Universul, noiembrie 1927 (Anul 45, nr. 255-279)

1927-11-02 / nr. 255

AAA\AWAVAWW/vVAAAVVWW /W\A E.WOLFF Scasflalsl dela ciobul partidalai popsralai Bucureşti, SSr, SC. BarnUrc, 3 MARE DEPOZIT permanent de MAŞINI-UNELTE ps­ s'îra p?a!utraraa ie­­raîta?, rctstateălsr si Blănăra Am pus In vânzare cu mare reducere de preţuri Piei de Blană Pentru Mantouri Gulere, Manșete Lei 245 C Intra „ 170 Baron „ 165 Oi­. grind „ 145 Hegre „ 170 DIL ala „ 225 Bes 1 „ 275 Biberet „ 375 Oposam „ 245 Gazelă „ 285 Sanstion „ 385 Ib nairia V«iSpi gri posî nutria AstraSiân scorni opa­­sum vidre. Cei mal efini din tară Blândrlâ a . I». omm Calea Vict&rei 45 asatei ae poarta Bisericei Creţulescu. Ob­servaţi bine adresa. Galaţi, 30.­­ Astăseară, la ora 6, mem­brii partidului poporului s’au întrunit la club. A prezidat dr .Trancu-Iaşi, fost ministru. D-sa a vorbit de criza eco­nomică ce bântue în porturile Galaţi şi Brăila, de lipsa de lucru, ce a luat proporţii. Au vorbit apoi d-nii Gr.­­Mihăilescu, primarul oraşului, dl­ Velichi şi avocat Faur. D. Jacques Zaharia, ajutor de primar, încercând să vor­bească, majoritatea membri­lor prezenţi i-au împiedicat- A intervenit d. Trancu-Iaşi, dar scandalul a luat proporţii. D. Zaharia a fost nevoit să părăsească clubul. -----------□ * □----------« Un şef de g­ră, beţie şi bătăuşi » Timişoara, 30 Oct. *Pasagerii, cari sunt nevoiţi să aibă afaceri în gara Pe­riam, ne roagă să atragem a­­tenţia dir. generale c­ .f­r. asu­pra purtării d-lui Vintilă A­­vram, şeful acestei gări. Acest funcţionar este veşnic beat şi molestează, cu şi fără motiv, pe călători, lu­ându-se u­­neori chiar la păruială cu dânşii. Ultimul incident este acela dintre şeful gării şi pictorul Ferch, absolvent al Academiei din München, pe care şeful gă­rii, — fiind tot beat, — l-a bă­tut crunt, iar după aceea l-a dus în biroul de mişcare spre a-i dresa un proces verbal, pe­­ care însă fireşte, că acesta nu l-a iscălit. Incidentul acesta se va ju­deca de altfel şi în faţa jude­cătoriei de la Sân Nicolaul­­mare, căci şeful gării, — după ce a provocat scandalul, — a avut și cinismul de a intenta proces. . mms Lichid Praf ~ . . Aas..­. . Suferiţi de bronşita» Vâ floare Pierful, Plămânii? Suferiţi de gripă ? Pentru a vâ ‘vindeca repede şi uşor cereţi la toate farmaciile şi drogueriile numai ! CEAIUL CARPAŢILOR VOREL PUCUL LEI IO CUTIA LEI 30 Cel mai vechi şi mai popular medicament întrebuinţat cu deplin succes de zeci de mii de oameni suferinzi. Acest ceai nu se vinde deschis ci numai un pilcuri şi cutii originale Pentru a satisface toate gusturile, am mai preparat din extractul acestui ceai următoarele preparate­­ bonboanb psstöräu vsan pilcui iei îs, cutia lei 50, special pentru cântăreţi, preoţi, profe­sor! etc. SHIOPUL carPATILOit ¥©f£SS. Cl. lei 99 pentru femei şi copil. ®y©a©f* WQM&k­l. lei 40 pentru bronşite şi tuse învechita , fiind important. Pentru a şti cum (9 întrebuinţaţi a­­ceste medicamente ti cum s& vi vindecaţi de aceste boli,­ scrieţi imediat o carte poştală către Farmacia Vorel «d­n Piatra»K. şi veţi primi gratuit interesanta broşuri Cum sa tfundacâ bolile da gSî, piept şi pi£m3nl. I Numărul broşurilor ce se trimite gratuit fiiad taie, vi rugăm­­'■ to lateretul dv. s­au latini» ... . . J SoEielalg logo. ^Bitelia totarliMlf BUCUREŞTI.—Str. General Budişteanu No.lt bis,­BUCUREŞTI 1­0 518 DEL MII Oi ULEI pentru AUTOMOBILE ULEIURI &mxmiE pentru î MOTOARE DE EXPLOZ.E MOTO­AR­E DIESEL | TRACTOARE 1 MAŞINI INDUSTRIALE • . ÎT Şl MGRI GOZE din fabricaţianea societâ{ilor c Steaua Română Jsie Astra Români­a !Româno Americana DE VANZftftE la depozitele societătei noas­­tre, la principalele garaje, depozite de benzină şi magazine de automobile din ţară. 9732 Sirop FAGLIANO al Prof. GIROLAMO PAGLIANO ’ 41 FLORENTA (Italia) nr ............ CacH©te Cel maî bun purgativ «fleace depurativ al sângelui desînfectând perfect intestinul, fără al irita, dacă este luat în dozele prescrise adap­tabile pentru­ fiecare persoană In parte, vindecă constipaţia de imediată acţiune. Preventiv contră Gută. Cancer şi boli de piele. Feritivă de imitaţiuni vătămătoare şi de con­trafaceri. __ Fiecare produs al firmei noastre trebue •& fie pre­­văzut cu marca­re. fabrică, compusă din banderolă desenată pe fond elbastru deschisă traversată de iscă­litura Inventatorului.­­ De vânzare la toate farmaciile şi drogueriî. Cereţi la toate băcăniile deliciosul UNTDELEMN ! în bidoane originala de MEXIREMI LEMNE DE FOC de prima calitate a ar­anj­at uscate din PRODUCţia PROPRIE vindem en gros şi en detail cu preţuri con­venabile FAG şi CER­N din pădurile proprii 5 vinde cu preţuri reduse en gros şi en detail transpor­tate acasă S. A. Forestiera Lomas > S.â Forestiera loroeni ol strsda sîî. Sen fcou uo- 20 Telefon 352/01, 367/47 . . , „„„„ bonurile se ia și la.„*U»bilatuiw Calea Victonei 93Telef. 73/733 — iiimiaiii a Viţe altoite varietăţi s­elecţionate, bine su­date şi bine desvoltate, se gă­sesc de vânzare.­­ FIRSÎA PHTRS P. BOROŞ (1809 Lacul Sărat Brăila HTOT frigurui F CSASCENIC Grănicer Observaţi bina marea »*,­aja6Mac» « -n»i Aniversarea proclamării republicei turceşti Angora, 31 (Andor). — Ani­versarea proclamării cil a fost sărbătorită ieri, În întreaga ţară prin manifestă-.­­ţii entuziaste. Preşedintele republicii Gazi Mustafa Kem­al Paşa a primit pe miniştrii în audienţa, cor­pul diplomatic, parlamentari,­­ funcţionarii civili şi militari.­­ Apoi a avut loc parada, Mustafa Kem­al Paşa trecând­­ în revistă trupele, şi grupa­­■ rile cercetaţilor. •------------------------------------ . Memento alatIísíLII 1114 4­­,0 Metals» MARŢI, 1 NOEMBRIE Viena: 7 kw., 51­,2, 1,5 kw., 577­* 17. Concert: 19,15. Conferinţa: 20,50. „Requiem“ de Mozart. Milano: 1,5 kw., 315,8 — 18,50 Col­ţişorul copiilor: 21,45. Operetă; 24. Jazz-band. Uresiau: 10 kw., 322,6 — 17,30. U­­verture; 19—21. Diverse; 21,30. Mu­zică; 22,30. Transmisiune din Glei­­witz. Königsberg: 4,5 kw., 329,7­ — 17,30. Concert; 19,30—20,30. Diverse; 21,10. Teatru. Neapote: 1,5 kw., 333,3 — ÎS,10. Concert; 22. Muzicii sitiflonică; 22,30. Teatru. Barcelona (BAJI): 1,5 kw., 344,8 — 20,15. Quintet rad­o; 20,40. baritonul A. Pera; 21. Recitări; 21,15. Quimet; 21,45. Cântăreaţa Coloma Casals; 22,40 Cronică; 23. Clopotele de la catedrală. Praga: 5 kw., 348,9 — 17. Colţişo­rul copiilor; 17,15. Conferinţe; 17,30. Concert; 21,10. Concert de muzică u­­şoară; 23,20. Concert. Londra: 3 kw., 361,4 — 19,15. Ora copiilor; 20. Dans; 20.45. Conferinţă; 21.15. Muzică; 21.45. Canto; 22. Bu­căţi din opere comice englezeşti; 23.40 Orchestră; 24,30. Dans. Schenectady WGY: 60 kw., 379,5.— 21. Recital de orgă; 21,30. Convorb­ie; 2,45. Muzică; 3,30. Diverse; 5,10. Ra­dio Cavalcade. Roma: 3 kw., 450 — 17,50. Ziar radiofonic: 18,15. Concert. Berlin: 10 kw., 483.9. 4,5 kw., 566 17. Conferinţă: 17,30. Muzică: 19,20— 20,40. Diverse; 21,15. Canto. Budapesta: 3 kw., 555,6 — 12. Ma­tineu religios. Varşovia: 10 kw., 1111—17.30. Con­ferinţă: 18—20,20. Diverse: 21. „Re- Agitaţiile comuniste pe lângă frontieră — Suis de mii de manifeste trecute in România Os § TI fit A W 1? Iffc Satu Mare. 29 Oct. Aproape de două săptămâni, d. subinspector general Cezar Cosma, a fost informat că au fost trecute peste frontieră în ţară un mare număr de mani-­­ feste comuniste incendiare. I­­n ele se scria, în limbile ro­mână şi ungară, nu numai di­ferite îndemnuri revoluţionare, dar se atingea în scop de agita­ţie chestia succesiunii tronului. Mai mulţi agenţi, împreună cu de subinspector Comşa, au înce­put cercetările şi în scurt timp au fost descoperite îngropaţi saci întregi cu astfel de manifeste.’ Ţăranii arestaţi —toţi unguri — au mărturisit că, ei au fost plă­tiţi să le aducă de la frontiera cehă până în interior şi să le difitribue ; însă, citind conţinutul s-au înfricoşat şi nu le-au îm­prăştiat aşa cum se înţelesese­­ră cu cei ce le-au plătit, ci le-au îngropat ■amMMBjjÉMMMgi Sa întrucât se credea că centrul unui nucleu comunist este în­­tr-un orăşel ceh, lângă frontie­ra română, d. Cosma, cu permi­siunea autorităţilor cehoslo­vace, a trecut în ţara vecină şi a cercetat în mai multe locali­tăţi, unde avea bănueli. Sa convins însă că manifes­tele nu au fost tipărite aici, ci au fost aduse din Ungaria. Totuşi, localitatea de unde lucrează diferiţi agenţi comu­nişti pentru România este Să­­răuşea. Aici au fost văzuţi nu­­meroişi comunişti, cei mai mulţi fugiţi din România. In Satu-Mare au fost arestaţi capii comuniştilor precum şi mai mulţi lucrători tipografi, bănuiţi că au luat parte la di­ferite consfătuiri secrete, ce s-au ţinut la Bixad, Oraşul nou şi Halmen. Ei vor fi înaintaţi inspectora­tului siguranţei din Cluj. Asnl IliT—Hr. 255 fitiorenrl 2 Sfoeurtr­e 1927 »smail Presa românească din Ardeal -------­ Printre diferitele crize în cari se sbate Ardealul de un timp în­coace : criza financiară, economi­ca şi —durere — criza morală, cea mai dureroasă dintre toate pare a fi criza presei româneşti. Cred că putem afirma şi mai mult, aruncând o privire asupra ziarelor mărunte, cari apar în­­diferitele centre ale regiunilor ciscarpatine, constatăm o absen­tă aproape totală a acelor orga­ne ale Constitutii nationale acti­ve care constituiau, odinioară, mai precis, în ultimele decenii e hte­belice titlul de mândrie al câtorva milioane de Români sub­jugaţi. Daca este adevărat că r­olul presei poate fi asemănat­ în angrenajul complex al vieţii na­ţionale, cu rolul ce-l au plămânii in com­­plexul organic al vieţii in­dividuale, nimic nu ne împiedi­că să susţinem­ că Ardealului de azi îi lipseşte aproape cu desă­vârşire, aparatul respirator. Luminile cari se aprind răzleţ şi la intervale destul de lungi în runctele mai însemnate ale «­­castei cetăţui de piatră, în care «‘au păstrat cele mai curate e­­ncreii ale rasei noastre, se sting cu o uimitoare repeziciune. "Ardealul care cunoştea »în tre­cutul apropiat »mitul educaţie» maselor, prin .Cultul faptelor o­­biective, prin cultivarea desinte­­resata a adevărurilor mari, ade­văruri naţionale şi general-ome­­neşti, nu este în stare să ofere, azi societăţii româneşti de pre­tutindeni, decât câteva fiţuici de partid, de minusculă, importantă. Dacă Gheorghe Bariţiu, ,Nesto­­rul m­esei româneşti“ de dincoace de Carnati, s‘ar scula din mor­mânt, printr'o minune cerească ar fi cuprins de cea mai adâncă compătimire, văzând că precep­tele sale gazetăreşti au avut un ecou atât de scurt şi înfundat în sufletul celor cari au fost şi suni chemaţi să-i primească mo­­ştenirea grea. Gând­ind­u-se la vexaţiunile nenumărate, prin cari s-a strecu­rat cu focarele sale de lumină din Braşov, ai schiţă probabil, un zâmbet de dispreţ pentru e­­pigonii mărunţi ai vremurilor noastre . Căutând o explicaţie a situa­ţiei deplorabile, în care tânjeşte mesa ardelenească de câţiva ani de zile, ea nu poate fi găsită de­cât în starea de spirit, care dom­neşte în aceste părţi. Politica cu peripeţiile ei a învrăjbit spiri­tele în aşa mă­ură în­cât o fir­im­­­i­re a oamenilor cu experienţa scrisului şi cu simţul responsa­bil­it­ăţii cuvântului tipărit, în jil­ţul unui organ independent, a devenit imposibilii. Chiar şi atunci când ziarele şi revistele par independente, ele nutresc, în ascuns, simpatii po­litice precise. Cele mai multe ziare sunt făcute pentru a lovi un personaj politic sau pentru a justifica grupări politice efe­mere. Iar cele ce pornesc la drum cu alte scopuri, decât cele arăta­te, sunt condamnate la grabnică dispariţie, întrucât mijloacele materiale, cari le susţin, din lip­sa de mecenaţi generoşi şi de­­interesaţi, se sleiesc, de obicei, după al doilea sau al treilea număr. ’ _­­ Să mai accentuăm cum se a­narhizează sufletul unui colţ de fără în urma acestor* neajun­suri ale publicisticei cotidiene sau săptămânale ? O ştie toată lumea. Ce dorim noi este ca intelec­tualii ardeleni să revină, până nu e prea târziu la tradiţia zia­risticei sănătoase de dinainte de război, restabilin­du-şi prestigiul, făcând din scrisul lor faptă de mucenici ai ideii şi progresului obştesc. 141 ,.. .; W ■ . N. Buta -□ * □­ Conferinţele „Asociaţiei culturale din Banat“ 1 Timişoara, 29 Secţia timişoreană a „Asocia­ţiei culturale din Banat“ şi-a inaugurat ciclul conferinţelor populare din toamna acestui an prin două conferinţe ţinute în ziua de Duminică 23 c. în comu­nele Ghilad şi Volceni. In Ghilad, s-au dus d-nii: prof. dr. I. Miloia şi ing. A. Alexan­­drescu, înfiinţând o bibliotecă şi formând comitetul filialei „A. C. R. “ din Ghilad. D. prof. I. Miloia a vorbit des­pre începuturile „Asociaţiei cul­­­­turale din Banat“, arătând mef­e­ritele actualului Patriarh şi „ înalt Regent S. S. dr. Miron Elie , Cristea şi a domnilor Traian La­­i­lescu şi dr. C. Corneanu, din al căror îndemn a luat fiinţă, în 1919, „A. C. B.“ In Voileni s’au dus d-nii: ing. Adrian Suciu, preşedintele sec­ţiei Timişoara a „A. C. B.“, Va­­leriu Boleanţu, subprefect a­l ju­deţului Timiş-Torontal şi mem­bru in comitetul central al ,,A. C. B.“, d-na dr. Maria Popovici şi d. dr. Aug. Mat­m. D. Valeriu Boleanţu a vorbit despre gospodăria comunelor, a­­rătând importanţa bugetelor co­munale şi modalităţile de con­trol a acestora din partea săte­nilor. D-na medic Maria Popovici a combătut sistemul unui singur copil, care face să scadă simţi­tor natalitatea în Banat. D. ing. Adrian Suciu a vorbit despre energie. D. medic Aug. Maior, în cadrul unei foarte reuşite confe­rinţe cu proecţiuni, a vorbit des­pre combaterea boalelor sociale. Conferinţele populare ale sec­ţiei Timişoara a „A. C. R.“, vor continua în fiecare Duminică şi sărbătoare. -□©o -------■ 6 Bala Dftrcepţi® la închisoare Perceptorul Anton Hara­­lambie de la percepţia 111 fiscală a fost arestat, învinuit că a lu­at mită şi a săvârşit numeroase nereguli. D. jude-preşedinte George Cucu, titularul cab- I instruc­ţie, a luat un lung interoga­toriu lui Haralambie, care îşi trecuse toate imobilele pe nu­mele soţiei sale. Mandatul de arestare va fi supus spre confirmare tribu­nalului de Covurlui. i şirepiu­irea tailorilor . Ini Pssiis (Miclîil) — Ministerul agriculturii treime să ia măsuri pentru respectarea hotărlrilor compitetului agrar— Am m­âtat şi altă dată cum proprietarul Jenovay, din com. l’ustiniş, jud.. Timiş-Torontal, a reuşit să inducă în eroare Comi­tetul agrar, obţinând scutirea de la expropriere a unei părţi din moşia sa, pe motiv că este inun­dabilă. Astfel, peste 700 jugăre au fost scutite de expropriere, buşind pe ţăranii români din a­­cea comună de pământ. Proprie­tarul lenovny a păstrat o moşie d­e peste 2.000 jugăre, în pag­ina î­ndreptăţit dor la împroprietărire, locuitorii români din acea co­mună au făcut dese reclamaţiuni si în 1914 se hotărî să fie puşi in posesie. In 1925, Comitetul agrar însă a dat o hotărî­re* prin care locui­torii să fie scoşi din posesia tere­nurilor acordate anul precedent, mimând să fie împroprietăriţi prin alte disponibiltăţi. Rămaşi fără pământ, dup­ă alte reclamaţiuni adresate ministeru­lui agriculturii şi Casei centrale, locuitorii au reuşit să dovedească eroarea şi Comitetul agrar a ho­­tărât, iar d. ministru Argetoianu a aprobat: « reluarea terenuri­­!»,­ zise „inundabile’’. Urmarea firească şi legală era ca aceste terenuri să fie distri­buite îndreptăţiţilor la împroprie­tărire, în conform­tate cu tablou­rile întocmite de judecătoria res­pectivă. In adevăr, locuitorii, în urma ordinului ministerului au fost puşi în posesie provizorie de or­ganele agricole, iar com­­isi­unea de ocol sub president a d-lui ju­decător Iosef Kiss.’a dat și hotă­­rîrea de înproprietărire, care urma să fie aplicată în favoarea locuitorilor. Surprinzătoare însă apare mă­sura Casei centrale care a sus­pendat lucrările de împroprietă­rire pe motiv, că trebue să se facă din acest teren, rezervă de Stat. Acest lucru este contra dispo­­ziţiunilor precise ale legii agrare, care nu admite constituirea re­zervelor, decât acolo unde toţi îndreptăţiţi­ au fost satisfăcuţi. D. ministru Argetoianu, care cunoaşte situaţia tristă a locui­torilor, români din Banat, şi mai ales modul cum a fost aplicată acolo reforma agrară, credem că va ordona aplicarea prevederi­lor legii agrare, făcând să înce­teze nesfârşitele neajunsuri lo­cuitorilor români. tes'ta slapnii Isihra'i -- - --------------— v - S!a rsi?r@z®Bfat „ITcrai“ ne B. Belavraacea — Cernăuţi, 30 Oct. Sâmbătă seară, teatrul naţio­nal de aici şi-a deschis porţile. Un public numeros s'a grăbit să participe la reprezentaţia ele i­­naugurare, rămânând plăcut sur­prins de unele inovaţii, pe care le-a introdus noul director, d. V. Ion Popa. Vestibulul teatrului, e despărţit printr’un grilaj în do­uă: de o parte, intrarea pentru galeriile de sus, de alta cea pen­tru staluri şi loji. Astfel, se va ci­ta aglomeraţia ce se producea de către spectatori, de la galerie în ţara intrării în staluri. Se observă imediat că s-a pro­dus o reparaţie radicală a lumi­nii electrice. Bustul lui Liciu, care trecea mereu neobservat, este scos în relief şi impus aten­ţiei publice prin lumină potri­vită. Pe jos, covoare, la intrare şi prin colţuri verdeaţă, totul parcă respiră o atmosferă de săr­bătoare, de căldură, de tinereţe. Se simte că o energie înoitoare, tânără şi viguroasă, e la lucru. DESCHIDEREA înainte de a se ridica cortina, d. V. I. Popa, ne mărturiseşte sincer că numai o tradiţie sta­bilite îi impune să ţină un dis­curs. Fără să făgăduiască ceva precis, ţine să accentueze că în­­tr’un oraş ca Cernăuţii, progra­mul de activitate a unui teatru naţional trebuie să se învârte în preajma împăciuirii diferitelor naţionalităţi pe terenul artei. De pe scena acestui teatru întin­de arta noastră ca o ramură de măslin. Dacă sforţările d-sale vor fi sau nu încoronate de succes, roagă publicul să-i primească strădania aşa cum D-zeu a pri­mit obolul văduvei din biblie. A urmat reprezentarea cunos­cutei drame Viforul de B. Dela­­vrancea. In interpretare am re­văzut pe cele mai bune elemente ale teatrului cernăuţean. In difi­cilul şi deosebit de complexul rol al lui Ştefănuţă şi-a făcut apa­riţia, — după o pauză mai lun­gă, — apreciatul nostru artist D. Brădescu­. Aşa cum l-am cunos­cut până acuma, d. Brădescu a studiat şi a pătruns rolul, reu­şind să-l şi trăiască în faţa noa­stră. Concepţia d-lui Brădescu des­pre Ştefăniţă ne ajută să înţe-­ legem nelămuritul interior su­fletesc al degeneratului descen­dent al lui Ştefan cel Mare. Altă creaţie reuşită a serii a făcut d. N. Bulandra în Luca Arbore. Sobru şi majestos, poa­te puţin ceva şters în primele 2 acte, jocul d-lui Bulandra s'a ridicat în actul al treilea la tragedia unui realism zgudui­tor, așa că n’a rămas în sală ochi neumezit de lacrimi. D-na Getta Kernbach, în rolul bonei, s’a situat acum, deodată între protagonistele teatrului nostru. Discretă și profund na­­turală în scenele nebuniei bo­nei. P-ra M. Şaban a scos tot ce s’a pu­tut din rolul ingrat al Fanei. D-ra A. Călinescu în contele Irmky exuberând de temperament, d. Anastasia, în Cărăbut măreţ şi impunător, d. Cordec în Mogâ­r­­dici neexagerat, iar ceilalţi boeri parcă figuri desprinse din paginile cronicarilor. Scenele de ansamblu puse bine la punct. , In general, d. Maican, direc­torul de scenă, poate fi încântat de roadele îndelungatei şi oste­nitoarei sale munci. Costumele, bogate şi variate, în nota timpului. Am voi să mai relevăm o ino­vaţie, care ni se pare foarte fe­ricită. In locul programelor din anul trecut, programe împănate numai cu reclame, sa vândut publicului o revistă „Spectaco­lul“, tot cu 10 lei ca și progra­mele vechi. Voi însemna nunta î rubricile revistei, pentru ca ci­titorii să-și dea seama" cât de in­structivă este o astfel de revistă pentru spectatori. După un „Cuvânt înainte", ur­mează un articol mai lung, des­pre „Viforul" de C., Logh­in, trei poezii semnate D. Vitmicui, G. Voevidca şi V. Gherasim, sub­iec­­tul şi distribuţia piesei, „Cum se va înscena, monta şi juca „Vifo­rul", o convorbire cu directorul de scenă, pictorul scenograf şi principalii interpreţi de E. Ro­soscu­­i, 4 pagini de „însemnări“ artistice şi literare şi spectaco­lele săptămânei la Cernăuţi. Aşa cum ne-a dat nădejdi re­prezentaţia de deschidere, ne place să credem că Teatrul Na­ţional din Cernăuţi a intrat în­o nouă epocă, înfloritoare şi definitivă. Am dori ca viitorul să nu ne desmintă. -□ * □­Dela „Asociaţia cercurilor de gospodine*1 „Aoociaţia cercurilor de gospodine din România“ de sub preşedinţia de onoare a M. S .Re­gina Maria şi care a creiat cu multă şi stăruitoare muncă peste 70 de instituţii practice (dispensării de su­gari, grădini de copii, cantine, şcoale de menaj şi de serici­cultură, ateliere) a organizat pentru mărirea fondurilor ne­cesare construcţiilor de loca­luri începute, o serie de cea­iuri dansante, în matineuri, în palatul Eforiei, sala „Chat Noir".­­Primul ceaiu dansant va fi Sâmbătă 5 Noembrie a. c. In afara de obişnuita dis­tracţie a dansului, asociaţia şi-a asigurat concursul diferi­ţilor artişti, care i vor oferi spectacole alese. Această asociaţie, care are o vastă activitate şi pe tere­nul industriei casnice, în spe­cial pentru prepararea şi transformarea firului de mă­tase, deschide expoziţia,­sa, Marţi 1 Noembrie a. c., în sala de conferinţe a Casei şcoale­­lor. . JV-i>u£ 58 : BLASCO IBANEZ Mare nostrum Traduc, de CORNELîU BUCHOLSSER și A DUMITRESGU Cel d­intâî lucru era să oprească pe inamic să nu scape. Și Ferragut se pregătea să se repeadă asupra lui cu pumnii, cu dința, să lupte cum făceau oamenii primitivi, înainte de a inventa măciuca.- , Cel­alt poate avea vr’o armă; dar în setea sa de răzbunare, marinarul nu se gândea decât să omoare și nu mai avea nici o teamă pentru el- Pentru a nu pierde inamicul din ve­­dere, Ulysse grăbi pasul. Nu se mai îngrijea de loc să nu a­­tragă atenția cuiva și lucra ca și cum s’ar fi găsit într un pus­tiu. In trecere, apucă un toroipan care era aruncat pe jos și astfel armat își reluă urmărirea. Toate acestea nu durase de­cât câteva secunde. Celalt se pusese pe fugă și dispăruse după­ mormanele de marfă. Căpitanul văzu nelămurit umbre care suriseră în jurul lui, căutând a-i împiedica trecerea. Ochii săi, injectaţi de sânge, vedeau ca prin ceaţă feţe negre şi albe. Erau hamalii, militari şi civili, cărora aspectul acestui om, alergând ca un nebun, le părură curios. • , ■ * Furios că a fost oprit, urmăritorul trase o înjurătură. Aţâţaţi de instinctul mulţimei de a’şi face dreptate, acești oameni nu se preocupau de­cât de urmăritor și nu se sin­chiseau de loc de cel fugărit. Ulysse nu mai putu sa-și sta­pânească mânia; trebui să destăinuiască secretul. — Este un spion!­.. Un spion bosi­t _ Spuse asta cu o voce înăbuşită, întreruptă, dar nici­odată un ordin nu avu un ecou asemănător. „Un spioni“ Acest strigat repetat, făcu să se adune oa­menii din toate părţile; părea că pământul îi varsă, cuvântul trecu din gură în gură, fu dus departe, făcu să se nască emo­ţia, pe nave şi pe cheu. „Un spion“. Oamenii se puseră să aler­ge cu o iuţeală din ce în ce mai mare, hamalii îşi părăsiră lu­crul pentru a se pune şi ei în urmărire, alţi oameni săriră de pe nave pentru a lua parte la această vânătoare de om. Iar cel care dăduse strigătul de alarmă, se văzu în trecut, nebăgat în seamă de vârtejul ce-l deslănţuise. Deşi continuă să fugă. Ferragul era distanţat de Ursitorii negrii, de lucrătorii din doc, de gardienii din port, de marinarii cari ieşiau din toate trece­rile ce despărţeau grămezile de lăzi şi baloturi­.. Păreau ca nişte ogari cari bat crângurile într’o pădure, ca nevăstuicele cari fugăresc un iepure în galeriile unui ascunziş. Ferragut­ era aproape complet înconjurat, în fiecare întoarcere se lo­vea de m­amii săi, dar părăsind labirintul de trecători, eși în cealaltă parte a docurilor şi îşi continuă fuga în lungul cheu­lui. Urmărirea pe teren plan nu dură mult timp. „Un spion!“ Mai repede de­cât oamenii, strigătele ajungeau înainte fuga­rului. Strigătele urmăritorilor dădură alarma printre lucră­torii cari își continuau încă lucrul, fără să-și dea seama de ceea ce­­se petrecea. îndată fugarul se găsi strâns între două grupe de oameni: umd, formând un semicerc scobit, îl aștepta cu ochii ’n patru, că nu­ un semicerc umflat, se luase după urmele lui. Extremi­tățile acestor două grune se uniră. Pnronul era prizonier. Ferra­inu­ îl văzu, foarte palid, gâfâind, cum arunca pri­viri de animal hărțuit, care n’a renunțat încă la luptă. Mâna dreaptă era vârîtă într’unuî din buzunarele sale. Poate voia să scoată un revolver Pentru a-i apăra scump viața. Aproape de el, un negru încerca o bâtă pe care o le­găna ca pe o măciucă. Omul scoase din buzunar o hârtie pe care voia s’o ducă la gură. Dar bâta­ negrului, ridicată în sus, lovi peste braţul care căzu nemişcat. Pentru a nu scoate vr’un strigăt de durere, spionul își muşcă buzele. Hârtia se rostogoli la pământ, maii multe mâini se întin­seră s’o ridice. Un subofițer o desfăcu. Era o bucată mică de hârtie pe care se vedea desenat conturul Mediteranei, toată era împărţită în pătrate, ca la jocul de şah; în mijlocul fie­cărei căsuţe, era un număr de ordine. Pătratele erau sectoare, numerele serveau să arate submarinelor, prin telegrafia fără fir, punctul unde trebuiau să aştepte navele aliaţilor pentru a le torpila- Un alt subofiţer explica pe scurt vecinilor săi din­­prejur, importanţa acestei descoperiri. „Da, este un spion!“ Această declaraţi® fu primită cu entusiasm; se făcuse o vână­toare cu folos-Dar în acelaş timp se deştepta dorinţa de răzbunare năs­cută în mulţime, care îşi pierduse orice judecată. Marinarii erau cei mai furioşi, căci ei erau aceia cari trebuiau să ţină piept atacurilor submarinelor. „Ah! banditul!“ și spionul se clătină sub lovituri. Dar mai mulți subofițeri înconjurară pe prizonier pentru a-l apăra și Ferragut putu să-l vadă mai de aproape. Una din tâmplele sale era acoperită cu sânge; privirea sa avea o expre­sie rece , și trufaşe... Căpitanul observă atunci că avea părul vopsit. Germanul sperase să scape prin fugă; prins, el simulase umilința; credea că este cu putință să mintă. Dar hârtia pe care voia s’o distrugă era în mâinile inamicilor. De ce s’ar mai fi prefăcut de aci încolo? Ca un soldat care știe că moartea sa este sigură, își ridică capul cu mândrie. Reapăruse în el ofițerul de castă; privea de sus pe per­secutorii anonimi, cerând protecția numai chipiurilor galo­nate cu aur. Văzând pe Ferragut, ochii i îi se fixară asupra lui; privea pe inamicul său cu o obrăznicie rece şi dispreţuitoare. Buzele sale se mişcau dispreţuitoare. Nu scoase nici un sunet, dar căpitanul înţelese aceste vorbe mute; ele îl înjurau. Era im­­­sulta omului de o treaptă superioară care se adresează servi­torului său necredincios. Nobil în mândria sa, von Kramer, nu se acuza de­cât pe el însuși; făcuse greșeala să se încreadă în cinstea unui simplu patron din marina comercială. — Trădător! Trădători­l­ părea că repetă din ochi și din buze. Acest dispreț îl necăji pe Ulysse. Dar în fața unui dușman fără apărare, își stăpâni mânia. Furișându-se în mijlocul acelora, cari înjurau și ame-­­ nințau pe spion, înainta până la el și, sfidând­ privirea sa, îi spuse cu o voce înăbușită: — Fiul meu! unicul meu copil a murit; el era pe Cali­­fornian! La aceste cuvinte spionul schimbă feţe, feţe. Buzele sale se despărţiră, lăsând să scape o slabă exclamaţie ele surprin­dere. — Ah!... Strălucirea mândră din pupilele sale se­ stinse. Aplecă ochii, apoi capul... Mulţimea îl înghiontea şi îl ducea­ în stri­găte. Nimeni nu-şi mai aducea aminte de omul care dăduse alarma și începuse urmărirea. In aceeaș seară, „Mare Nostrum" părăsi Marsilia. (Va urma)

Next