Universul, octombrie 1927 (Anul 45, nr. 228-254)

1927-10-01 / nr. 228

Anni­m.—Nr. 228 Sâmbătă 1 Octombrie 2027 Solidaritatea latină . Primim în fara noastră, cu o deosebită satisfacţie pe­­reprezentanţii presei latine, întâi fiindcă ne bucură şi socotim bine venită orice manifestaţiune de solidari­tate latină şi în al doilea rând fiindcă această vizită ,va da­ fraţilor noştri de sânge din lumea întreagă prilejul de a cunoaşte mai bine Ro­mânia şi­ poporul ei. De­oarece am fost prin vi­tregia vremurilor copilul nă­păstuit al marei familii lati­ne, nar a putut în trecut da măsura întreagă a geniului rasei noastre comune. Dar cunoscându-ne mai de aproa­pe, reprezentanţii presei la­tine vor putea să se convin­­­gă prin ei înşişi de posibili- I tăţile viitoare alei poporului nostru şi vor constata astfel că suntem demni şi de­ origi­na noastră ilustră şi de civi­­lizafiunile glorioasa­ cu cari latinitatea a îmbogăţit ome­nirea. " De­sigur, rasa latină n'a spus încă în lume ultimul ei cuvânt- Viitorul ei e plin de speranţe- De la însuşirile caracteristice ale geniului ei, omenirea poate aştepta încă însemnate cuceriri intelec­tuale şi mari realizări artis­tice, iar solidarizarea sforţă­rilor ei prin presă va sluji puternic idealurile comune ale latinităţii. L G. DUCA Ministru de Interne al României Cele dintâi ziare româneşti ! Peste doi ani românii vor pu­­tea sărbători centenarul presei loa. In adevăr, în Martie 1829, a a­­părut cel dintâi ziar in Muntenia; în Iunie 1829, cel d’intâi ziar în Moldova. Principatele se găseau atunci sub ocupaji­unea rusă și genera­lul Kiselef, guvernatorul pleni­potenţiar, avea nevoe de o pu­­blicaţiune periodică ca să poată să aducă la cunoştinţă hotărîrea autorităţii superioare. Două buni patrioţi, I. Heliade, în Bucureşti Şi G. Asaki,­­în Iaşi..., au prins pri­­lejul acesta şi au oferit serviciile lor cu condiţia să fie autorizaţi ca să publice în acelaş timp un 7,iar de două ori pe lună şi mai târziu o revistă literară. Intenţia lor patriot­ei se des­prinde chiar din titlurile propu­se, ,Curierul românesc’’ (în Mun­tenia), „Albina românească“ (în Moldova). Comandantul rus a a­­probat aceste titluri şi ziaristica română a început. Au apărut la început simple te­legrame din străinătate şi din ce­lălalt principat, apoi relaţii şi l­a. Supra evenimentelor din ţară , se adaogă un foileton literar, mai târziu discuţii şi polemici, în ju­rul literaturii a vieţii sociale, po­litice etc. Românii din Ardeal, cari erau atunci supuşi austriac­, au iz­butit în 1837 să aibă şi ei ziarul lor : „Gazeta Transilvaniei”. Aceste trei ziare sunt strămoşii presei actuale. „Curierul’’ şi „Albina" au trăit până în anul 1848„Gazeta Transilvaniei”, du­pă diferite transformări, conti­nuă să apară şi în zilele noastră Oricât de mare ar fi progresul realizat de jurnalismul nostru, mai cu seamă în ultimii douăzeci de ani, trebue totdeauna să tra­tăm cu respect pe aceşti înain­taşi, care au tras cele dintâi braz­de în domeniul presei. G. Adamescu MAURICE DE WALEFFE (le Journal et Paris-Midi) • PAUL DECORVET (la Gazette de Lausanne) EMILIA CARDONA 0a Gazette dai Popoio) m UNIVERSUL C’est avec une particuliére satisfaction que nous saluons chez nous les représentants de la presse latine-En premier lieu, parce que nous considérons comme bi­en venue toute manifestation de solidarité latine et que nous nous en réjouissons ; et puis, parce que cette visite offrira â nos fréres consan­­guins du monde entier l’occa­­sion de micux connaître la Roumanie et son peuple. Et puisque la dureté des temps fit de nous 1’enfant, si peu favorisé. de la grande fa­milie latine, nous n’avons pas pu dans le passé donner l’en­­tiére mesure du génié de no­­tre race commune. En nous connaissant de plus prés, les représentants de la presse latine pourront se con­­vaincre par eux-mémes des I futures possibilités de notre peuple et coustater de la sor­té que nous sommes dignes I et de notre illustre origine et I des civilisations glorieuses I dönt la latinité a enrichi l’hu­­■ manité 11 est certain que la I race latine n a pas encore du I son dernier mot. I Son avenir est plein d’espé­­rances-i Des qualités caractéristi­­ques de son génié, l’humanité j peut eqcore escompter d’im­­, portantes conquétes intellec­­j tuelles. et de grandes réali- I sations artistiques. tandis que la solidarité de ses efforts par la presse serviront puissam­­ment les idéals communs de la latinité. I. G- Duca Ministre de l’íntérieur de Roumanie La Solidarité latine ÍVira latinii! Les Latin sY Opt sute de ani în şir sau a­­bătut asupra pământului româ­nesc barbarii. Opt sute de ani în şir au venit, în puhoaie, toate navalele azia­­tice, go (ii şi hună, gepizii şi ava­rii, slavii şi bulgarii, maghiarii şi peceneghii, cumanii şi tătarii. Ş' în urma tuturor de peste Du­năre, turcii. Opt sute de ani în şir urmaşii celei de a 13*a le­giuni romane au stat de veghe şi cu pieptul lor de oţel au oprit invaziile şi au apărat vatra. Columna lui Traian şi Tabela lui Peutinger arată cărările stră. bătute de latini pentru ca să cu­prindă (ara care este România de astăzi; ele spun epopeea şi vite­jia celor cari sau apărat şi au murit şi vitejia celor cari au ata­cat şi au învins. Şi mărinimia împăratului Traian şi mintoşia lui şi neînfrânta lui hotărîre sunt in istorie, iar poporul zămislit din cucerirea Daciei poartă toate virtu(ile marelui împărat şi ale poporului nobil. Poporul român este la fel: generos, blând, vi - teaz şi harnic. Cu drept cuvânt, dar, vin către el astăzi, ca în casa unui membru al rnarei fa­milii, reprezentanţii presei latine din lumea toată. Timp de opt secple au venit peste neamul nostru barbarii. Azi ne vin neamurile. Sentinela pierdută, aşezată de împăratul Traian pe pământul din stânga Dunărei, şi-a îndepli­nit menirea de-alungul veacurilor. Nici o năvală n’a clintit-o dela da­torie, nici o primejdie n'a înge­­nunchiat-o, nici o ispită n‘a în­­străinat.o. A rămas credincioasa fiică a Romei, i-a vorbit graiul şi i-a urmat civilizaţia. Vin latinii 1 Să ieşim înaintea fraţilor şi confraţilor, după datina neamu­lui, cu pâine şi cu sare. La graniţa ţărei, acolo unde începe România cea Mare, Sen­tinela latină să salute Pe fraţii de pretutindeni, cu onorurile de­cernate celor ne peritori. Fiindcă aceştia sunt din ginta despre care. Vasile Alexandri a spus că: „E REGINA INTRE-ALE LUMEl GINTE MARI Şl POARTA'N FRUNTE-O STEA DIVINA LU. CIND PRIN T1MPU SECU­LARI”. CONSTANTIN BACAI»BAŞA Huit cents «uns de suite le» bar bares se shut abattus sur la térré reumáimé. Huit oents ans de «uite ont fait irruption par torrents, Rou­tes les invasions asiatiques, l.es Goths et les LbunS. les Gépídes et les Avares, les Slaves et les Bulge rés, les Magyars et les Petchemegues, les K um ans et les Ta tars. De A la suite de tons, de par dqlâ le Danube, les Turcs. Huit oents ans de suite les descendants de la 13-érne légiem romáimé sont demeuijés au guet et de leur poitrine coffn­­me cuirasa« ont arrété ces in­vasions et defend« leur foyer-La cokrame de Trajan et la Carte de Peutinger nous in­­diquemt les sen tiers que d umani parcourir les Latins pour occu­­per les pays que comprend la Roumanie de nos jours; oes vestiges nous raoo atent l’épo­­pée et la vail Lamce de ceus qui se sont déíendus et qui so/nt mort®, et aussi la vaillemoe de ceux qui ont atiaqué et qui ont vaimeu. La mapmanimiié de l’empereur Trajan et sa sürges­se, ainsi que son indompfeble énergie s’étaJent tout au long dans l’Histoire. et le Pevuple issu de la conquéte de la Da­cie porte en lui toutes lea ver­tu® du Grand Empereur, et «de son noble peuple. Le peuple j reumáin est parei! : géméreux, doux, brave et laborîeuac. Cest done â juste titre qn’au­­jmurd’hui vi era neant vers lui. comme dans la maison d'un membre de La grande familie, les rep résen tanla de la presse latine du monde entier. Durant huit siécles les ban­­bares sont venus euvahir notre peuple. Aujourd’huá vieanant á nous nos parents. Sent! nolle losntaime, postáé par l’Empereur Trajan sur la térré de la rive gauche du Da­nube, alike a accompli sa mis­sion le long des siéeles. Aucune incursion n’a pu Tébraniler ni la faire fail!ir á son devoir, nul danger n'a pu lui faire cour­­ber Ies genoux, nuLle tentation la séduire. Elle est demeurée fill« fidél« da Rome, dönt ©lie a parié la langu© ©t oontinué la civilisa­tion. Les Latins viemnemt t Allons au devont de nos fib­res et de nos ootnfréres. seien la tradition du people, ein leur of fr ant le pain et le sei. A la fomtiére du pays, Iá oü commence de Grande Rouma­­nde, la Sent ln eile Latine devra saluer ses fréres de partout a­­vec Ies honneurs dus aux iim­­mortels. Et cela parce qu'ils font partié de la race dönt no­tre poéta Basile Alecsondn a dit que : „Elle est reine parmi lea grandcs races du monde et porte au front une étoile divi­ne, brilflanst a travers les sié­­oles“. CONSTANTIN BACALBA?A Geniul latin s-a manifestat tot­deauna ca o forţă creatoare pusă în serviciul civilizaţiei. El a dat impuls progresului şi a adus servicii imense umani­­tăţei în domeniul ideilor şi al realizărilor. Roma a ştiut să cucerească lu­mea antică, nu atât prin sabia generalilor săi, cât prin forţa ge­niului sau ordonator şi construc­­tor Romanii au avut simţul justi­ţiei şi au creat dreptul. Romanii­­ au avut simţul măreţiei, al grat­i­vităţei şi al demnităţei şi au creat tipul cetăţeanului conştient de drepturile şi datoriile sale. CIVIS ROMARUM SUM. Romanii au cultivat eroismul prin disciplina spiritului şi prin formarea caractelor. Ei au guver­­nat lumea antică prin prestigiul culturei lor şi prin geniul lor po­litic. Italia de azi­ sa înălţat prin aceleaşi virtuţii şi calităţi ale ra­­sei, prin acelaş geniu impunător constructiv. Franţa a reprezentat, totdea­una, egemonia intelectuală latină. In Evul Mediu, Universitatea din Paris impunea doctrinele sale universităţilor engleze, ger­mane, italiene şi­ span­iole. In vea­cul al 14-lea, Franţa ne-a dat pe Pascal, Descartes şi Fermat, iar după aceea ne-a dat chimişti matematic­iani, fiziciani, poeţi şi scriitori de valoare. Numeroşi savanţi, scriitori şi artişti francezi au contribuit prin cercetările, descoperirile, invenţia­rile şi operele lor, să dea im­puls act­ivit­atei­­inteligenţei umane sirgind cadrul cunoştinţelor noa­­stre şi contribuind la progresul civilizaţiei. In Paris — oraşul-Lumină­ — s'a proclamat drepturile omului şi ale cetăţeanului. Acum zice nencuri. Spania a apărat, în apus, soarta latinităţii opunând o eroică rezistenţă Mau­rilor fanatici şi­ barbari. Odini­oară, spune marele romancier V. Blasco lbanez, săbiile spaniole, călite din acelaş fel din care a fost făcută şi sabia lui Cid a rfă­­rimat cel d’intâi elan al invazi­­unei barbarilor în bătălia dela Las Navas și au salvat lumea latină’’. Christofor Colomb a descoperit o lume nouă—America — oferind tropoarelor civilizate un câmp larg de activitate. In această Spanie, a înflori apoi cavaleris­mul. Portugalia e patria lui Camogns și a lui Vasco de Gama, — pă­mântul navigatorv­or. In strofele Lusiadelor găsim descrise marile descoperiri mari- Urne, cari au deschis primirei alte orizonturi şi a dat prilej la­­tinităţei să-şi manifeste geniul său creator peste mări şi oceane. Formaţiunea lierară a acestei ţări işi are origina în Trubadurii din Languedoc , după cum origi­na naţională a ţării e strâns le­gată de călătoriile făcute de marinarii Bourgogniei şi ai Nor­­mandiei pe coastele occidentale ale penins­ulei iberice. Pe malurile fluviului Tago a înflorit şi s’a dezvoltat geniul la­­tinităţei. O alta ramură a latini­tatei e eroicul popor belgian. Prin origină, prin limbă, prin ci­­vilizaţia sa, ca şi prin contactul permenent in cursid istorici cu poporul francez poporul belgian este şi el esenţial latin­i romănii, descendenţii legiona­­rilor şi ai coloniştilor romani, a­­duşi de împăratul Traian în ve­chea Dacie, acum 1825 de ani, au ştiut prin propriile lor forţe să ţină piept hoardelor barbare şi să pună bazele unui stat naţio­nal unitar puternic, menţinând şi dezvoltând aceeaş cultură la­tină, manifestând acelaş geniu ordonator şi constructiv la porţ­iile Rusiei anarhizate şi, în mij­locul popoarelor slavo-m­ongole, f­raţii latini din America, dom­nii urmaşi ai lui Bolivar şi a lui San Martin, au luptat vile­le şie pentru independenţa lor, în 1810 şi au menţinut tradiţia nobleţei rasei şi a idealismului mereu re­­înoit al latinităţii. O forţă misterioasă şi magica are această rasă puternică şi de elită ale cărei priviri sunt în­dreptate mereu către acelaş i­­deal: Justiţie, Drept, Libertate şi Adevăr ! R. Seişanu In 1911, congres internaţional al pres­ei la Roma. Regele Victor Emanuel patro­nează cu augusta sa prezenţă prima şedinţă, la Capitoliu. După masă, garden-party la Quinnal. Scara, marchizul di San Giu­­liano primeşte la Consulta pe ziariştii veniţi din toate părţile lumei. A doua zi, încep lucrările, în frumos­ul şi vastul local al so­cietăţii presei italiene. Printre primele chestiuni în discuţie: duelul ca mijloc de răspundere în exerciţiul carie­rei de ziarist. Poate cineva să fie provocat la d­uel pentru un articol al că­rui caracter delictuos s’ar pu­tea stabili pe calea­ justiţiei? Se poate recurge la ambele căi? Poate un ziarist, care nu este din principiu contra duelului, să refuze o provocare la duel pen­tru un articol datorit lui şi să invite pe cel socotit ofensat ori calomniat, să se adreseze justi­ţiei fără să rişte o descalificare? Punctul de onoare ar fi oare salvat dacă duelul sar înlocui pentru incidente de presă, prin­­tr’un juriu, ale cărui hotăriri ar fi obligatoriu publicabile în or­ganele unde au apăruit articolele în litigiu . Iată atâtea chestiuni și altele grefate pe ele, care nu se putea să evite controversele şi diver­­genţele Au luat cuvântul atunci nu­meroase personalităţi din presa mondială, s'au emis păreri mai multe şi variate. întrerupe­rile şi replicile în chestia duelu­lui se încrucişau ca floretele, a­­runcând scântei, care mai mult încălzeau decât luminau. Ceea ce era interesant, părerile nu se grupau pe ţări : reprezen­tanţi ai aceleeaşi prese difereau, adesea, fundamental. Cum se putea ajunge la o ho­tărîre ? Fără nici o suspendare de şe­dinţă, fără nici o consultare pre­­alabilă, fără nici o iniţiativă, la un moment dat ziariştii latini, împrăştiaţi până atunci în toată sala de şedinţă, s’au găsit unui lângă alta, grupaţi pe un front impunător şi determinând prin acordul lor spontan soluţia prin­cipială — dreptul pentru ziarist de a fi adversar al duelului fără nie» decădere — amânarea precizării ei prin examinarea di­feritelor cazuri ce se pot pre­zenta, până la reluarea, chesti­unii într’un viitor congres. Pe deasupra tuturor deosebiri­lor, unitatea de sânge şi de sim­ţire se ridică întotdeauna cu o putere, pe care avem cu toţii dreptul şi datoria de a­ o pune în serviciul ca­uzelor scumpe ci­vilizației noastre comune. M. Mora ANDREE VIOLLIS (le Petit Párisién et l’Europe Nouvelle) ţ. LUIGI POME * ţGiornale d'ltali*? GABRIEL ALPHAUD (Comoedia) AUGUSTO DE CASTRO fondatorul Presei Latine, fost director al ziarului Diario de Noticias şi fost preşedinte al congresului Presei Latine din Lisabona, membru al Acade­miei portugheze şi ministrul Portugaliei pe lângă Vatican Ub"mr­w~ Impăratohii Traia Aveam un prieten care, de câte ori bea un pahar mai mult — in vino veritas, — înjura pe divul Traian : — Ce ţi-a venit, Cezare, să ne­­aduci pe meleagurile astea ? ! Nu puteai să ne-aşezi lângă fratii francezi, italieni sau spanioli, s’a­vem și noi ajutorul „familiei" la nevoe ? Madridul, Parisul şi Roma sunt alături ; numai săracii de noi suntem în b’âtaia unguri­lor, ruşilor, turcilor, tătarilor şi bulgarilor ! Amicul meu, — om bătrân, care ţinea minte de pe vremea când eram robii muscalilor şi turcilor, — a murit de mult. Dac’ar trăi, inimos cum era, sunt sigur că la un chef făcut de­ astă­­dată în România Mare şi inde­pendentă, ar fi ridicat un toast în memoria imperatorului inspi­rat de zei să răpună pe Decebal spre a ne da una din cele mai frumoase și mai bogate fari de pe glob. Mi-am adus aminte de butada amicului citind vestea îmbucu­rătoare a sosirii reprezentanţilor gintii-latine în Capitala noastră. Spun istorioara, care cuprinde un mare adevăr, oaspeţilor noştri, pentru ca venind la noi acasă, — în casa lor, fiindcă fraţi nu fac vizită de etichetă — şi cunoscân­du-ne mai de-aproape, să se mi­nuneze văzând cum înstrăinaţi şi chinuiţi cum am trăit, nu le-am­ rămas în urmă. Radu D. Rosetti x □ x----------­ ADOLPHE FALGAIR OLLE 0a Genet* dia Madrid ; LOUIS DUMUR (Mercure do France) MIGUEL SANTIAGO VALENCIA (El Universal şl Cromos) MARINUS (Revista de Revistas, Compania editorial Excelsior) HENRI MASSIS (Revue Universelle) LEON TREIGH (Revue Hebdoma dalie et las Nonveilee litiéralree) Săptămâna armoniei Congresul presei latine, care se vine la Bucureşti, are un îndoit şi adânc înţeles. In adevăr, un con­gres al presei, această locomotivă a cugetării omeneşti, cum o nu­mea în timpul său Victor Hugo, e destinat astăzi să poarte cugeta­rea latină pe aripele avionului sau s’o propage prin undele electro-magnetice ale telegrafiei fără fir, cu iuţeala fulgerului, un cele patru colţuri ale lumii. Dar acest congres este al pre­sei latine. El va consfinţi înru­direa şi înfrăţirea popoarelor la­tine, a căror activitate intelec­tuală a fost un factor creator de prima mână, în domeniul a­­devărului, binelui şi frumosului. Timp de secole, cugetarea latină a condus lumea, iar limba latină a fost limba întrebuinţ­ită în Germania, Olanda şi Anglia, în drept şi medicină. De asem­ei­ea, în Franţa, universitatea a intre­­buin­tat-o in învăţămân­t. N'a fost oare secolul lui August, vâr­sta de apt a­ literaturii, prin tri­nitatea Horatiu. Virgil Ovid ? Iar limba franceză, limba roma­nică, n’a fost şi nu este încă o țne.: Hă desăvârşită pentru ex­primarea limpede a­ cugetării o­­meneşti ? N’a plecat oare din ţările latine renaşterea literatu­rii, ştiinţei şi artei, iar Leonardo da Vinci, Michel Angelo şi Ra­fael, n’au ştiut să împace arta antică cu spiritul creştin ? Nu este oare un latin, bardul dela Mirceşti, care a cântat în Ginta latină, virtuţile şi geniul ei ? Nu s’a’ zis oare des­p­re lim­ba noas­tră, de către J. Michelet : ,,leur langue est leur titre de noblesse, au milieu des barbares"? Iar suc­cesul obţinut, la Geneva, împo­triva optanţilor unguri, nu re- l prezintă triumful ideei de justi­ţie, pentru care neamul nostru a luptat în decurs de secole, iar Jus romanum n'a tradus în mod formal noţiunea de justice ? Putem dar să zicem că Con­gresul presei latine este prilejul cel mai nimerit de propagandă, pentru a risipi ura şi calomnia îndreptate în contra poporului român şi a­ drepturilor sale, as­tăzi când pe baza justiţiei ima­­nente poporul român a intrat în drepturile sale etnice, iar Ro­mânia mare se întinde cum zi­cea Eminescu : „dela Nistru până la Tisa’’. De curând, în Franţa, patria ideilor generoase şi nobile, s’a declarat o săptămână a bunătăţii. Aş dori, la rândul meu, ca în cursul săptămânii în care repre­zentanţii presei latine vor fi oaspeţii noştri, să fie săptămâna­­armoniei, să nu se audă nici o notă discordantă, să înceteze po­­lemicile şi discuţiile zadarnice. Să primim pe aceşti scumpi oaspeţi cu căldură şi entuziasm. Să le arătăm că România, aceas­­tă in­sulă a latinităţii, are con­­­ştiintil,de înalta ei menire, ca fiică a Romei. Ea reprezintă ideea de justiţie socială şi de civiliza­ţie în Carpaţi şi la gurile Du­nării. După cum altă dată ţara noastră a fost zid­ul de apărare în contra invaziilor barbare, ea rezistă astăzi în contra ideilor pernicioase ale bolșevismului și este un factor de ordine socială în Orient. Prof. dr .­ Marinescu Membru al Academiei Române fi eaîr­ui si lai Isii fişate şi Râsul e un privilegiu al rase­lor mediteraniene. Numai grecii şi romanii, ale căror civilizaţii s’a­u desvoltat pe ţărmurile celei mai albastre şi mai armonice din­tre mări, au avut poezie comi­că. Zeul Bachus a băut vin­ul , uu bere. Astăzi chiar, după două-­­ zeci de veacuri, numai popoarele la­ tine ştiu să râdă Râsul e lu­­­­mină, e seninătate — râsul e­u soare. Popoarele de nord care trăesc sub negură ori sub un cer veş­nic de plumb, multe din ele cu­noscând lumina zilei numai câte­va ceasuri, nu ştiu să râdă, n’au „comedie’’. N’au soare în viaţă, n’au soare în suflet. Pentru a­­cest cuvânt firea lor e dispusă spre humor, spre comicul grav, spre comicul de gândire. Comedia s’a născut pe ţărmu­rile Arhipelagului şi a fost trans­­plantată în urmă în Italia, Ga­­lia şi Hiberia. Astăzi, dintre toa­te popoarele Europei, acei cari ştiu să râdă mai fin şi m­ai artis­tic, sunt latinii. Nicăiri tradiţia comică nu e mai puternică şi ni­meni nu stăpâneşte mai magis­tral decât francezul cele două arte sociale . „Taţi de causer şi ,,l’art de Tire”... Genul de tea­tru cel mai gustat de Paris e co­media. Toate evenimentele de că­­petenie, toate faptele însemnate, toate procesele sociale şi toate conflictele moderne, sunt tradu­se pe scenă şi subliniate prin râs — toate crizele morale sunt re­zolvate printr’o glumă care pe­depseşte sau printr’un cântec de stradă care popularizează. Aco­lo, — după cum spune poetul Cincinat — „se’mparte dreptatea prin cântec şi glume”... Şi, ca să închei printr’o remarcă minunat de adevărată, francezii, în cursul războiului european au luptat cu o armă în plus: râsul. In fa­­ţa morţii, în tabără aaa ta tram­a­­ee, s’a râs cu aceeaş limpede vo- I labilitate și cu aceeaş­i..lică ex- I pansiune ca și la Paris, în zilele de pace.. Cornelia Moldovaica Directorul Teatrului Naţoinal din Bucureşti JACQUES BAINVILLE (la Llberté et l’Actlon LOUIS DUMONT-WILDEN (la Nation Beige), membre da TAcadémlo royal» do Belgique EMILE BURE (l’Avenir-l’Eclair et la Petite Gironde) «iUúESt.VEl.IAMJ DE (A Notlcia) REZENDE DOCTORUL V. TEODORESCU Șeful de clinică al profesoralu! Vaquez (la Presse médicale) Française­ PINTO VALDERFAMA (el Tiempo) desen de ziaristul-pictor spano-american, Maribona CHARLES PONS D’Belairwaz de Nise)

Next