Universul, decembrie 1927 (Anul 45, nr. 280-304)

1927-12-01 / nr. 280

Anul XLV.-Hr. 2808 Pagini In tară 3 lei in străinătate 6 lei8 Pagini lol 1 Decembrie 1927 Fondator­­ LUIGE CAZZAVILLAN TELEFON: Direcţia 313/72- 364/64 Administraţia 313/71 Secretariatul de Redacţie 356/43 ReaadYa, Cores?, cu provincia 302/98—335/37 Guvern naţional şi adversari au con­dos, cu inimile alftsiate da da­me, la locnlnt® de veci, pe a­­cel care mai mult de an sleit de veac a ţinut tn mâinile sale destinele României, iar lespedea rece a acoperit pentru totdea­una făptura omenească, din al că­ror creer minunat s’au depă­nat lirele pe care s'a ţesut, ca artă de maestre, viitorul stră­lucit al unui neam, atâta vreme oropsit Când prietenii şi adversarii, deopotrivă, recunosc meritele Incontestabile ale aceluia pe care aşa de vreme o soartă ne­miloasă l-a răpit afecţiunii tu­turor, datoria noastră, a celor rămaşi In urma lui este asigu­rarea operei inlăptuită de ei oricare ar fi sacrificiul ce s’ar cere in acest scop. Generaţiile viitoare vor recu­noaşte fiecăruia dintre contim­porani sforţările făcute pentru asigurarea patrimoniului co­mun, iar istoria nepărtinitoare va aşeza in cadrul care se cu­vine pe toţi aed cori tn aceste momente au pus patria mai presus de preocupările mărun­te, de ld­teresele personale, ori de partid. Am arătat tn nenumărate rânduri tn coloanele acestui ziar, că pentru trăinicia op­o­?Ci, SCIVnd IS ajun» mnnAfl tn­făptuitorii ei, se cere, ca an Im­perativ categoric, Înţelegerea tuturor. Nici o dată mai mult ca astăzi această Înţelegere n’a fost mai necesară ,ci nu doar pentrucă astăzi ar fi vreun pe­ricol mai mare decât altă dată, ci pentrucă trebue astăzi mai mult decât oricând, să legiti­măm, faţă de omenirea Întrea­gă, Încrederea care ni s'a acor­dat la ceasul când am făcut-o să vadă că, In această parte a lumii, se află un popor, care merită să trăiască In graniţele pe care şi le-a croit cu mintea şi braţele sale. Un guvern naţional, un gu­vern de Înţelegere a celor mai buni dintre fiii acestui neam, un guvern din care să lipsea­scă ambiţiunile deşarte, un gu­vern care să facă să amuţească poftele de situaţiuni personale, un guvern care să potolească excitarea nemulţumirilor Înte­meiate pe ură, un guvern care să poată avea — scăpat fiind de celelalte preocupări mărun­te — in tot momentul In fata sa imagina consolidării patriei mărite, iată ce ne trebue tn cea­sul de lată. Noi am propovăduit un astfel de guvern de mult, şi-l vom propovădui şi astăzi şl mâine, ca astfel consolidarea statului să se poată face intr’o atmos­feră de linişte şi de Încredere, că tot ce s’a putut face s'a fă­cut, de cei mai buni fii ai nea­­mului. fi.iîfMM nem Lnâe a «-«VMS wwtv HOlUli. 4JULMJL SU.|V- ieși decât altă dată? Noi sperăm, fiindcă n’am pierdut nădejdea că bonul simt a dispărut din neamul nostru. Alt atac la Macedonia Part, 28 (Rador). — Se anun­ţă din Ghergheli că mai mulţi necunoscuţi au atacat, cu locuri de revolver, rănindu-l grav, pe nobilul Grigorievic. Se crede că autorii fac parte din orga­nizaţia pro-macedoniană, fiind constituiţi la bandă. —---------* * * * — — Diplome ce nu se echivalează Ministerul de externe belgian a făcut cunoscut ministerului nostru de instrucţie că diplomele liberate de institutul politehnic din Bruxelles şi de institutul su­perior tehnic şi colonia din Liége, n’au nici o valoare oficială. Studenţii din unde ţări au pu­tut obţine asemenea diplome, ur­mând cursuri şi dând examene numai prin corespondenţă. Consiliul permanent de pe lân­gă ministerul instrucţiunii a ho­­tărît ca asemenea diplome, nu pot fi echivalate cu nici un fel de diplome de la noi. •------------*□*-----*-*— Parlamentul polonez a fost dizolvat Varșovia, 28 (Rador). — Ter­­minându-se legislatura actua­lai TIÎA*A «5$ A Canonilul «MCB­«.V* «V» u %-\e t* U MUMUIUIU.! jtVAVyv dintele republicii a dat, aidi, o ordonanță prin care dizolvă cele două corpuri legiuitoare. -------------□ * □------------­ Consiliul de miniştri de Luni Bugetal general. — Vaporul „împăratul Traian" va fi vândut. - Cantinele studenţeşti. - O casă specială de consemnaţii. - Târguri agricole. — Con­gresul internaţional de tarassoterapie. — Comemorarea unirii Basarabiei. Formulare pentru instanţele judecătoreşti din Ardeal— Parastas pentru L . C. Brâtianu Luni, la 4 d. u„ s*a­minat, la mi­nisterul de finanţe, un consiliu de miniştri sub preşedinţia d-lui prim ministru Vintilă Brâtianu. BUGETUL GENERAL Cea mai mare parte a şedin­ţei a fost ocupată cu expunerea pe care a făcut-o d. Vintilii Brătianu asupra bugetului ge­neral al statului, încheiat­­cu 38 miliarde şi 330 de milioane lei. Azi d. prim-ministru şi mi­nistru de finanţe, va face o lar­gă expunere presei asupra în­tocmirii bugetului, după ce-i va fi prezentat in om­ul zilei înal­tei Regenţe. VAPORUL „ÎMPĂRATUL traian­ D. C. Dimitriu, ministru de comunicaţii, a făcut un raport a­­supra situaţiei vaporului „împă­ratul Traian’’. Costul reparaţiei generale find prea mare, consiliul a aprobat vinderea pa­sului in starea în care se găseşte. Din suma realizată se vor plăti şi despăgubirile societăţilor de salvare, care te urci la 13 mi­lioane. CANTINELE STUDENŢEŞTI D. ministru al instrucţiei, dr. C. Angelescu, a expus situaţia cantinelor studenţeşti, care in termen de 6-7 zile vor fi defi­nitiv organizate pe bazele de curând stabilite. CONSEMNAŢII DIN TAXE SPECIALE D. Vintilă Brătianu a comuni­cat că studiază chestiunea înfiin­ţării unui fond special de con­semnaţii, la Casa de depuneri, unde se vor vărsa diferite taxe speciale percepute de ministere şi care până azi se vărsau la tezaurul general al statului. Măsurii aceasta îşi are mare importanţă, pentru că astfel fon­durile speciale provenite din ta­xele percepute, vor fi distincte şi nu se vor mai îngloba în tezau­rul general al statului, unde li se dădea de cele mai multe ori, altă destinaţie. târguri agricole D. C. Argetoianu, ministrul agriculturii, a expus conținutul proed­ului pentru reînfiinţarea unor târguri agricole cu expoziţii de mostre, care se pot fine în fie­care oară la Braşov. Proedul va avea o formă de­finit­iv­ă int­r'unul din consiliile viitoare. CONGRESUL DE TALASSO­TERAPIE Consiliul s’a ocupat apoi de chestiunea congresului internatio­nal de talassoterapie ce se va tine anul viitor în ţară la noi, în luna Mai, la Constanta. Invitaţiile la congres se vor face prin ministerul de externe. Pentru pregătirea congresului s-a întocmit o comisiune compusă din d-nii : prof. dr. Teohari, prof. dr. Danielopol şi general dr. Vicol. La congres vor participa 28 de state. ANIVERSAREA UNIRII BASARABIEI Cum la 9 Aprilie 1928, se îm­plineşte un deceniu de la uni­rea Basarabiei, guvernul a ho­­tărît să se dea acestei comemo­rări toată solemnitatea pe care o merită. Şi fiindcă ziua de 9 Aprilie, cade a doua zi de Sf. Paşte, ia decis ca serbările să se facă in Joia din săptămâna imediat după Paşte. FORIMULAREA PENTRU INS­TANŢELE JUDECĂTO­REŞTI DIN ARDEAL Consiliul a discutat apoi che­stia taxelor zise „benevole", ce se percep de instanţele judecă­toreşti din Ardeal, pentru ac­tele pe care le întocmesc. Din sumele adunate se plătesc re­gistrele şi formularele necesare instanţelor judecătoreşti, care în Ardeal sunt de 1380 de fe­luri. Pentru că la Cluj se află o ti­pografie, cu o legătorie, un a­­telier de tâmplărie şi unul de fierărie, cumpărate de acele in­stanţe din fondurile adunate din taxele „benevole“, consiliul a decis ca ca Agripa Popescu, directorul general al Regiei monopolurilor statului, care se ocupă și de reorganizarea „Mo­nitorului Oficial" să facă for­mele pentru a fi preluate de stat. In schimb, statul se va obliga să procure formularele şi regis­trele necesare instanţelor jude­cătoreşti. PARASTAS Sâmbătă se va oficia un pa­rastas pentru I. I. C. Brătianu, la care vor participa toţi mem­brii guvernului Consiliul s-a terminat’la 6 d. a. L Floroiu Textul tratatului franco-iugoslav Paris, 28 (Rador). — Tratatul franco-iugoslav a fost publicat. Tratatul cuprinde următoarele stipulaţiuni: 1) Cele două părţi contractan­te se obligă reciproc să nu a­­tace, să nu intre intr’un terito­riu străin, să nu facă războia decât in caz de legitimă apă­rare sau conformându-se unei hotărîri a Ligii Naţiunilor. 2) Să rezolve pe căi pacifice diferendele ce nu vor putea fi aplanate pe căile diplomatice, cerând în acest scop o comisi­une de conciliaţiune. In cazul când această comisiune n’ar reuşi să rezolve un eventual di­ferend, să se recurgă la arbi­trajul Ligii Naţiunilor. 3) Să examineze in comun, sub rezerva hotăririlor Ligii Naţiunilor, toate chestiunile ce ar fi de natură să pericliteze siguranţa externă a celor două ţări sau ordinea internaţională fixată prin tratatele de pace. 4) In caz de agresiune din partea unei terţe­­ puteri, cele două ţări se vor slăb­li şi vor proceda in comun pe lângă Li­ga Naţiunilor, pentru menţine­rea ordinei stabilite prin tratate. 5) Ambele ţări se vor consul­ta mutual în cazul unei modi­ficări a statutului politic eu­ropean, sub rezerva hotărîrii Ligii Naţiunilor. 6) Ambele părţi declară, că prezentul tratat nu contrazice întru nimic acordurile semnate de ele privitoare la situaţia po­litică din Europa şi se angajea­ză să-şi comunice acordurile în­cheiate cu alte puteri în acelaş scop. 7) Ambele părţi declară că prezentul tratat nu atinge în­tru nimic drepturile şi obliga­ţiunile lor, rezultând din pactul Ligii Naţiunilor. 8) Tratatul va fi Înregistrat la Liga Naţiunilor. 9) Tratatul va intra in vigoa­re imediat după schimbul rati­ficărilor, şi va fi valabil timp de cinci ani, putând fi rem­oi. CARACTERUL TRATATULUI Paris, 28 (Rador). — Ziarele în unanimitate, subliniază ca­racterul strict pacific al trata­tului franco-iugoslav, a cărui simplă cetire, — declară „Echo de Paris“ — va arăta că Fran­ţa şi-a măsurat cu grijă făgă­­dueliile, r­edepăşind colaborarea diplomatică obişnuită. Ziarele observă că un asemenea pact nu poate provoca nici o îngri­jorare, căci constitue tipul pac­telor de după război, prelun­gind lanţul inceput la Locarno. Unele ziare scot în relief, că tratatul menţionează la fiecare paragraf Liga Naţiunilor, şi prin aceasta nici nu poate fi comparat cu tratatul recent­ în­cheiat între Italia şi Albania, care prevede cooperarea mili­tară în caz de agresiune sau la simpla ameninţare de războiu şi care nu pomeneşte de Liga Naţiunilor decât in privinţa în­registrării tratatului. -------------□ * □------------­ N’a fost lovitură de stat în Lituania Berlin, 28 (Rador). — Din Kowno se desminte, categoric, svonul răspândit în străinătate, despre o l­ovitură militară de stat împotriva guvernului Wal­­demaras. Omagiul M. S. Regina Maria pentru Ion I. C. Brătianu D. Mills, dein „Associateds Press of America'’, a trimis următoarea telegramă agenţiilor ziarelor ame­ricane, după convorbirea pe care M. S. Regina a binevoit să-i a­­corde, spre a-i exprima dure­rea Sa cu prilejul morţii marelui bărbat de Stat Ion I. C. Brătianu : ,,Moartea lui Ion Brătianu este o crudă lovitură pentru fard, , El a fost fiftura politi-­­ că predominantă în­­ domniai Regelui Eerdi- j nand. El a fost adevă-­­ rata pârghie a tuturor evenimentelor, care s’au succedat in aceas­tă prea scurtă perioa­dă de 13 ani, atât de plină în săvârşiri gran­dioase. Regele Carol deose­bise de mai ’nainte pe Ion Brătianu ca pe­­o­­mul viitorului. El era marele favorit din ul­timii săi ani, şi ne-a în­văţat pe noi, succeso­rii lui, să ne uităm la el ca la o forţă. Crescut în cele mai sfinte tradiţii de pa­triotism de către tatăl său, a consacrat în mod grandios numele aces­tui mare şi bătrân pio­nier. Prea însemnat şi prea puternic pentru a fi atins de critică sau ură,­­şi tăia drumul peste evenimentele, pe care le întâlnia fără frică şi le stăpănea. Ion Hrătianu era un leader, un şef, un om. O prietenie inaltera­bilă ne lega, prin mulţi ani de muncă grea. A­­veam încredere unul între altul şi absoluta Mea realitate pentru idealurile sale ne fă­cea nişte colaboratori, cari î şi păstrau cre­dinţa. Stând pe marginea mormântului său des­chis, nu mi-am putut stăpâni lacrămile. So­cotesc că am dreptul să-l plâng fiindcă, chiar în momentele de cel mai mare pericol, nu am şovăit nicioda­tă în credinţa Mea, de ceea ce el însemna pen­tru­­România. Eram destul de puternică pentru ca să Mă bucur de puterea lui. Eu şi familia Mea îl plân­gem ca pe un prieten, un patriot, un real stâlp al Dinastiei. In singurătatea Noas­tră, după moartea Re­gelui, el a fost un pu­ternic sprijin, pe care puteam să ne reze­­măm. A­tot Puternicul l-a rechemat, într-un mo­ment, când toţi aveam , nevoie de el. Nu ne ră­mâne decât să ne în­clinăm capetele noas­tre. Ca un ultim adio către prietenul anilor Mei din tinereţe şi din vârsta matură, aş dori să spun următoarele : „Atâta timp cât va mai fi suflet in Mine am să caut, cu ajutorul lui Dumnezeu, să continui şi să susţin opera lui Ferdinand şi a ta. A­min“. Z I Mirt şi »mie­pite —Situaţia funcţionarilor şi reorganizarea serviciilor — Este in norma de conducere a ziarului acesta, să urmărească de aproape şi îmbunătăţirile, ce se pot aduce situaţiei funcţiona­rilor, dar mai ales să susţină îm­bunătăţirile, ce trebue să se facă pentru promovarea intereselor lor ca funcţionari, în consecinţa pentru deplin conştiincioasa răs­plată faţă de munca ce li s-a încredinţat şi răspunderea ce şi-au luat. Sunt desigur în memoria tutu­ror cititorilor ziarului nostru, campaniile susţinute, pe care le- am dus cu egală obiectivitate şi pentru slujbaşi şi pentru slujbe. Cei dintâi să-şi aibă asigurat traiul corect, slujbele să nu fie locuri de plasare pentru paraziţi politici şi nici ocupate oricum, ca locurile să nu fie libere, fiindcă sunt trecute în buget, cu­ în or­ganizaţia instituţiei. Punctul nostru de vedere a fost îmbrăţişat cu căldură de funcţio­nari şi adesea ni s-au dat asigu­rări, că prin teza noastră, susţi­nută şi repetată, am provocat se­rioase emulări, în lumea funcţio­­narilor, cari şi-au devotat munca şi priceperea serviciilor publice. E acum la ordinea zilei, o foarte importantă chestiune pentru serviciile publice şi ca atare şi pentru funcţionari. E vorba de reorganizarea mi­nisterelor. Chestiunea nu-i desigur uşoa­ră. Dar rezolvarea ei va tre­bui să fie înlesnită de funcţio­nari, căci singuri numai condu­cătorii ministerelor n’o pot so­luţiona. Decât să se facă erori, sau nedreptăţi, care să aibă se­rioase repercusiuni asupra des­făşurării serviciilor publice, e din toate punctele de vedere mai folositor, ca funcţionarii, cari şi-au legat existenţa de in­­stituţiunile publice, să indice i­­nutilităţile, să comunice împo­vărările, să dea pe faţă sinis­trul parazitism bugetivor şi să avizeze asupra rânduelilor ce-­­ lor mai convenabile funcţionării­­ serviciului,o funcţionare, la care­­ orice funcţionar conştiincios este , o verigă, sau trebue să fie, o ve-­­ rigă imperativ necesară. Stăruim asupra acestei expre-­­ si: FIECARE FUNCTIONAR TREBUE SA FIE O VERIGA IMPERATIV NECESARA. Hi Experienţa si răspunderea tre­bue să fie nu numai auxiliarul, ci să determine împlinirea refor­­melor si organizărilor, pornite din acelas gând bun de executarea întreagă a datoriilor. * Ar intra în acest capitol, o serie de constatări, pe care le-am găsit în expunerea de mo­tive pentru reorganizarea mini­sterului de finanţe : directori fără servicii, şefi de servicii fără birouri, şefi de birouri fără funcţionari. Şi tot în legătură cu aceasta, ni se spune, că ar fi la minis­terul de război, d-ni generali, cu atribuţii de şefi de birouri, sau că la unele regimente ar fi câte 2—3 coloneii. Dacă este aşa, atunci cu drept cuvânt se impune o cât mai repede reorganizare a servicii­lor, ţinându-se seamă de repar­tizarea slujbaşilor acolo, unde se simte lipsă şi de încredinţarea îndatoririlor, potrivit pregătirii şi experienţa. * Dar asupra acestei chestiuni vom reveni, conduşi de princi­piul formulat la începutul aces­tui articol : PROMOVAREA IN­TERESELOR STATULUI IN CEA MAI STRÂNS­A ŞI MAI DI­RECTA LEGĂTURĂ CU INTE­RESELE SLUJITORILOR LUI ACTIVI ȘI DEVOTAȚI. B. Cecropide -------------O * □------------­ Anchetarea falsificării titlurilor ungare Vie­na. 28. (Telegramă particu­lară).— In legătură cu falsifica­rea de titluri ungare, a sosit la Viena comisarul de poliţie fran­cez, Colombani, spre a cerceta, daca bancherul arestat Blumen­stein, are or’un depozit la o ban­că vieneză. De la Viena se va duce even­tual şi la Budapesta. Colombani a declarat ziariş­tilor, că a­ţi cules date impor­tante şi că nu sunt im­plicate în afacere personalităţi oficiale, ci numai persoane particulare. 1 Guvernul din Moscova a trimis o notă amenințătoare Poloniei — Sovietele sunt gata să apere independenta Lituaniei. — Atitudinea Poloniei e pacifică — Praga. (Ceps). — Se confirmă știrea că guvernul sovietic a a­­dresat guvernului polon o notă în chestia Lituaniei. Guvernul sovietic recomandă Poloniei rezolvirea paşnică a în­­tregului conflict şi observă că Rusia sovietică NU VA RA­MA­NEA INDIFERENTA CAND LI­TUANIA AR FI DAUNATA IN­­TR-UN MOD, SAU ALTUL. Presa poloneză reacţionează contra glosărilor din străinătate, în special contra presei germane­ne, care scrie că Polonia pregă­teşte o nouă lovitură de stat In Polonia sprijinând pe emigran­ţii lituani in lupta lor contra guvernului Valdemaras. Ziarele locale insistă asupra declaraţiei oficiale a Varşoviei precum şi asupra interview-ului acordat de ministru Patek ziariştilor so­vietici, în care se arată că Polo­nia in întreaga ei acţiune faţă de Lituania nu se va abate de la li­nia ei paşnică şi nu va atinge nici în cea mai mică măsură independenţa acestui stat Aces­te declaraţii liniştite contrastea­ză fundamental cu alarmările presei din Berlin. Cauza ştirilor alarmante Cari au apărut in m­esa din străină­tate, o formează împrejurarea că în Polonia şi Letonia se află un mare număr de emigranţi li­­tuani care lucrează împotriva guvernului Valdeminas, încă in vara aceasta când a avut loc la Riga o conferinţă a câtorva ad­versari ai guvernului Valdemi­­nas, s’a scris despre intenţiuni secrete ale Poloniei in privinţa Lituaniei. Aceste ştiri au fost desminţite în modul cel mai e­­nergic de către Polonia. Dacă chestiunea polono-lituană a fost pusă dîn nou pe tanet, motivul îl formează probabil Însăşi per­­sonii a mareşalului Pilsudski, care s'a ocupat cu chestiunea lituană in întreaga lui carieră politică, deoarece Wilna, in ju­­rul căreia se duc de câţiva ani polemici intre P­lonia şi Litua­nia, este oraşul natal al lui Pil­­sudsk. Nu este exclus că mare­şalul Pilsudski va pleca la Ge­neva pentru apărarea punctului de vedere al Poloniei. După şti­rile din Geneva nu se ştie acolo încă nimic despre călătoria ma­reşalului Pilsudski , insă în cercurile de aci se afirmă că mareşalul Pilsudski nu a renunţat la intenţia sa şi că zilele acestea se va hotărî dacă va pleca la­ Geneva impreună cu ministrul Zaleski. v II hiiiiîRriR furata din str­ansatu­ Mijuhui aw îmi uiu Min uu 1 iiyumu a fost pusă la vânzare Străduinţă pentru prinderea criminalilor . Niciodată, instructorii si poli­ţiştii n‘au dibuit mai in întune­ric. In legătură cu asasinarea inginerului Solacoglu, deşi lip­­sia orice fir conducător, s'au putut formula măcar presupu­neri. Dea­semeni, când a fost ră­pusă căpităneasa Radu Radu, cu toate precauţiunile luate de bandit, poliţia a avut posibili­tatea să statornicească identita­tea lui. Şi în genere oridecâte­­ori s-a săvârşit vre-o crimă, cât de puţin, taina a putut fi des­cifrată. De data aceasta, s'a părut că identificarea şi apoi capturarea făptaşului, sau făptaşilor, erau chestiune de ore. După săvârşi­rea ticăloşiei, dispăruse Ion rân­­­­daşul. Nu'ncăpea îndoială, — el a ucis. Dar tocmai de data a­­ceasta şi tocmai din pricina cre­dinţa acesteia, că servitorul dispărut redicase viaţa bătrânei şi bogatei lui stăpâne, urzeala ipotezelor s'a încâlcit. SCURTA RECAPITULARE In adevăr. S’a socotit, mai în­tâi, că Ion a ucis şi apoi a furat un colier de perle şi un milion lei în numerar. Numele de familie al lui Ion era necu­noscut. Deschizându-se cassa de fer a multimilionarei, s‘a găsit printre însemnările acesteia, in­dicarea numelui complet al rân­­dașului: Ion Buzaciuc. Dar cu acelaș prilej, s’a descoperit, că asasinii au prădat bijuterii în valoare de zece milioane, că AU SAVARSIT, DECI, FURTUL DE BIJUTERII CEL MAI IMPOR­TANT DIN CATE S-AU CU­­NOSCUT CANDVA IN CAPI­TALA. Din acest moment, a început încurcătura. Putea un om de rând, un ţărănoi (cum era des­cris rândaşul) să făptuiască o lovitură care pune în umbră pe cei mai vestiţi profesionişti ai pumnalului şi daltei de deschis cassele de fer ? Cine era acest Buzaciuc ? S’au făcut cercetări în toată ţara şi nu s'a putut ajunge la identificare. Intre timp* se află, că Ion nu­mai la prima vedere părea om de rând. Dacă era privit mai de aproape, se observa, că mâi­nile lui nu erau mâini de rân­­daş, ci erau îngrijite, iar căma­şa îi era totdeauna curată, deşi în casa stăpânii nu adusese bagaj şi toţi credeau, că Ion n'avea decât o cămaşă. Atunci, instructori şi poliţişti au dedus: Ion şi-a dat un nume fals. Ion căuta să pară un servitor de povară, dar avea mâini în­grijite şi cămaşă bună curată. Ion a avut prevederea, care ar putea scăpa şi celor mai iscu­siţi ..cunoscuţi'* ai poliţiştilor, aceea, ca în bucătăria, unde a ucis cu cosmaua pe servitoarea Adela, să lase, ca din întâm­plare un rând de haine jerpe­lite şi bileţele rupte, cu indi­caţii, car­ — verficate. — s'au dovedit a fi fost numai încer­cări de a încurca pe ancheta­tori. Prin urmare, — şi-au spus instructorii şi poliţiştii. — Ion nu-i omul simplu, pe care ispi­ta strălucirii unor giuvaeruri găsite în iatacul stăpânei octo­genare l-a împins la crimă. Ci ION E CRIMINAL VERSAT, NĂPRASNIC DE ÎNDRĂZNEŢ ŞI SĂLBATEC. Credinţa aceasta, care câştigă ne­anchetatori, e întărită şi de alt fapt: în declaraţia lingeresii Ele­na Meladinovici, se observă unele contraziceri. Nu cumva lengerea­­sa e complice ? Nu cumva ea ar fi fost lăsată în casa omorului, tocmai ca să sporiască încurcă­turile ? N’ar şti ea, oare, gazda unde presupusul Ion Buzaciuc îşi păstra bagajul şi unde se ducea să-şi schimbe rufăria ? O astfel de îndrăsneală n’ar putea face parte dintr’un plan de o îndemâ­­nare şi cutezanţă uluitoare şi de care asasinii se arătaseră capa­bili? Elena Meladinovici se apără. Se apăra bine. Atât de bine, încât e pusă în libertate. Ceea ce nu ni- i seamnă insă, că instructori şi po­liţişti nu continuă să creadă, că bruta, care a luat viaţa celor­­ două femei fără apărare, nu e al­­­­tul decât un meseriaş al crimei. (Ne-am permite chiar să adău­găm o bănuială : nu socotesc an­chetatorii ca se poate face o a­­propriere între crima din str. Rosetti şi asasinarea surorilor Corates de la Galaţi ?­ IAR VEREŞ MICLOŞ Prin urmare, poliţişti şi instruc­tori au ajuns la convingerea, că asasinul e de o perversitate fără seamăn şi că el nu-i la prima ti­căloşie. Dar cine e? Care-i adevăratul nume ? Să fie Vereş Micloş, banditul sângeros, care isbuteşte de atâta vreme să se ascundă şi să n’apară decât pentru a da lovituri noui ? Fotografia asasinului d-nei Su­­frin a fost arătată tuturor celor, cari au cunoscut pe Ion. Nu sea­mănă nici pe departe. Şi atunci, cercetările au fost îndreptate în alte direcţii. VASILE BUSIC O fostă servitoare a Măriei Costescu, interogată, rosteşte o bănuială : criminalul, aşa cum i-a fost descris, părea să fie un oare­care Vasile Busic, fost sergent de oraş la Botoşani, de unde a fost destituit, pentru că ar fi lovit pe un superior al lui. Basic a fost găsit, dar confrun­tat cu persoanele, cari l-au cu­noscut pe Ion, s’a dovedit, că nu era una şi aceeaş persoană. ION BOSACIUC In sfârşit, apare un alt bănuit. Un moşier îşi aminteşte, că a avut în serviciul lui pe un oare­care Ion Bosaciuc (nume foarte apropiat de cel găsit în însemnă­rile Măriei Costescu). Pe acest Bosaciuc, moșierul l-a concediat, numai fiindcă: „îmi făcea im­presia că e criminal și mă te­meam". Din întâmplare, i-a păs­trat fotografia. Trei dintre cei ce l-au cunoscut pe Ion spun, că e mare asemănare. Rămâne să se vadă, dacă şi Elena Meladinovici îl recunoaşte. Lengereasa e adusă. Şi e pusă la încercare : — L-am găsit. Asta e. A făcut mărturisiri complete. Privirile anchetatorilor iscodesc faţa fetei. Fata priveşte fotogra­fia şi răspunde foarte simplu, fără să clipească: — Nu-i el. Ion era mai voinic. Ea dă și alte amănunte, cari con­ving pe anchetatori. Elena Mela­dinovici e lăsată în libertate. Ion Bosaciuc nu a putut fi găsit până acum. 1­ 0 m­m Pe drumul cel bun? aflăm In ultimul moment, aflăm următoarele: S’a găsit cineva, care a cum­părat una din bijuteriile fu­rate din casa Costescu. E vor­ba de un preţios inel. Cum şi dela cine a fost cumpărat inelul, constitue de sigur indicii serioase, atât a­­supra drumurilor pe unde a umblat criminalul, cât şi asu­pra tovarăşilor lui. ♦ Populaţia dă inimos concurs­ reprezentanţilor autorităţilor, fi­indcă este peste tot o dârză por­nire de a fi prins criminalul. Deşi reprezentanţii autorităţi­lor nu vor — şi se înţelege de ce — să dea, de la o vreme, unele amănunte în privinţa informa­ţiilor, pe care le-au obţinut, totuşi după ştiri pe cari le avem de la corespondenţii noştri, după legăturile cari se fac între anume fapte, credem că, dat fiind făga­şul pe care sunt îndreptate cerce­tările, nu se poate să nu fie prin­ jurând, criminalul. . Ravagiile inundaţiilor in Algeria Paris, 28 (Rador). — Din Algeria se anunţă că ploile to­renţiale continuă. Inundaţiile au făcut ravagii extraordina­re. Peste zece mii de locui­tori au rămas fără adăpost. Toate plantaţiunile sunt dis­truse. Căile ferate, podurile, numeroase imobile au fost nimicite. Orașul Mostaganem e complet inundat. Pagubele sunt de câteva zeci de mili­oane. Numărul victimelor tre­ce de trei sute. * Paris, 28 (Rador). — Din Per­­regaux (Algeria), se anunţă, că în noaptea de Vineri spre Sâm­bătă, râul care trece pe dede­subtul orașului Mostraganem, a rupt tunelul prin care curgea, apa râului năvălind pe piaţa principală a oraşului. Casele cari se găseau în faţa puhoiu­lui, s’au dărâmat. Scene teri­bile s’au produs, întrucât fami­lii întregi au dispărut în valu­rile râului. Printre clădirile dis­truse de torent, cari sunt în nu­măr de circa 60 de case, este şi palatul de justiţie. Toate a­­ceste mari pagube, s’au produs în trei sferturi de oră. Din toa­te clădirile dărâmate de torent, nu a rămas nici o urmă; până şi pământul de sub case, a fost luat de apa râului. In locul un­de s’a produs ruperea canalu­lui, a rămas o escavaţie de 20 de metri adâncime. Tromba de apă, continuându-şi drumul, a ajuns în cartierul Indigenilor, unde a distrus multe locuinţe, ele fiind de construcţie slabă. In cartierul european, numărul morţilor se crede că este de 60, iar în cartierul indigen, numă­rul celor morți se cifrează la câteva sute. ------------□ * n-----------­Condamnaţi la moarte în Franţa Paris, 28.— (Telegramă parti­culară).— Astăzi s’a dat sentinţa în procesul celor 19 bandiţi, cari au s&oârşi 10 omoruri şi 16 spargeri. 2 dintre bandiţi au fost condamnaţi la moarte, iar ceilalfi i„ 2—4 ani închisoare.

Next