Universul, septembrie 1928 (Anul 46, nr. 202-227)

1928-09-15 / nr. 214

2^ ifi modele Paris preţuri pe jumătate ,V.U.UH..N| Cal. Victoriei 45 fost 57 lângă poarta bisericei Cretzulescu . LUIEVEIFURDAN­EI CDLTilfli CUM PUTEŢI DEVENI MILIONAR ? cu IO O lei cumpăraţi un bilet ai REGELE MIRAI I care oferă 1 premiu a 1.000.000 Lei 2 „ a 500.000 5 „ a 100.000 8 „ a 50.000 „ ,45 „ a 20, 10 fi 5000 iei Tragerea va avea ioc la 13 Oct. 1928 Biletele se găsesc de vSnzare la sediul Fun­daţiei Tn str. Latină Nr. 10, la toate băncile din tară și la depozitarii ziarului „UNIVERSUL*1. tv­­» 0­iimunE a­nimB­­ediciile 1 Renumitul APARAT de MASAJ cu presiune de apă U-WA­­MASSA, cu 6500 vibraţiuni pe minut, invenţia celebrului Prof. Dr DREUW, produsul unei munci de 19 ani slăbeşte absolut sigur. In foarte scurt timp, fărfi medicamente, fără cură, fără oboseală, fără a lăsa urmele slăbind, vindecă­­ REUMATISMUL, ARTHRITI­SMUII, CUTA, ARTERIOOCLE­­ROZA, BOULE DE NERVI SI A INIMII, ANEMIA, ASTHMA, IMPOTENTA SEXUALA, SCIATICA, CONSTIPATIA CRONICA DURERI DE CAP.­­ Apa nu atinge corpul. „Aparatul U­WA-MASSA este unicul din lume mijloc inofen­­siv și sigur pentru sl&bixtf*, Prof. Dr. DRIGALSKI, Berlin Evitaţi diferitele pseudo-aparate Aparatul se vinde en detail numai In Bucureşti, In Biroul Reprez. G-rale: VELENTZAS & Co., BuL Elisabeta, 80. Telefon 339/03. 2385 I Hârtie Gaslicht LUPEX-specia­ pentru negative tari LUPEX-standard pentru negative normale* LUPEX-Contrast pentru negative slabe Hârtie la lumina zilei Si CELLOIflffl-SELBSnOK­EUD NOUA PLACA ANDRESA Ultra-Ortho esta materialul indicat pentru b­iourdis di atator­ul de spori Cereţi In orice magazin de specialitate noul •­­■* Stativul de metal cel mai sta CT&TîV» uAmCfwOi bil, ale cărui părţi se pot 01A A17 # lesne înlocui, (5 părţi) — PREŢUL DE VANZARE LEI 519— Cereţi liste de preţuri complecte în orice ma­gazin de specialitate 21304^ cum „VE­SELIA“ I adevăratele pudre de orez" In cutii de metal TCours d'Oimour, Tsyka PRODUSE «COMANDATI | Crime. Ciména (cremă grasă) Creme DeCicLa „Le Jade" (cremă uscată) ROGER & GALLE! P­ARIS UNIVERSUL ni caM a cale faraia ■ MRMAnMMSnNlMM Praga 12 (Rador). — Din lista oficială a victimelor catastrofei de cale ferată de lângă Brno se constată că nici printre morţi, nici printre răniţi, nu se găseşte nici un român. * Praga, 12 (Rador). — In dările de seamă asupra catastrofei, zia­rele au relevat ajutorul eficace, pe care l-ar fi dat răniţilor un medic ce se afla în tren şi care rămăsese neatins. S-a crezut în primul moment că este vorba de an francez. Ulterior s‘a aflat însă că acela care dăduse victimelor primele Îngrijiri devotate era doctorul Angelescu, ministrul in­strucţiunii publice din România. Viena, 12 .Rador). — Presa vie­­neză continuă să se ocupe de groaznica nenorocire de cale fe­rată din Cehoslovacia. Ziarele relevă că d. dr. Angelescu a fost printre cei dintâi, cari nu dat a­­jutoare medicale victimelor. D. dr. Angelescu a părăsit azi Viena, plecând spre București. CREPE de CHINE PAPIL­­LON, MATASE PURA cu Lei 460, la depozitul fabricator Dr. S. CERKEZ, din str. Lipscani 79 (colţ cu Băcani). Preţ fixat de fabrică. AVIS Reîntors din străinătate am adus un bogat asor­timent ultimele modele de iarnă în de blană Lei 6.900 de stofă de pluş Rochi de mătase Rochi de stofă orice mantou se confec­ţionează şi de comandă. Preţurile desfid ori­ce concurenţă la CONFECTIUNI B-dul Elsabeta No. 10 AUTOMOBIL închis, bună stare CUMPĂR ocazie Şerifi ziar 60 V. Antinevralgic nr. iiiiP. singurul remediu contra gripei, mi­grenei, nevralgii, etc. Luaţi numai în cutii originale con­ţinând 2 buline şi cu semnătura doc­torului. Se găsesc de vânzare la far­macii si drognerii, 2384 auti sau comploturi bi­­ne descoperite în Iugoslavia Belgrad, 12. (Teleegra-f­­mă particulară).­­* Vi­neri seară a fost asasinat, la Ljubjana, negustorul Periei, prin focuri de ca­rabină, de criminali necu­noscuţi. Periei fusese membru al organizaţiei ultranaţio­­naliste „Orjuna“ şi venise ca emigrant, din Triest, la Ljubiana. Mai târziu, fusese acu­zat de „Orjuna“ că e tră­dător şi spion italian. Primele cercetări ale anchetei s-au îndreptat a­­supra membrilor acestei organizaţiuni, dintre cari şapte, împreună cu fostul preşedinte Krainc, au fost arestaţi. Se stabilise anu­me, că asasinul fugise cu maşina fostului preşe­dinte. La descinderea in casa lui Periei, s-au găsit mul­tă­ documente extrem de compromiţătoare pentru „Orjuna“, explicând mai mult­e omoruri din ultimii ani, râmase nelămurite. Poliţia a mai reuşit să găsească, într'un sat de lângă Ljubiana, un n­are depozit de arme, care a­­parţinea „Orjunei“. Proprietarul casei unde era depozitul a fost ares­tat. S-a constatat că şi ca­rabina, cu care a fost asa­sinat Periei, era din acel depozit. Din documentele găsi­te la descinderea în casa lui Periei, reese şi un plan al „Orjmnei“, care se afla într-o mare criză de mij­loace băneşti, de a orga­niza un vast atac asupra unui tren „Orient ex­press"4 şi de a jefui toţi călătorii. Stări anarhice in Croatia Belgrad, 12 (Rador). — In urma asasinării lui Egid Pericî, care era implicat într-o afacere de spionaj, poliţia din Ljublja­­na a arestat eri pe Verbici, redactor la ziarul naţionalist „Orjuna“ şi de inginerei Kraine din aceeaşi organizaţie. Ziarul „Novosti“ din Zagreb anunţă că în satul Vrhnici din Slovenia poliţia a descoperit un mare depozit de arme şi muni­­ţiuni COALIŢIA TARANISTO-DE­MOCRATA GERE UN GU­VERN ŞI O DIETA CROATA Belgrad. 12. — Dr. Hacek, al doilea preşedinte al coaliţiei ţă­­ranisto-croate şi succesor al lui Rădici, asistând, in apropiere de Zagreb, la comemorarea morţii a trei ţărani croaţii cari au fost îm­puşcaţi in 1903 pentru că au rupt un steag maghiar, arborat intr’o stafie de cale ferată, a ţinut un discurs, în care a accentuat că in cazul unei revizuiri a constituţiei, croaţii vor cere o dietă şi un gu­vern croat. Croaţii nu vor să se producă o ruptură în statul iugoslav; ei cer o Croaţie liberă în interiorul ac­­tualelor graniţe ale statului şi o egală îndreptăţire desăvârşită cu privire la rezolvarea chestiunilor cari interesează statul întreg. O ruptură s'ar putea produce numai atunci­ când croaţii şi sâr­bii nu se vor putea înţelege. ^ In cazul acesta, cele două părţi ar urma să ia o hotărîre cu privire la nouile graniţe. Croaţii însă nu doresc această soluţie. BELGRADUL INCEARCA O ÎNŢELEGERE Zagreb, 12. — Ziarele publică cu titlu de senzaţie­ hotărîrea comi­tetului central din Belgrad al par­­tidului radical de a trimite o per­soană de încredere la Zagreb, spre a începe tratative cu coaliţia ţ&­­rănisto-democrată. * Zagreb, 12 (telegr. part.). — „Jutarni List“ anunţă, că coaliţia ţărănisto - democrată plănueşte convocarea unei mari adunări, la Sisak, UN PROTEST Belgrad, 12 (telegr. part.). — Corespondentul special al ,,Prav­deP* Anunţă, i­n Geneva, că depu­tatul croat dr. Pernar, unul din­­trei cei răniţii la 29 iunie, în cu­noscutul atentat din Scupcină, a adresat, din sanatoriul vienez un­de se află în îngrijire, secretaria­tului general al Ligii Naţiunilor o petiţie în care, în numele popo­rului croat, contestă delegaţiei iu­goslave dreptul de a vorbi în nu­mele acestui popor. sAceastă petiţie, scrie ziarul, n’a făcut nicio impresie acolo unde era adresată, nu poate fi conside­rată decât ca un gest lipsit de ori­ce seriozitate, de­oarece chestiu­nile interne ale Iugoslaviei nu pot fi discutate la un for internaţio­nal şi deci nici Liga Naţiunilor nu este competentă de a da aviz în chestiunea ridicată de deputatul dr. Pernar*1. ----------------------------. Abonamente lunare pentru scolarna c. F. o. Am dus la locul de veci pe un camarad — înmormântarea lui Preda Niculescu, avocatul ziarului „Universul”— Merc­uri, d. a., în satul Bâldana (Dâmboviţa), înconjurat de pă­rinţi, de fraţi şi de surori, de toată lumea satului, în frunte cu intelectualii, de camarazii de la „Universul", de reprezentan­ţii baroului de Ilfov şi ai aso­ciaţiilor şi societăţilor din care făcea parte, Preda Niculescu a fost dus la locul de veşnică o­­dihnă, în cimitirul de lângă bi­serica satului natal. Flori multe şi proaspete au aco­perit coşciugul , depuse de d. ministru Stelian Popescu, di­rectorul „Universului", de di­recţia ziarului nostru, de re­dacţia, de administraţia şi de secţia tehnică ale „Universului" de baroul de Ilfov, de soc. „Draj­a“, de numeroşi prieteni, familie, etc. Printre asistenţă, erau d. Ste­­lian Popescu, ministrul justi­ţiei şi directorul „Universului“, Dimitriu Şoimu, din partea ba­roului de Ilfov, d-nii G. Parepea­­nu cu d-na şi E. Sinu cu d-na în fruntea reprezentanţilor nume­roşi ai administraţiei ziarului nostru, pr. Abramescu, d. Chir­­culescu cu d-na, d-nii C. Miciora, T. Castrişanu, N. Grecu, din par­tea redacţiei „Universului“, d-nii subdirectori Popescu şi Millo, de la banca de Scont, d. Haimo­­vici de la soc. „Draj­a“, d. G. Lungulescu, reprezentând pe o­­fiţerii de rezervă, d. Alexe, a­­vocat din Târgovişte, N. Huştiu şi C. Niculescu, în fruntea de­legaţiei secţiei tehnice a ziaru­lui „Universul", Angelescu şi Vasile Popescu (Ploeşti), etc. La ora 4 d. a., un mare so­bor de preoţi, in frunte cu pă­rintele Abramescu, din Bucu­reşti, a slujit prohodirea. Apoi a luat cuvântul de mini­stru Stelian Popescu, directorul ziarului nostru. In numele colegilor de la „Universul” D. C. Miciora, în numele re­dacţiei noastre, a amintit, că Preda Niculescu făcea parte dintre cei cari, rupându-se din lumea satelor, pornesc să îm­prospăteze şi să însănătoşească lumea de la oraşe, împărţind generos sănătate, morală, pute­re fizică şi puritate sufletească, el făcea societăţii darul cel mai util. Şi astfel, ajunsese un în­demn şi o pildă. Amintirea lui va rămâne mereu printre noi, cu puteri de întremare. Au mai vorbit studentul N. Alexe, de la Târgovişte, a jud. N. Grecu, de la „Universul" şi avo­­cat I. Alexe, de la Târgovişte. D. N. Huştiu, din secţia teh­nică a ziarului nostru, a arătat, că în pierderea lui Preda Ni­culescu, trebue plâns un îndru­mător însufleţit totdeauna de cea mai deplină bunăvoinţă. Era un camarad al tuturora, blând şi larg înţelegător. Sicriul, ridicat pe umeri­­de camarazi, a fost purtat de la biserică până la cimitirul satu­lui, urmat de toţi cei ce venise­ră să aducă un ultim salut, îndurerarea unanimă era nes­pusă. Ultimele prohodiri ale preoţilor s'au pierdut în jalea nestăpânită a tuturora. TELEGRAMA PREŞEDINTE,­­­LUI CONSILIULUI DE AD­­I­MINISTRAŢIE AL ZIA­­J RULUI ,,UNIVERSUL*1 D. Gr. Urlăţianu, preşedintele consiliului de administraţie al ziarului „Univresul", a expediat următoarea telegramă: Adiţia ziarului „Universul" „Rog arătaţi familiei Preda Niculescu marea parte ce iau la durerea ei“. (ss) Urlăţianu PREDA NICULESCU C­uvântarea d-lui ministru Stelian Popescu „Este în firea lucrurilor, orin­­duită de Dumnezeu, ca tot ce naşte şi creşte să aibă şi un sfârşit. Moartea nu trebue nici să ne uimească, atunci când vine în mod natural, nici să ne înspăimânte. Dar când ea este năpraznică, când vine pe neaş­teptate, când nu este un sfârşit firesc, aşa cum a fost rânduit de creator existenţei omeneşti, atunci moartea ne înspăimântă şi ne întristează profund. Sfârşitul tragic al prietenului Preda Niculescu, pe care astăzi îl conducem, înainte de vreme, la lăcaşul de veci, este tot ce poate fi mai dureros şi pentru familie şi pentru prietenii lui, cari aşteptau dela munca şi in­­teligenţa lui de acum încolo roa­de folositoare, nu numai pentru ai lui, dar pentru societate în general, căci calităţile cu cari îl înzestrase Dumnezeu, făceau să se spere dela el în viitor nu­mai lucruri bune. L-am cunoscut pe iubitul meu Preda acum aproape 20 ani, când tânăr student al facultă­ţii de drept a venit să facă prac­tică in biroul meu de avocat. De atunci nu m‘a părăsit nici­odată. A trăit, s‘a desvoltat şi şi-a câştigat un loc de frunte în societate, sub ochii mei. Mi-a fost dat să apreciez frumoasele­­ calităţi cu cari 11 Înzestrase­­ Dumnezeu şi să mă bucur tot­deauna, că In preajma mea se ridică un om atât de bine dotat. Munca lui, blândeţea lu­i, devo­tamentul lui, mă făceau să-l dau de exemplu multora şi să-i pre­văd un viitor strălucit. Când răsboiul cel mare a iz­­bucnit, Preda a îmbrăcat haina de ofiţer şi şi-a făcut cu priso­sinţă datoria. Din dezastrul de la Turtucaia a venit vestea mor­ţii lui Preda pe câmpul de lup­tă. L-am plâns eu şi familia mea, alături de familia lui, ca pe un adevărat copil. După un an şi jumătate, după ce neferi­cita pace cu Germania se în­cheiase la Bucureşti şi prizo­nierii au Început să vie din Bul­garia, s-a aflat că Preda trăeşte, că el a fost numai rănit şi că se va Întoarce in ţară. Ne-am bucurat cu toţii şi la sosirea lui a fost o adevărată sărbătoare. De astă dată insă ştirea ne­aşteptată a morţii Iui este e­­xactă şi cu toţii plângem In faţa acestui sicriu, pe acel care a plecat pentru totdeauna In lumea veşniciei. • L-am plâns ca pe un erou In timpul răsboiului, căci simţeam imensa pierdere ce ar aduce-o ţării un om Înzestrat ca­­el II plâng acum din nou şi pen­tru totdeauna, fiindcă simţ i­­mensul gol ce lua d­in urma lui şi în mijlocul familiei lui, şi in mijlocul prietenilor lui şi in afecţiunea mea personală. Amintirea însuşirilor lui va trăi Insă veşnic şi va forma le­gătura cu cei rămaşi pe urma lui.Dormi In pace ! Existenţa ţi-a fost scurtă, moartea năprasni­că, dar calităţile tale sufleteşti vor fi pildă pentru cei cari vor să-şi explice rostul prieteniei noastre atât de Îndelungate. Fie-ţi ţărâna uşoară. De la 15 Septembrie, c. f. r., vor pune în vânzare nouă abo­namente lunare pentru şcolari, valabile pentru trenurile expre­se, accelerate şi personale. Abo­namentele vor fi pentru cl. a doua şi a treia şi vor fi valabi­le pe o distanţă maximă de 60 km., de la reşedinţa şcolii. Ele se vor acorda elevilor şcolilor statului sau de la şcoli recunos­cute de stat. Preţurile acestor abonamente vor fi : până la 10 kilometri 140 lei cl. 2-a şi 90 lei cl. 5-a. Dela 50—80 km. 830 lei cl. 2-a şi 550 lei cl. 3-lea. Europa a pierdut Muntenegrul cu carul cu fân, de la care i-a luat părul foc, în 914, şi din ce­­nuşe a răsărit Albania. Achmed Zogu, numit în chi­mia socială: Mussolinat de ri­­vera (prima calitate ) La pro­clamarea regatului albanez s'au tras 101 lovituri de tun, consu­mând muniţia armatei albaneze. Păţania fostului prefect Iov. Şampania italiană. Crucişătoare prin t. f. f. Din toată lumea. Rothermere (în dialect arde­lenesc). Epigrame, versuri, nuvele u­­moristi­ce în „Veselia“ de Joi 13 Septembrie 1928. 5 lei 5. Anul XLVI Nr. 214 Sâmbătă 15 Septembrie 1928 In numele baroului de Ilfov D. av. Traian Gh. Dimitriu- Şoimu a spus: Cu Preda Nicu­lescu, mort în împrejurări atât de triste, se pierde încă o ener­gie a baroului de Ilfov. Ridicat din mijlocul poporu­lui muncitor, trecând prin şcoli pentru a ajunge la cariera pe care şi-a ales-o, el a păstrat acel fond de omenie şi bun simţ ca­racteristic păturii celei mai să­nătoase a acestui popor, acele­ia care trimite din sânul ei pe cei mai buni în viaţa oraşelor atât de înstrăinate, mai ales astăzi, de adevăratul rost al vieţii româneşti.­­ De aceea Preda Niculescu a­r­ducea în exercitarea profesiunii lui de avocat o seriozitate care impunea respect convingerilor ce susţinea şi apăra, de aceea păstra o notă de înaltă morală înţelegând că el nu a îmbrăţişat o meserie ca oricare alta, ci o carieră care are o înaltă chema­re morală şi socială. De aceea vorba lui era priete­noasă, dar hotărîtă, iar clientul nu era um prilej de a incasa un onorar pentru um serviciu ce-i aducea, ci un prieten care se adresa prietenului mai învăţat ca el, care să-l sfătuiască şi să-l apere. Tinereţea lui era o chezăşie că va învinge în profesia fru­moasă ce şi-a ales. Cunoştinţele ce căpătase în şcoală îi asigu­rau putinţa de a ataca cu suc­ces orice chestie cât de delicată. Baroul vedea în el un membru de elită, pe al cărui cuvânt se putea pune temei şi de aceea durerea noastră este atât de mare. Dumnezeu să-l odihnească. In numele ofiţerilor de rezerva D. G. Lungulescu, conferen­ţiar al Casei şcoalelor, în nu­mele ofiţerilor de rezervă, a a­­mintit bravura căpitanului Pre­da Niculescu, faptele lui de ar­me şi atitudinea demnă, din timpul captivităţii, când sufe­rinţele crâncene cărora prizo­nierii erau supuşi, el le îndura într'o neînduplecată tăcere, ho­­tărît să nu lase să se tălmăcea­scă vre-o slăbiciune, vre-o şo­văire. In numele satului natal Preotul Dumitru Popescu, din satul Bâldana, în cuvinte emo­ţionante, a amintit toată rîvna tânărului pornit din satul dâm­­boviţean şi toate greutăţile în­vinse de el. Era mândria sa­tului. Era reazemul familiei. Şi ajunsese element de nădejde în societate. O moarte venită, uluitor de timpuriu l-a luat şi satului, şi familiei, şi societăţii. Amintirea lui va fi însă eternă. ? *--------xBx--------- ,_M completarea consiliilor de administraţie ale cooperaţiei La centrala cooperativelor săteşti, sa studiat şi întocmit proectul de regulament ce tre­bue să completeze noul cod al cooperaţiei. Consilierii s'au ocupat ori în­deaproape de partea ce priveş­te alegerea membrilor în con­siliul superior al cooperaţiei şi în consiliile de administraţie a băncilor populare şi­ a coope­rativelor săteşti. Proectul de re­gulament urmează să fie supus cât de curând aprobarea d-lui ministru al muncii, şi pe baza lui se va face completarea con­siliilor cu şase noui consilieri, aleşi îin Consiliul superior — câte trei de fiecare centrală — bănci şi cooperative şi câte opt nouă consilieri aleşi în consi­liile de administraţie a Băn­cilor populare şi­ a cooperative­lor săteşti. Alegerea consilierilor pe baza nouei legi şi potrivit regula­mentului ce se întocmește se va face până la 1 ianuarie 1929. Ar. 99 ADOLPHE d’ENNERY Luisa şi Henrietta Apoi îi spuse încet: , „ „ — Ştiu că aţi rezistat dorinţei noastre de a vă căsători cu o persoană din elită, pe care o alesesem, socotind că veţi fi fericit... Sper că de data aceasta nu vă veţi m­ai opune dorin­ţelor noastre !... Voesc să vă prezint eu însumi aceleia pe care astăzi am hotărît-o să vă fie soție ! Fără să lase pe cavaler, nici măcar să răsufle, Regele po­runci :­­ — Urmați-mă, domnulel ... * Martor al acestei scene, contele "de Liniéres trecuse pnn cele mai grozave chinuri. Când văzu însă pe cavaler, urmând pe suveran, într o ca­meră alăturată, d-lui de Liniéres îi veni amețeală. Văzu deodată cum toată situația sa politică se scufunda. — Domnule, zise Ludovic al XVI-lea, adresându-se cava­lerului, v-am ales o soție pe care voesc să vo prezint de îndată. Roger făcu o mișcare de surpriză și de groază. Dar, re­­venindu-și, îndrăzni să răspundă: — Maiestatea Voastră îmi acordă cea mai mare onoare ce se poate acorda unui supus. Sunt profund recunoscător. Insă­ Regele îl întrerupse cu un gest. Ridică el însuș o drape­rie și făcu un semn. ... Deodată, Henrietta Gerard apăru, cu fruntea plecată, în prada unei teribile emoţii.Atunci Regele zise lui Roger: — Iată soţia ce ţi-am ales, domnule! Sper că de data a­­ceasta nu vă veţi mai opune dorinţei noastre şi nu vom fi siliţi să poruncim... Henrietta, după ce trecuse prin momentele cele mai grele ale vieţii sale, simţi o bucurie atât de mare, încât rămase în­lemnită. Cât despre Roger, părea că-şi pierduse minţile. Deodată se repezi la genunchii Regelui şi luându-i mâna i-o duse la buze. In acelaş timp, Henrietta revenindu-şi se aşeză In ge­nunchi alături de logodnicul său, astfel că Suveranul putu să-i binecuvinteze. Caracterul minunat al Regelui dăduse o nouă dovadă și acum socotea că e momentul să-l liniștească și pe contele de Liniéres. g M f |.i, tj «w întredeschise ușa și-i făcu semn. — Prezenta d-voastră aci, domnule conte, e foarte necesară. Vino să iei parte la o scenă de familie, care cred că are un destul de mare succes. Regele împinse pe conte către logodnici. Apoi dete voie cavalerului să însoţească la Paris pe conte şi pe Henrietta.Toată lumea era în fierbere, când contele însoţit de Hen­rietta şi Roger sosiră acasă. Picard umbla de colo, colo, de ore întregi. Bietul său cap era tulburat de fel de fel de gân­duri şi ajunsese de vorbea singur. Aşa se explică de ce el fu acela care deschise porţile ca să intre trăsura.Când citi veselia şi fericirea în ochii tinerilor, fu gata să leşine, încercă în zadar să vorbească. Contelui i se făcu milă de el ' ‘— Da, Picard, s’a făcut ! Regele a consimţit. Picard, căpătându-şi graiul strigă: — Ah ! Trăiască Regele! Acum putem să ne căsătorim. Se repezi în casă urlând : — Avem consimţământul M. Sa Regelui!... Suntem cei mai fericiţi din gentilomii Franţei şi... ne căsătorim ! Când Roger apăru în pragul camerei, însoţit de Henrietta, Diana voi să se repeadă înaintea lor, dar puterile o părăsiră şi trebui să se rezeme de braţul Luisei­— Ah !... copiii mei... văd... înțeleg... — Da, Diana, zise contele, luându-şi soţia în braţe, idealul tău s’a împlinit. Roger și Henrietta se așezară în genunchi înaintea Dianei, pe care contele o așezase într’un fotoliu. Picard intrase și el și avusese gri­je să povestească Luisei toată Întâmplarea. XIII La palatul de Liniéres, toată lumea se ocupa numai de căsătoria cavalerului, care făcuse mare impresie la Curte. Se aflase chiar, că imediat după căsătorie, Henrietta tre­buia să fie prezentată Reginei, care voia să o aibă ca doamnă de onoare. Henrietta primea cu modestie acest viitor strălucit; în gândul său ar fi preferat însă să fi putut trăi liniștită cu soţul ei şi cu draga sa Luisa De altfel, Henrietta observase că Luisa e nefericită. De când îşi recăpătase vederea, era tot mai tristă. Doctorul Hebert, la rândul său, se gândea că va trebui să lecuiască tristeţea Luisei. Şi,cum Henrietta îi spuse preocuparea sa doctorul îi zise zâmbind: .it i, 4*i !■ ■■■~>*■■■ — Cunosc leacul acestei boalef ” ' S’ ^ — Ei bine! domnule doctor, de ce nu-l recomandați ? răs­punse cu naivitate Henrietta. — Pentru că mă ocup eu personal de el și vreau să fie cât mai bine! — Leacul ? Da! zise râzând d. Hebert. Totuș Henrietta se hotărîse să descoasă pe Luisa­într’o zi profită de ocazie că erau singure și-i zise cu hotărîre: — Luisa, tu nu eşti tot atât de fericită ca şi mine că mi s’a împlinit visul ? înţeleg de ce până acum erai îngri­jorată şi plângeai... — De dragul tău Henrietta ! — Atunci, spune-mi cinstit, de ce eşti și acum tot tristă, când eu sunt atât de fericită ? — Dar te asigur.... — Vezi foarte bine, răutăcioasoi, că-mi ascunzi ceva. Ei bine, dar dacă eu ţi-am ghicit secretul ? — Henrietta!? — Vrei să-ţi spui eu de ce în fiecare zi stai şi priveşti ore întregi la fereastră? Vrei să-ţi spun că aştepţi pe cineva? Luisa voi să-i apuce mâinile Henriettei; aceasta se feri. — Nu... nu ai încredere în mine, ca altă dată şi nu vrei să-ţi împărţi mâhnirea cu mine... Discuţia se termină şi fetele se aşezară la fereastră. Tot Henrietta începu vorba : ..­iu acest Paris. Nu e aşa că pe când nu vedeai nu ţi-ai fi închipuit cât e de mare Parisul ? DVa­ urma! In curând, terminându-se romanul­­,Luisa şi Henrietta", vom începe publicarea, în foileton, a interesantului jurnal de călătorii „VIAŢA ALBULUI IN ŢARA NEGRILORal cunos­cutului scriitor Mihai Tican Rumano, scriere care a avut mare răsunet in străinătate

Next