Universul, ianuarie 1929 (Anul 47, nr. 280-304)

1928-12-01 / nr. 280

2 UNIVERSUL’ SAN­ATAT­E PRIN MOESE Gel maî puternic enmenagof cunoscut si cel mai pretuit de doctori, provoca si indrepteza regala, face sa înceteze iau­rdierea, lipsa de regu­lă, da asemenea Surorile de Cap, Iritatiunea nervoasa, Durerile de pîn­­teca si Colicile care însotesc regula si compromit esa de des sănătatea femeilor. — PARIS. 8. ru» Vivienne, si la toate fermaeile. Eawifi PEN­O PLI! Maculatoare de 50,183,150,280 file se găsesc de vânzare cu preţuri reduse la administraţia ziarului „UNIVERSUL“ 33 .OITOZ« Fobricea che Clopote „ Palicandra şi Sfeşnice B­iericeşti Splaiul C. A. Rosetti, 17— Bucureşti, —Telefon 70­­­79 • CLUJ, Schieb & Comp. Piaţa Mihai Viteazu, 40,­­ BĂDAUŢI-Bucovina, Mihai G. Ţurcan s„.____...! CHişlMĂU-Basarabia, D. F. Carostoianov CRAIOVA, P. Andreescu Fii Sucursale:1 IAŞI,vGh. Pascu, Str. I. O. Hrătianu, 5 BUZĂU, loan Câlim­scu, Librar, Str. Unirei, 98 Execută și se găsește in depozitul sucursalelor Clopote de orice mărime din material special garantând sunetul și durabilitatea pe timp ACORDĂ ȘI ÎNLESNIRI DE PLATĂ FĂRĂ DOBÂNDĂ. - 1159 —_i. —««——»a uv mM nmmmm (trânjii) se vindecă numai cu alifia sau supozitoarele Mantouri de liană încep 7.900 Qazoli încep Lei S.759 lantra încep Lei laiptlgrl _ încep Lei După primele întrebuinţări opreşte scurgerile de sânge şi face să dispară durerile, usturi­mile şi inflamaţiile. La farmacii şi droguerii, sau direct la Laboratorul Dr. • Al­ Steanu București 26S6 Mantouri din orice fel de blană EL&WARifl a. L. DAVID­­Cal. Victoriei 45 fost 57 I lângă poarta bisericei Crețulescu vizoaet Moartea primarului oraşului Vaslui Iaşi, 28 Noembrie. La Iaşi a murit Constantin Florian, primarul oraşului Vas­lui ---------- x □*---------­ Ziua Fidac-ului La 28 Noembrie, s’a sărbăto­rit. In toate ţările aliate şi aso­ciate în războiul cel mare,­­ ziua Fidac-ului-Se ştie că F. I. D. A. C. este asociaţia foştilor luptători ali­aţi din Întreaga lume. Ceremoniile care au avut loc ori în Capitală s-au ţinut în a­­celaşi timp şi în acelaş loc în toate marile capitale din Occi­dent. La orele 5 juni, seara o dele­gaţie a „Uniunei naţionale a foştilor luptători“ (U. N. A. L.) a depus o frumoasă coroană de flori pe mormântul eroului ne­cunoscut român. Conform protocolului respec­tat şi în celelalte ţări nu s’a ţi­nut nici un discurs. La ora 5 jumătate precis s’a păstrat un minut de tăcere în memoria eroilor morţi în răz­­boiu. La orele 7 seara un mare nu­măr de foşti luptători s-a întru­nit la sediul central al U. N. A L. din str. V. Lascăr 98. D-l Virgil Serdaru, preşedin­tele U. N. A. L. şi membru fon­datorii F. I. D. A. C.-ului a ţi­nut o conferinţă în care a ară­tat scopul de solidaritate şi pace a F. I. D. A. C. Pe de altă parte a arătat că această puternică asociaţie in­teraliată urmăreşte menţinerea tratatelor de pace şi consolida­rea lor. ------- X­O X------­ Justiţia militară Diverse Obiectul în jurul căruia s’a judecat învinuirea de tăinuire, adusă studentului Mitrofano­­vici Traian, şi care a fost achi­tat de consiliul de război al corpului 2 armată, a fost o tară rătăcită cu prilejul cunos­cutelor incidente din Oradea. Condamnat in lipsă Secţia I-a a consiliului de război al corpului II armată, sub preşedinţia d-lui col. I. Bot­­tescu, a judecat în şedinţa de Miercuri pe soldatul Chiricu Ioan din reg. 23 inf. acuzat de dezertare în ţară şi risipire de efecte. In urma rechizitoriului sus­ţinut de d. căp. Dan Pascu, co­misar regal, consiliul l-a con­damnat la un an închisoare. Achitîri Au fost­ achitaţi soldaţii Dra­­gomir Gh. din reg. 2 jandarmi şi sold- Gal­iu Iorgu din reg. 2 c. f. acuzaţi de furt. ----------- x |_) -----------­ A­niversarea independenţei Albaniei Cu prilejul aniversării pro­clamării independenţei Alba­niei , a oficiat, Mercuri, la ora 11 dim., la biserica albaneză, din str. Academiei, un Te-Deum. Serviciul religios a fost oficiat de arhimandritul Scriban şi preotul bisericii. Au asistat d-nii colonel Iaco­­bici, din partea palatului, Pre­­ziozzi ministrul Italiei, D. R. Ioa­­niţescu, subsecretar de stat, ca reprezentant al guvernului, ge­neral Nicoleanu, prefectul po­liţiei, B. Dogani, consulul gene­ral al Albaniei cu secretarii consulatelor din Bucureşti şi Constanţa, Drenevo şi Puma, ge­neralul Gorsky, frifu, ministru plenipotenţiar, N. R. Căpitănea­­nu, fost subsecretar de stat, a­­taşatul naval al Italiei, căpitan Veepasiani, primii secretari ai legaţiunilor cehoslovacă, fran­ceză, bulgară şi greacă, d-nii N. Tabacu, T. Cantili, Em. Riza, Danga, Darda, C. Zissu, fruntaşi albanezi şi toţi membrii­ colo­niei albaneze din Capitală. După terminarea slujbei reli­gioase, arhimandritul Scriban a ţinut o cuvântare despre Al­bania şi poporul albanez. -----x n *----­ S’a năruit un zid Londra, 28. (Telegr. part). — Cu ocazia refacerii clădirii su­cursalei din Londra a Băncii Franței, s’a năruit un zid, om­a­­rînd o persoană și rănind grav alte­i. Anul XLVI Nr. 280 Sâmbătă 1 Decembrie 1928 CURIER JUDICIAR . Aurarii Hem­tuser au fost Mi fu . Miercuri, s’a făcut ultimul act de instrucţiune în afacerea cute­zătoarei violenţe comuniste în­cercată Duminică la Dacia , d. procuror Grigoriu a dat, în cau­ză, rechizitor definitiv prin care trimite în judecată penală, pen­tru ultraj cu lovire, atât pe ser­vitorul Gheorghe Chircu cât şi pe cioplitorul în piatră Hans Koch. Cel dintâi, Gh. Chircu, este în­vinuit că a lovit pe jandarmul sergent Burcea Gheorghe, iar al doilea, Hans Koch, este învi­nuit că a isbit crunt, cu basto­nul confiscat de autorităţi — şi anexat dosarului drept corp de­lict , pe jandarmul plutonier major Dumitriu Nicolae. Tot ori, d. jude instructor Min­­culescu, care a instrumentat a­­ceastă afacere, a dat ordonanță definitivă de urmărire, de acord cu concluziuniile parchetului, împotriva celor doi agresori. Iar dosarul a fost predat tri­bunalului, spre judecare, incul­paţii fiind menţinuţi în stare de arest. isiei idramii — Mersul instrucţiei — Investigaţiunile justiţiei prin­tre funcţionarii ministerului in­dustriei cari—prin rosturile a­tribuţiilor lor — au lucrat la consolidările făcute fraudulos în avutul petrolifer al statului, — sunt pe punctul de a se ter­mina. Va urma cercetarea funcţio­narilor de resort din ministerul domeniilor şi Casa pădurilor. Este probabil astfel că cel mai târziu spre sfârşitul săptămâ­nii viitoare, dosarul acestei fan­tastice afaceri va fi înaintat parchetului spre a aviza dacă este locul să extindă acţiunea publică şi contra altor vinovaţi, sau să dea rechizitor definitiv în cauză. * D. jude consilier Enescu a ple­cat­eri, joi, în jud. Dâmboviţa, pentru ca împreună cu comisiu­­nea de anchetă, să desăvârşeas­că pe teren cele din urmă lu­crări pentru identificarea par­celelor rupte din patrimoniul statului. Lere­iterăril şi dreptul de apei înalta Curte de casaţie s. III a admis recursul făcut de di­recţiunea c. f. r. — în proces de daune cu şoc. ..Doamna“ din Piatra Neamţ — şi casând cu trimitere la aceeaş instanţă sentinţa atacată, a precizat o importantă jurisprudenţă în materia retroactivităţii legilor de procedură şi a înţelesului art. 59 din legea accelerării. * Soc. „Doamna“ a făcut căilor ferate proces pentru 20 461 lei, în anul 1923 ; procesul s’a jude­cat însă şi s’a câştigat, la tribu­nalul Neamţ, deabia în anul 1926 ; între timp intervenise deci legea accelerării judecăţilor, care, prin art. 59 ridicând com­­petinţa de judecată a ocoalelor la lei 50000, a făcut din tribunale instanţe de apel pentru cărţile de judecată pronunţate până în această limită de judecătoriile de ocol. Căile ferate au făcut apel la Curtea din Iaşi. Aci însă s’a obiectat că apelul este inadmisibil, deoarece tribu­nalul pronunţându-se sub im­periul legii accelerării, (art. 59), asupra unei acţiuni de compe­tenţa judecătoriei de ocol, s’a pronunţat în primă şi ultimă instanţă. Şi s’a adăugat că inci­dentul e cu atât mai temeinic, cu cât retroactivitatea legii ac­celerării nici nu mai ar suferi discuție, avându-se în vedere caracterul ei de lege de proce­dură, Curtea a admis incidentul și a respins apelul. Prin recursul său, direcțiunea căilor ferate a susținut că ape­lul său trebuia judecat potrivit prevederilor legii în vigoare în­ momentul introducerii acţiunii — în ce priveşte beneficiul căi­lor de atac, de care nu poate fi privat — iar nu după legile posterior intervenite şi în vigoa­re în momentul pronunţării sen­tinţei. * înalta curte a adoptat acest mod de a vedea. Cig cin în câni. Éliesen Trib. Ilfov s. II a judecat Mier. Mult încă un aspect a­l multilate­ralei activităţi desvolitată odi­nioară de „madam Gălineasca“, alias Maria Constantinescu , traficul de influenţă. De astădată, faimoasa „doam­nă“ a fost judecată pentru o is­pravă­ minimă ca însemnătate şi proporţii, dar caracteristică îndeletnicirii ei. A pretins şi a primit 5000 lei de la un negustor, M. Teodores­­cu, încredinţându-i că este atot-I puternică la consiliul de război I al diviziei IV şi că va dobândi clasarea afacerii de dezertare la inamic a respectivului. Fireşte, n’a făcut nici o ispra­vă clientului. Fapta i-a fost însă calificată conform art. 146 c. penal, iar fă­rtuitoarea supusă osândei co­­recţionale. In, adevăr, tribunalul a jude­cat-o Miercuri, In prezenţă şi i-a applicat o lună închisoare. istraa ricinul. eaiteli Tribunalul corecţional, stâr­pind Miercuri d­e la origine chiar încă o încercare de prădare a banului public, deabia înfiripa­tă în plin centrul Capitalei sub forma societăţi de asigurări reciprocei, a putut feri astfel pe cetăţeni de încă o hoţie orga-Este vorba de societatea „A­­nizată A­sigurarea Naţională“, formată de tovarăşii Heinrich Stern şi Gheorghe Anton, în str. Acade­miei. Componenţii şi autorii ei au fost trimişi în judecată, conf. art. 22 din legea, firmelor, pentru că anume — spre a ademeni şi înşela mai uşor publicul — au adoptat o emblemă similară ce­lei, de multă vreme în fiinţă, a societăţii „Naţionala“ de asigu­rări. In instanţă, d. procuror Ale­­vra a cerut extinderea acţiunei publice şi pentru escrocherie ca­lificată. D-sa a învederat, că emblema uzurpată de cei doi complici este numai o manoperă — încă una din cele constatate cu pri­lejul cercetărilor — şi denotă că justiţia se află in prezenţa unei noui organizaţii de înşelarea şi păgubirea publicului. In spriji­nul conduşi­­lor, d-sa a învede­rat că inculpaţii au lansat pu­blicaţii mincinoase, au pus în circulaţie emisari de propagan­dă şi achizitori de victime şi au acreditat svonul despre o socie­tate serioasă, deşi nu aveau nici un fel de capitali, garanţii, sol­vabilitate. Tribunalul, compus din d-nii judecători Boeru şi Zanne, ad­miţând în totul vederile par­chetului, a condamnat pe Hein­rich Stern şi pe Gh. Anton la câte o lună închisoare corecţio­­nală şi la 30 mii lei despăgubiri. In ier iedera­rm­arile cea ale menirii uşierului mine In vremea din urmă şi prin efectul unei jurisprudenţe cons­tante, înalta Curte de casaţie şi justiţie s. N­. a respins foarte multe recursuri introduse de ministerul public, ca nefiind con­forme cu art. 417 proc. penală. Acest text prevede, că partea care declară recurs în materie penală trebuie să se presinte în I persoană înaintea instanței dela care emană hotărîrea atacată,­­ spre a declara act şi verbal că face recurs. înțelesul pus de instanța su­premă de casare, prin jurispru­dența statornicită a art. 417 pr. pen., a fost deci acela, că textul în chestiune se aplică și în ce privește recursurile declarate în T materie penală de ministerul pu­blic. * Ministerul justiţiei a adresat tuturor şefilor parchetelor o cir­culară în acest sens, semnalând hotărîrea înaltei Curţi şi reco­mandând că , pe viitor, când se declară recursuri în Casaţie în materie penală, nu e deajuns a se remite grefei respective cuve­nita adresă de declararea re­cursului, ci se va prezintă în persoană procurorul însărcinat cu aceasta, înaintea grefierului, spre a satisface astfel disp. art. 417 a declaraţiunei orale. „Agenţii acoperiţi“ şi statutul fustopomarlor publici Ministerul de interne făcuse recurs contra hotărirei Curţii de apel din Galaţi, prin care i s-a anulat decizia de punere în dis­ponibilitate a agentului „acope­rit“ Dumitru Alexandrescu, din serviciul Siguranţei locale. Hotărîrea Curţii se bizuia pe următoarele temeiuri : Punerea în disponibilitate a reclamantului s’a făcut cu vio­larea art. 37 și 51 din statut , a­­gentul slujind statului timp de un an, fără să fi dobândit evi­­dent stabilitatea, și fără să fi fost admis la definitivat, totuși nu poate fi înlăturat prin sim­plă decizie ministerială, ni fie cu avizul conform al comisiunei fie propuneri şi înaintări, fie prin judecată disciplinară. Recursul ministerului s’a ju­decat Miercuri, dar a fost respins ca neîntemeiat, înalta Curte confirmând în totul decizia ins­tanţei de fond. Şi-au abandonat copiii... D. procuror Missir a trimis Miercuri în judecata tribunalu­lui core­cţional pe femeile Ma­na Turlei, din com. Principele Nicolae şi Maria Bărbulescu, din str. Făineri 8 , învinuite că şi-au abandonat copiii deabia născuţi. Mamele denaturate s’au apă­rat­, la parchet, cu arătarea că n au înţeles să facă vreun rău micuţilor deoarece i-a lăsat la uşile unor oameni cu milă. Au mai susţinut, că au fost împin­se la acest gest, de mizerie şi de împrejurarea că „leagănul” re­fuzase să le primească copi­laşii. Au fost condamnaţi Trib. Ilfov s. II c. c., a mai condamnat Miercuri pe urmă­torii infractori : Dumitru Piuţă, la o lună în­chisoare corecţională pentru abuz de încredere, comis prin aceea că fiind încasator la S. T. B. şi-a însuşit toate încasă­rile ce făcuse timp de o zi în­treagă, servind pe vagon. * Isidor Altmann, voiajor co­mercial, la o lună închisoare, tot pentru abuz de încredere comis în dauna patronului său comerciantul Eigelos -- și a altor patroni în serviciul cărora a peregrinat între timp — de la cari primind mărfuri spre pla­sare, şi-a însuşit contravalorile încasate (în sumă de circa 70 mii lei). Diverse Parchetul a pus sub urmărire penală pe funcţionarul comer­cial Aron D. Strulovici pentru vina de abuz de încredere făp­tuit prin aceea că — încre­­dinţându-i-se o cantitate de măr­furi, spre a le plasa la diferiţi clienţi ai patronului său, co­merciantul Avram Gruber din calea Rahovei 61, — şi-a însuşit coletele. Cazul s-a trimis în judecata tribunalului corecţional. *■ A fost trimisă in judecată genală şi tânăra Maria Schi­­riac, slujnică în casa d-lui ins­pector Raliet dela prefectura poliţiei Capitalei, fiind învinui­tă că a furat din casa stăpânu­lui său 15 mii lei şi diferite o­­biecte de preţ. JVt», ÚG lista ialoili tara lisr de HîHAI TlCAN RUMANOr Nu s’ar fi întâmplat nici ca la Faracunda, unde un tânăr cumpărându-şi o soţie cu banii pe care-i dase tatăl său, — el fiind prea sărac, — făcu nenorocirea sa proprie şi a bietei fete pe care o alesese. In adevăr, socrul se înamora de nora sa, dar nu pentru calităţile morale sau pentru frumuseţea ei. Bătrânul se amorezase de formele pline ale tinerei fete, care-1 făceau să se gândească la bucăţile gustoase pe care le-ar fi savurat dacă fiul său ar fi consimţit. Dar tânărul nu voia cu nici­ un preţ, îşi iubea cu adevă­rat femeia, lucru, ce e drept, destul de rar printre negri şi mai puţin încă printre locuitorii acestei regiuni. Insisten­ţele repetate ale tatălui fură mereu respinse de fiu, dar a­­ceasta nu descurajă pe bătrân. Voia cu orice chip să guste din nora sa, pe care o plătise din banii săi. Intr’o zi, fu cât pe-aci să-şi puie planul în aplicare, dar fu împiedecat de intervenţia intempestivă a fiului său, care cunoscându-i intenţiile nu-şi mai lăsa soţia singură, nici ziua nici noaptea şi sfârşi prin a rupe orce relaţi cu tatăl său. Aceasta irită şi mai mult pe bătrân şi fiindcă tocmai fiul său era acela care se împotrivea planurilor sale, el se hotărî să-l facă să plătească crima de a se fi împotrivit voinţei pă­rinteşti. II ucise deci pe când dormea şi apoi omori şi pe noră-sa. In loc de unul, avea acum două cadavre de mâncat. Nimeni din trib nu ştia ce se întâmplase şi nici unul nu era în curent cu „pasiunea“ socrului pentru nora sa. Dispa­riţia celor doi soţi păru totuş ciudată, mai ales că bătrânul da nişte explicaţii foarte vagi. Bănuelile începură să crească şi în sfârşit comunicară faptul autorităţilor. Afacerea se încheă, cum se încheie toate afacerile de acest gen : se găsiră restu­rile celor doi dispăruţi într’o groapă în care criminalul pu­nea la păstrare bucăţile cele mai bune. El fu condamnat la închisoare pe viaţă, căci crima se pe­trecuse pe teritoriul portughez. îşi ispăşeşte pedeapsa în in­sula Santo Tome, care se ridică în faţa golfului Guineei, ase­menea unui paznic înaintat al continentului, în care se prac­tică cu atâta frecvenţă şi îndrăsneală cel mai monstruos obicei. Renunţ de a mai expune şi alte cazuri, cari mi-au fost povestite, crezând inutil de a mai obosi pe cititor cu repeta­rea unor detalii atât de abjecte şi care se aseamănă absolut unele cu altele. Voi vorbi numai de un caz întâmplat pe Coasta de Aur, una din regiunile, în care canibalismul con­­stitue o adevărată plagă în care, cu tot numărul celor pedep­siţi, n’a putut fi stârpit nici chiar în centrele unde domnesc colonizatorii. Mi s’a spus apoi, că e foarte obișnuit să se răz­bune moartea unui membru al familiei prin moartea unei rude a asasinului. Așa, de pildă, un negru răpi odată pe un copil al unei familii vecine, lucru ce nu prezintă nimic ex­traordinar. Dar când se întoarse acasă cu prada sa, află că tatăl victimei făcuse acelaş lucru cu unul din copiii săi. Văzându-se amândoi în aceeaşi situaţie, iubirea părin­tească se trezi în ei şi între cei doi oameni se iscă o luptă, care se sfârşi prin moartea amândurora. Dar nu numai pe Coasta de Aur, ci şi în Nigeria, în Togo, — fosta posesiune germană, — la Angola, în Congo bel­gian, în Congo francez şi în Liberia, în toate teritoriile Gui­neei în sfârşit, canibalismul e la ordinea zilei, cu toată perse­verenţa îndârjită cu care e urmărit. CAP. XXXI Spre Cacuca. — O noapte de groază.­­ O furtună în pădure.­­ Căsătoriile indigene Po­vestirea diferitelor cazuri de canibalism m’a făcut să întrerup relatarea călătoriei noastre în punctul în care vor­beam de şederea noastră la Béke, de unde plecarăm două zile mai târziu, bine aprovizionaţi, de amabilele noastre gazde, cu toate cele necesare în timpul călătoriei până la Cacuca. D. Lambert alese douăzeci și cinci din cei mai buni oa­meni, printre cari și un ghid. Pentru mai multă siguranță, ne dădu ca escortă și pe un superb senegalez, care avea să ne conducă, însă numai până la Handi, unde, după socotelile sale, trebuia să ajungem în zorii zilei următoare. Pornirăm, pe la ora cinci, pe un drum ce se pierdea în pădure. Se făcu o noapte splendidă luminată de lună. Senegale­­zul, împreună cu călăuza, mergeau în capul coloanei, pe când d. Laffite și cu mine adormeam în hamacurile noastre. In impunătoarea singurătate a junglei, caravana noastră îna­inta într’o tăcere solemnă şi nimic nu prevestea vre-un in­cident neplăcut. Liniştea ţinu până la ora nouă, când începu să sufle un vânt uşor, care, încetul cu încetul, se schimbă într’un a­devărat uragan. Cerul, care pân’atunci fusese senin, se acoperi de nori mari şi negri, cari se fugăreau întocmai ca nişte cai, într’un galop sălbatec. Luna dispăru lăsându-ne într’un întuneric complet. Negrii noştri smulseră mănuchi de ierburi înalte, cu care improvizară torţe, ale căror flăcări bătute de vânt iluminau o scenă grozavă. Sub furioasa bătaie a vântului, trunchiurile arborilor puternici se îndoiau, pe când vârfu­rile ramurilor se pierdeau într’o ceaţă ciudată, care, lăsân­­du-se tot mai jos, ne făcu să nu mai vedem la un pas în faţa noastră. Ne oprirăm şi scoborîndu-ne din hamacuri, încercarăm prin strigăte, să ne adunăm cu toţii la un loc. Vântul se în­teţea din ce în ce, când sinistra scăpărare a unui fulger lu­mină o clipă împrejurimile dând parcă semnalul îngrozito­rului uragan care se abătu asupra noastră, în mijlocul pă­durii. Era imposibil să stăm în picioare. Ori­ce încercare ar fi fost o nebunie, întinşi pe pământ, priveam în jurul nostru cum arbori puternici se sfărâmau sau erau smulşi din rădă­cină, riscând la fiecare moment să ne strivească sub greuta­tea lor. Fulgerele şi tunetele se succedau fără întrerupere şi la sgomotul lugubru al uraganului, se adăuga din când în când bubuitul tunetelor, pe care-l repeta la infinit ecoul pădurii. Câteva puncte fosforescente prin apropierea noastră trădau prezenţa fiarelor, al căror atac însă nu era de temut în asemenea împrejurări. Pantere, leoparzi, şacali, toţi locui­torii pădurii alergau înspăimântaţi căutând un adăpost pe­ care nici cele mai dese tufişuri nu-l puteau oferi. L '­Va­urtra. 1

Next