ungară a a­­sigurat în parlamentul român gu­­vernul de lealitatea ei. Ziarul întreabă, de ce maghia­­rii din Cehoslovacia nu fac la fel, ci susţin şi sprijinesc acţiu­nea lordului Rothermere. îndrăzneaţă încercare­a unei bande de spărgători la Varşovia Varşovia. 29.­­ O bandă inter­naţională de hop a încercat o spargere la institutul grafic de stat din Varşovia, unde se fa­brică bancnotele. Ei au construit un şopron în apropierea clădirii institutului şi au scăpat un tunel de 4 metri lăţime,­şi 25 m. lungime, care ducea sub­­peretele clădire­ la casele de oţel. Poliţia a aflat abia în ultimul moment de a­­ceasta, şi a putut s’o împiedice, arestând toată banda. Şeful bandei a­ fost împuşcat, îrttr'o luptă înverşunată cu poliţia. Faptul a provocat mare vâlvă în capitala poloneză. -—------- * □------—­ Vapor scofondat , pe lac# Michigan — 40 As iW|w — . New-York, H (Radar). — 17* vapor care transporta un grup da excursionisti pa lacul Michi­gan, a’a scufundat fiind surprins de furtuni. Patraaaet­ia &****,,&■.**'■ JorHtHa femei ii' c&ttt fam tm­­caLThtă «ni dtmkmB foame­ri. petemrfM­tt eadm% Ciptta* md­B mWiTr^Tf * - Cum e văzută In Frap la situaţia din România Paris, 29 (Rador). — „La Vic­­toire"1 publică un articol sem­nat de dl Bienaimé, care cons­tată că prezicerile pesimiste lansate în privinţa României de ziarele din extrema stângă şi de anumite gazete de şantaj nu se vor realiza. Ultimele evenimente luaseră proporţiuni ameninţătoare în în­chipuirea inamicilor României. Cu toate acestea, liniştea este absolut sigură în România. La şedinţa solemnă a parla­mentului român, se aşteptau cu multă curiozitate cuvintele pe care le vor pronunţa reprezen­tanţii minorităţilor etnice şi re­ligioase. Autorul citează declaraţiunile contelui Bethlen, arătând că ele sunt cu atât mai interesante cu cât au fost făcute de însuşi vă- j rul d-lui Bethlen, şeful guvernu-­­ lui din Ungaria. Citează de ase-­­ menea textual declaraţiunea fă­cută de grupul german şi în ce priveşte manifestarea evreilor, reproducând întreg textul dis­cursului d-rului Fildermann, a­­rată că expresiunea devotamen­tului lor faţă de Coroană a fost cât se poate de vie. Desigur, observă d. Bienaimé, relevând şi declaraţiunile făcute la Senat, aceasta nu înseamnă că nu vor mai fi lupte politice în România. Această ţară nu poate scăpa regulei comune a demo­craţiilor. Partidele politice vor continua să se înfrunte, mişcân­­du-se insă pe terenul­­ constitu­ţional. D. Bienaimé încheie regre­tând că nu se poate spune a­­celaş lucru de partidele politice din Franța, dintre cari unele u­­zează de procedee revoluțio­nare. O serată muzicală la Paris consacraţi României — Ea a fost dată de postul de radiotelegrafie — Paris, 29 (Rador). — Postul de radiotelegrafie din Paris a dat i­eri, o nouă serată muzicală, con­sacrată în Întregime României. Serata a fost organizată de scrii­torul Jean Valmy Baysse. Serata s-a început printrun mişcător omagiu adus memoriei Marelui Rege Ferdinand, prin care sa arătat ca este imposibil să se facă o manifestaţie pen­tru România, fără ca să se în­drepte toate gândurile către A­­cela care a fost copilatorul Ro­mâniei Mari. Cel mai mare om­a-­ giu ce se poate aduce Marelui dispărut, este reamintirea şi sărbătorirea vieţii ţăranilor din România, viaţă care a fost cele­brată in poemele scriitorilor francezi. Regele Ferdinand, care şi-a meritat titlul glorios de Rege al ţăranilor, avea pentru ţărani un adevărat cult. In momentele tragice din anul 1917, Regele Ferdinand a ordo­nat facerea reformei agrare, drept recompensă pentru răz­boinicii cari şi-au apărat ţara cu vitejie, dând astfel posibili­tate ţăranilor să se bucure de pământurile pe cari le-au apă­rat cu preţul vieţii. S-au citit apoi, mai multe poeme nu fran­ţuzeşte, de către d. Olimp­ioan, toate având drept subiect viaţa ţăranilor din România. Corul bisericii române din Paris, sub conducerea d-lui Chi­­rescu, a executat cu foarte ma­re succes, imnul funebru execu­tat la requemul ce s-a celebrat­ cu ocazia funerariilor Regelui Ferdinand, precum şi mai multe alte arii populare româneşti, ale căror explicaţii au fost date de d-ra Niculescu. D-ra Louise Barthe, de la Opera din Paris, a cântat mai multe arii naţionale române, scrise de d. Stan Goles­­tan. Serata a fost terminată, prin executarea mai multor bucăţi muzicale, scrise de d. George­ Enescu, de către d. Georges Tzipine, de la concertele l‘A­­moureug­ şi de pianistul Maurice Carnot. 0 anchetă senzaţională - Un armator schimbă şlepurile sechestrate de tribu­nalul de prize maritime. - Corn s’a făcut descoperirea. - Ce a stabilit ancheta inspectoratului porturilor - Galaţi, 29.—După război, va­sele de Dunăre, care au făcut acte ostile prin serviciile efectu­ate In folosul puterilor ex-ina­­mice, au fost supuse judecăţii tribunalului de prize maritime, pentru ca în cazul când s’ar a­­deveri vinovăţia lor, să fie reţi­­­­nute de stat, iar în caz contra­riu să fie restituite proprietaru­lui. Printre aceste vase se aflau şi şlepurile rămase dela inamic sub numele de S. A. 34, care mai în­ainte se chema „Kutal“ şi şlepul S. A. B. 36, care mai îna­inte se chema „Elly", ambele sub pavilion elen. Aceste vase având o situaţiune incertă şi neştiindu-se, până la­ judecarea definitivă a procesului, dacă vor fi sau nu restituite pro­prietarului respectiv, s-a admis de ministerul comunicaţiilor să fie lăsate în folosinţa provizorie a proprietarului, d. Antippa, ar­mator d­in portul Brăila. Lăsa­rea în folosinţă a acestor vase a fost făcută de direcţia N. F. R. prin intermediul direcţiei gene­rale a porturilor. Intre timp, tribunalul de prize maritime a dat o hotărîre prin care șlepul „Elly" (S. A. B. 36) a fost declarat pradă de război şi urma să fie redat statului îna­poierea vasului s’a făcut prin in­termediul căpităniei portului Brăila, şi vasul a fost predat d-lui căpitan S. Niculescu din Navigaţia, fluvială română. După ce s’a făcut această pre­dare şi şlepul a intrat în parcul de vase al N. F. R., s’a constatat că şlepul „Elly“ a fost schimbat cu şlepul „Kutali" (S. A. 34). S’a stabilit că şlepul „Elly“ de o lun­gime de 206­ picioare, cu un pes­os­­ de 114 picioare, a fost cons­truit în anul 1910 în șantierele „Denubia* dela Budapesta și că am o capacitate de 3000 K. iar şlepul „Kutali" a fost cons­truit în anul 1867 în şantierele dela Linz, construcție de lemn, având o lungime de 152 picioare şi o capacitate de numai 1000 K. E. * ’ANCHETA D-LUI AMIRAL ZAHARIA — . . " ‘ ' woM&a g ministe?tuds oOTm­icMC * jfME A­ iMEblu Ufm­­escu, inspector general al portu­rilor să întreprindă o anchetă. D-sa împreună cu d. coman­dor Mihuță Trandafir, a verificat operațiile de predare și de ex­pertiză a vasului. Cum între a­­ceste vase este o diferență de 2000 K. B. autorităţile noastre cer imediata înapoiere a vasului cap­turat. Pe de altă parte, s-a constatat că şlepul „Kutali“ a fost trecut în registrele consulatului elen din Brăila la 7 Noembrie 1914 cu o capacitate de 120 tone, având ca proprietar pe d. Vasile No­mos. După ce a suferit dese schimbări de proprietari, în ul­timul timp a fost vândut d-lor P. Harkopulos şi J. Ghermani, iar aceştia la 26 Mai 1924, au ce­rut direcţiei marinei elene schim­barea numelui de „Kutali" în „Elly“. Actualmente şlepul „Elly" se află la Viena şi se spune că ar fi naufragiat. ------------- X □ T -------------­ Ziar minoritar dat la judecată pentru lese­­majestate Timişoara, 29 Iulie Comandantul diviziei I infan­terie a dispus trimiterea in ju­decata consiliului de război a re­dactorului responsabil al ziaru­lui iredentist Temesvári Hírlap pentru că a publicat o poezie insultătoare la adresa M. S. Re­gina Maria, în numărul din 27 Iulie. Poezia este însoţită de cli­şeul Reginei şi se datereşte am zisului poet Sipoe Irate, comu­nist, scăpat de curând din Închi­sorile« din Budapesta. Procesul se va judeca in afaa de 4 August. Manifestaţii interzise la Munich Munich, 29 (Rador). — Puie*­ tea petiţiei • Jbtwrie maaifaa­tatmoOe organizate pentru CU* d* Inai, in . W Saew Franța și uneltirile bolşevice BAKIAK­A.­­ A venit timpul și mai lac curat la mine în casă. Scrisoarea d-lui Leon Daudet către d. Barthou Paris, 29 (Rader). — „Action Franchise“ publică o scrisoare­­deschisă adresată d-lui ministru de justiţie Barthou de d. Leon Daudet. Acesta aminteşte că în momentul arestării sale depuse­se o nouă plângere împotriva mărturiilor false, in legătură cu moartea fiului său. D. Leon Daudet afirmă, că «re fatal să se prezinte din nou la închisoare eub, condiţia ca plângerea sa să fie luată imediat In cercetare, iar instrucţia să fie reală şi libe­ră de ori­ce obstacol. D. Daudet adaugă că instruc­ţia nu poate fi liberă decât dacă înalţii funcţionari ai­ Siguranţei generale amestecaţi în această afacere ar fi puşi în disponibili­tate pe tot­ timpul cât vor dura cercetările. HL­AF. — Nu-i așa, doctore^' că mi-ar faca bine Techirghiolul ? — Cu siguranță... Nămolul,­ marea, aerul, soarele... — Și liniștea ! — Mai ales. Iosulescu ii face cu ochiul. Doamna Iosulescu intervine. — Atunci o să-l las să­ plece singur, doctore. — Nu zic asta.... . —■ E și cheltuiala mai mică. — Poate c’aveţi dreptate. Icsulescu sare de gâtul ne­vestei. — Eşi o soţie ideala... Cum ne’nţelegem de bine!... Dac’ar fi căsniciile numai zece la sută aşa, faţa lumei ar fi alta. L-a petrecut la gară, s'au îmbrăţişat îndelung şi până când a ’nceput trenul să trenu­­re, ea şoptea : — Pentru sănătatea, liniştea şi munca ta, sacrific dorinţa să fiu mereu lângă tine ! Şi el răspundea duios: — Eşti un înger... O să vezi recunoştinţa mea. Scrisorile de dragoste se în­trec în accente pătrunzătoare şi nerăbdarea ei de a-l revedea este tot atât de mare cât trebue să fie şi a lui. Dar într’o zi, un cinematogra­­fist însărcinat să ia vederi şi scene de actualitate, din acelea care rulează ca aperitive este­tice înainte de filmele senza­ţionale cu amoruri şi crime, e’aşează Intr’un colţ discret şi, după ea fixează diferite gru­puri şi mişcări ale celor încre­dinţaţi curei de nămol şi de soare la Tekirghiol, îndreptea­­ză obiectivul spre câteva bărci, cari trec lin pe lângă ţărm, pur­tând perechi pierdute în reve­rii idilice şi în discrete costume de bae. După o săptămână, ea el e­­vadeze un moment din izolare, doamna Icsulescu se duce la un cinematograf de pe bulevard. Deși privește înainte, gândul îi­­e la el. Ii e aproape indiferent ea rulează. .. Dar deodată dă us ţip», m ridică ia. '»tinde mâinii», p’ar­­e’ar vrea să sugrume a beregată vizibilă numai pe pânză. — Naa l~ In adevăr, primul număr din jurnalul săptămânal înfăţişa scene dala Movilă­ şi printre ele, o barcă în care capul chel al lui Icsulescu se răsfăţa pe bustul de marmoră caldă al u­­nei tinere cu părul tutiv c­u su-. ria ademwriter, eu ertu «WU Ac«». U a­şteapt* «ă *a'm­toawi." •.. u- Gana A fi*, vm-xodm H ani dela asasinarea familiei imperiale ruse — Adevărul asupra crimei din Ecaterinenburg — O anchetă judiciară care face completă lumini In noaptea de 16 Iulie stil vechiu (29 Iulie stil nou), se îm­plinesc nouă ani de când, in cu­prinsul orășelului Ecaterinenburg din posomorita Siberie, s’a con­sumat oribila şi zguduitoarea dramă în care au fost răpuşi, în condiţiuni­ de neuitat, ţarul Ni­­colae al Rusiei, soţia lui împă­­rtăteasa Alexandra, cele patru fiice ale lor, şi singurul băiat, plăpândul şi, nefericitul ţarevici Alexis. Una din cele mai serioase lu­crări apărute asupra crimei din casa Popof, lucrare care face, — cu metodă şi cu o remarcabilă disciplină juridică, — lumină în această chestiune, este ancheta judecătorului de instrucţie rus, Nicolae Sokoloff, fost pe lângă tribunalul din Omsk. Din această anchetă, care ne ajută să Înţelegem, limpede şi fără posibilitatea vreunui dubiu, in ce con­diţiuni s’a săvârşit o neomenie fără pereche, extragem datele de mai jos, date consem­nate in acte figurând în procese­­verbale judiciare, încheiate cu toate garanţiile de respect pen­tru adevăr. Ancheta judecătorului Sokoloff face să cadă definitiv toate le­gendele, înfăţişând faptele,— fi­nele din ele absolut necunoscute marelui­ public, — în toată cru­zimea lor profund impresio­nantă. „deschideţi poarta sa IASA FOSTUL. TAR!“ Datele generale se cunosc. Fa­milia imperială rusă fu ridicată, din­­ordinul lui Kornilof, la 21 Ma­rtie 1917, de la Ţarskoie şi dusă la Tobolsk. Ţarul Nicolae fu adus acolo, şi el,­ mai târziu. Suit în automobil şi urmând sa iasă din curtea palatului, ofi­ţerul de serviciu îi striga sen­tinelei : „Deschide poarta, să iasă totul Ţar !‘‘ împăratul şi ai săi, desigur, auziră aceste cuvinte, cari erau un avertisment şi o indicaţie pre­cisă asupra nouei situaţiuni cre­­eate de guvernul provizoriu, si­tuaţie care, modificându-se mai târziu, avea să devie din ce în ce mai rea, înconjuraţi de icoane şi de cărţi de rugăciuni, nefericiţii prizonieri avură să îndure, din primul moment, un regim care ar fi demoralizat până şi pe un om de condiţiune foarte redusă, — întâi la Tobolsk, păziţi de un detaşament de lethoni, în csga Ipa­niei. *3 CAPIVITATE PUNA DE UMILINŢE SI DE TORTURI MORALE Imppatul şi ai săi mâncau IA aceeaş masă cu servitorii, şi ci soldaţii din garda roşie, —'’cari-l păzeau, — neavând la masă nici cuţite nici furculiţe. Martori cari cunosc regimul ce se impusese familiei imperiale nu Se sfiesc sî c­rate textual, că „prizonierii e­­rau supuşi la groaznice tortul morale“ şi citează între altele ură­mătorul fapt: ■■ t j. Avdeef, unul din păzitorii roşii şedea la masă totodeauna cu ţi­­gara’n gură şi cu chipiul în capi. Cum mânca împreună cu fami­lia imperială, într'o zi, stând in­ masă cu farfuria dinainte, întin­­se mâna printre împărat şi împă­­răteasă, să-şi ia o bucată de car­­ne. Mişcându-se fără nici un fel de atenţiune, fără să bage mili­tar în seamă pe cei de lângă el Avdeef, punându-şi buca­ta dfe carne pe farfurie, îl lovi pe im­­­parat cu cotul în obraz... Nu e mai puţin caracteristic se cunoască deasemenea faptul că, de câte ori se duceau la toa­­letă cele patru mari ducese, — fete în 16 şi 22 ani, — soldaţii se luau după ele şi şedeau spri­jiniţi de uşe, adresându-le glu­me grosolane. . . GARDA ROŞIE, CARE JEFU­IEŞTE PE PRIZONIERI Rufăria, banii şi lucrurile ma­­runte i se fura­u de aceiaşi pă­zitori, cari n’aveau pentru ni­meni niciun fel de menajament. Captivitatea la. Ekaterinenburg în casa Ipatiei, departe de-a fi mai uşoară, fu plină de alte pri­vaţiuni şi de suferinţe cari mişcă adânc pe orice le află, suferinţe atestate şi confirmate chiar de autorii lor, în depoziţiile origi­­­ale făcute în instrucţia judi­ciară urmată la puţină vreme după asasinat. Să trecem peste aceste sfâşie­toare amănunte şi să ne oprim la oribilul fapt al uciderii, in Cu­prinsul unei odăi, la­ ora 2 din noapte, a unei întregi familii a­­tunci deşteptate din somn, fami­lie compusă din tată, mamă,­ pa­tru fete, un băiat bolnav și încă patru persoane, adu­se în aceeaș încăpere. Cum s’a săvârşit nedemnul asasinat — Declaraţiile celor ce au văzut şi au auzit TM Unu din bolşevicii din gardă, Victor Ianovici Buividi, declara : , Ji» noajrtea d­e 16 spre 17,Iulie, nu dormeam, fiinacă-mi era rău. Căutam să rwroir aer rece, când auzii câteva naiva nu rele, vreo 15 la număr, apoi câteva pocnituri izolate, trei sau patru, cari pă­­reau de revolver. Era după ora 3 noaptea. Salvele veneau din Cănă Ipatief. Intrai repede in o­­daia mea, de teamă să nu mă vadă­ sentinelele. Când fusei în­­năuntru, tovarășul meu de odae mă" întrebă": „Ai a­uzit .Am auzit’, i-ant’răstătina."-­- „Ai în-ZUlmr. - U» r. 9i tă­ctît&jjl Lă douăenei de minut» dnjiă aceea, auzii cum se deschideau S%i|S%i!SJSfÎS deacolo fără zgomot şi, după ce ocolea strada­, lua o direcţiune pe care n-o ştiu“. Cei cari au azuit detunăturile de armă, în acelaş loc şi la a­­ceeaş oră, sunt mulţi. Decla­ra­ţiile lor concordă într’un chip care nu mai lasă nicio umbră de îndoială, după cum sigur este că, puţin în urmă, un automobil încărcat şi acoperit cu pânză ie­şea din curtea casei. Atunci se comisese acolo crima. Afară, de mărturiile indirecte cari o stabilesc, sunt însă şi mărturii directe, ale oamenilor cari au luat parte la­ crimă. Strekotin, un membru al gărzii roşii, declară ca Iacob Tâm Tski, care comandă garda, după ce­ a dat ostia ei ecoale din som­n*.

Next