Universul, octombrie 1927 (Anul 45, nr. 228-254)
1927-10-01 / nr. 228
Annim.—Nr. 228 Sâmbătă 1 Octombrie 2027 Solidaritatea latină . Primim în fara noastră, cu o deosebită satisfacţie pereprezentanţii presei latine, întâi fiindcă ne bucură şi socotim bine venită orice manifestaţiune de solidaritate latină şi în al doilea rând fiindcă această vizită ,va da fraţilor noştri de sânge din lumea întreagă prilejul de a cunoaşte mai bine România şi poporul ei. Deoarece am fost prin vitregia vremurilor copilul năpăstuit al marei familii latine, nar a putut în trecut da măsura întreagă a geniului rasei noastre comune. Dar cunoscându-ne mai de aproape, reprezentanţii presei latine vor putea să se convingă prin ei înşişi de posibili- I tăţile viitoare alei poporului nostru şi vor constata astfel că suntem demni şi de origina noastră ilustră şi de civilizafiunile glorioasa cu cari latinitatea a îmbogăţit omenirea. " Desigur, rasa latină n'a spus încă în lume ultimul ei cuvânt- Viitorul ei e plin de speranţe- De la însuşirile caracteristice ale geniului ei, omenirea poate aştepta încă însemnate cuceriri intelectuale şi mari realizări artistice, iar solidarizarea sforţărilor ei prin presă va sluji puternic idealurile comune ale latinităţii. L G. DUCA Ministru de Interne al României Cele dintâi ziare româneşti ! Peste doi ani românii vor putea sărbători centenarul presei loa. In adevăr, în Martie 1829, a apărut cel dintâi ziar in Muntenia; în Iunie 1829, cel d’intâi ziar în Moldova. Principatele se găseau atunci sub ocupajiunea rusă și generalul Kiselef, guvernatorul plenipotenţiar, avea nevoe de o publicaţiune periodică ca să poată să aducă la cunoştinţă hotărîrea autorităţii superioare. Două buni patrioţi, I. Heliade, în Bucureşti Şi G. Asaki,în Iaşi..., au prins prilejul acesta şi au oferit serviciile lor cu condiţia să fie autorizaţi ca să publice în acelaş timp un 7,iar de două ori pe lună şi mai târziu o revistă literară. Intenţia lor patriotei se desprinde chiar din titlurile propuse, ,Curierul românesc’’ (în Muntenia), „Albina românească“ (în Moldova). Comandantul rus a aprobat aceste titluri şi ziaristica română a început. Au apărut la început simple telegrame din străinătate şi din celălalt principat, apoi relaţii şi la. Supra evenimentelor din ţară , se adaogă un foileton literar, mai târziu discuţii şi polemici, în jurul literaturii a vieţii sociale, politice etc. Românii din Ardeal, cari erau atunci supuşi austriac, au izbutit în 1837 să aibă şi ei ziarul lor : „Gazeta Transilvaniei”. Aceste trei ziare sunt strămoşii presei actuale. „Curierul’’ şi „Albina" au trăit până în anul 1848„Gazeta Transilvaniei”, după diferite transformări, continuă să apară şi în zilele noastră Oricât de mare ar fi progresul realizat de jurnalismul nostru, mai cu seamă în ultimii douăzeci de ani, trebue totdeauna să tratăm cu respect pe aceşti înaintaşi, care au tras cele dintâi brazde în domeniul presei. G. Adamescu MAURICE DE WALEFFE (le Journal et Paris-Midi) • PAUL DECORVET (la Gazette de Lausanne) EMILIA CARDONA 0a Gazette dai Popoio) m UNIVERSUL C’est avec une particuliére satisfaction que nous saluons chez nous les représentants de la presse latine-En premier lieu, parce que nous considérons comme bien venue toute manifestation de solidarité latine et que nous nous en réjouissons ; et puis, parce que cette visite offrira â nos fréres consanguins du monde entier l’occasion de micux connaître la Roumanie et son peuple. Et puisque la dureté des temps fit de nous 1’enfant, si peu favorisé. de la grande familie latine, nous n’avons pas pu dans le passé donner l’entiére mesure du génié de notre race commune. En nous connaissant de plus prés, les représentants de la presse latine pourront se convaincre par eux-mémes des I futures possibilités de notre peuple et coustater de la sorté que nous sommes dignes I et de notre illustre origine et I des civilisations glorieuses I dönt la latinité a enrichi l’hu■ manité 11 est certain que la I race latine n a pas encore du I son dernier mot. I Son avenir est plein d’espérances-i Des qualités caractéristiques de son génié, l’humanité j peut eqcore escompter d’im, portantes conquétes intellecj tuelles. et de grandes réali- I sations artistiques. tandis que la solidarité de ses efforts par la presse serviront puissamment les idéals communs de la latinité. I. G- Duca Ministre de l’íntérieur de Roumanie La Solidarité latine ÍVira latinii! Les Latin sY Opt sute de ani în şir sau abătut asupra pământului românesc barbarii. Opt sute de ani în şir au venit, în puhoaie, toate navalele aziatice, go (ii şi hună, gepizii şi avarii, slavii şi bulgarii, maghiarii şi peceneghii, cumanii şi tătarii. Ş' în urma tuturor de peste Dunăre, turcii. Opt sute de ani în şir urmaşii celei de a 13*a legiuni romane au stat de veghe şi cu pieptul lor de oţel au oprit invaziile şi au apărat vatra. Columna lui Traian şi Tabela lui Peutinger arată cărările stră. bătute de latini pentru ca să cuprindă (ara care este România de astăzi; ele spun epopeea şi vitejia celor cari sau apărat şi au murit şi vitejia celor cari au atacat şi au învins. Şi mărinimia împăratului Traian şi mintoşia lui şi neînfrânta lui hotărîre sunt in istorie, iar poporul zămislit din cucerirea Daciei poartă toate virtu(ile marelui împărat şi ale poporului nobil. Poporul român este la fel: generos, blând, vi - teaz şi harnic. Cu drept cuvânt, dar, vin către el astăzi, ca în casa unui membru al rnarei familii, reprezentanţii presei latine din lumea toată. Timp de opt secple au venit peste neamul nostru barbarii. Azi ne vin neamurile. Sentinela pierdută, aşezată de împăratul Traian pe pământul din stânga Dunărei, şi-a îndeplinit menirea de-alungul veacurilor. Nici o năvală n’a clintit-o dela datorie, nici o primejdie n'a îngenunchiat-o, nici o ispită n‘a înstrăinat.o. A rămas credincioasa fiică a Romei, i-a vorbit graiul şi i-a urmat civilizaţia. Vin latinii 1 Să ieşim înaintea fraţilor şi confraţilor, după datina neamului, cu pâine şi cu sare. La graniţa ţărei, acolo unde începe România cea Mare, Sentinela latină să salute Pe fraţii de pretutindeni, cu onorurile decernate celor ne peritori. Fiindcă aceştia sunt din ginta despre care. Vasile Alexandri a spus că: „E REGINA INTRE-ALE LUMEl GINTE MARI Şl POARTA'N FRUNTE-O STEA DIVINA LU. CIND PRIN T1MPU SECULARI”. CONSTANTIN BACAI»BAŞA Huit cents «uns de suite le» bar bares se shut abattus sur la térré reumáimé. Huit oents ans de «uite ont fait irruption par torrents, Routes les invasions asiatiques, l.es Goths et les LbunS. les Gépídes et les Avares, les Slaves et les Bulge rés, les Magyars et les Petchemegues, les K um ans et les Ta tars. De A la suite de tons, de par dqlâ le Danube, les Turcs. Huit oents ans de suite les descendants de la 13-érne légiem romáimé sont demeuijés au guet et de leur poitrine coffnme cuirasa« ont arrété ces invasions et defend« leur foyer-La cokrame de Trajan et la Carte de Peutinger nous indiquemt les sen tiers que d umani parcourir les Latins pour occuper les pays que comprend la Roumanie de nos jours; oes vestiges nous raoo atent l’épopée et la vail Lamce de ceus qui se sont déíendus et qui so/nt mort®, et aussi la vaillemoe de ceux qui ont atiaqué et qui ont vaimeu. La mapmanimiié de l’empereur Trajan et sa sürgesse, ainsi que son indompfeble énergie s’étaJent tout au long dans l’Histoire. et le Pevuple issu de la conquéte de la Dacie porte en lui toutes lea vertu® du Grand Empereur, et «de son noble peuple. Le peuple j reumáin est parei! : géméreux, doux, brave et laborîeuac. Cest done â juste titre qn’aujmurd’hui vi era neant vers lui. comme dans la maison d'un membre de La grande familie, les rep résen tanla de la presse latine du monde entier. Durant huit siécles les banbares sont venus euvahir notre peuple. Aujourd’huá vieanant á nous nos parents. Sent! nolle losntaime, postáé par l’Empereur Trajan sur la térré de la rive gauche du Danube, alike a accompli sa mission le long des siéeles. Aucune incursion n’a pu Tébraniler ni la faire fail!ir á son devoir, nul danger n'a pu lui faire courber Ies genoux, nuLle tentation la séduire. Elle est demeurée fill« fidél« da Rome, dönt ©lie a parié la langu© ©t oontinué la civilisation. Les Latins viemnemt t Allons au devont de nos fibres et de nos ootnfréres. seien la tradition du people, ein leur of fr ant le pain et le sei. A la fomtiére du pays, Iá oü commence de Grande Roumande, la Sent ln eile Latine devra saluer ses fréres de partout avec Ies honneurs dus aux iimmortels. Et cela parce qu'ils font partié de la race dönt notre poéta Basile Alecsondn a dit que : „Elle est reine parmi lea grandcs races du monde et porte au front une étoile divine, brilflanst a travers les siéoles“. CONSTANTIN BACALBA?A Geniul latin s-a manifestat totdeauna ca o forţă creatoare pusă în serviciul civilizaţiei. El a dat impuls progresului şi a adus servicii imense umanităţei în domeniul ideilor şi al realizărilor. Roma a ştiut să cucerească lumea antică, nu atât prin sabia generalilor săi, cât prin forţa geniului sau ordonator şi constructor Romanii au avut simţul justiţiei şi au creat dreptul. Romanii au avut simţul măreţiei, al grativităţei şi al demnităţei şi au creat tipul cetăţeanului conştient de drepturile şi datoriile sale. CIVIS ROMARUM SUM. Romanii au cultivat eroismul prin disciplina spiritului şi prin formarea caractelor. Ei au guvernat lumea antică prin prestigiul culturei lor şi prin geniul lor politic. Italia de azi sa înălţat prin aceleaşi virtuţii şi calităţi ale rasei, prin acelaş geniu impunător constructiv. Franţa a reprezentat, totdeauna, egemonia intelectuală latină. In Evul Mediu, Universitatea din Paris impunea doctrinele sale universităţilor engleze, germane, italiene şi spaniole. In veacul al 14-lea, Franţa ne-a dat pe Pascal, Descartes şi Fermat, iar după aceea ne-a dat chimişti matematiciani, fiziciani, poeţi şi scriitori de valoare. Numeroşi savanţi, scriitori şi artişti francezi au contribuit prin cercetările, descoperirile, invenţiarile şi operele lor, să dea impuls activitateiinteligenţei umane sirgind cadrul cunoştinţelor noastre şi contribuind la progresul civilizaţiei. In Paris — oraşul-Lumină — s'a proclamat drepturile omului şi ale cetăţeanului. Acum zice nencuri. Spania a apărat, în apus, soarta latinităţii opunând o eroică rezistenţă Maurilor fanatici şi barbari. Odinioară, spune marele romancier V. Blasco lbanez, săbiile spaniole, călite din acelaş fel din care a fost făcută şi sabia lui Cid a rfărimat cel d’intâi elan al invaziunei barbarilor în bătălia dela Las Navas și au salvat lumea latină’’. Christofor Colomb a descoperit o lume nouă—America — oferind tropoarelor civilizate un câmp larg de activitate. In această Spanie, a înflori apoi cavalerismul. Portugalia e patria lui Camogns și a lui Vasco de Gama, — pământul navigatorvor. In strofele Lusiadelor găsim descrise marile descoperiri mari- Urne, cari au deschis primirei alte orizonturi şi a dat prilej latinităţei să-şi manifeste geniul său creator peste mări şi oceane. Formaţiunea lierară a acestei ţări işi are origina în Trubadurii din Languedoc , după cum origina naţională a ţării e strâns legată de călătoriile făcute de marinarii Bourgogniei şi ai Normandiei pe coastele occidentale ale peninsulei iberice. Pe malurile fluviului Tago a înflorit şi s’a dezvoltat geniul latinităţei. O alta ramură a latinitatei e eroicul popor belgian. Prin origină, prin limbă, prin civilizaţia sa, ca şi prin contactul permenent in cursid istorici cu poporul francez poporul belgian este şi el esenţial latini romănii, descendenţii legionarilor şi ai coloniştilor romani, aduşi de împăratul Traian în vechea Dacie, acum 1825 de ani, au ştiut prin propriile lor forţe să ţină piept hoardelor barbare şi să pună bazele unui stat naţional unitar puternic, menţinând şi dezvoltând aceeaş cultură latină, manifestând acelaş geniu ordonator şi constructiv la porţiile Rusiei anarhizate şi, în mijlocul popoarelor slavo-mongole, fraţii latini din America, domnii urmaşi ai lui Bolivar şi a lui San Martin, au luptat vilele şie pentru independenţa lor, în 1810 şi au menţinut tradiţia nobleţei rasei şi a idealismului mereu reînoit al latinităţii. O forţă misterioasă şi magica are această rasă puternică şi de elită ale cărei priviri sunt îndreptate mereu către acelaş ideal: Justiţie, Drept, Libertate şi Adevăr ! R. Seişanu In 1911, congres internaţional al presei la Roma. Regele Victor Emanuel patronează cu augusta sa prezenţă prima şedinţă, la Capitoliu. După masă, garden-party la Quinnal. Scara, marchizul di San Giuliano primeşte la Consulta pe ziariştii veniţi din toate părţile lumei. A doua zi, încep lucrările, în frumosul şi vastul local al societăţii presei italiene. Printre primele chestiuni în discuţie: duelul ca mijloc de răspundere în exerciţiul carierei de ziarist. Poate cineva să fie provocat la duel pentru un articol al cărui caracter delictuos s’ar putea stabili pe calea justiţiei? Se poate recurge la ambele căi? Poate un ziarist, care nu este din principiu contra duelului, să refuze o provocare la duel pentru un articol datorit lui şi să invite pe cel socotit ofensat ori calomniat, să se adreseze justiţiei fără să rişte o descalificare? Punctul de onoare ar fi oare salvat dacă duelul sar înlocui pentru incidente de presă, printr’un juriu, ale cărui hotăriri ar fi obligatoriu publicabile în organele unde au apăruit articolele în litigiu . Iată atâtea chestiuni și altele grefate pe ele, care nu se putea să evite controversele şi divergenţele Au luat cuvântul atunci numeroase personalităţi din presa mondială, s'au emis păreri mai multe şi variate. întreruperile şi replicile în chestia duelului se încrucişau ca floretele, aruncând scântei, care mai mult încălzeau decât luminau. Ceea ce era interesant, părerile nu se grupau pe ţări : reprezentanţi ai aceleeaşi prese difereau, adesea, fundamental. Cum se putea ajunge la o hotărîre ? Fără nici o suspendare de şedinţă, fără nici o consultare prealabilă, fără nici o iniţiativă, la un moment dat ziariştii latini, împrăştiaţi până atunci în toată sala de şedinţă, s’au găsit unui lângă alta, grupaţi pe un front impunător şi determinând prin acordul lor spontan soluţia principială — dreptul pentru ziarist de a fi adversar al duelului fără nie» decădere — amânarea precizării ei prin examinarea diferitelor cazuri ce se pot prezenta, până la reluarea, chestiunii într’un viitor congres. Pe deasupra tuturor deosebirilor, unitatea de sânge şi de simţire se ridică întotdeauna cu o putere, pe care avem cu toţii dreptul şi datoria de a o pune în serviciul cauzelor scumpe civilizației noastre comune. M. Mora ANDREE VIOLLIS (le Petit Párisién et l’Europe Nouvelle) ţ. LUIGI POME * ţGiornale d'ltali*? GABRIEL ALPHAUD (Comoedia) AUGUSTO DE CASTRO fondatorul Presei Latine, fost director al ziarului Diario de Noticias şi fost preşedinte al congresului Presei Latine din Lisabona, membru al Academiei portugheze şi ministrul Portugaliei pe lângă Vatican Ub"mrw~ Impăratohii Traia Aveam un prieten care, de câte ori bea un pahar mai mult — in vino veritas, — înjura pe divul Traian : — Ce ţi-a venit, Cezare, să neaduci pe meleagurile astea ? ! Nu puteai să ne-aşezi lângă fratii francezi, italieni sau spanioli, s’avem și noi ajutorul „familiei" la nevoe ? Madridul, Parisul şi Roma sunt alături ; numai săracii de noi suntem în b’âtaia ungurilor, ruşilor, turcilor, tătarilor şi bulgarilor ! Amicul meu, — om bătrân, care ţinea minte de pe vremea când eram robii muscalilor şi turcilor, — a murit de mult. Dac’ar trăi, inimos cum era, sunt sigur că la un chef făcut de astădată în România Mare şi independentă, ar fi ridicat un toast în memoria imperatorului inspirat de zei să răpună pe Decebal spre a ne da una din cele mai frumoase și mai bogate fari de pe glob. Mi-am adus aminte de butada amicului citind vestea îmbucurătoare a sosirii reprezentanţilor gintii-latine în Capitala noastră. Spun istorioara, care cuprinde un mare adevăr, oaspeţilor noştri, pentru ca venind la noi acasă, — în casa lor, fiindcă fraţi nu fac vizită de etichetă — şi cunoscându-ne mai de-aproape, să se minuneze văzând cum înstrăinaţi şi chinuiţi cum am trăit, nu le-am rămas în urmă. Radu D. Rosetti x □ x---------- ADOLPHE FALGAIR OLLE 0a Genet* dia Madrid ; LOUIS DUMUR (Mercure do France) MIGUEL SANTIAGO VALENCIA (El Universal şl Cromos) MARINUS (Revista de Revistas, Compania editorial Excelsior) HENRI MASSIS (Revue Universelle) LEON TREIGH (Revue Hebdoma dalie et las Nonveilee litiéralree) Săptămâna armoniei Congresul presei latine, care se vine la Bucureşti, are un îndoit şi adânc înţeles. In adevăr, un congres al presei, această locomotivă a cugetării omeneşti, cum o numea în timpul său Victor Hugo, e destinat astăzi să poarte cugetarea latină pe aripele avionului sau s’o propage prin undele electro-magnetice ale telegrafiei fără fir, cu iuţeala fulgerului, un cele patru colţuri ale lumii. Dar acest congres este al presei latine. El va consfinţi înrudirea şi înfrăţirea popoarelor latine, a căror activitate intelectuală a fost un factor creator de prima mână, în domeniul adevărului, binelui şi frumosului. Timp de secole, cugetarea latină a condus lumea, iar limba latină a fost limba întrebuinţită în Germania, Olanda şi Anglia, în drept şi medicină. De asemeiea, în Franţa, universitatea a intrebuintat-o in învăţământ. N'a fost oare secolul lui August, vârsta de apt a literaturii, prin trinitatea Horatiu. Virgil Ovid ? Iar limba franceză, limba romanică, n’a fost şi nu este încă o țne.: Hă desăvârşită pentru exprimarea limpede a cugetării omeneşti ? N’a plecat oare din ţările latine renaşterea literaturii, ştiinţei şi artei, iar Leonardo da Vinci, Michel Angelo şi Rafael, n’au ştiut să împace arta antică cu spiritul creştin ? Nu este oare un latin, bardul dela Mirceşti, care a cântat în Ginta latină, virtuţile şi geniul ei ? Nu s’a’ zis oare despre limba noastră, de către J. Michelet : ,,leur langue est leur titre de noblesse, au milieu des barbares"? Iar succesul obţinut, la Geneva, împotriva optanţilor unguri, nu re- l prezintă triumful ideei de justiţie, pentru care neamul nostru a luptat în decurs de secole, iar Jus romanum n'a tradus în mod formal noţiunea de justice ? Putem dar să zicem că Congresul presei latine este prilejul cel mai nimerit de propagandă, pentru a risipi ura şi calomnia îndreptate în contra poporului român şi a drepturilor sale, astăzi când pe baza justiţiei imanente poporul român a intrat în drepturile sale etnice, iar România mare se întinde cum zicea Eminescu : „dela Nistru până la Tisa’’. De curând, în Franţa, patria ideilor generoase şi nobile, s’a declarat o săptămână a bunătăţii. Aş dori, la rândul meu, ca în cursul săptămânii în care reprezentanţii presei latine vor fi oaspeţii noştri, să fie săptămânaarmoniei, să nu se audă nici o notă discordantă, să înceteze polemicile şi discuţiile zadarnice. Să primim pe aceşti scumpi oaspeţi cu căldură şi entuziasm. Să le arătăm că România, această insulă a latinităţii, are conştiintil,de înalta ei menire, ca fiică a Romei. Ea reprezintă ideea de justiţie socială şi de civilizaţie în Carpaţi şi la gurile Dunării. După cum altă dată ţara noastră a fost zidul de apărare în contra invaziilor barbare, ea rezistă astăzi în contra ideilor pernicioase ale bolșevismului și este un factor de ordine socială în Orient. Prof. dr . Marinescu Membru al Academiei Române fi eaîrui si lai Isii fişate şi Râsul e un privilegiu al raselor mediteraniene. Numai grecii şi romanii, ale căror civilizaţii s’au desvoltat pe ţărmurile celei mai albastre şi mai armonice dintre mări, au avut poezie comică. Zeul Bachus a băut vinul , uu bere. Astăzi chiar, după două- zeci de veacuri, numai popoarele la tine ştiu să râdă Râsul e lumină, e seninătate — râsul eu soare. Popoarele de nord care trăesc sub negură ori sub un cer veşnic de plumb, multe din ele cunoscând lumina zilei numai câteva ceasuri, nu ştiu să râdă, n’au „comedie’’. N’au soare în viaţă, n’au soare în suflet. Pentru acest cuvânt firea lor e dispusă spre humor, spre comicul grav, spre comicul de gândire. Comedia s’a născut pe ţărmurile Arhipelagului şi a fost transplantată în urmă în Italia, Galia şi Hiberia. Astăzi, dintre toate popoarele Europei, acei cari ştiu să râdă mai fin şi mai artistic, sunt latinii. Nicăiri tradiţia comică nu e mai puternică şi nimeni nu stăpâneşte mai magistral decât francezul cele două arte sociale . „Taţi de causer şi ,,l’art de Tire”... Genul de teatru cel mai gustat de Paris e comedia. Toate evenimentele de căpetenie, toate faptele însemnate, toate procesele sociale şi toate conflictele moderne, sunt traduse pe scenă şi subliniate prin râs — toate crizele morale sunt rezolvate printr’o glumă care pedepseşte sau printr’un cântec de stradă care popularizează. Acolo, — după cum spune poetul Cincinat — „se’mparte dreptatea prin cântec şi glume”... Şi, ca să închei printr’o remarcă minunat de adevărată, francezii, în cursul războiului european au luptat cu o armă în plus: râsul. In faţa morţii, în tabără aaa ta tramaee, s’a râs cu aceeaş limpede vo- I labilitate și cu aceeaşi..lică ex- I pansiune ca și la Paris, în zilele de pace.. Cornelia Moldovaica Directorul Teatrului Naţoinal din Bucureşti JACQUES BAINVILLE (la Llberté et l’Actlon LOUIS DUMONT-WILDEN (la Nation Beige), membre da TAcadémlo royal» do Belgique EMILE BURE (l’Avenir-l’Eclair et la Petite Gironde) «iUúESt.VEl.IAMJ DE (A Notlcia) REZENDE DOCTORUL V. TEODORESCU Șeful de clinică al profesoralu! Vaquez (la Presse médicale) Française PINTO VALDERFAMA (el Tiempo) desen de ziaristul-pictor spano-american, Maribona CHARLES PONS D’Belairwaz de Nise)