Universul, ianuarie 1928 (Anul 46, nr. 1-24)
1928-01-24 / nr. 19
UN ALT POD Revista „Graiul Românesc“, care dă informaţiuni interesante privitoare la situaţia românilor de pretutindeni, a publicat în ultimul număr un articol sub titlul următor : „Un pod peste Dunăre la cincizeci de ani de viaţă românească ai Dobrogei‘‘. In acest articol se propune ca noul pod peste Dunărea românească, să fie construit intre Olteniţa-Turtucaia, deoarece „prin drumurile ce s-ar lega de el, o cale ferată însoţită de şosea, într'o linie cât mai dreaptă la 15—20 km. de graniţă, prin Deliorman până la Bazargic şi Balde, ar înviora o întreagă regiune, lăsată până acum mai degrabă în părăsire... Podul de la Turtucaia ar pune Dobrogea şi Cadrilaterul acolo unde şi sunt, geografic tot pe atât pe cât politic, la porţile Bucureştilor*“. In acest scop „Graiul Românesc a deschis o listă de subscripţie. Un nou pod peste Dunărea românească este absolut necesar, atâta timp cât nu vom avea un canal, între Cernavoda şi Constanţa, care să asigure navigaţiunei un drum mai scurt şi mai sigur, la marea Neagră. Podurile de peste Dunăre, de la Cernavoda şi Feteşti, nu au fost construite, din nefericire, pentru calea ferată dublă şi din această cauză este necesar cât mai repede să se construească un alt pod, mai la nord, lângă Hârşova, unde lăţimea fluviului atinge aproape 5 km. Când noua arteră de c. f. Braşov- Teliu-Neholaş-Buzău, va fi gata, legătura cea mai bună a Ardealului cu marea Neagră va fi pe la Hârşova. Reamintim că englezii au studiat, înainte de anexarea Dobrogei, proectul unui canal, de la Dunăre la marea Neagră, între Cernavoda-Constanţa, prin valea Carasu, dar, nu l-au putut realiza din cauze de ordin politic şi atunci au construit IUnia ferată de interes local, pe atunci, Cernavoda-Constanţa. Fireşte că interesele mari de ordin economic ale României întregite, impun, ca arterele principale de cale ferată, din Ardeal şi Basarabia, care în fostele configuraţii geopolitice, erau îndreptate, la est, spre Odesa , iar la vest, spre porturile Adriaticei, să fie îndreptate spre porturile noastre maritime: Brăila, Galaţi şi Constanţa. In legătură cu această politică a transporturilor se impune şi construirea noului pod de peste Dunăre, lângă Hârşova, iar nu între Olteniţa-Turtucaia, căci acesta din urmă ar fi prea apropiat de graniţa Bulgariei. De altă parte, trebue rezolvată cealaltă mare problemă a asigurării navigaţiunii la gurile Dunărei. Sunt cunoscute dificulităţile serioase ce le întâmpinăhagjjistumea pe porţiunea mărită a fluviului, fie din cauza barei de la gura canalului Sulina, fie din cauza faptului că nu pot circula, azi, decât vase de mare cu tonaj mic. Iată de ce se impune părăsirea canalului Sulina şi amenajarea braţului Chilia pentru navigaţia vaselor. eels Gooma panamericană NICI O INTERVENŢIE A UNUI STAT IN AFACERILE ALTUI STAT Londra, 21 (Rador). — Din Havanna se anunţă că, comisiunea de drept public internaţional a conferinţei pan-americane a votat, în una,limitate, o rezoluţiune, prin care se recomandă, principial, neintervenirea niciunui stat în afacerile interne ale altui stat. NOUL PREŞEDINTE AL CONFERINŢEI Paris, 21 (Rador). —Din Havanna (Cuba) se anunţă că deoarece d. Hughes a refuzat să primească preşedinţia conferinţei pan-americane, d-sa a recomandat la preşedinţie pe d. Guerero, reprezentantul republicei Salvador, actualul preşedinte al comisiunei de drept public internaţional a confeferinţei pan-americane. Mare incendiu A ARS O FABRICA. — PAGUBE DE MILIOANE Braşov, 21 Ian. Astăseară, pe la ora 11, a isbucnit un Incendiu la fabrica de laminat şi tras metale. Pagubele sunt de câteva milioane. La faţa locului, au sosit autorităţile cari au Început cercetările. S’a stabilit că incendiul a luat naştere de la o sobă în care se lăsase focul aprins. INCA O DRAMA Un tânăr bucureştean şi-a ucis soţia şi-a cercat să se sinucidă Parcă un vânt al morţii s’a abătut asupra tineretului bucureştean. Dăunăzi, o femee tânăra,—abia 19 ani. — minunat de frumoasa, bogată, de bună condiţie socială, căreia viaţa îi făgăduia toate isbânzile, îşi curma zilele, cu un glonte de revolver descărcat în piept. Iar aseară—nouă şi adâncă emoţie şi legitimă îngrijorare pentru public,—o dramă sângeroasă se desfăşura în Bucureşti, având eroi pe doi tineri, cărora deasemeni, zâmbetele viitorului li se dăruiau fără sgârcenie. CASATORIA Emil Gobi, de 25 ani, coproprietar al cunoscutei firme de editură, din care fac parte Ştefan Gobi (tată) şi Ştefi şi Franzi Gobi (fii) se căsătorise cu un an jumătate în urmă, cu d-ra Valentina Conovici, în vârstă de 24 ani, artistă la Teatrul Naţional, fiică vitregă a d-lui col Angelescu. Noul menaj se instalase în str. dr Marcovici nr. 1. Dar după numai 16 luni de convieţuire, cei doi tineri s au încredinţat, că nu li se potriviau firile, că între ei se adănciau tot mai mult neînţelegerile şi că răul era fără leac. De aceea, divorţul început acum trei săptămâni. DISCORDIA SPOREŞTE Deşi divorţul era intentat, tinerii continuau totuşi să locuiască sub acelaş acoperământ. Emil Gobi se deprindea greu cu gândul despărţirii definitive de frumoasa lui soţie. Perspectiva aceasta îl îndurera adânc, tulburându--i gândurile şi îmbolnăvindu-i nervii. , Atât îi scăzuse posibilităţile se de apreciere şi îndurare a realitaţii, atât îi fusese devastată sănatatea încât căuta să prelungiasca, după divorţ atitudinele şi autoritatea de soţ. SAMBATA SEARA Astfel pare să se explice intervenţia-i de Sâmbătă seară, in realizarea dorinţei fostei lui soţii, de a se duce să se distreze la balul mascat al Asociaţiei generale a presei. D. col. Angelescu şi soţia d-sale, mama d-nei Valentina Conopici, s’au dus în strada dr. Marcovici să-şi ia fiica, pe care voiau s’o întovărăşiască la bal. Emil Gobi era acasă. Şi s’a împotrivit dârz acestei dorinţe a tinerei doamne. Neînduplecat ea i a ţinut piept tuturor stăruinţelor fostei lui soţii şi a părinţilor acesteia. După explicaţiile violente, ca ieşit din minţi, Emil Gobi a trecut într’o odaie vecină şi’n grabă, a scris câteva rânduri d-lui gen. Nicoleanu, prefectul poliţiei Capitalei. „Din pricina unor neînţelegeri familiare, îmi ucid soţia şi mă sinucid. Rugaţi pe părinţii mei să mă ierte şi implor, ca trupurile noastre să fie înmormântate în acelaş loc“. A păturit bileţelul, l-a pus într’un buzunar al vestei şi şi-a strigat soţia. D-na Conovici, fără vre-o bănuială şi deci fără vre-o ezitare, a dat ascultare chemărei. Dar abia ajunsă în prag, — o detunătură răbufni. — Mă omoară, vrea să mă omoare, — prinse să strige tăaăra doamnă, luând-o la fugă pe coridorul apartamentului dela etajul al 3-lea. Vecinii (în special, servitori), înspăimântaţi de detunături (se auzise şi o a doua răbufnire) îi fugeau din cale, de teamă să n’ajungă ţinta gloanţelor presupusului urmăritor. Văzându-se ocolită de toţi, d-na Conovici s’a înapoiat în odaie şi cu puterile sleite de pierderea de sânge prin două răni (una la mână, alta la piept) şi de spaimă, a căzut In acest timp, în camera unde-şi chemase soţia, Emil Gobi dusese ţeava revolverului la tâmpla stângă şi descurcase un glonte. Rănit grav,lise prăbuşise pe covor. MOARTEA D-NEI CONOVICI Imediat, au fost anunţate valoarea, parchetul şi prefectura poliţiei. La locul dramei, s’au dus d-nii gen. Nicoleanu, prefectul poliţei Capitalei, Codici Ştefanescu, prm-procuror, Stanescu, jude instructor, N. Missir, procuror şi Panopol, inspector. Mai înainte, sosise o ■ ambulanţă a Salvării, cu internul Radulescu. ... . — Mor, domnule doctor,—scapă-mă. .. . Atât e mai putut rosti tânăra doar nu, şi a expiat. Glontele nimerise în braţul stâng, de unde, printr’un capricios traiect, pătrunsese un piept şi atinsese inima. DECLARAŢIILE LUI EMIL GOBL Emil Gobl părea, în primele momente, rănit mai uşor. Glontele, pătruns prin tâmpla stănigă, se oprise deasupra ochiului. El mai putea vorbi. A dat unele relaţiuni d-lui gen. Nicoleanu şi i-a spus, să cânte în buzunarul vestei, biletul, pe care i-l scrisese. Dus la spitalul Colţea, a putut face reprezentanţilor parchetului o declaraţie sumară, în sensul celor mărturisite prin bilet. Chiar în cursul nopţii, i s-a făcut o intervenţie chirurgicalii şi apoi, conform obiceiului, a fost pus sub paza unui agent de poliţie, ca orice vinovat de crimă. Reprezentanţii parchetului şi ai poliţiei au început îndată ancheta. Servitorii lui Gobi nu au putut aduce mărturia lor, deoarece, în momentul crimei nu se aflau acasă. Li se îngăduise un răstimp de libertate în oraş. ------—□ I □---------- Drama D. Iliescu se va duce la Berlin Budapesta, 21. (Telegramă particulară. — Corespondentul din Berlin al ziarului „Magyar Ország” anunță, că ministrul de externă român, d. Titulescu se va duce, la mijlocul lunii Februarie, la Berlin, unde va negocia cu guvernul german chestiunea despăgubirii pentru emiterea bancnotelor Băncii Generale şi pentru pierderea suferită de deţinătorii români, la băncile germane, prin prăbuşirea mărcii. Ziarul socoteşte că se va putea realiza o înţelegere, dat fiindcă România are nevoe de industria germană, iar Germania de debuşeul român. Fraudele0 milioane la regi roşiori Botoşani, 21 Ian. La ing. 8 roşiori, s’au descoperit frande mari. A fost arestat locat. Constantin Barbu, dela aprovizionare, acuzat că a defraudat câteva milioane. Ancheta se face de d. comisar regal al corp. 4 armată şi an Intendant dela divizia 2-a cavalerie. lanjiniAsu Viena, 21. (Telegramă particulară. — La judecătoria de ocol din Viena, s’a judecat, astăzi, procesul intentat doamnei Nelly Grozăvescu, de proprietarul casei în care locueşte. Toţi locatarii au pus în vedere proprietarului, că vor pleca, dacă nu va evacua pe d-na Grozăvescu, deoarece văzând-o numai, îşi aduc aminte de drama sângeroasă, ce s’a petrecut acolo. Judecătorul a dat proprietarului câştig de cauză, obligând-o iito d-na Grozăvescu să evacueze locuinţa după expirarea..contractului. înarmările clandestine ale Ungariei Liga Naţiunilor, sesizată de Mica înţelegere — Vinovăţia Ungariei pe deplin dovedită — Paris, 21 ian. (Telegramă particulară) — Ziarul „Petit Parisien“ scrie că, astăzi, fără îndoială, statele Micii înţelegeri vor face demersuri pe lângă Liga Naţiunilor, în chestiunea contrabandei armamentelor în Ungaria.* Comisiunea mixtă austro-ungară, care a fost trimisă la St.Gothard a constatat, oficial, că au fost trimise 19 colete, conţinând mitraliere. • Ziarul mai scrie, că reprezentantul Cehoslovaciei pe lângă Liga Naţiunilor a făcut o intervenţiune pe lângă secretarul general, dar aceasta nu în mod oficial. Reprezentantul Cehoslovaciei s-a informat numai dacă consiliul Ligii Naţiunilor va lua iniţiativă proprie în această chestiune. Reprezentantula declarat că dacă, consiliul nu va face nimic din proprie iniţiativă, atunci cele trei state ale Micii înţelegeri vor trimite trei note identice, la Ligă. In aceste note cele trei state vor reaminti consiliului Ligii Naţiunilor datoria de a controla înarmările Ungariei, bineînţeles, sugerând consiliului să trimită o comisiune de investigaţie. Statele Micii înţelegeri vor mai trimite consiliului un document diplomatic, din care se va putea constata, că transportul de arme în Ungaria s’a făcut în mod sistematic. „Petit Parisien” sfârşeşte articolul cu constatarea că între membrii consiliului Ligii Naţiunilor se duce acum o corespondenţă diplomatică în această chestiune. NOTELE STATELOR MICII ÎNŢELEGERI Belgrad, 21. (Telegramă particulară). — Statele Micii înţelegeri au căzut de acord asupra demersului la Liga Naţiunilor in chestia contrabandei de arme din Ungaria. Guvernele vor remite secretariatului general note separate, probabil cu acelaş continut, anexând notelor un bogat material documentar privitor la contrabanda constatată, contravenirea la dispozitiunile de desarmare şi la ființarea de organizațiuni iredentiste. MĂSURIILE AUTORITĂŢILOR AUSTRIACE Viena, 21 '(Telegramă particulară). — Şeful gării din St. Gotthard a propus autorităţilor feroviare din Austria, să Ie resuitue cele 5 vagoane cu mitraliere, deoarece nu au fost preluate în regulă. Vagoanele stau gata de predare, de joi, la graaifa ungară. Autorităţile austriace au refuzat primirea vagoanelor, din cauză, că după trecerea unui net de îndelungat timp, vagoanele nu mai pot fi identificate cu exactitate Guvernul ungar a făcut un demers în acelaş sens şi la guvernul austriac. Acesta a raspuns neasemmi negativ. tt iscă negocieri cu Franţa Va încerca şi o apropiere de Anglia Paris, 21. (Telegramă particulară). — Săptămâna viitoare vor începe tratativele între Franţa şi delegaţii Sovietelor, pentru regularea datoriilor Rusiei.Ziarul „Excelsior“ anunţă, că delegaţia sovietică va propune Franţei să închee un pact de arbitraj şi unul de neagresiune cu Rusia. Noul ambasador al Rusiei la Paris, Dougalewski, a primit instrucţiuni să plece în Martie la Geneva, în timpul reuniunii consiliului Ligii Naţiunilor, pentru a încerca o apropiere cu reprezentanţii Marii Britanii. CONCEDIEREA PERSONALULUI FRANCEZ DE LA AMBASADA SOVIETICA Paris, 21 (Rador). — „Le Journal " anunţă, că d. Dovgalevski, noul ambasador sovietic la Paris, a concediat tot personalul francez aflat în serviciul ambasadei sovietice, deoarece d-sa ţine să aibă la ambasadă numai personal sovietic. Paris, 21 (Telegramă particulară). — Noul ambasador sovietic, Dovgalevski, va remite, săptămâna viitoare, preşedintelui republicii, Doumergue, scrisorile de acreditare. Dovgalevski a făcut astăzi o vizită ministrului de externe, Briand, cu care s’a întreţinut asupra reluării negocierilor întrerupte de astăvară. Obiectul discuţiunilor îl va forma încheierea pactului de neagresiune, lichidarea datoriilor antebelice şi acordarea de credite noui pentru scopuri economice. NICI UN PACT DE NEAGRESIUNE RUSO-FRANCEZ Paris, 21 (Rador). — Cercurile politice autorizate declară cu totul nefondată informaţia, din sursă germană, relativ la încheerea unui pretins pact de neagresiune între Franţa şi Rusia, pact care ar fi fost predat ori guvernului francez de d. Dovgalewski. ♦ * Bazele păcii perpetue Răspunsul Franţei la propunerea Statelor-Unite Paris, 21 (Rador). — D. Briand a telegraţiat d-lui Claudel răspunsul Franţei la nota d-lui Kellog, relativ la proectul de pace perpetuă. Răspunsul Franţei va fi publicat imediat ce va fi predat guvernului Statelor-Unite. + Paris, 21 (Rador). — „Le Journal“ publică un articol, în care scrie că răspunsul Franţei la nota Statelor-Unite nu formulează nici o obiecţie relativ la procedura, sugerată de Statele- Unite. Deoarece însă declaraţia devine plurilateral, Franţa consideră că trebuie să se limiteze angajamentele păcei perpetue numai la agresiune, în scopul de a se păstra solidaritatea internaţională a angajamentelor anterioare, a celorlalte puteri. DECLARAŢIILE NOULUI AMBASADOR AL STATELOR UNITE LA PARIS Paris, 21 (Rodor). — D. Herrick, ambasadorul Statelor Unite la Paris, la sosirea sa in capitala Franţei, a fost primit foarte călduros. D-sa și-a arătat bucuria ce simte întorecindu-se la Paris, declarând totodat că este ferm hotărit să lucreze din toată inima la opera de pacificare generala. -------------------------------Paris. 21 (Rador). — Aviatorii Coste® și Lebrix au plecat azi, în sbor, de la Caracas la Baranaulla. D. KELLOG ministru de externe al Statelor Unite D. ARISTIDE BRIAND ministru de externe al Franţei flscidsnt mortal de automob! Paris, 21 (Rador). — Din Rubat (Maroc) se anunță, că Duclos, directorul afacerilor indigene, a fost omorît într’un accident de automobil ------------O * □----------- FILME De când lumea, beţia s’a manifestat prin fel de fel de efecte. Unii se lasă pe vine şi râd, de se prăpădesc. Alţii au arţag şi dau cu sticlele de sifon în capul conmesenilor. Unii Îşi sărută în public nevestele, pe care nu ţin minte de când nu le-au pupat acasă. Alţii plâng cu hohot. Unii se răstesc la lăutari, alţii la lighean, şi aşa mai departe. * Iată însă că un ungur a reuşit să fie original chiar în această materie banală. Ştirea vine din Gherla, a cărei faimă, datorită unei Închisori bine organizate, sporeşte prin întâmplarea de zilele trecute. Ştefan Karoly, mare proprietar, cunoscut nu numai în localitatea lui, ci pe o rază mai Întinsă în Transilvania, intră la restaurantul Coroana, şi cu aere de magnat autentic, dă ordin lăutarilor: — Noi, se chimiaţi tot ce este mai faimos maghiareşte . Cunoscând cheresteaua obrazului şi mai ales a buzunarului, ţiganii se ’ntrec în arcuş, când sbârnâind cântece violente şi săltăreţe, când răsfăţându-i urechea cu acadele muzicale. — Să vie şampanie ! răsună glasul de clapson al lui Karoly. Chelnerii aleargă în toate părţile şi sticlele cu guler poleit Încep să-şi asuftile pălăriile în tavan. Publicul din sală se strânge în jurul mesei, bogătaşul comandă băutură pentru toată lumea, cheful se lăţeşte şi se înteţeşte, punga lui varsă continuu bancnote mari, până când ungurul ia luleaua neamţului, şi pe la ora 4 dimineaţa, când nu-l mai ţineau balamalele, strigă lăutarilor: — Marşul funebru! Ţiganii se privesc şi şovăesc. — Marşul funebru !... Ţine !... De astădată, ordinul era acompaniat de priviri fulgerătoare şi de o hârtie de o mie de lei. Argument irezistibil: muzicanţii cântă de mort. Un foc de revolver face sala să răsune şi lumea să ţipe. Karoly se ’mpuşcase în inimă. Se rostogoli un mijlocul acordurilor impresionante şi-şi dete sufletul. Iată un final de viaţă, în faţa căruia rămâi în adevăr... stupefiant ! Don JOM „Schisma roşie11 Toţi fruntaşii opoziţiei din Rusia sovietică au fost expulzaţi din Moscova şi puşi la muncă silnică. rZiarele). DICTATORUL STALIN:« ...Şi acum, tovarăşi, puteţi să gustaţi din binefacerile regimului bolşevic». Expozi ii imiecii dela Ateneul Român npredeme mul franco-laşi, M ministru — Cu ce impresie aţi rămas vizitând expoziţia retrospectivă dela Ateneul Român ? ■ — Paul Valery în „Eupolinos" I spune, că sunt trei feluri de clădiri , cari tac, cele care vorbesc, j— spunând ceeace reprezintă, şi clădirile care cântă — cele care sunt o simfonie în realizarea artei arhitectonice. La o aşa clădire, care face fala ţării noastre, arhitectul Ionescu a putut sa facă acel subsol adaptat aşa de bine la întreaga simfonie a Ateneului. Plasarea expoziţei retrospective a artiştilor români în subsolul Ateneului, aş putea-o compara cu subsolul unei bănci, în care se păstrează aurul pe baza căruia se fac nouile emisiuni. Tezaurul artei româneşti din subsolul Ateneului slujeşte ca o garanţie pentru producţia viitoare a artei noastre. Cu atât mai mult, cu cât această artă nu prea a fost încurajată. Şi dacă n’ar fi decât te reînprospătez amintirile d-rului Leon, care ne povesteşte că venind cu Regele Carol la Iaşi şi găsindu pe sculptorul D. Tronescu, l-a întrebat cum o duce , acesta i-a răspuns: „mor de foame, Majestate”. Datorită intervenţiei regelui Carol, a fost numit profesor titular la Belle Arte, adică, a trecut de la viaţa de mizerie la acea de sărăcie, — ne spune dr. Leon. Imi amintesc cum peisagii minunate de-ale lui Buicliu — pictorul luncei din Mirceşti, — se vindecau, ba chiar amanetau, în lipsă de cumpărători, cu câte 15 şi 20 lei. Expoziţia aceasta arătând origina artei noastre, este aplicaţiunea celor ce spunea bătrânul Balten lui Rubens la Wamelhem: „Rădăcinile tale te pătrundă până în inima pământului ţării tale; vei deveni plin de vlagă ; după florile tinereţii, dă fructele vârstei mature, împarte-le fără socoteală, dă-le la cei ce trec săracilor, bogaţilor, flămânzii şi cătuilor". •• ' Iată care ar fi idealul arte pentru ca marea mulţime să o folosească de frumuseţile ei. Când mă gândesc că un Ren brand, fiul unui mic morar, dac n’ar fi avut ocazia să vadă Leyde, oraşul vecin, tablouri frimoase: „Visuri palpabile, fericirea în frumuseţe, singura fericire pe care o poţi atinge f lumea aceasta şi o poţi duce c tine“, nu ne-ar fi dat nemur toarele pânze, în care starost postavului ar fi arătaţi în toa, splendoarea lor, preamărind odată cu arta olandeză şi puterea ei comercială, îmbinarea aceasta a muzicii a picturei, — sub cupola Atheului — ne face să ne gândi la acel poet al culorii. Cel aer oi care în acelaş timp era şi priten şi admirator al muzicei , prezintate prin Chopin. Idealul său era ca să poa ajunge să picteze într’o zi cu tecul sublim, diamantat al pivighetorii, pe care el îl traduce în culori, comparându-l cu strucirea stelelor printre copa într’o noapte frumoasă. Năzuiam ca într’una din săli subsolului Ateneului să se fac şi un muzeu al muncii naţional S’ar pune acolo, uneltele de muncă din trecut, drapele şi lăzi ale vechilor bresle, pentru a putea aminti odată cu trecut artei româneşti şi trecutul muncii acestei ţări plămădit cu atâtea jertfe, cu atâtea greutăte frumos ar fi când cupa Ateneului va adăposti şi ranii şi arta ţării noastre, menită asfel să fie înălţarea catedralei vitoare a Neamului nostru. Am o singură dorinţă : ca această expoziţie a artei, ca viitoarea expoziţie a muncii rămâne în permanenţă, ca isii de energie şi de avânt viitor. Ce aveţi de spus despre rzolvarea problemei luminii, ca şi de criticile unor ziare asupr expoziţiei retrospective în sine Lumina mare, care pe această expoziţie, este farul , întunericul trecutului; şi dacă acest far are o luminiţă mai mu sau alta mai puţin, îmi este absolut indiferent, lumina acea asupra trecutului proectează foia puternică de lumină asupr viitorului şi aceasta mă intersează. In ce priveşte critica, eu sui aşa de entuziasmat când se faiult pas înainte în munca sau artă, atunci când se activează încât consider chiar criticile un produs, ca o rezultantă acestei activităţi. Dacă activita nu există, desigur că nici crica, — pe care îmi place să cer cinstită și cu năzuinţe căti mai bine — nu s’ar fi făcut. Iată deci un prim rezultat bu al acestei expozitii. D. TRANCU-IAŞI