Universul, ianuarie 1929 (Anul 47, nr. 1-26)

1929-01-02 / nr. 1

A BRRMKI msmsmmm. UNIVERSUL. Ccrofi la tot! depozitarii da ziare, la librării şi la administraţia ziarului „UNIVERSUL41, cărţile apărute în editura sa care sunt cele mai folositoare şi cele mai eu­ina II M£LE CĂRŢII AUTORUL LEI Autorii români La administraţia ziarului se mai găsesc de vânzare colecţii • câte 10 numere din revistele: „Unimutl Literar“, „Uni­­versul Copiii ”\ „Ziarul Ştiinţelor şi al Călătorilor“, pre­cum şi maculatoare, caefe, blocuri, etc., etc., cu cele mai ef­tine preţuri. faiiwiiMsiiiriiTiiilMirii IBSBB^II I ■im—we— I ASittl DE TRICOTAT G. F. GROSSER cele mai solide, garantate, productive şi uşor de manipulat, în depozit, permanent la: B. SEMC, București I, Calea Griviţei 130 Ace fi acetucorii pentru orice sistem de MA31NI gaturi de aer gaturi de Aron3 JKcbAAa a cLs In la fabrica ds JRofeile SutraanSIlarctis mii 1­23/6*­­ «Str.Sfti Apostolic» enciclopedice românești și diverse dependenței. . . 42 '* ei, . ... ““ 13 482 •••• I • t • ori străini Ce am văzut . • • • Henry Béraud 40 Jubtre de pierz. - . • Camillo Casteflo 20 Nach Paris . . • • • Louis Dumur 36 Măcelarul dela Vf­din .... » » 0­ tuiette Ross giÎÎA . •••*,* ** »» Scherlock Holmes...... Conan Doyle * Din documentele postume ale du- fu- bului Pickwick .... Ch. Dickens hpar Louha şi Henrietta.............................Adolphe D'Ennery 50 Micul Parisian ...«••• ^^val. Mere nostrum..................................Vincente Brisco Ibanez do Costa Reding . Selma Lagerlöff 40 Feme­i de azi şi de mâine. . . Alfred Schirckauer Soli tipar Drumul omenirii.................................. H. St. Yzefls 12 Inundaţia.......................................... Emile Zola 3 Anul literar De atâtea ori ne-am exprimat , părerea despre dificultatea da | a încheea un bilanţ literar, sau teatral, acum tn mijlocul iernii. Intâia Ianuarie e începutul a. irul a j agricol. Plugarul care a semănat tn toamnă si primă­vară, a cule« rod In vară şi toamnă, a strâns tn jurul casei vitele de pe câmp, care a um­plut pătutele şi­ are acum ogra­da plină de orătenii, se odih­neşte. Câmpul e un pustiu de ză­padă, drumurile sunt nămeţite. Ce-ar putea face omul mai bun decât să petreacă puţin ? lată de ce in mijlocul iernii sărbătorile se ţin lant- lată de ce anul În­cepe cu mâncare şi băutură bu­nă din momentul In care omul Începe să-şi facă socotelile pen­tru cel care vine. Dar anul literari Anul tea­tral? Stagiunea teatrală a Început la î Septembrie (împreună cu­ anul şcolari. Cele mai multe cărţi apar Intre 1 Septembrie şi 1 Maiu. E greu să consideri că o plasă jucată la 30 Decembr­e e din alt an decât una jucată­­ peste trei site, la 2 Ianuarie. Pe când Iarăşi trefoue sft legi o car­te apărută „anul trecut" la 15 Ianuarie, de cea pusă In vân­zare de Crăciun acum. Căci la mijloc e­ paralizantă pentru ori­ce activitate vacanţa mare. Ră Încercăm totuş un exa­men al vieţii noastre literare din anul 1928. Dar mai întâiu ,îl precizăm dică un lucru. Pri­ma întrebare care se pune­­ a fost un an de belşug sau un an de secetă literară ? Mărturisim că la aceasta nu se poate rrerinde chiar aşa de uşor. Suntem prea... contimpo­rani. Nu avem perspectiva ne­cesară. Contimporsiuni nu au putut nici -Klata să aiba o păre­re exactă despre marii scriitori Impresia de „decadentă“ si „mediocra“ e generală in ceea­ce privește prezentul. In timpul clasicosUTHihii francez, erau cri­tici cari, lăudând trecut­ul ,ocji­­statau că prezentul nu oferă ni­mic. In timpul lui Balzac şi Stendhal era aceeaşi impresie că „scriitori­i actuali" nu au nici o valoare. In tot­deauna scriito­rii mei au trecut pe calea de mijloc. Nici nu au fost socotiţi ca lipsiţi de orice însuşire, nici ca oameni de geniu. Lipsiţi de stră­lucire şi prea evidenta origina­litate, ei au fot înglobaţi in ceata mediocrităţilor. Şi totuşi­­ se impune unui critic să poată vedea clar, să anticipeze. Să încercăm un în­ceput de orientare şi sistemati­zare in oper­e apărute anul tre­cut. Ciuleandra d-lui Liviu Re­ti­es­cu, fără să fie comparabilă ţie, t­oind într'un ton personal materialul dus de Caragiale la o atât de mare strălucire. Un scriitor de valoare, de un umor gras şi cast, s’a dovedit un „Călugăr şi îmi­le'­ d. Da­mian Stănoiu, constituind un fel de senzaţie a anului trecut. Părintele Ghedeon ni S'a părut Insă mai parin isbutit Domnul N. Davidescu trebue luat In ansamblu și Vioara Mu­tă considerată tn ciclul întreg de roman pe care și l-a propus să-l scrie. Trebue să subliniem tn pri­mul rând ca o carte de neobi­cinuită valoare Isteria proza»! li­terara de d. E. Lovinescu Poate că dintre toate cărţile apărute până acum în acest ci­clu de istorie literară, cea mai frumoasă isbândă o Înseamnă acest recent volum E o cerce­tare matură a Întregii produc­ţii in proză (roman şi nuvelă) de 25 de ani Încoace in litera­tura românească. Se precizează curente. Se deosebesc atitudini şi se discern valorile cu o su­perioară înţelegere. Operile d-lui Mihail Dragomi­­rusca (care a fost călduros săr­bătorit cu prictul împlinirii a şaizeci de ani) au fost trimise în bloc de editor criticilor, aşa că te-am putea considera ca un bloc al anului. Vom reveni tn deosebi asu­pra lor în cronici obiciu­iile. Din jurul Vietii Românești, în «firă de volumele d-lui Da­mian Stănoiu, ne-au mai venit alte trei, dar dintre ele ni se pare că trebue remarcat în deo­sebi Hron­ eul măscăriciul’!' Vă­­lă*u« al d-lui Al. O. Teodorea­­nu. Dintre volumele de versuri a­­tragem­ luarea aminte a cetito­rilor noştri asupra celor două volume ale d lui I. pi­rat (în­toarcere şi î.tm.To cz.ri) şi deopo­trivă asupra volumului Drumul al d-lui Mihail Celarean. §5 după acest mic examen Conştiinţa noastră rămâne îm­păcată chiar dară precizăm a­­cum că 1928 a fost un an de a­­nemică producţie literară. Camîl Petrescu —— X O X -----­Ms cirp tzL Anule care 'ncepi azi Să deşiri a tale zile iesle-ai ţarii mele brazi Şi colibeie-i umile, —­­ c-aşi ruga, ruga frumos Şi cu geana ’much­nutii, Să oii, anule, mănos Şi 'nsorit, ca niciodată L, Fă ca, brazdele voinice Ce arâ-ca plugul, mâine, Din ogoare să ridice Mimii Ao nul ei vies n.Una ! recesante, realizata in'forma o­biecavă, caracteristică acestui mare prozator. Conu Enake e de asemeni un volu­m da care trebue să se tie seama. Verva satirică si totuși de un echilibru artistic supe­rior, a d-lui N. Gondee&gn, ne-a dftruit pagini de adevărată crea. Neamul meu ca sa'l faci mare,­­ Să laşi plugul lui lisus. Sufletul adânc sa't are, Iar in brazdele arate Cultorei plug de aur greu, Să răsară, minunate, Florile lui Dumnezeul 1929. Vasile Militaru Anul muzical 1928 A fost mijlociu ca producţie şi dificitar ca aport. Prima noastră academie de m­uzicii a pirolit In rftstorsul ei repertoriu. Premiere ne-a dat cinici: trei fără de interes Trubadurul, La şezătoare şi Dama de pică; una plăcută, numai prin muzica ei (Răpirea din Serail; şi numai una singură bunâ in toate pri­vinţele (Năpasta de d. Sabin Drăgoii). Ne-a mai dat opera română tot în acest an şi trei balete : Prinţul Igor, Petruşka şi Nippes. Însemnătatea primelor două nu a isbutit să compenseze nulitatea celei de a treia. Concertele simfonice, ca şi concertele obişnuite (de solişti, ansambluri Instrumentale şi co­ruri) s'au rostogolit cu tot­deauna unele peste altele, com­pensând între ele valoarea artis­­tică şi muzicală a vieţei cultu­rale bucureştene. Ceea ce a deosebit incă acest an muzical, de cei precedenţi, a fost abţinerea din ce în ce mai marcată a marelui public din sălile de concerte. In ultimul timp, chiar minunatele concerte ale marelui nostru Enescu, nu isbuteau sa facă răii pline. Dacă vina este a săţierei pu­blicului de muzică, prin prea multe şi prea diferitele (calita­tiv) concerte, sau numai lipsa de numerar a acestui public mult prea mic l« număr, aceasta nu vom putea-o şti, decât barim după o îmbunătăţire financiară a bugetului nostru public şi particular. Sau» Activitatea Cu­cei Roşii in anul 1928 de G. Balş In anul 1028, Crucea Roşie şi-a­­ continuat activitatea ca normala,­­ strângând fonduri şi punând la punct materialul oau de mobi­lizare. Paralel cu aceasta a mai fă­cut şi următoarele : A trimis în colonii şcolare un număr de 283 copii, cari au stat câte 30 zile pe malul mării. A trimis o coloană volantă sa­nitară în regiunea Vidra-Albuc (munţii Apuseni) care a îngrijit 788 bolnavi din cari 72 sifilitici Cursurile de infirmiere volun­tare înfiinţate în toamna anului 1927 au continuat a funcţiona, dar cu un număr din ce­­i ce mai redus de auditoare, nu tot timpul anului. Numărul total al doamnelor şi domnişoarelor care au urmat până la fine a fost de 504, ceea ce este un număr foarte redus faţă de populaţia noastră şi faţă, mai ales, de nevoile in caz de o eventuală mob­t­or- Meritul celor ce şi-au sacrificat timpul pentru a urma regulat cursurile e cu atât mai mare ce cât cu toate sforţările comitetu­lui central şi ale filialelor nu s’a putut crea curentul de simpa­tie necesar pentru populaţia fe­­menină a ţarii. S’a persistat totuşi, şi s'a fă­cut constatarea mulţumitoare că nuânărul auditoarelor înscrise la cursurile începute în luna Noenk­­brie e mai mare ca anul trecut, deşi încă nu e suficient. Crucea Roşie română­­Centra­­la şi filialele­ au contribuit în cursul anului cu următoarele sume pentru a veni în ajutorul populaţiilor lovite de nenorociri. Pentru populaţia bulgară su­ferindă de pe urma cutremuru­lui de pământ 140.000 lei, pentru cea greacă 72.889 lei. Spre finel­ea nu Iui, consta­tân­­du-se că populaţia din sudul Ba­­sarabiei şi din unele judeţe din ţară are de suferit de pe urma recoltei deficitare, guvernul a făcut apel la Crucea Roşie spre a ajuta copiii şi bătrânii nepu­tincioşi, făgăduind sprijinul­­său material şi moral,­­ Crucea Roşie, ţinând seamă de menirea sa şi având ferma con­­vingere că prin luarea asupra­ şi a acestei opere sociale contribue la desvoltarea simţului de soli­daritate naţională, a acceptat Însărcinarea. De la început s'a plecat cu ideea de a da da ajutoare bă­neşti sau materiale, cari nu în­totdeauna îşi îndeplinesc scopul, ci de a da copiilor şi infirmilor hrană efectivă. In acest scop, cu ajutorul fi­lialelor Side şi ale autorităţilor, s'au constituit, în judeţele sufe­rinde, comitete judeţene şi lo­cale, cu ajutorul cărora s'au or­ganizat cantine. Acestea erau în primele zile ale lunei Decem­brie un număr de 120 şi distri­buiau, atenei, hrană la 12.000 co­pii. Dar aceasta nu e de­cât un început, căci populaţia a mai avut ceva rezerve, cam­ acum s'au spirizat. Numărul celor de hrănit va fi deci de acum îna­inte cu mult mai mare. Pentru a face faţă nevoilor, Crucea Roşie a făcut apel către marele public. împreună cu în­semnatele sume date de autori­tăţi s-a strâns până acum circa 21.000. 000­ lei, iar darurile in na­tură reprezintă o valoare de lei 900.000. Cu sumele strânse s'a aprovi­zionat până acum — fie direct de Centrală — fie de filiale : 49 vag. lem­ne ; 70 vag. cartofi 8 vag. varză ; 7 vag. ceapă; 4 vag. zarzavat ;­0 vag. zahăr ; 23 vag. făină grâu ; 3 vag. grâu ; 12 vag. ceeară ; 8 vag. făină po­rumb ; 8 vag. porumb. • In fine, o altă activitate a Cru­cii Roşii şi poate nu cea care are mai puţin viitor, a fost aceea a secţiunii Crucei Roşii a Tineri­mii. Scopul acestei secţiuni este de a desvolta tendinţele altruiste ale ropiilor şi obiceiurile de igienă. Pentru aceasta, S-a contrbuit anul acesta cu formarea secţiuni­lor in şcoli. Astă vară s'au strâns mijloace pentru coloniile de vacanţă, iar acum se solidarizează copiii din toată ţara cu cei din Basarabia prin faptul că cei d'intâi sunt învăţaţi a-şi da obolul pentru a­­­coperirea nevoilor de hrană şi îmbrăcăminte ale celor de al doi­lea, ceea ce fac cu multă tragere de inimă. Ia fine, prin schimbul de co­respondenţă interşcolară, 200 şcoli române şi străine Învaţă a se cu­noaşte. Anul XLVII Nr. 1 Mi­ercuri 2 Ianuary 1929 Ein Citatel la 1928 — Opera Casei grădinilor publice. — Noul artere de Circulaţie publică. — O hală nouă. — Opera de sistematizare. — Cartiere superbe es­te ca din pământ. — Sub raportul edilitar, anul 1928 e caracteristic prin inten­sificarea operei de sistematizare a municipiului Bucureşti. A­­ceastă operă se înfăţituieşte­­ la laroue nu numai la noi, dar şi în apusul unde urbanismul e tradiţional. Bulevardul Klaus­­smann din Paris — ca să luăm un singur exemplu — început sub Napoleon, a fost terminat abea anul trecut. In Capitala noastră s'au făcut, totuşi, lucruri de seamă In do­meniul urbanistic. In tot cazul, zelul edililor bucureşteni a fost pus la contribuţie In chip feri­cit. Cea mai preţuită lucrare a fost, desigur, terminarea con­struirii bulevardului loan C. Brâtianu, In prelungirea sa pâ­nă spre piaţa Sf. Gheorghe. A­­cest bulevard, Intr’adevăr mo­dern, de o frumuseţe distinsă, e destinat să fie prelungit până In spatele cimitirului Bellu. Altă lucrare de vădit Interes gospodăresc pentru cetăţenii pe­riferici ai municipiului Bucu­reşti, este noul cartier, ieşit ca din pământ, dincolo de cimiti­rul Sf-ta Vineri, unde, mai zi­lele trecute s’a Inaugurat noua hală a cartierului. Este locul să amintim sime­­trizarea că­iei Griviţei, ale cărei trot­oare au fost îngustate, spre a se face mai accesibilă strada circulaţii publice din ap. n­e să uit­ăm nici că,­­ toistelor *grajd iri -şo- aprinse Intre strada sso şi str. Dumbrava Roşie, unde până mai­eri se lă­­făiau grănţjdă vehiculele de gunoaie ale'"primăriei, se fac a­­cum lucrări mari, construcţiiuni superbe şi masive, In legătură cu proiectatul mare bulevard Dacia, care pare destinat să le­ge gara de Nord de gara Obor. Pe porţiunea dintre str. Aurel Vlaicu şi str. Polonă, perpendi­cular pe aceste străzi, bulevar­dul Dacia e o operă înfăptuită şi încă prea frumos înfăptuită, ceia ce ne învederează perspec­tivele estetice de mâine ale a­­cestui nou mare bulevard. Un alt domeniu de lucru­ri edilitare, in care sunt de inre­­gistrat admirabile realizări in cursul anului care a expirat, este acela al Casei grădinilor publice, al cărui consiliu se sâr­­guieşte, elegant şi lăudabil, să Înfrumuseţeze Capitala noastră cât mai repede şi cât m­ai mult. Dacă ne gândim la cochetul parc englezesc creat pe tocul unde odinioară erau faimoasele gropi ale lui Ouatu, şi dacă mai amintim frumoasele lucrări de agrement floristic din Cişmi­­giu, parcul Carol, grădina Icoa­nei, parcul loanid, oct­, nu pu­tem decât să ne bucurăm de perspectivele viitorului, gândin­­du-ne la frumuseţea proiectatu­lui Parc Naţional, unde casa grădinilor publice are nobila in­tenţie să planteze peste un mi­lion de tineri arbuşti, cu spri­jinul, bine­înţeles, al oficiali­tăţii competente, care este che­mată să facă sacrificiile buge­tare necesare, cât mai curând. In sfârşit, ar trebui o mono­­grafie socială ca să învederăm ce s'a făcut bun pe tărâmul ur­banistic In cursul anului expi­rat, şi o altă descriere ca să ară­tăm şi ce ar mai trebui să se facă pe viitor pentru Împlini­rea lacunelor existente. Amintim numai proiectata pe curând refacere­a Arcului de triumf — tn urma alarmei da­te de noi la timp — iar, ca rea­lizare tn cântă­toare, putem vorbi cu satisfacţie de nouile cartiere „/­egina Maria" sl .Principesa Elena" — situate tntre­buie-^^ dul — un alt nou si mare bil­­vard—Doctor Lister si mobil.^P la Cotroceni. In mai pu­ţin un an, pe locurile noroioase şi urâte de acum doi-trei ani, s'a Înălţat ca din senin un nou Bu­cureşti. Rămâne să vedem acum ce surprize ne va aduce ziua de mâine pe tărâmul edilitar. Să sfărâm că se va face, in tot ca­zul, operă de continuitate şi că, în viitoarele noastre constatări şi observaţii In legătură cu „Bu­cureştii de ani fi de mâine", vom demonstra cu fapte că şi bilanţul anului viitor se a­­nunţă tn excelente condiţiuni. Rămâne ca Împrejurările să ne facă dovada că speranţele nu ne-au amăgit.I 1­. Diesen ini ..........11 ■■ m ■ n—an——— Plastica lui 1928 Cu privire la plastica noastră, aruncăm, în aceste câteva rân­duri, o ochire asupra chipului cine s’a înfăţişat ca în anul ce s'a scurs. Un pas înainte, un hotărâtor pas înainte. I'au făcut in câm­pul acesta al artelor noastre fru­moase, fireşte, aceia dintre uiu­­,eşti ai noştri cons­rcraţi cari de toată vremea au ţinut sus, cu po­neiul său cu dalta lor, buna re­putaţie a plasticei noastre, la care ei în primul rând au contribuit. Aceştia au ştiut prin activitatea lor din aceşti din urmă ani să dea artei române prestigiul la care s'a ridicat astăzi şi care ,pe drept cuvânt, în cea mai mare parte lor se datorează. Şi e bine să se fixeze în istoria evolutivă a ar­telor frumoase române că, grape celor două-trei veterani şi a celor câţiva maeştri în­de­obşte re­cunoscuţi, aceste arte s'au putut dezbăra de la şa in care se com­plăceau cam de multă vreme şi au plîns aripile cu cari se a­­vântă azi. Dar In afară de ei — trebue sa dăm Cezarului ceia ce e ai lui — pleiada de tineri ce au intrat din prima clipă a manifestării lor în ilustraţie, a secondat în chip strălucit pe vrednică tot înaintaşi de cari pomenirăm. Un Schweitzer-Culipăna, un Bu­rada,­­ un Isachie, un Creţulescu sau un M. H. Georgeses sunt incontes­tabil continuatorii banului re­nume ce i’au creat artei româ­neşti acei înaintaşi de ieri şi de azi. Şi adevărul acesta il recu­noaşte toţi cunoscătorii de artă : nimeni n’a intrat în atelierul sau la expoziţia aivuia din aceştia, fără să nu se convingă de marea şi sfânta lor patimă pentru arta pe care o slăvesc, fără să nu sim­tă toată dragostea şi tot focul sa­cru cu care se avântă s­pre culmi şi cu ce persistenţă se operează e­­voluţia spre aceste culmi de la zi la zi. Cât priveşte adoptare» In ma­­nifestările din anul ce ne preo­cupă a uneia din şcol­­e ce vor să-şi facă drum şi să răzbată, cu sau fără pretenţie, în arta româ­nă, este ’destul să ne referim la opera ce s’a expus în 1­928 cin partea cultivatorilor acestei s­oli, spre a vedea că ei n’au izbutit, n­’au reuşit decât să se facă ridi­coli. Vorbim, bine­înţeles de a­­cea şcoală modernă exagerată, căci cealaltă, şcoala modernă cumpănită, înţeleasă de toată lu­mea, şi-a cred un rost şi la noi şi a rămas consacrată pe bună dreptate. Dar de aci până la cealaltă şcoală, şcoala cea pră­­pastioasă a desei-cerării», şcoala nenorocită care a o nil»­flat şi­­»­­morţit ori­ce talent, a ca şcoa­lă îmbâcsită de toate prejudecă­ţile bizare şi de toate teoriile ca­raghioase, şcoala dadaistă, cons­­tructivistă, suprematistâ şi alte asemenea aberaţii de genuri şi de denumiri, de aci, zicem, până la această şcoalăi absurdă este o distanţă de nepătruns, distan­ţa ce este de la înţeles li neîn­ţeles, distanţa de la artă la paro­dierea ei, la ridiculizarea cu Cei ce, ca noi, au rămas la ad­miraţia lor pentru vechia şcoală, şcoala creatoare de operă eternă şi de maeştri eterni şi pentru şcoala mai nouă raţiona­l, cea care redă adevărul ca alte mij­loace, dar înţelese şi care­ atinge acelaş frumos ca şi Ş­oala Clasi­că, aceia vor mărturisi ca şi noî, că plastica lui 1023 contează in evoluţia ei din ultimii ani şi că el înseamnă un pas uriaş în a­­ceastă evoluţie. Urăm anului în care intrăm să întreacă în nădejdi şi reali­zări frumoase pe cele ale anului pe care-l trăim şi din emoţiile ar­­t­isti­ce ale căruia ne-am­ înfrup­tat din belşug. exox-V. 9.

Next