Universul, septembrie 1927 (Anul 45, nr. 202-227)

1927-09-15 / nr. 214

Tutela morală In faţa puroiului ţâşnit din ab­­cesele nenumăratelor fraude, o­­pinia publică se întreabă mai puţin : „Cum s’a putut găsi atâta spirit delictuos ?“ de cât se în­treabă : „Cum a putut el func­ţiona, în aşa deplină libertate? .Răspunsul este unul singur : insfin­cienţa îndrumării, suprave­­gherii şi controlului. Nu ne gândim la acţiunea im­pusă de legi şi regulamente. Con­­trolul acesta se face adesea în mod superficial, din cauza, „di­luării“ sentimentului datoriei, ca­­racter­istica epocii şi bine subli­niată de directorul general al c. f. r. in declaratiunile făcute pre­sei. Admitem că se va da o in­tensitate grabnică şi accentuată aparatului de control civil şi mi­litar. Credeţi că infecţia fraudei va dispare ? Iluzia ar fi prea îndrăzneaţă. Ea­, cel mult, ar su­feri o scădere. Altceva trebue, pentru a ajunge la purificarea cerută de îndoitul interes mate­rial şi moral, de a cruţa banul public şi de a menţine prestigiul organismului public. Răul trebue combătut dela­ origină. Numai aşa se va obţine rezultatul com­plet. Origina răului stă în izolarea spirituală a elementelor menite să se afle continuu într’o legă­tură strânsă, în dezinteresarea ce saşează între celulele erarhi­­ce, îndată ce coheziunea impli­cată de exerciţiul serviciului s’a suspendat, în lipsă de tutelă morală, ce trebue să se mani­feste dinspre vârful piramidei în spre baza oricărei colectivităţi cu caracter public. Era o vreme când comandanţii de unităţi militare considerau ca o datorie elementară să cunoască — expresia este vulgară dar pla­stică — şi măselele din gura ce­lor în subordine. Pentru aceasta, cercetări permanente şi discrete, care informează fără să jigneas­că , contact familiar, care nu se poate să nu descopere şi părţile rele alături de cele bune ; ochii deschişi asupra evoluţiei nu nu­mai profesionale, dar şi sociale a nouilor intraţi în carieră, cu în­drumări imediate pentru a retuşa apucături riscante, cu încurajări în direcţiunile sănătoase; o a doua familie, mai largă, în care rudenia o stabileau legăturile camaradereşti, cu drepturile şi o­­bligaţiunile derivate din erarhie şi colegialitate, deopotrivă inte­resate la intangibilitatea presti­giului personal şi profesional. De­sigur, cunoaştem multe ca­zuri, unde această salutară tradi­ţie se păstrează, dar nu se va putea nega, că în general ea este în scădere. Şi aceasta, toc­mai atunci când acţiunea de pre­venire şi înfrânare trebue să în­registreze o accentuare excepţio­nală, din două consideraţiuni. Pe de o parte, „psihoza1*, „ne­vroza", sau mai simplu slăbirea, resorturilor morale, rezultată din zguduirea marelui război şi în­registrată pe o scară largă, sub diferite forme şi grade. Pe de altă parte, din nevoile efectivului sa­u din neprevederi regretabile, încredinţarea postu­rilor de manipulanţi de bani, va­lori, materiale, fie în mâinile­­u­­nor tineri neexperimentaţi, risi­piţi în toate părţile ţării, depar­te de familii şi scăpaţi astfel de sub vegherea, atât de necesară la începutul carierei, fie în mâi­nile unor elemente impuse de îm-­­ prejurările războiului prea repe­de în raport cu pregătirea lor intelectuală şi stocială. In asemenea împrejurări, cas­cada de ispite presărate la tot pasul, spiritul de îmbogăţire re­pede şi uşoară, anemia discernă­mântului just între permis şi ne­­permis nu pot găsi un dig mai efectiv decât în tutela morală a celor pe cari situaţia îi pune in măsură şi experienţa le dă pu­tinţa să îndrumeze, să reţie, să repare. Cine s’ar încumeta să susţină că n’am fi avut mai puţine fraude, mai puţini sinucişi, mai puţini condamnaţi, dacă contro­lul material, dovedit uneori ne- i serios şi adeseori necomplet, n’ar­­ fi constituit adesea singura nă­­­­dejde pentru asigurarea onesti­­t­­atii, şi, dinpotrivă, s’ar fi sta-­­ bilit pretutindeni o adâncă cu­noaştere a condiţiunilor de viaţă, a marginilor îngăduite de reali­tate şi posibilitate, a exceselor suspecte, susceptibile să n’ajungă la catastrofă, dacă sunt la timp reprimate ? Acelaş lucru se poate spune despre atâtea servicii civile, unde­­ se constată că s’au săvârşit ! fraude enorme, fără ca superio- I rităţile enarhice să se fi îngrijat I nici de cheltuelile exagerate a­le­­ aşezămintelor păgubite, nici de alt autorilor delictelor^ lăsând să­­ meargă totul într'un ritm orien­tal, unde numai întâmplarea mai poate sluji la ceva ? Exemplaritatea sperată dela acţiunile judiciare şi dela pedep­sele eventuale nu va avea nici odată — s’a dovedit — eficaci­tatea înfrânării preventive con­stituite de o mai conştientă mai inimoasă îndeplinire a ro­lului de șef, mai mare sau mai mic, legat de răspunderi egale cu prestigiul său. — m. m. — Și FILME într’un oraș din Transilvania. — Elegant magazin de mode ! Să intrăm. Tot trebue să-mi iau pălărie de iarnă. _ — Da, dar nu văd nimic deo­sebit. — A, ai rămas îndărăt cu in­formațiile ! Nu se pune nici­o­­dată la vitrină ceea ce este mai frumos. Teama de copiat. In ma­terie de pălării, există o distinc­ţie profundă între noi şi voi. Un bărbat, când intră în prăvălie, zice : „Dă-mi o pălărie cum ai vândut prietenului Iesulescu11. O femee, când cere pălărie, adao­gă în mod obligatoriu : „Să nu care cumva să semene cu alta din oraş, din ţară, sau din Eu­ropa !’­ Odată acordul stabilit, intră în magazin. O tânără cu talia fină, cu ochi pătrunzători, cu părul negr­u, tuns și adus insi­nuant pe frunte, cu liziera rochii la nivelul jartieră și cu un pi­cior par’că scos atunci dintr un strung ideal, ca să fie introdus întriun ciorap de mătase fină, se oferă imediat să servească, punând la contribuţie un glas mlădios, un zâmbet discret, o în­demânare plină de agerime. Pă­lăriile de la vitrină şi din maga­zin îşi fac datoria obicinuită şi trec de pe suliţele cu cască de catifea pe capul clientei, ame­ţită de atâtea piruiete în faţa oglinzii. In sfârşit, o pălărie este de­clarată admisă la concurs. Pe când tânăra o împachetează, clienta o admiră : ^ — Frumoasă fată ! '. — Sunt văduvă. Răspuns scurt dar politicos, urmat de o reculegere impresio­nantă. — De când ? — Numai trei luni am trăit împreună. Înduioşată, clienta compăti­meşte tinereţea isbită atât de­­crud. — Câţi ani avea ? Eu 18, el 23. * e— Bolnav ? I— Nu. S-a înecat. r— Teribil! _ A murit, sărind să mă scape pe mine, care căzusem în râu şi era să mă înnec. Hârtia subțire fâşie în jurul pălăriei. E singurul zgomot ce se mai aude. Tânăra întinde pache­tul şi stăpânind un clocot de durere, șoptește cu ochii în jos : — Să nu mai vorbim de el !... Seara, când se închid prăvă­liile, legiunea de vânzătoare i­­nnundă trotuarele. Ciripirile lor încântă urechia. Și mai toate au ceva de spus unui tânăr, cu haina strânsă pe corp, cu panta­lonii largi cât un sac, cu capul gol, adesea și pe afară și pe dinăuntru. Ce timbru face pe clienta de adineauri să se oprească, ia drum de la hotel la restaurant 0 cascadă de râsete, al căror sunet, nu-i este necunoscut! — Ea e ! — Nu se poate ! răspunde el. N’o vezi, că este cu unul ? — Ea este ! — Imposibil... Prea mare dis­poziţie !... cum o strânge de braţ !... — Şi ea dă ochii peste cap ! Vesela pereche s-a apropiat. Negrul ei, de sus până jos, contrastează cu fistichiul îm­brăcămintei lui- Şi când trece pe lângă ei, tânăra scutură ple­tele lucioase, înnalţă bărbia cu gropiţă, descoperind în întregi­me un gât de statuă şi fă­ră să întrerupă trilurile râsului, le serveşte un lung şi apăsat: — Bună-sea-a-a-ra ! Avea dreptate ea . — Să nu mai vorbim de el ! Don Jose x V. 1 Expulzaţi din Franţa Paris, 13 (Rador). — Ziarele anunţă că aseară au fost a­­restaţi şi expulzaţi din Fran­ţa secretarul şi casierul Aso­ciaţiei emigraţilor basarabeni. -□ * □­ Regele Angliei a vândut flori la o ser­bare de binefacere _____ A Londra, 12 (Rador . — Regele George, regina, ducele de York și ducesa au luat parte Sâmbătă, la serbarea de binefacere, dată la Balmoral-Castle. Timp de tr­ei ore, regele Geor­ge a vândut flori publcului. Florile au fost aduse din grădi­nile regale de la Sandringham și Windsor. In tot timpul serbării regele a fost foarte bine dispus. Beneficiul serbării va servi sco­purilor de binefacere ale societă­ții „Crathie Parish Hall". * ■ X Prin chestiunea „optanţilor“ se pune in discuţie tratata­ de la Trianon Geneva, 12.­­ „Journal de Généve“ a publicat Duminică, informaţia, că întreg consiliul Ligii s-ar fi întrunit Sâmbătă după amiază, într'o şedinţă se­cretă, în care a fost discutat li­tigiul româno-unigar şi, după informaţia ziarului, consiliul ar fi însărcinat comisiunea juri­dică să-şi dea avizul. TARAGANIREA AR DAUNA PRESTIGIULUI LIGII Geneva, 12. — Consi­liul de trei, însărcinat cu rezolvarea chestiu­ne! cpntanţiior unguri, s’a întrunit de două, sau trei ori. D. Chamberlain şi-a exprimat dorința, ca soluția să fie dată mai curând, orice tărăgă­­nire dăunând ivesti­­giulu­i Ligii. Față de această in­tervenție a d-lui Cham­berlain, se crede, că în chiar casissa­ acestei săptămâni, consiliul se va rosti.* Paris, 13 (Nádor). — „Petit Parisiien*1 anun­țând că este posibil ca chestiunea optanţilor unguri să fie supusă examinării unei comi­­siuni de jurişti, relevă imposibilitatea unei a­­semenea soluţii. In primul rând, fiind­că consiliul Ligii Naţi­unilor s-a pronunţat in trecuta sesiune, şi in unanimitate a respins soluţia instituirii unei comisiuni juridice şi ar reveroi aşa­dar asu­pra unuii lucru jude­cat. In al doilea râs vâf, consiliul Ligii Nafius’i­ Bor ar face astfel jocul guvernului ungar, al cărui scop este să pu­nă din nou în discuţie tratatul de pace sleia Trianon. Chestiunea optanjilor depăşeşte cadrul unui litigiu ro­­mâno-ungar şi intere­sează toate statele succesorale. Dacă ar triumfa la Geneva te­za Budapestei, ar în­semna că în toate ţă­rile se pot constitui proprietăţi străine, e­­tern intangibile, pe ca­re chiar într’un viitor cât de îndepărtat, nu le-ar putea ati­nge* vre-o expropriere. Geneva, 13 (Rador). — Zia­rele au anunţat numirea li­nei comisiuni de jurişti de că­tre comitetul de trei al consi­liului Ligii Naţiunilor, însăr­cinat cu examin­ea chestiu­­nei optanţilor unguri. Corespondentul agenţiei „Rador“ află, că nu este vor­ba de o comisiune acceptată de Ungaria, sau de România, ci de un act intern al comitetu­lui, care înainte de a-și depu­ne raportul în această aface­re, a voit să aibă anumite lă­muriri de ordin juridic. * Nici e atingere tratatnlnidelaTrianoD Paris, 13 (Rador). —„Maten“ anunţă din Geneva că miniştrii de externe ai Micei înţe­legeri au decis să înceapă o acţiune pen­tru a demonstra imposibilitatea de a se adu­ce vre-o atingere tratatului de la Trianon, pentru menţinerea căruia vor­­face toate sforțările. Coaliţia guvernamentală a avut succes în alegerile din Iugoslavia Belgrad, 12. — Alegerile de om­ pentru Scupcină, s'au petrecut relativ liniştit şi fără tulburări însemnate. SITUAŢIA PARTIDELOR Contrar tuturor aşteptărilor şi cu toată desbinarea din sânul lui, partidul radical (partidul altă dată sub şefia lui Pask­i) şi-a putut păstra poziţiile. De asemeni, succesul final al democraţilor a surprins. Nouilor partide din provinciile alipite, nu li s'a schimbat preis mult situatia. , In toate părţile însă a isbit ma­rea indiferenţă a cetăţenilor faţă de alegeri, atât de mare indife­­­renţă, încât în unele locuri au votat numai 50 la sută din nu­mărul alegătorilor. SITUAŢIA PE PROVINCII Cele două mandate din Bel­grad au fost obţinute de un radi­cal şi un democrat. La Zagreb, au fost aleşi doi federal­işti croaţi, contra candi­daţilor din partidul agrarian­­croat (radicişti). La Ljubliana a învins Pribicie­­vici, contra candidatului lui Ko­­rosetz; acesta însă a ieşit învin­gător în restul judeţului. REZULTATELE Azi după amiază, au fost co­municate următoarele rezultate :­­ Radicali, 112 mandate,­­din care doi maghiari, cari vor intra în clubul radical). Democraţi (nuanţa Davidovici), 61 mandate. . Mahomedani (cu Spatiu), 18 mandate (Democraţii şi mahome­danii au luptat uniţi). Partidul popular sloven (Ito­­rosetz), 21 mandate. Democraţi independenţi (Pri­­bicievici), 23. Part. ţărănesc croat (Rădici),­­ 60. I Partidul ţărănesc sârb, 9. I Germani, 6. Federealiş­ti croaţi, 2. Federalişti muntenegreni, 1. Partid, ţărănesc sloven 1. (A­­ceştia doi din urmă intră în clu­bul lui Rădici). Români 1. DAR NU-I SIGURA COALIŢIA Rezultatul este, deci, favora­bil coaliţiei guvernamentale de până acuma, compusă din ra­dicali şi democraţii lui Pribi­­cievici. Raporturile între aceste două partide sunt însă destul de în­cordate, aşa că se crede, că se va produce o ruptură în coali­ţie. In orice caz, desvoltarea si­tuaţiei politicei viitoare depindde de uniunea democratică, cu­­le 79 mandate ale ei. DESCHIDEREA SCUPCINEI Scupcita va fi deschisă la 15 octombrie şi o clarificare a si­tuaţiei nu prea se prevede până at câteva zile înaintea deschi­­derei. Compunerea nouă a Scupci­­tei a lăsat să dispară un nu­­măr de politiciani cu importan­ţă. Aşa, nu a fost reales radica­­lul Trifcovîci, deasemeni, lip­seşte dintre deputaţi fostul fruntaş al sârbilor din Banat şi fostul ministru dr. Miletici. Dr. Trumbici şi-a salvat man­datul. RĂDICI ŞI-A SALVAT MAN­DATUL Rădici a putut, graţie sistemu­­ui electoral, să-şi păstreze nudă. ■ul mandatelor, partidul său a pierdut însă un număr mare de voturi faţă de alegerile trecute. Mandatele Belgradului au fost atribuite d-lor Maximovici, radi­­cal, fost ministru al internelor şi Davidovici, şeful partidului de­mocraţi amândoi aparţinând gu­vernului. Aniversarea bătăliei dela Marea CUVÂNTAREA D-LUI PAIN­LEVÉ Cu Paris, 13. (Rador). — Cu deosebită solemnitate, s’a ce­lebrat ori la Meaux, sub pre­­sidenţia d-lui Painlevé, a 13-a aniversare a bătăliei dela Marna. Au asistat şi numeroşi re­prezentanţi ai Corpului di­plomatic. D-l Painlevé a ţinut un dis­curs, arătând puritatea mo­rală a acestei victorii, care a însemnat o reacţiune eroică împotriva năvălitorilor. A reamintit, că încă din 1925, Franţa a propus protocolul din Geneva, garantând arbi­trajul internaţional obligato­riu, siguranţa şi dezarmarea. Şi de atunci a încurajat sta­tornic acordurile dintre na­ţiuni. -------------x m %------------­ mmamammmmmmmmmam Ktiamumaammmmmmm La Constantine^©! an ars 159 case Constantinopol, 12 (Rador).­­ — Un incendiu, izbucnit în­­ piața chiristigiilor, a distrus 159 case. Intre altele, a fost distrusă clădirea vămii. Pagubele trec de un milion lire turcești. .'■■M-m- ■■ •• Ofiţeri italieni la Câmpina Câmpina, 12 Sept. Au sosit azi aci 4 ofiţeri italieni sub conducerea d-lui Terţiani, de la şcoala superioară de răs­­boi din Torino. Oaspeţii au vizitat rafineria şi schela soc. „Steaua Română“. Pretutindeni, li s-au dat expli­caţiile necesare de către d. gen. Biinescu. Ofiţerii italieni au venit în­­tovăr­âşiţi de d. lt. col.’Niculescu- Colin, din marele stat major şi de d. căpitan Nicu Dragor,sir, de la marele stat major. La prânz, s’a servit o masa în­tregului grup, la restaurantul „Flora”. -----Q , n-----------------------­ Cutremur pe litoralul Marii Negre Paris, 13. (Rador). — Din Moscova, se anunță că pe li­toralul Mării Negre, s’a pro­dus în noaptea de Duminică spre Luni un violent cutre­mur. La Sebastopol câteva case s’au dărâmat. Numeroase clă­diri au suferit avarii serioa­se. Se semnalează și câteva victime. Se modifică organizaţia armatei britanice Londra, 12 (Rador). — Depar­tamentul războiului publică un memorand, cuprinzând nouile modificări, cari vor fi aduse or­ganizaţiei armatei britanice. A­­­­ceste modificări sunt provocate­­ de importanta dezvoltare a şti­inţei militare din ultimul timp. Prin nouile modificări se urmă­reşte, în primul rând, concen­trarea responsabilităţilor. Nouile modificări vor intra în vigoare la 1 Octombie 1927. ------------o □ o-----------­ împotriva lui Rothermere MARI ÎNTRUNIRI DE PROTES­TARE IN CEHOLOVACIA Praga, 12.— Fiul ■preşedinte­lui Masaryk, Jean Masaryk, secretar de legaţie la Londra, organizează, cu ajutorul mi­nistrului cultelor Hodja şi pri­marului oraşului Bratislava, Belaia, o acţiune de protest contra acfiunei lordului Rot­­hermere-Sâmbătă și Duminică, au a­­vut loc mari întruniri de pro­test in toată Slovacia contra lui Rothermere.­­ Inundaţiile In Basarabia Şcoala noua din Romanovca, după asaltul pslooaelor iConlUuiare* ta pagna U-*kJ& MOARTEA i VIITORULUI AUREL VLAICU — De vorbă cu un martor Ia tragicul sfârșit al aviatorului.­­ Parastasul. — Cuvântările. — Natura trimite ia comemorare avioanele ei, vulturii — Duminică, s’a făcut cu un fast deosebit, comemorarea a 14 ani dela moartea primului inventa­­tor-aviator român, Aurel Vlaicu, căzut d­e aeroplanul său, pe pla­toul de la Băneşti, in apropiere de Câmpina. Comemorarea s-a făcut din iniţiativa comitetului aeroclubului local, în frunte cu d-nii M. Păltineanu, preşedinte, maior D. Oancea, avocat Victor Rădulescu, primarul oraşului, şi a aeroclubului de Albastru din Bucureşti, de sub preşidenţia d-lui Temistocle Alexandrescu. Dimineaţa, la orele 8 jum., au fost primiţi la gară delegaţii a­­erocluburilor din ţară, cu cari au venit şi d-na Vlaicu, mama avia­torului, Ion Vlaicu, fratele şi Ton I­ma Crapciova, vărul. La ora 9, a început transporta­rea cu automobilele, a tuturor celor prezenţi,, la Băneşti, pe lo­cul numit „La Cruce“, unde în ziua de 31 August st. v. 1913, avi­atorul şi-a găsit sfârşitul. Locul fatal se află la 5 k­m. depărtare de oraşul Câmpina, în partea de sud a comunei Băneşti şi în imediata apropiere a şose­lei naţionale, scuzând absenţa de la solemnitate a d-lui prefect de Prahova, spu­ne printre altele, că aviatorul Aurel “Vlaicu a găsit în oficiali­tate sprijin pentru opera sa şi închee­erea slăvind amintirea a­­via­torului. D. maior D. OANCEA, unul dintre principalii iniţiatori ai co­memorării într-o însufleţită cu­­­vântare arată importanţa come­morării neuitatului sburător, pentru neamul românesc, şi se întreabă, pentru ce planurile a­­vionului lui Vlaicu sunt părăsite de atâta vreme. Dacă se întâmplă să murim încercând atâtea a­­vioane de tip străin, de ce să nu - i . A al lui Vlaicu,­ale cărui planuri suntem datori să le căutăm şi să le studiem. Roagă presa să intervină şi cere guvernanţilor să creeze un „fond al avionului Aurel Vlaicu". Memoriei marelui aviator nu-i trebue fete triste, ci avionul său pare să ducă faima lui şi a ţării, peste hotare. Un aviator român în sbor pes­te ocean cu un avion românesc tip Vlaicu, acesta să fie visul fie­cărui român. Ca urmare a cuvântării d-lui maior Oancea, d. Gh. Bărbules­­cu, industriaş din Ploeşti, sub­scrie imediat suma de 20.000 lei pentru „fondul avionului Aurel Vlaicu ”. căp. aviator Al. Bibescu, se­cretarul general al aeroclubului de Albastru, prezintă mulţimii familia marelui aviator. D. GH. BARBULESCU, indus­triaş din Ploeşti, preaslăveşte me­moria marelui Aurel Vlaicu. UN BUST AL LUI VLAICU D. maior BERTEA, în numele aviaţiei militare şi al asociaţiei române de propagandă aviatică, aduce prinos de recunoştinţă lui Vlaicu, cu care a fost prieten şi coleg de sbor. Donează 20.000 lei, din partea aviaţiei române, pentru ridicarea unui bust lui Aurel Vlaicu, pe locul unde se află „Crucea". Acestei sume i se mai adaugă spune d-sa, 20.000 lei strânşi de cetăţenii câmpineni, în frunte cu d. Al. Scripcă şi mai trebue 20.000 lei pentru ca bustul în bronz, care costă 60.000 lei, să fie ridicat. Face apel pentru comple-, tarea sumei ce mai lipseşte. In legătură cu avionul lui Vlai­cu, spune, că d-sa a găsit la un gipsar din Bucureşti, motorul şi Un sătean, martor ocular al accidentului,—povesteşte Pentru a reîmprospăta împre- | nuit că s’a întâmplat ceva şi că tururile, în cari Aurel Vlaicu şi-a avionul vrea să coboare. golji­ elei] Ulii LCLUlul bel OlUU de vorbă cu unul dintre sătenii cari au sosit cei dintâi, la locul nenorocirii, după căderea apara­tului. Am găsit pe săteanul Ion Cazan Dragomir, agricultor din comuna Bănești, a cărui casă se află la câteva sute de metri de­părtare de „Cruce“. Iată ce spu­ne săteanul: „Cu 2 zile înainte, venisem din Bulgaria. Sâmbătă 31 August st. v. 1913, între orele 4—5, şedeam în bătătură, când am auzit uru­itul unui motor pe sus. Ghicind că trebue să fie vre­un aeroplan, m’am uitat spre cer. Dinspre Ploeşti, venea în direcţia şoselei naţionale, un avion falnic ca, un vultur. Il priveam cum venea şi mă minunam. Sbura la o înăl­ţime de 3—400 metri. „Deodată, avionul a făcut o mişcare spre stânga. Apoi s’a în­clinat în aceeaşi parte. Am bă­„Incercând să ia din nou direc­­ţia bună, avionul a mai sburat o o bucată de drum, trecând din dreapta şoselei, cum mergea spre Carpaţi, în stânga. In timpul a­­cesta, s’a auzit o detunătură pu- t termică sus şi imediat avionul a căzut drept, în jos, cu o iuţeală vertiginoasă. M’am repezit numai decât la locul unde căzuse. Aco­lo, am găsit aparatul complet sfărâmat. Vlaicu se afla jumă­tate strivit sub motorul avionu­lui, care se îngropase în pământ. Picioarele nenorocitului aviator erau sfărâmate. „Au mai venit după aceea şi alţi săteni. Unul dintre ei i-a­ căutat pulsul. Vlaicu era mort. Ne-am scos toţi căciulile şi ne-am făcut cruce. „Apoi, au sosit nişte domni cu automobilele şi reprezentanţii au­­torităţilor“, închei săteanul, ră­mânând pe gânduri. AUREL VLAICU Parastasul. Asistenţa. Cuvântările Cu toa­tă vremea nouroasă şi bura de ploaie care căzuse dimi­neaţă, până la ora 10 jum, când s’a început parastasul, s’au adu­nat la „Crucea“ lui Vlaicu câte­va mii de cetăţeni din Câmpina şi comunele de prin împrejurimi. La „Crucea­, s’au depus multe jerbe de flori. Aeroclubul Regal Român, aeroclubul „Albastru" din Bucureşti şi Asociaţia func­ţionarilor comerciali din Câmpi­na, a­u depus câte o frumoasă co­­roană-Parastasul a fost oficiat de un sobor de preoţi, în m­unte cu pro­­toereul I. Opriş, din Breaza, preoţii Abramescu, din Bucureşti, Martinescu, I. Buzeţeanu, Chi­­rică, I. Popescu, Voiculescu, Al. Popescu-Poiana, şi Popescu-Ur­­leta. Răspunsurile au fost date de corul Ateneului „B. P. Haş­­deu1* din Câmpina, condus de d. profesor Gh. Ionescu. Slujba religioasă a impresio­nat mult publicul, asistenţa Din numeroasa asistenţă, am remarcat: familia aviatorului d-na Ana Vlaicu, mamă, Ion Vlaicu, frate, Tom­a Cranciova, văr, veniţi de la Binţiţi-Orăştie , d-nii gen. Rudeanu, inspectorul general al aviaţiei, prinţul Valen­tin Bibescu, gen. I. Manolescu, preşedintele Caselor Naţionale, maior Peneş, maior Bertea, căpi­tan Al. Bibescu, Temistocle Ale­xandrescu, lt, aviator Atanase Georgescu, Filip Mihail,din Bu­cureşti, împreună cu 20 membri ai aeroclubului „Albastru“ ; Gh. Ştefănescu, pretor, avocat Victor Rădulescu, primarul oraşului Câmpina, M. Păltineanu, preşe­dintele aeroclubului local, maior D. Oancea, Ionel Ionescu, ajutor de primar, C. Barbacioru inginer, fost senator, N. Atanasiu, şeful siguranţei locale, C. Enăchescu, poliţai, Anghel Rădulescu, C. Drăghici, primarul comunei Buş­­tenari, M. Predescu, primarul co­munei Telega, N. Popescu, pri­marul comunei Poiana, avocat P. Vrăbiescu, avocat N. Davidescu, profesor St. Constantin, judecă­tor N. Rădulescu, C. N. Mihăiles­­cu, Conemy, etc. etc. Societatea culturală - sportivă „Principesa Ileana“ și societatea vânătorilor „Cerbul" din Câm­pina, au participat cu drapelele. O foarte frumoasă impresie a fă­cut grupul elevelor „Casei Naţio­nale“ din Breaza, îmbrăcate toate în frumoase costume naţionale şi ducând fiecare braţe de flori pentru crucea lui Vlaicu. CUVÂNTĂRILE După parastas, s-au ţinut cu­vântări. Preotul AVRAMESCU de la bi­serica Kreţulescu din Bucureşti, vorbind despre Aurel Vlaicu, a arătat frumoasele lui merite, spu­nând­ că a fost un mare român şi un neîntrecut patriot. Curajul său este cel mai bun exemplu pentru generaţiile de azi şi cele viitoare. D. GH. STEFANESCU, pretor.

Next