Universul, ianuarie 1929 (Anul 47, nr. 1-26)

1929-01-14 / nr. 11

, t­uberculoza d­in armata : Din cauza condiţiilor în care se face la noi recrutarea, numărul pretuberculoşilor în armată este foarte mare. îngrijitor şi chiar alarmant­­este faptul că tuberculoza a pătruns şi în rândurile ofiţe­rilor şi ale reangajaţilor. Iată ce observaţiuni şi constatări face „Revista Infanteriei“ (Nr. 321) într’un articol in­titulat : „Ni se prăpădesc o­„Anual, oştirea pierde un număr mare de ofiţeri, ră­puşi de boli nemiloase, dintre care tuberculoza e în primul plan. Rândurile ofiţerilor inferi­ori sunt in special dureros h­ânite. Un singur regiment de in­fanterie a pierdut în curs de câteva luni, trei vrednici ofi­ţeri (2 căpitani şi 1 locote­nent) răpuşi de tuberculoză. Regimentele de la frontieră prezintă statistici înfricoşă­toare : mai mult de jumătate din ofiţeri sunt bolnavi de tuberculoză, în diferite faze. Aceiaş statistică o prezintă şi corpul reangajaţilor, auxi­liarii ofiţerilor“. Dacă s’ar publica statistici bine întocmite, am rămâne a­­dânc impresionaţi de numă­rul mare al soldaţilor bolnavi de tuberculoză. Condiţiile impuse de servi­ciul militar activ, favorizează trecerea de la fa*» - protuber­­cuîozei, la tuberculoză. Ar fi de prisos să insistăm asupra primejdiei ce o pre­zintă întinderea acestei boli, în armată, fie din cauza con­­tagiunei pe care o activează la maximum traiul în comun al soldaţilor şi contactul tru­pei cu corpul ofiţeresc, fie din cauza absenţei mijloace­lor de ordin sanitar, pentru­­combaterea ei. In primul rând este nece­sară modificarea dispoziţiilor legei de recrutare. Se ştie ca la noi elementele cele mai slabe fiziceşte şi deci dispuse la tuberculoză, sunt conside­rate de comisiunile de recru­tare, „bune“ pentru infante­rie , iar elementele mai vigu­roase sunt repartizate la ce­lelalte arme. ■ In armatele străine se pro­cedează invers : elementele viguroase, fiind apte să su­porte greutăţile impuse de instrucţia intensivă, de mar­şuri, etc., sunt repartizate în arma infanteriei, iar celelalte sunt repartizate la cavalerie şi artilerie. Pentru ce nu se aplică şi la noi aceleaşi dispoziţiuni ? Pe de altă parte, examenul superficial medical, al tine­rilor, în timpul operaţiunilor recrutării, explică pătrunde­rea în armată a pretuberculo­şilor, care, în timpul, sau după terminarea perioadei instrucţiei intensive, devin turericuloşi. Nu este o po­vară şi o primejdie pentru armată menţinerea sub ar­me a acestor suferinzi, care îşi petrec timpul mai mult în infirmerii şi în spitale ? Regimentele noastre ar tre­bui să fie compuse numai din elemente perfect sănătoase, iar nu să fie focare de boli contagioase. In ce priveşte situaţia ofi­ţerilor, pretuberculoşi, sau tuberculoşi, ie­­ri,prin­ orga­nizarea unor sanatorii mili­tare, modern organizate. Nu avem nevoe de sanato­rii militare, cu caracter de hoteluri, pentru ofiţerii per­fect sănătoşi , ci de sanatorii militare, în staţiunile balneo­­climatice indicate, pentru ofi­ţerii în adevăr suferinzi. Suntem convinşi că d. mi­nistru de război, generalul Cihoski, va studia această im­portantă chestiune şi va lua măsurile dictate de interesele superioare ale armatei. SPORIREA IMPOZITELOR Şl SCUMPIREA TRAIULUI Partidul guvernamental are înscrisă in statutul său, o dis­poziţie in contradicţie cu insti­tuţia constituţională a ţării. Di intre aşezământul constituţional şi statutul organizaţiei politice, conducerea partidului guverna­mental n’a stat la îndoială să şi prefere statutul. Partidul naţional-ţărănesc Îşi arogă împuternicirea de a tă­gădui libertatea aleşilor na­ţiunii, zălugindu-i de vrerile şi interesele sale, impunfindu-la să stea spânzuraţi de demisii, cu data nefixată. Mai presus de legea funda­­mentală a organizării ţării, ca­priciul de organizarea parti­dului. S-ar putea deduce din stăru­inţa depusă de conducătorii paro­lidului naţional-ţărănesc, râvna de a-şi împlini angajamentele şi deciziile luate ca partid, pre­­ţuindu-şi cu vădită bunăvoinţă tactica de partid.­ In vremea opoziţiei, lungă şi agitată, în cursul căreia partidul naţional-ţârănesc şi-a format incontestabilă popula­ritate şi şi-a asumat o mare serie de angajamente, să înlă­ture cât mai multe din meto­dele socotite nepriincioase vieţii statului şi cetăţenilor, a vestit şi a repetat şi iar a re­petat programa ÎMPOTRI­VA SARCINILOR ONE­ROASE FISCALE. Apreciind cu sinceritatea, care să corespundă sentimen­tului de întreţinerea amăgirii populare, că impozitele sunt mari, partidul azi guverna­mental, combătea­ cu violenţă ponoasele fiscului. Iar că să-şi amplifice popu­laritatea, prin metoda cea maî directă şi cea mai sim­plistă, A FĂGĂDUIT, S’A ANGAJAT, DECI ŞI-A FI­XAT PROGRAMA de par­tid politic, CA VA REDUCE IMPOZITELE, CA VA SCUTURA DIN POVARA SARCINILOR FISCALE. Cum partidul naţional-ţâră­ne,sc a arătat că chiar Impot­iva I­r­evederilor constituţionale. isi respectă programa democrati­că, —logic era, firesc era, nor­mal era să-şi respecte aiguja­mentele şi In chestia reducerii impozitelor. Dar n a fost aşa. N’a făcut aşa. Guvernul s’o prezintă! In faţa cetăţenilor la alegeri, că­rând voturile, cu angajamen­tul, că VA UŞURA FISCALI­­TATEA. S’a rânduit atunci o înţela­­gere intre votanţi şi reprezen­tanţii guvernului, — candidaţii parlamentari, — CA BIRURILE VOR FI MICŞORATE. Un partid, care se preţueşte atât de mult ca partid, era mai dator ca orice alt contractant să răspundă întreg contractului cu massa electorală. Un partid, care şi-a zis dintru început legalist, era obligat să respecte şi angajamentul, care ca orice angajament are carac­ter şi tărie de lege, şi în privin­ţa îmblânzirii birurilor. Totuş partidul naţional­­ţărănesc nu numai că n’a lăsat dările în forma lor apăsătoare pentru cetă­ţeni, dar le-a mărit. Şi-a călcat astfel parti­dul democratic guverna­mental programa, şi-a tă­găduit angajamentele şi a adoptat o metodă cu totul protivnică democra­ţiei, în numele căreia s’a agitat şi şi-a împletit popularitatea, căci a mă­rit dările ; a sporit sarci­nile fiscale; a împovărat traiul, împiedicând ast­fel prin obstacolele biru­rilor, propășirea necesa­ră. E un principiu elementar de­­mocratic in materie financiară, că impozitele prin multiplici­­tatea lor sunt cele mai streș­nice oprelişti In faţa posibili­tăţilor de desvoltare gospodă­rească a ob­şt­ei.. înainte de crearea altor Im­­pozita, datoria omului de stat e să vegheze, ca Impozitele existente să fie drept aşezate şi cinstit încasate. Dar guvernul, format din reprezentanţi ai de­mocraţiei, In loc de a-şi respecta programul şi a răspunde contractului cu massa cetăţenească de a micşora impunerile fisca­le, le-a mărit. *­­Contribuabilii se plângeau îm­potriva sarcinilor fiscale şi până acum, că erau grele, că, abia le suportau. Dar acum, când ele au fost urcate şi când rezultatul ime­diat le-a fost scumpirea traiu­lui, situaţia cetăţeanului e nu numai jalnică, dar intr’adevăr ameninţată. Cu inima uşoară, guvernul­­ sporit impozitul mobiliar, a urcat impozitul pe venitul glo­bal, a mărit taxele de timbru. Tocmai fruntea impozitelor. • Faţă de criza de capital la noi — devenita aproape endemică ■— şi faţă de restrânsul lui rulment in relaţiile pieţi, sporirea impo­zitului mobiliar apare ca cel m­ai flagrant act antieconomic. Inoportunitatea lui apare mai mult agravată, dacă ţinem sea­ma de grelele încercări pe care le-a suferit cursul acţiunilor şi titlurilor româneşti în toată pe­rioada de după război. Şi din a­­cest punct de vedere, sporirea impozitului mobiliar loveşte în­săşi producţia, dat fiind faptul că cele mai importante între­prinderi sunt societăţi pe acţi­uni, sprijinite deci, pe aportul marelui fmblic■ Cu astfel de sis­teme îndepărtăm definitiv inte­resul şi participarea publicului de la întreprinderile pe acţiuni, care peste tot au luat locul în­treprinderilor nominale, de pro­porţii din ce în ce mai reduse. O asemenea politică fiscală duce la desfiinţarea micului ren­tier şi tot ea contrazice funda­mental „politica de producţie", afişată cu ostentaţie de actualul guvern. * Bucuroşi să-şi încaseze diurnele, de care nu dau voe să se atingă nimeni, (diurne­le parlamentarilor sunt scu­­tite de bir), parlamenta-­­ rii au aprobat cererea gu­vernului DE A FI SPORIT IMPOZITUL PE VENI­TUL GLOBAL, pe care îl rup cu pâinea de la gură, con­tribuabilii cei mulţi, cei să­raci, cei necăjiţi, cei asupriţi,­­ în genere funcţionării par­ticulari şi publici. Nedreptatea, ce li se face de a li se opri cu îndârjire de sechestru, impozitul mare pe­ ’Salariu, le-a fost­ sporită 44 toţi parlamentarii din 1929, cari n’au crâcnit in faţa gu­vernului de a­ fi majorat şi impozitul pe venitul global. Salariatul pe lângă impozitul mare pe salariu, e silit să plă­tească şi măritul impozit pe venitul global. Să le fie de bine d-lor par­lamentari, fiindcă majoritarii au votat, iar ceilalţi nu s’au împotrivit, sporului de ne­­dreptate ce s’a făcut prin ma­jorarea birului pe venitul global. * Şi apoi S’A MARIT TAXA TIMBRULUI. Ce efecte dăunătoare din punct de vedere moral va avea aceasta, se va vedea. Dar până atunci, parlamen­tul docil şi guvernul democra­ţiei au dovedit, că practică me­­tode antidemocratice. Îşi calcă angajamentele şi prin mărirea fiscalităţii, sporeşte scumpelea traiului. Căci nimeni nu poate tără dul, nici chiar cel mai petred. I demagog, că chiar din ziua­­ sporirii impozitelor, s’au urcat­­ şi preţurile pe piaţă. 1 B. R. T. * Tot în jurul datei Paştilor — O pastorală a mitropolitului de Chişinău — Părerea I. P. S. S. mitropolitului Pimon, preşedintele Sf. Sinod Am anunţat, că a convocat Sf. Sinod spre a examina ches­tiunea fixării datei Paştilor. Dar până la adunarea Sf. Si­nod, în numele mitropolitului Basarabiei, I. P. S. Gurie, care a fost şi raportor al lucrărilor pentru schimbarea Paştilor, — fără să aştepte reexaminarea acestei chestiuni de Înaltul for bisericesc, s’a anticipat asupra unei hotărlri, pe care numai reprezentanţii Sf. Sinod în ple­nul lu­i pot s’o ia într’o atare chestiune. In numele mitropoliei Basa­rabiei s-a dat o pastorală către preoţii şi stareţii mănăstirilor din arhiepiscopia Chişinăului, indemnându-i să serbeze Paşti­­le la 5 Mai.­­ In pastorală se spune: „Vă îndemnăm din nou să respectaţi calendarul îndreptat, care calendar este tocmai cel pravoslavnic, potrivit hotărîri­­lor soborului întăi ecumenic de la Niceea, primit şi de Pa­li­­ar­ha ecumenică a Constan­­tinopolului şi să stăruiţi ca credincioşii să asculte pe păsto­rii lor sufleteşti. ,,In legătură cu prăznuirea Sf. Paşti care în anul 1929 va fi in ziua de 5 Mai, vă arătăm ordinea în care trebue să se ci­tească sfintele Evanghelii în Duminicile din Câşlegile ce vin. (Urmează sărbătorile dinain­tea Paştilor). „Aceasta vi se comunică spre Impiinire din porunca înalt Prea Sfântului Arhiepiscop şi Mitro­­pulit. Gurie’Y AGITAŢII ’ Din informative pe cari, le au au atât reprezentanţii bisericii cât şi cei administrativi, reese clar că agitaţiile in jurul reve­nirii­ calendarului vechiu, au la baza şi o acţiune de rusofilism, cu atât mai vârtos, cu­ cât bi­serica, rusească păstrează încă vechiul calendar- Nu se poate nega­ apoi nici faptul, că in une­le regiuni agenţii politici au cgândărit, in scopuri electorale, credinţe Intimen fără să-şi dea se­am­­a de rezultatele unei atari acţiuni nefaste. PAREREA PREŞEDINTELUI SF. SINOD I I.P.S. Mitropolit Pimen al Mol­dovei,­­ care a convocat sesiu­nea extraordinară a Sf. Sinod, în calitate de preşedinte al înaltu­lui for bisericesc — a avut ori o consfătuire cu d. Aurel Vlad, ministrul cultelor şi artelor. Având prilejul să vorbim cu înaltul Prelat, ne-a declarat cu­ prudenţa ce comportă asemenea chestiune destul de d­ficilă, că în adunarea Sfântului Sinod se va ajunge desigur la Înţelege­re deplină. Şi-a exprimat însă regretul, că o chestiune a bisericii ortodoxe naţionale e discutată de ziare străine, care alarmează popu­laţia din Basarabia. Agitaţiile în jurul datei Paş­tilor, in afară de faptul că sunt «Orientate de ziare ruseşti, al şi un substrat politic, întrebând pe I. P. S. Mitropo­lit Pimen, care e părerea I. P. S. S. In privinţa serbării Paşti­lor, ne-a răspuns: — Nu pot să am decât păre­rea, pe care o va adopta Sf. Si­nod In apropiata sesiune. Consiliul Legislativ şi IM­Hor La începerea noului an de ac­tivitate a Consiliului Legislativ, — înaltă instituţie de garantarea legalităţii şi pregătirea legilor unitare — cuvântarea inaugu­rală a ţinut-o primul preşedinte al înaltei instituţii, d. Cane. Relevând stăruitoarea muncă, ce se depune la consiliul legis­lativ, d. prim-preşedinte Gane a insistat in deosebi asupra activi­­taţii pentru pregătirea codurilor de unificare. Părţi însemnate din coduri sunt terminate. In legătură Insă cu codurile unificate, sunt şi legile, cari au ca obiect pregătirea atmosferei pentru aplicarea integrală a co­durilor. In aerat domeniu, intră şi legea actelor de stare civiă- Legea urma să intre în vigoare la 1 ianuarie şi totul era pre­gătit pentru aceasta dar, în a­­junul aplicării, Parlamentul a votat cu viteză, fără obiecţie, şi fără să ne întrebe de ce, un ar­ticol pentru amânarea legii ac­telor de stare civilă. O amânare deci a străduinței de unificare legală căreia să-i urmeze instau­rarea deplină a codului civil. Viteza admiterii amânării unei legi unificatoare constitue desigur o greșeală corespondentă vitezei votării, fără cercetare aprofun­dată. Un ecou al vitezei acesteia s’a răspândit şi din cuvântarea d-lui prim preşedinte al Consiului Le­gislativ, care a accentuat, că in­tră in atribuţiile Consiliului Le­gislativ so­ fi dea ap ze e, — care sunt obligatorii — asupra proec­­telor de legi Proectdor grabnic alcătuite, in­suficient motivate, şi pc date por­­nite din dorinți de legi; er­are ori­cum, Cons­iul Legislativ le araţi eroine. Aceasta in dispune uneori minis­­trii. Și d. prim-preŞedinte G m­ul~a arătat in această privinţă mâh­nirea. ----tat­a _ Replica sovietelor la răspunsul Poloniei Moscova, 12. (telegr. part.). — La răspunsul Poloniei către So­viete, în chestiunea ratificării pactului Kellog, Sovietele au re­plicat căutând să risipească o­­biecţiile Poloniei. La obiecţia Poloniei, că de ce n’au fost invitate şi Lituania şi România să ratifice pactul Kel­log. Sovietele răspund că ar fi invitat şi aceste două state, însă ele n’au aderat încă formal la pactul Kellog. Cauza că n’a fost invitată şi România nu trebue de loc pusă în legătură cu chestiunea Basa­­rabiei, ci numai cu faptul că a­­ceasta n’a aderat încă formal la pactul Kellog. Rusia ar fi recu­noscătoare Poloniei dacă ar in­terveni pe lângă România ca şi aceasta să adere la pactul Kel­log. Atunci, Rusia ar face o in­­­­vitaţie directă României şi s’ar putea evita, nn căznl recunoaşte­rii pactului de către România, orice conflict armat între cele doua ţări, insă nu şi discutarea­­ diferitelor chestiuni cari const­­tue obiecte de litigiu între cele două ţări, între cari şi chestiu­nea Basarabiei. Papa a Împlinit 50 de ani de preoți. ■xox Grevă in industria bumba­­cului la Bombay Londra. 12 (Rad­or).—Din Bom­bay, greva din industria bumba­cului continuă să provoace agi­taţiuni. O ciocnire gravă sa pro­dus, aseară Intre grevişti şi lu­crătorii cari n’au aderat la mi?, care. Douăzeci şi cinci de lucră­tori au fost grav răniţi. Maga­zinele din cartelul­ umb­ s’a pro­­dus ciocnirea au, suferit mari stri­căciuni. Cum jerteşte primarii ii in — Ce concluzii va trage guvernul ? — Sunt fapte cari pot fi comen- • tate, pmtrucâ prin. comentarea lor se presupune că aceia cari le-au săvârşit se conving de ab­surditatea sau inconştienta ac­ţiunilor lor şi se vor corija şi surit fapte cari dela început do­vedesc atâta îndrăzneală încât nu pot deştepta decât revolta. În acestea din urmă se aşează purtarea primarului de la Tighi­­na, de zilele trecute. Când trupa de stramă şi co­medii­ din Moscova, care a ju­cat şi la Bucureşti, şi-a încheiat ciclul, de reprezentaţii în oraşul­­I­­gh­ina, a fost sărbătorită prin­­tr'un banchet, oferit de d. dr. Boboriţchi, primar şi membru al partidului naţional ţărănesc. P­ cina aici nimic de spus. Fie­care îşi poate manifesta simpa­tiile artistice cum­­ place şi dacă crede chiar cu banii pro­prii, V. primar a vorbit ru­seşte, încă nar fi mult de spus, fiindcă dovedeşte că­ d. primar a vrut să fie mai cuviincios cu oaspeţii adresându-li-se In limba proprie, decât cu populaţia ro­mânească ce l-a inveslit cu o funcţie plină de onoruri şi a­­vantagii. D. primar a vrut, după cum s’a fălit, să spună cinstit ceeace gândeşte, şi d. primar n'a uitat unde se află. In ce calitate vor­beşte şi a îndepărtat posibilita­tea că această sinceritate poate fi supusă unui examen medical. Iaă un fragment din cuvântare: „Iubiţi oaspeţii Ca­rus, cu suflet ruses«. In limba rusească, şi in numele oraşului Bender, iu Tiihina cum­­ se zice acum provizoriu, oraş de populaţie rusească, viu şi vă educ cele mai vii mulţumiri pentru bal­samul de artă şi cultură ce ne-aţi edus. Arta şi cultura ru­sească sunt superioare artei şi culturei pe care vor să ne-o impue acum. Ştiu că multora nu le place ce spun, dar mie puţin îmi pasă de acelaş 1. Un amănunt : prefectul şi poliţaiul oraşului, cari asistau la banchet, n’au găsit de cuviinţă să-şi mărturisească gândul, din laşitate, sau poate fiindcă au aceleaşi păreri. Şi dacă d-nii oficiali s’au complăcut într’o dulce tăcere, comodă şi politică, artiştii au reacţionat curajos şi cinstit. După ca au amintit d-lui pri­mar Boloviccki că ei au fost a­­lungaţi din Rusia, au ţinut să spună răspicat că in colindarea lor europeană nicăeri n’au În­tâlnit refugiaţi ruşi mai bina trataţi decât in România şi nici nade nu au fost mai bine şi mei călduros primiţi. Vrem să credem că d.­­ primar nu va fi pus sub anchetă, pentru a se da timp intervenţiilor, ci va fi îndepărtat imediat. Ar fi singura măsură prin care guvernul ar putea dovedi că nu vrea să se solidarizeze până la capăt cu oamenii d-lui Stere. D. Ed. Mirto ■ făcut o an­chetă dealungul Nistrului şi a vorbit cu incredera de apăra­rea graniţei şi cu durere de urmările unei administraţii care lăsa de dorit. A promis apoi... dar ce n’a promis d. sub­secretar de stat N’a vorbit insă nimic de ac­ţiunea d-lui Stera şi da oame­nii cari 11 foloseşte. In Senat, ca reprezentant al popularităţii, al maturităţii de gândire basa­rabeană şi ca recompensă că a fost credincios revoluţiei, a fost trimes d. Zipstenn. Primar la Tighina a fost numit d. Bol­­vîtchi. Ziarele cari au vorbit de agitaţiile aceluia care nu vrea să recunoască alt şef al Basa­rabiei, decât sacrosanta sa per­soană, au fost somate de ofi­­ciosul „Dreptatea" să retractare Informaţiile lor. D Stere fă­cuse probabil între timp decla­raţii MuşUtoarl. Biv n’au fost aduse Insă la cunoştinţa publicului şi d. Bo­loviccki, care ştie că d. Stere !1 aprobă, a vorbit despre pro­­vizor­iul românesc în Batara­­bia şi despre nenorocirea la care e supus de a fi primar­ul Tighinel şi nu al Bondarului rusesc. Este prima manifestare sinceră a oamenilor lui Stere ! Şeful guvernului a vor­bit de plebiscit şi de con­solidarea unităţii naţiona­le, care de altfel nu era de fel ameninţată de nimeni şi de nimic. Nici chiar de agitaţiile opoziţei din acea vreme. Care va fi conclu­zia ce va trage din aceas­tă „sinceră“ manifestare rusească a unui primar romăn, supus politic al u­­nuia care Invocă pilde en­glezeşti, nu ştim. In afară de îndepărtarea unui primar inconştient, nu este Insă dela sine în­ţeles că trebuie să se dea o pildă, pentru cei cari ar voi să-l imite, prin pre­cizarea legăturilor dintre guvern şi acela care se crede şef al Basarabiei, sau chiar prin îndepărta­rea lui­­ Guvernul hiaros' expe­rienţelor, de ja nu începe cu cea mai uşoară şi atât de utilă lui şi ţării ? O mare contrabandă de alcool in portul New-York New-York, 12. (Telegr. pari). — La sosirea parchebotului .J’e de France” In portul New-York, s’a descoperit pe bordul lui o mare contrabandă da alcooL S’au găsit ascunsa 3540 ga. Ioane de whisky și o cantitate Însemnată de extract de hamei, necesar fabricării whisky-ului. Pachebotul a fost amendat cu 70.000 dolari. -------X O X-------­ FILME Se ştie că in „Noaptea cea de pomină”, când s’a format gu­vernul actual, s’a vânturat şi chestia: — A fi sau a nu fi­, ministru de finanţe ! De astădată, rolul lui Hamlet era interpretat de d. Garoflid. Pentru motive ce nu ne pri­vesc, controversa s’a tranşat ne­gativ. Deunăzi, am întâlnit un bun prieten. Vechi arendaş de moşie, fost pe vremuri stâlp de nădej­de la cafeneaua Cmaro, muşte­riu credincios al hotelului KU K­azi şi consumator nemângăiat de când s'a desființat plăcintă­ria Zappa. — Ce mai faci, coane Epame­nonda ? — Sunt foarte supărat. •— Ai pierdut ceva ? — Am pierdut o bucurie pa­triotică. — Cum se poate ? — Iaca se poate. Spune d-ta, dacă se face aşa ceva! Şi, foarte mişcat, clocotind de indignare, vechiul prieten m‘a­­pucă de nasturele paltonului şi îmi spune, sgâlţâindu-mă: — Ştii, d-ta, ce era, dacă pri­mea Garoflid propunerea, lui Maniu ? „Ia gândeşte-te bine. „Acum cincizeci de ani, când treceam prin greutăţi mari, cine a salvat finanţele ţării ? Mavro­­gheni ! „Acum patruzeci de ani, când s’a­u ivit alte vremuri grele, cine a salvat finanţele ţării ? Mene­­las Ghermani! „Ei bine, acum, câţid ştii ce suferim, cine era singurul care putea să­ salveze finanţele ţării? Garoflid ! „Şi cu toate astea, nu s’a pu­tut. Este o mare greşală naţio­nală . Şi trăgând atât de violent, în cât rămase cu nasturele în mâ­nă, vechiul prieten se depărtă cu un oftat adânc şi cu o slabă licărire de speranţă : — Dar, cine ştie ! Bun e Dum­nezeu şi meşter « dracul !.„ • San José I IOr Regina Angliei a răcit Londra, 12.­­Radorf. — Regina fiind ușor răcită, nu a părăsit camera. Continua­e în paj­­z­a La Capsa, alături la mine la o masă, discutau ceva mai tare un literat, un ziarist, un pictor şi un al patrulea pe care-l ve­deam atunci pentru întâia oară. Discuţia lor mi-a atras atenţia mai cu seamă că necunoscutul căuta să răspundă la unele în­trebări, cu caracter ştiinţific, pe care i le punea literatul. Intr'un moment dat literatul, care a folosit într’unul din ro­manele lui o formulă chimică greşită, se adresează celor pre­zenţi : Dragii mei, să nu vă mire că pun asemenea întrebări amicu­lui nostru... Aceasta o fac pen­tru că în romanul pe care-1 scriu acum, am două tipuri care îmi dau mult de lucru: un fi­zician şi un filozof şi pentru ca să pot reda discuţiunile dintre ei cu privire la problemele actu­ale asupra cunoaşterii lumii, sunt nevoit ca să mă interesez de unele chestiuni de care până acum am auzit in mod vag. In special chestiunile ridicate de fizician cu privire la cunoş­tinţele noastre despre materie şi energie îl aduc pe filozof să de­clare, că trebue să-şi revizuiască cunoştinţele de până acum faţă de materialul extraordinar pe care i-1 pune la dispoziţie fizica. Astfel, în studiul materiei a­­pariţia electronului în constitu­­ţia atomului îl face ne­filosof să pună o serie de întrebări fizicia­nului. Astfel caută să afle dacă in adevăr electronul există sau nu ? Iar dacă există, cum putem să-l punem în evidenţă ? Dacă afară de electron mai sunt şi alte particule care intră in formaţi­unea atomilor? Care este mări­mea diferiţilor, electroni fată de atomi ? Ce rost au electronii în manifestarea diferitelor fenome­ne, ca lumină, electricitate, căl­dură, etc., de care noi luăm cu­noştinţă prin simţurile noastre şi pe­ care noi apoi le folosim pentru ca să ne facem viaţa mai uşoară şi mai agreabilă. iată­ numai câteva din între­bările pe care fizicianul­ trebue să îe lămurească filozofului din romanul care va , apare In cu­rând sub titlul „ALTĂ LUME". Pentru­ ca fizicianul să poată răspunde la aceste întrebări tre­­bue să reamintească filozofului câteva cunoştinţi pregătitoare din domeniul electricităţei. Cel care a dat primele indicaţiuni asupra electrici­­tăţei a fost THALES DIN MILET acum mai bine 2500 de ani. Poate că nu a fost decât o întâmplare, că el a fost primul care a observat că o fiu­cară de chihlimbar prin frecare «i o bucată de postav, capătă proprietatea de a atrage bucă­­ţele de hârtie. După cum, din concepţia filo-5 sofilor greci s’a ajuns mai târ­ziu, să se facă dovada experi­mentală directă şi cantitativă a existenţei atomului, tot astfel din experienţa lui Thales, s’a înce­put In ultimii 30 de ani e oca extraordina­ră care a dus la nes­­coperirile cele mai grandioase şi la aplicaţiunile practice cele mai uimitoare, suprapunând univer­sului atomic un alt univers —a universul electronic. Dacă însă în universul atomic numărul total al corpurilor sim­ple s-a stabilit că este de 92, în universul electronic apar numai două elemente noui care cores­pund la două realităţi. Apare e­­lectricitatea positivă şi electrici­tatea negativă. Aceste două fe­luri de electricităţi au adus în ultimii treizeci de ani un imens ma­terial de studii teoretice şi de aplicaţiuni practice. După experienţele lui Thales au trecut, multe sute de ani fără ca nimeni să mai pomenească ceva de ele. La anul 1600, în ti­na­pul reginei Elisabeta a Angliei, regina energică şi autor tară, protectoare a literelor, ştiinţe­lor şi artelor, medicul ei de casă anume Gilbert, a descoperit că nu numai chihlimbarul ci şi al­te substanţe, vre­o 20 la număr, capătă proprietăţi electrice prin frecarea lor cu o bucată de mă­tase. Existenţa celor două feluri de electricităţi, a fost pusă în evi­­denţă de către fizicianul francez Dufay către anul 1733. El a a­­rătat că un baston de răşină frecat cu o bucată de lână atra­ge părticelele pe care un baston de sticlă frecat cu mătase le res­pinge. In anul 1747 Benjamin Fran­klin precizează aceste două no­ţiuni astfel: Numim, in mod ar­bitrar, corp încărcat cu electri­citate pozitivă un corp respins de un baston de sticlă frecat cu o bucată de mătase, iar un corp respins de un baston de ceară roșie frecat cu o blană de pisică se­ zice că este încărcat cu elec­tricitate negativă Un alt fizici­an englez, Faraday, în 1837 stabilește, că in cazul când bas­tonul de sticlă, frecat cu mătase, capătă o cantitate de electricita­te pozitivă, in exelas timp măicu­ţa cu care sa frecat bastonul de sticlă capătă o cantitate de elec­tricitate negativă egală cu aceea Cronica ştiinţifică Silinţa î­­in­ 30 le­­i Constituţia atomului Dr. Chr. Musceleanu universitar prof. *­t .­

Next