Universul, ianuarie 1929 (Anul 47, nr. 1-26)
1929-01-14 / nr. 11
, tuberculoza din armata : Din cauza condiţiilor în care se face la noi recrutarea, numărul pretuberculoşilor în armată este foarte mare. îngrijitor şi chiar alarmanteste faptul că tuberculoza a pătruns şi în rândurile ofiţerilor şi ale reangajaţilor. Iată ce observaţiuni şi constatări face „Revista Infanteriei“ (Nr. 321) într’un articol intitulat : „Ni se prăpădesc o„Anual, oştirea pierde un număr mare de ofiţeri, răpuşi de boli nemiloase, dintre care tuberculoza e în primul plan. Rândurile ofiţerilor inferiori sunt in special dureros hânite. Un singur regiment de infanterie a pierdut în curs de câteva luni, trei vrednici ofiţeri (2 căpitani şi 1 locotenent) răpuşi de tuberculoză. Regimentele de la frontieră prezintă statistici înfricoşătoare : mai mult de jumătate din ofiţeri sunt bolnavi de tuberculoză, în diferite faze. Aceiaş statistică o prezintă şi corpul reangajaţilor, auxiliarii ofiţerilor“. Dacă s’ar publica statistici bine întocmite, am rămâne adânc impresionaţi de numărul mare al soldaţilor bolnavi de tuberculoză. Condiţiile impuse de serviciul militar activ, favorizează trecerea de la fa*» - protubercuîozei, la tuberculoză. Ar fi de prisos să insistăm asupra primejdiei ce o prezintă întinderea acestei boli, în armată, fie din cauza contagiunei pe care o activează la maximum traiul în comun al soldaţilor şi contactul trupei cu corpul ofiţeresc, fie din cauza absenţei mijloacelor de ordin sanitar, pentrucombaterea ei. In primul rând este necesară modificarea dispoziţiilor legei de recrutare. Se ştie ca la noi elementele cele mai slabe fiziceşte şi deci dispuse la tuberculoză, sunt considerate de comisiunile de recrutare, „bune“ pentru infanterie , iar elementele mai viguroase sunt repartizate la celelalte arme. ■ In armatele străine se procedează invers : elementele viguroase, fiind apte să suporte greutăţile impuse de instrucţia intensivă, de marşuri, etc., sunt repartizate în arma infanteriei, iar celelalte sunt repartizate la cavalerie şi artilerie. Pentru ce nu se aplică şi la noi aceleaşi dispoziţiuni ? Pe de altă parte, examenul superficial medical, al tinerilor, în timpul operaţiunilor recrutării, explică pătrunderea în armată a pretuberculoşilor, care, în timpul, sau după terminarea perioadei instrucţiei intensive, devin turericuloşi. Nu este o povară şi o primejdie pentru armată menţinerea sub arme a acestor suferinzi, care îşi petrec timpul mai mult în infirmerii şi în spitale ? Regimentele noastre ar trebui să fie compuse numai din elemente perfect sănătoase, iar nu să fie focare de boli contagioase. In ce priveşte situaţia ofiţerilor, pretuberculoşi, sau tuberculoşi, ieri,prin organizarea unor sanatorii militare, modern organizate. Nu avem nevoe de sanatorii militare, cu caracter de hoteluri, pentru ofiţerii perfect sănătoşi , ci de sanatorii militare, în staţiunile balneoclimatice indicate, pentru ofiţerii în adevăr suferinzi. Suntem convinşi că d. ministru de război, generalul Cihoski, va studia această importantă chestiune şi va lua măsurile dictate de interesele superioare ale armatei. SPORIREA IMPOZITELOR Şl SCUMPIREA TRAIULUI Partidul guvernamental are înscrisă in statutul său, o dispoziţie in contradicţie cu instituţia constituţională a ţării. Di intre aşezământul constituţional şi statutul organizaţiei politice, conducerea partidului guvernamental n’a stat la îndoială să şi prefere statutul. Partidul naţional-ţărănesc Îşi arogă împuternicirea de a tăgădui libertatea aleşilor naţiunii, zălugindu-i de vrerile şi interesele sale, impunfindu-la să stea spânzuraţi de demisii, cu data nefixată. Mai presus de legea fundamentală a organizării ţării, capriciul de organizarea partidului. S-ar putea deduce din stăruinţa depusă de conducătorii parolidului naţional-ţărănesc, râvna de a-şi împlini angajamentele şi deciziile luate ca partid, preţuindu-şi cu vădită bunăvoinţă tactica de partid. In vremea opoziţiei, lungă şi agitată, în cursul căreia partidul naţional-ţârănesc şi-a format incontestabilă popularitate şi şi-a asumat o mare serie de angajamente, să înlăture cât mai multe din metodele socotite nepriincioase vieţii statului şi cetăţenilor, a vestit şi a repetat şi iar a repetat programa ÎMPOTRIVA SARCINILOR ONEROASE FISCALE. Apreciind cu sinceritatea, care să corespundă sentimentului de întreţinerea amăgirii populare, că impozitele sunt mari, partidul azi guvernamental, combătea cu violenţă ponoasele fiscului. Iar că să-şi amplifice popularitatea, prin metoda cea maî directă şi cea mai simplistă, A FĂGĂDUIT, S’A ANGAJAT, DECI ŞI-A FIXAT PROGRAMA de partid politic, CA VA REDUCE IMPOZITELE, CA VA SCUTURA DIN POVARA SARCINILOR FISCALE. Cum partidul naţional-ţârăne,sc a arătat că chiar Impotiva Irevederilor constituţionale. isi respectă programa democratică, —logic era, firesc era, normal era să-şi respecte aigujamentele şi In chestia reducerii impozitelor. Dar n a fost aşa. N’a făcut aşa. Guvernul s’o prezintă! In faţa cetăţenilor la alegeri, cărând voturile, cu angajamentul, că VA UŞURA FISCALITATEA. S’a rânduit atunci o înţelagere intre votanţi şi reprezentanţii guvernului, — candidaţii parlamentari, — CA BIRURILE VOR FI MICŞORATE. Un partid, care se preţueşte atât de mult ca partid, era mai dator ca orice alt contractant să răspundă întreg contractului cu massa electorală. Un partid, care şi-a zis dintru început legalist, era obligat să respecte şi angajamentul, care ca orice angajament are caracter şi tărie de lege, şi în privinţa îmblânzirii birurilor. Totuş partidul naţionalţărănesc nu numai că n’a lăsat dările în forma lor apăsătoare pentru cetăţeni, dar le-a mărit. Şi-a călcat astfel partidul democratic guvernamental programa, şi-a tăgăduit angajamentele şi a adoptat o metodă cu totul protivnică democraţiei, în numele căreia s’a agitat şi şi-a împletit popularitatea, căci a mărit dările ; a sporit sarcinile fiscale; a împovărat traiul, împiedicând astfel prin obstacolele birurilor, propășirea necesară. E un principiu elementar democratic in materie financiară, că impozitele prin multiplicitatea lor sunt cele mai streșnice oprelişti In faţa posibilităţilor de desvoltare gospodărească a obştei.. înainte de crearea altor Impozita, datoria omului de stat e să vegheze, ca Impozitele existente să fie drept aşezate şi cinstit încasate. Dar guvernul, format din reprezentanţi ai democraţiei, In loc de a-şi respecta programul şi a răspunde contractului cu massa cetăţenească de a micşora impunerile fiscale, le-a mărit. *Contribuabilii se plângeau împotriva sarcinilor fiscale şi până acum, că erau grele, că, abia le suportau. Dar acum, când ele au fost urcate şi când rezultatul imediat le-a fost scumpirea traiului, situaţia cetăţeanului e nu numai jalnică, dar intr’adevăr ameninţată. Cu inima uşoară, guvernul sporit impozitul mobiliar, a urcat impozitul pe venitul global, a mărit taxele de timbru. Tocmai fruntea impozitelor. • Faţă de criza de capital la noi — devenita aproape endemică ■— şi faţă de restrânsul lui rulment in relaţiile pieţi, sporirea impozitului mobiliar apare ca cel mai flagrant act antieconomic. Inoportunitatea lui apare mai mult agravată, dacă ţinem seama de grelele încercări pe care le-a suferit cursul acţiunilor şi titlurilor româneşti în toată perioada de după război. Şi din acest punct de vedere, sporirea impozitului mobiliar loveşte însăşi producţia, dat fiind faptul că cele mai importante întreprinderi sunt societăţi pe acţiuni, sprijinite deci, pe aportul marelui fmblic■ Cu astfel de sisteme îndepărtăm definitiv interesul şi participarea publicului de la întreprinderile pe acţiuni, care peste tot au luat locul întreprinderilor nominale, de proporţii din ce în ce mai reduse. O asemenea politică fiscală duce la desfiinţarea micului rentier şi tot ea contrazice fundamental „politica de producţie", afişată cu ostentaţie de actualul guvern. * Bucuroşi să-şi încaseze diurnele, de care nu dau voe să se atingă nimeni, (diurnele parlamentarilor sunt scutite de bir), parlamenta- rii au aprobat cererea guvernului DE A FI SPORIT IMPOZITUL PE VENITUL GLOBAL, pe care îl rup cu pâinea de la gură, contribuabilii cei mulţi, cei săraci, cei necăjiţi, cei asupriţi, în genere funcţionării particulari şi publici. Nedreptatea, ce li se face de a li se opri cu îndârjire de sechestru, impozitul mare pe ’Salariu, le-a fost sporită 44 toţi parlamentarii din 1929, cari n’au crâcnit in faţa guvernului de a fi majorat şi impozitul pe venitul global. Salariatul pe lângă impozitul mare pe salariu, e silit să plătească şi măritul impozit pe venitul global. Să le fie de bine d-lor parlamentari, fiindcă majoritarii au votat, iar ceilalţi nu s’au împotrivit, sporului de nedreptate ce s’a făcut prin majorarea birului pe venitul global. * Şi apoi S’A MARIT TAXA TIMBRULUI. Ce efecte dăunătoare din punct de vedere moral va avea aceasta, se va vedea. Dar până atunci, parlamentul docil şi guvernul democraţiei au dovedit, că practică metode antidemocratice. Îşi calcă angajamentele şi prin mărirea fiscalităţii, sporeşte scumpelea traiului. Căci nimeni nu poate tără dul, nici chiar cel mai petred. I demagog, că chiar din ziua sporirii impozitelor, s’au urcat şi preţurile pe piaţă. 1 B. R. T. * Tot în jurul datei Paştilor — O pastorală a mitropolitului de Chişinău — Părerea I. P. S. S. mitropolitului Pimon, preşedintele Sf. Sinod Am anunţat, că a convocat Sf. Sinod spre a examina chestiunea fixării datei Paştilor. Dar până la adunarea Sf. Sinod, în numele mitropolitului Basarabiei, I. P. S. Gurie, care a fost şi raportor al lucrărilor pentru schimbarea Paştilor, — fără să aştepte reexaminarea acestei chestiuni de Înaltul for bisericesc, s’a anticipat asupra unei hotărlri, pe care numai reprezentanţii Sf. Sinod în plenul lui pot s’o ia într’o atare chestiune. In numele mitropoliei Basarabiei s-a dat o pastorală către preoţii şi stareţii mănăstirilor din arhiepiscopia Chişinăului, indemnându-i să serbeze Paştile la 5 Mai. In pastorală se spune: „Vă îndemnăm din nou să respectaţi calendarul îndreptat, care calendar este tocmai cel pravoslavnic, potrivit hotărîrilor soborului întăi ecumenic de la Niceea, primit şi de Paliarha ecumenică a Constantinopolului şi să stăruiţi ca credincioşii să asculte pe păstorii lor sufleteşti. ,,In legătură cu prăznuirea Sf. Paşti care în anul 1929 va fi in ziua de 5 Mai, vă arătăm ordinea în care trebue să se citească sfintele Evanghelii în Duminicile din Câşlegile ce vin. (Urmează sărbătorile dinaintea Paştilor). „Aceasta vi se comunică spre Impiinire din porunca înalt Prea Sfântului Arhiepiscop şi Mitropulit. Gurie’Y AGITAŢII ’ Din informative pe cari, le au au atât reprezentanţii bisericii cât şi cei administrativi, reese clar că agitaţiile in jurul revenirii calendarului vechiu, au la baza şi o acţiune de rusofilism, cu atât mai vârtos, cu cât biserica, rusească păstrează încă vechiul calendar- Nu se poate nega apoi nici faptul, că in unele regiuni agenţii politici au cgândărit, in scopuri electorale, credinţe Intimen fără să-şi dea seama de rezultatele unei atari acţiuni nefaste. PAREREA PREŞEDINTELUI SF. SINOD I I.P.S. Mitropolit Pimen al Moldovei, care a convocat sesiunea extraordinară a Sf. Sinod, în calitate de preşedinte al înaltului for bisericesc — a avut ori o consfătuire cu d. Aurel Vlad, ministrul cultelor şi artelor. Având prilejul să vorbim cu înaltul Prelat, ne-a declarat cu prudenţa ce comportă asemenea chestiune destul de dficilă, că în adunarea Sfântului Sinod se va ajunge desigur la Înţelegere deplină. Şi-a exprimat însă regretul, că o chestiune a bisericii ortodoxe naţionale e discutată de ziare străine, care alarmează populaţia din Basarabia. Agitaţiile în jurul datei Paştilor, in afară de faptul că sunt «Orientate de ziare ruseşti, al şi un substrat politic, întrebând pe I. P. S. Mitropolit Pimen, care e părerea I. P. S. S. In privinţa serbării Paştilor, ne-a răspuns: — Nu pot să am decât părerea, pe care o va adopta Sf. Sinod In apropiata sesiune. Consiliul Legislativ şi IMHor La începerea noului an de activitate a Consiliului Legislativ, — înaltă instituţie de garantarea legalităţii şi pregătirea legilor unitare — cuvântarea inaugurală a ţinut-o primul preşedinte al înaltei instituţii, d. Cane. Relevând stăruitoarea muncă, ce se depune la consiliul legislativ, d. prim-preşedinte Gane a insistat in deosebi asupra activitaţii pentru pregătirea codurilor de unificare. Părţi însemnate din coduri sunt terminate. In legătură Insă cu codurile unificate, sunt şi legile, cari au ca obiect pregătirea atmosferei pentru aplicarea integrală a codurilor. In aerat domeniu, intră şi legea actelor de stare civiă- Legea urma să intre în vigoare la 1 ianuarie şi totul era pregătit pentru aceasta dar, în ajunul aplicării, Parlamentul a votat cu viteză, fără obiecţie, şi fără să ne întrebe de ce, un articol pentru amânarea legii actelor de stare civilă. O amânare deci a străduinței de unificare legală căreia să-i urmeze instaurarea deplină a codului civil. Viteza admiterii amânării unei legi unificatoare constitue desigur o greșeală corespondentă vitezei votării, fără cercetare aprofundată. Un ecou al vitezei acesteia s’a răspândit şi din cuvântarea d-lui prim preşedinte al Consiului Legislativ, care a accentuat, că intră in atribuţiile Consiliului Legislativ so fi dea ap ze e, — care sunt obligatorii — asupra proectelor de legi Proectdor grabnic alcătuite, insuficient motivate, şi pc date pornite din dorinți de legi; erare oricum, Consiul Legislativ le araţi eroine. Aceasta in dispune uneori ministrii. Și d. prim-preŞedinte G mul~a arătat in această privinţă mâhnirea. ----tata _ Replica sovietelor la răspunsul Poloniei Moscova, 12. (telegr. part.). — La răspunsul Poloniei către Soviete, în chestiunea ratificării pactului Kellog, Sovietele au replicat căutând să risipească obiecţiile Poloniei. La obiecţia Poloniei, că de ce n’au fost invitate şi Lituania şi România să ratifice pactul Kellog. Sovietele răspund că ar fi invitat şi aceste două state, însă ele n’au aderat încă formal la pactul Kellog. Cauza că n’a fost invitată şi România nu trebue de loc pusă în legătură cu chestiunea Basarabiei, ci numai cu faptul că aceasta n’a aderat încă formal la pactul Kellog. Rusia ar fi recunoscătoare Poloniei dacă ar interveni pe lângă România ca şi aceasta să adere la pactul Kellog. Atunci, Rusia ar face o invitaţie directă României şi s’ar putea evita, nn căznl recunoaşterii pactului de către România, orice conflict armat între cele doua ţări, insă nu şi discutarea diferitelor chestiuni cari consttue obiecte de litigiu între cele două ţări, între cari şi chestiunea Basarabiei. Papa a Împlinit 50 de ani de preoți. ■xox Grevă in industria bumbacului la Bombay Londra. 12 (Rador).—Din Bombay, greva din industria bumbacului continuă să provoace agitaţiuni. O ciocnire gravă sa produs, aseară Intre grevişti şi lucrătorii cari n’au aderat la mi?, care. Douăzeci şi cinci de lucrători au fost grav răniţi. Magazinele din cartelul umb s’a produs ciocnirea au, suferit mari stricăciuni. Cum jerteşte primarii ii in — Ce concluzii va trage guvernul ? — Sunt fapte cari pot fi comen- • tate, pmtrucâ prin. comentarea lor se presupune că aceia cari le-au săvârşit se conving de absurditatea sau inconştienta acţiunilor lor şi se vor corija şi surit fapte cari dela început dovedesc atâta îndrăzneală încât nu pot deştepta decât revolta. În acestea din urmă se aşează purtarea primarului de la Tighina, de zilele trecute. Când trupa de stramă şi comedii din Moscova, care a jucat şi la Bucureşti, şi-a încheiat ciclul, de reprezentaţii în oraşulIghina, a fost sărbătorită printr'un banchet, oferit de d. dr. Boboriţchi, primar şi membru al partidului naţional ţărănesc. P cina aici nimic de spus. Fiecare îşi poate manifesta simpatiile artistice cum place şi dacă crede chiar cu banii proprii, V. primar a vorbit ruseşte, încă nar fi mult de spus, fiindcă dovedeşte că d. primar a vrut să fie mai cuviincios cu oaspeţii adresându-li-se In limba proprie, decât cu populaţia românească ce l-a inveslit cu o funcţie plină de onoruri şi avantagii. D. primar a vrut, după cum s’a fălit, să spună cinstit ceeace gândeşte, şi d. primar n'a uitat unde se află. In ce calitate vorbeşte şi a îndepărtat posibilitatea că această sinceritate poate fi supusă unui examen medical. Iaă un fragment din cuvântare: „Iubiţi oaspeţii Carus, cu suflet ruses«. In limba rusească, şi in numele oraşului Bender, iu Tiihina cum se zice acum provizoriu, oraş de populaţie rusească, viu şi vă educ cele mai vii mulţumiri pentru balsamul de artă şi cultură ce ne-aţi edus. Arta şi cultura rusească sunt superioare artei şi culturei pe care vor să ne-o impue acum. Ştiu că multora nu le place ce spun, dar mie puţin îmi pasă de acelaş 1. Un amănunt : prefectul şi poliţaiul oraşului, cari asistau la banchet, n’au găsit de cuviinţă să-şi mărturisească gândul, din laşitate, sau poate fiindcă au aceleaşi păreri. Şi dacă d-nii oficiali s’au complăcut într’o dulce tăcere, comodă şi politică, artiştii au reacţionat curajos şi cinstit. După ca au amintit d-lui primar Boloviccki că ei au fost alungaţi din Rusia, au ţinut să spună răspicat că in colindarea lor europeană nicăeri n’au Întâlnit refugiaţi ruşi mai bina trataţi decât in România şi nici nade nu au fost mai bine şi mei călduros primiţi. Vrem să credem că d. primar nu va fi pus sub anchetă, pentru a se da timp intervenţiilor, ci va fi îndepărtat imediat. Ar fi singura măsură prin care guvernul ar putea dovedi că nu vrea să se solidarizeze până la capăt cu oamenii d-lui Stere. D. Ed. Mirto ■ făcut o anchetă dealungul Nistrului şi a vorbit cu incredera de apărarea graniţei şi cu durere de urmările unei administraţii care lăsa de dorit. A promis apoi... dar ce n’a promis d. subsecretar de stat N’a vorbit insă nimic de acţiunea d-lui Stera şi da oamenii cari 11 foloseşte. In Senat, ca reprezentant al popularităţii, al maturităţii de gândire basarabeană şi ca recompensă că a fost credincios revoluţiei, a fost trimes d. Zipstenn. Primar la Tighina a fost numit d. Bolvîtchi. Ziarele cari au vorbit de agitaţiile aceluia care nu vrea să recunoască alt şef al Basarabiei, decât sacrosanta sa persoană, au fost somate de oficiosul „Dreptatea" să retractare Informaţiile lor. D Stere făcuse probabil între timp declaraţii MuşUtoarl. Biv n’au fost aduse Insă la cunoştinţa publicului şi d. Boloviccki, care ştie că d. Stere !1 aprobă, a vorbit despre provizoriul românesc în Batarabia şi despre nenorocirea la care e supus de a fi primarul Tighinel şi nu al Bondarului rusesc. Este prima manifestare sinceră a oamenilor lui Stere ! Şeful guvernului a vorbit de plebiscit şi de consolidarea unităţii naţionale, care de altfel nu era de fel ameninţată de nimeni şi de nimic. Nici chiar de agitaţiile opoziţei din acea vreme. Care va fi concluzia ce va trage din această „sinceră“ manifestare rusească a unui primar romăn, supus politic al unuia care Invocă pilde englezeşti, nu ştim. In afară de îndepărtarea unui primar inconştient, nu este Insă dela sine înţeles că trebuie să se dea o pildă, pentru cei cari ar voi să-l imite, prin precizarea legăturilor dintre guvern şi acela care se crede şef al Basarabiei, sau chiar prin îndepărtarea lui Guvernul hiaros' experienţelor, de ja nu începe cu cea mai uşoară şi atât de utilă lui şi ţării ? O mare contrabandă de alcool in portul New-York New-York, 12. (Telegr. pari). — La sosirea parchebotului .J’e de France” In portul New-York, s’a descoperit pe bordul lui o mare contrabandă da alcooL S’au găsit ascunsa 3540 ga. Ioane de whisky și o cantitate Însemnată de extract de hamei, necesar fabricării whisky-ului. Pachebotul a fost amendat cu 70.000 dolari. -------X O X------- FILME Se ştie că in „Noaptea cea de pomină”, când s’a format guvernul actual, s’a vânturat şi chestia: — A fi sau a nu fi, ministru de finanţe ! De astădată, rolul lui Hamlet era interpretat de d. Garoflid. Pentru motive ce nu ne privesc, controversa s’a tranşat negativ. Deunăzi, am întâlnit un bun prieten. Vechi arendaş de moşie, fost pe vremuri stâlp de nădejde la cafeneaua Cmaro, muşteriu credincios al hotelului KU Kazi şi consumator nemângăiat de când s'a desființat plăcintăria Zappa. — Ce mai faci, coane Epamenonda ? — Sunt foarte supărat. •— Ai pierdut ceva ? — Am pierdut o bucurie patriotică. — Cum se poate ? — Iaca se poate. Spune d-ta, dacă se face aşa ceva! Şi, foarte mişcat, clocotind de indignare, vechiul prieten m‘apucă de nasturele paltonului şi îmi spune, sgâlţâindu-mă: — Ştii, d-ta, ce era, dacă primea Garoflid propunerea, lui Maniu ? „Ia gândeşte-te bine. „Acum cincizeci de ani, când treceam prin greutăţi mari, cine a salvat finanţele ţării ? Mavrogheni ! „Acum patruzeci de ani, când s’au ivit alte vremuri grele, cine a salvat finanţele ţării ? Menelas Ghermani! „Ei bine, acum, câţid ştii ce suferim, cine era singurul care putea să salveze finanţele ţării? Garoflid ! „Şi cu toate astea, nu s’a putut. Este o mare greşală naţională . Şi trăgând atât de violent, în cât rămase cu nasturele în mână, vechiul prieten se depărtă cu un oftat adânc şi cu o slabă licărire de speranţă : — Dar, cine ştie ! Bun e Dumnezeu şi meşter « dracul !.„ • San José I IOr Regina Angliei a răcit Londra, 12.Radorf. — Regina fiind ușor răcită, nu a părăsit camera. Continuae în pajza La Capsa, alături la mine la o masă, discutau ceva mai tare un literat, un ziarist, un pictor şi un al patrulea pe care-l vedeam atunci pentru întâia oară. Discuţia lor mi-a atras atenţia mai cu seamă că necunoscutul căuta să răspundă la unele întrebări, cu caracter ştiinţific, pe care i le punea literatul. Intr'un moment dat literatul, care a folosit într’unul din romanele lui o formulă chimică greşită, se adresează celor prezenţi : Dragii mei, să nu vă mire că pun asemenea întrebări amicului nostru... Aceasta o fac pentru că în romanul pe care-1 scriu acum, am două tipuri care îmi dau mult de lucru: un fizician şi un filozof şi pentru ca să pot reda discuţiunile dintre ei cu privire la problemele actuale asupra cunoaşterii lumii, sunt nevoit ca să mă interesez de unele chestiuni de care până acum am auzit in mod vag. In special chestiunile ridicate de fizician cu privire la cunoştinţele noastre despre materie şi energie îl aduc pe filozof să declare, că trebue să-şi revizuiască cunoştinţele de până acum faţă de materialul extraordinar pe care i-1 pune la dispoziţie fizica. Astfel, în studiul materiei apariţia electronului în constituţia atomului îl face nefilosof să pună o serie de întrebări fizicianului. Astfel caută să afle dacă in adevăr electronul există sau nu ? Iar dacă există, cum putem să-l punem în evidenţă ? Dacă afară de electron mai sunt şi alte particule care intră in formaţiunea atomilor? Care este mărimea diferiţilor, electroni fată de atomi ? Ce rost au electronii în manifestarea diferitelor fenomene, ca lumină, electricitate, căldură, etc., de care noi luăm cunoştinţă prin simţurile noastre şi pe care noi apoi le folosim pentru ca să ne facem viaţa mai uşoară şi mai agreabilă. iată numai câteva din întrebările pe care fizicianul trebue să îe lămurească filozofului din romanul care va , apare In curând sub titlul „ALTĂ LUME". Pentru ca fizicianul să poată răspunde la aceste întrebări trebue să reamintească filozofului câteva cunoştinţi pregătitoare din domeniul electricităţei. Cel care a dat primele indicaţiuni asupra electricităţei a fost THALES DIN MILET acum mai bine 2500 de ani. Poate că nu a fost decât o întâmplare, că el a fost primul care a observat că o fiucară de chihlimbar prin frecare «i o bucată de postav, capătă proprietatea de a atrage bucăţele de hârtie. După cum, din concepţia filo-5 sofilor greci s’a ajuns mai târziu, să se facă dovada experimentală directă şi cantitativă a existenţei atomului, tot astfel din experienţa lui Thales, s’a început In ultimii 30 de ani e oca extraordinară care a dus la nescoperirile cele mai grandioase şi la aplicaţiunile practice cele mai uimitoare, suprapunând universului atomic un alt univers —a universul electronic. Dacă însă în universul atomic numărul total al corpurilor simple s-a stabilit că este de 92, în universul electronic apar numai două elemente noui care corespund la două realităţi. Apare electricitatea positivă şi electricitatea negativă. Aceste două feluri de electricităţi au adus în ultimii treizeci de ani un imens material de studii teoretice şi de aplicaţiuni practice. După experienţele lui Thales au trecut, multe sute de ani fără ca nimeni să mai pomenească ceva de ele. La anul 1600, în tinapul reginei Elisabeta a Angliei, regina energică şi autor tară, protectoare a literelor, ştiinţelor şi artelor, medicul ei de casă anume Gilbert, a descoperit că nu numai chihlimbarul ci şi alte substanţe, vreo 20 la număr, capătă proprietăţi electrice prin frecarea lor cu o bucată de mătase. Existenţa celor două feluri de electricităţi, a fost pusă în evidenţă de către fizicianul francez Dufay către anul 1733. El a arătat că un baston de răşină frecat cu o bucată de lână atrage părticelele pe care un baston de sticlă frecat cu mătase le respinge. In anul 1747 Benjamin Franklin precizează aceste două noţiuni astfel: Numim, in mod arbitrar, corp încărcat cu electricitate pozitivă un corp respins de un baston de sticlă frecat cu o bucată de mătase, iar un corp respins de un baston de ceară roșie frecat cu o blană de pisică se zice că este încărcat cu electricitate negativă Un alt fizician englez, Faraday, în 1837 stabilește, că in cazul când bastonul de sticlă, frecat cu mătase, capătă o cantitate de electricitate pozitivă, in exelas timp măicuţa cu care sa frecat bastonul de sticlă capătă o cantitate de electricitate negativă egală cu aceea Cronica ştiinţifică Silinţa îin 30 lei Constituţia atomului Dr. Chr. Musceleanu universitar prof. *t .