Universul, februarie 1929 (Anul 47, nr. 25-48)

1929-02-01 / nr. 25

O ciudăţenie municipală Acum câteva zile, după ce s’a potolit ninsoarea care a acoperit străzile Capitalei cu un strat gros de zăpadă, pri­măria a avut bunul gând de a scoate la lucru căruţele şi auto­camioanele, însoţite de oameni ai serviciului muni­cipal. Străzile şi trotoarele s’au curăţat relativ, iar soarele, — care a avut bunăvoinţa să lucească timp de vreo două zile, — svântase frumos tro­­toaiele şi o parte din străzi. Este însă un lucru pe care nimeni n’a putut şi nu va pu­tea să-l înţeleagă. Oamenii serviciului muni­cipal, tăbărîţi cu târnăcoape şi lopeţi, alături de căruţe, ri­dicând zăpada, au făcut aproa­pe peste tot, o operaţie foarte ciudată. Peste tot, dealungul tro­­toarelor, au lăsat câte o înaltă creastă de zăpadă, lungă cât ţine strada. Au curăţat, cu alte cuvinte strada, iar cetăţenii şi-au cu­răţat trotoarul, însă dealun-­ gul străzilor au rămas, — lă­sate anume, — grămezi de ză­padă murdară, alcătuind un fel de zid între trotoar şi stradă. Ce rezultate dă această bi­zară idee ?_ întâi, porţiunea de stradă destinată circulaţiei s’a în­gustat simţitor, rămânînd doar câte o strâmtă fâşie li­beră, paralel cu liniile tram­vaiului. Automobile şi trăsuri, ca şi meschine căruţe cu poveri, se încurcă în ele şi rămân pe loc, ca într’o stupidă barieră de netrecut, pusă acolo fără nicio noimă. Aceleaşi vehicule, de tot felul, în neputinţă de a trece, ca mai’nainte, — pe lângă tramvai, — sunt obligate să se ţină în urma lui, împiedicând pe cele cari vin dinapoi şi determinând astfel penibilele împiedicări de circulaţie pe cari le vedem de câteva ori pe zi. Enervare, strigăte, —­ şi uneori chiar ceva mai mult, — cu un cuvânt un ruşinos spec­tacol, care putea fi uşor în­lăturat, dacă se ridica şi ză­pada anume lăsată de pri­mărie. La aceste numeroase incon­veniente foarte serioase, la încurcătura inevitabilă năs­cută din îngustarea, fără ni­­ciun rost, a străzilor, (şi aşa destul de înguste !) trebuie să adăugăm încă un conside­rent, care nu e deloc lipsit de importanţă. Creasta lungă de zăpadă pe care primăria a ţinut cu orice chip să o lase dealungul tro­­toarelor este sau un perma­nent depozit de murdărie, în zilele de moină, sau un zid de ghiaţă în zilele geroase. Ce trebuie să fi fost în capul personagiului care a dat ordin să se lase pretutindeni, pe numeroase străzi, acea ză­padă, ce fel de raţionament şi-o fi făcut, e greu şi de înţe­les şi de ghicit... O singură explicaţie, şi numai una, apare ca plausi­­­bilă, pentru această treabă pe jumătate şi cu rezultate atât de evident proaste . Onorata primărie, probabil, n’a voit să rupă cu tradiţia care cere ca oraşul Bucureşti să fie­­ unul din cele mai neîngrijite­­ din Europa... ! Prietenia româno cehoslovaca ——­000—— Marele incendiu din şoseaua Bonaparte exa 27 automobile distruse de foc. —­ Un şofer grav rănit — Marţi, pe la ora 6 d. a., autori­­tăţile şi pompierii au fost anun­ţaţi că localul sucursalei gara­jului de automobile „Gironi”, din şos. Bonaparte 47, este în­­ flăcări. Postul de pompieri Cometa, ce se află în apropierea gara­jului incendiat, a plecat imediat cu pompele mecanice la locul incendiului. Focul, alimentat de vântul pu­ternic ce a suflat toată ziua în oraș, s-a întins­­cu atâta iuțeală, încât la sosirea pompierilor, ga­rajul era o mare de flăcări. D. căpitan Mighiu a luat re­pede măsuri pentru izolarea ca­selor vecine, pe acoperişul căro­ra cădeau sute de scântei. Intre timp, a sosit şi postul Central, sub conducerea d-lui locot. Petaleanu. , LA LOCUL INCENDIULUI Din piaţa Victoriei se vedeau uriaşe limbi de foc despicând văzduhul. Strada era tixită de curioşi. Garajul incendiat era insta­lat într'o clădire veche din fun­dul curţii şi servia ca expoziţie de automobile vechi şi reparate. Proprietar este d. N. Bozianu. In garaj, se aflau vre-o 40 de automobile, aranjate în trei compartimente. Proprietarul n’avea autoriza­ţie pentru reparaţii de automo­bile în acest garaj şi tocmai ne­respetd­area acestei dispoziţiuni este pricina incendiului. In garaj, se afla un automobil care avea nevoe de miec repa­raţii. Proprietarul a permis şo­ferului Andrei Keresteşi, să vină, când avea timp liber şi să repare automobilul Eri d. a., şoferul s-a dus din nou şi a început să lucreze la automobil, întrebuinţând o lam­pă cu benzină. La un moment dat, din cauza frigului, lampa i-a căzut din muflă şi astfel au luat foc băl­toacele de benzină de pe jos. Flăcările au cuprins repede cele trei compartimente, au incen­diat automobilele şi g'au întins la acoperiş. gesteroî a încercat să stiigă focul, dar flăcările l-au cuprins şi pe el, provocându-i arsuri grave pe faţă, piept şi mâini. In ultimul moment, el a reuşit să se salveze, fugind in curte, un­de a căzut grămadă. Cu un automobil, şoferul a fost dus la spitalul Filantropia. Starea lui e gravă. ANCHETA Pompierii au depus o muncă vrednică de laudă. Când a izbucnit incendiul, o echipă de pompieri, ajutaţi de vecini şi trecători, a reuşit să salveze mai multe automobile. Focul a fost stins înainte de ora 8 seara. La faţa locului au fost d-nii general Nicoleanu, prefectul po­liţei, Codin Ştefănescu, prim procuror, Nicule­scu - Bolintin, jude instructor, inspector Pano­­pol şi comisar Antonescu, care au făcut ancheta. Din cele 40 automobile aflate în garaj, au fost salvate 13, din­tre cari unele deteriorate şi au fost distruse complet 27 auto­mobile de diferite mărci şi cari nu toate erau ale proprietaru­lui, întrucât în expoziţie se a­­flau şi multe maşini particula­re expuse pentru vânzare. Din automobilele distruse nu a rămas decât fierăria, iar din clădire numai pereții. Pagubele nu au putut fi eva­luate, dar ele trec de trei mi­lioane lei. Momi „Mila­na“ i sun­am M. S. Regina Maria şi A. S. R. Principesa Ileana plecând de la solemnitatea inaugurării I D. Kfitizl-Jizersky, ministrul Cehoslovaciei în Bucureşti, pu­blică în „Prager-Presse“, un ar­ticol de fond din care extragem cele de mai jos: „România a serbat, la 14 ia­nuarie, a 70-a aniversare a Uni­rii principatelor Moldova şi Muntenia şi, în acelaş timp, zece ani de la unirea tuturor ţinutu­rilor româneşti. Ziua de 34 Ianuarie 1859 in­­seamna in istoria politică a Ro­­mâniei punerea pietrei funda­mentale pentru clădirea unui Stat modern independent. La 24 Ianuarie 1919 s'a serbat pentru prima oară încoronarea unei grele opere, la a cărei realizare au lucrat, cu o abnegaţie demnă de relevat, trei generaţii de pa­trioţi români. Se hotărâse la început ţinerea la 24 ianuarie 1929 a unor gran­dioase serbări în tot cuprinsul regatului român. De­oarece, însă, noul guvern era ocupat cu realizarea unor importante pro­bleme economice, cari nu sufe­reau amânare, ci nu-i rămânea timp suficient să organizeze aceste serbări in raport cu ex­traordinara însemnătate a zilei, s'a hotărtt limitarea la o ser­bare cu caracter intim, spre a se sărbători in mod cu atât mai strălucit ziua de 10 Mai, care este ziua proclamării indepen­denței României. SENTIMENTELE CEHOSLOVA­­CIEI PENTRU ROMANIA Cehoslovacia este strâns le- gată de România, nu numai prin interese reale politice şi econo­mice, dar şi prin sentimente. Ea n'a perdu­t din vedere data de 24 Ianuarie atât de însemnată pentru aliaţii noştri, căci in i­­nima ei trăesc cele mai adânci şi sincere dorinţe pentru pro­­păşirea şi desvoltarea naţiunii române. Ea se va asocia in sensul ho­­tărlrii guvernului român, ser­bărilor oficiale dela 10 Mai, ho­tărând să se ţină In şcolile ce­hoslovace conferinţe despre des­­voltarea României şi importanţa acestei desvoltări pentru alia­­ţi ei. Bucuria şi entuziasmul Româ­niei vor fi simţite în ziua acea­sta in mod sincer şi la noi, căci soarta noastră n'a fost în strânsă legătură numai în trecut, când o mare parte a Românilor au suferit ca şi Slovacii sub acelaş rug greu, dar şi în viitor, căci ambele ţări trebue să-şi apere lbertatea nu uşor cucerită în contra aceluiaş adversar îndă­­rfu­nic. ROLUL MICEI ÎNŢELEGERI DE PACEA EUROPEANA Interese comune de viaţă au provocat in mod logic formarea naturală a Micii înţelegeri şi nu trebue să ne mirăm că a­­ceasta întâlneşte o deplină înţe­legere în cele mai largi straturi cari ale populaţiei, la oameni deşi sunt cu totul pătrunşi de ideea păcii, nu sunt totuşi dis­puşi să sacrifice liber­tatea şi independenţa lor politică de a­­bea cucerite şi cari văd în for­marea Micii înţelegeri şi în echi­librul forţelor stabilit de aceas­ta, cea mai puternică garanţie că adversarul îşi va da seama că nu poate tulbura pacea a­­runecindu-se intr'o aventură fără şansă de reuşită. Că Mica înţelegere este adânc înrădăcinată în inima poporu­lui român o dovedeşte cordiali­tatea intr'adevăr sinceră care se desfăşoară in relaţiile personale dintre supuşii noştri, ca şi inte­resul cald al presei şi opiniei publice faţă de desfăşurarea eve­nimentelor din statele aliate. ROMANII ŞI ZIUA INDEPEN­DENŢEI CEHOSLOVACIEI Deosebit de adânci s’au arătat simpatiile românilor faţă de Cehoslovacia In zilele Jubileului de zece ani al independenţei noastre, când, nu numai la Bu­­cureşti, dar şi în toate oraşele şi satele româneşti în care sunt şcoli şi până unde pătrund zia­rele, s’au exprimat sentimente extrem de cordiale pentru f ta­tel nostru. Graţie ministrului instrucţiu­nii, dr. Angelescu, cu ocazia ser­­bării noastre naţionale, elevii au fost adunaţi în sala de con­ferinţe, unde, după ce s’au cân­tat imnurile naţionale cehoslo­vace, s au ţinut conferinţe des­pre Cehoslovacia şi relaţiile ei cu România. Din partea şcolilor s’au trimis telegrame de felici­tare legaţiei cehoslovace din Bucureşti şi ministerului in­strucţiunii din Praga. ROLUL ZIARULUI „UNIVER­SUL» IN APROPIEREA RO­­MANO-CEHOSLOVACA Ministrul de Justiţie Stelian Popescu, proprietarul unuia din­­ cele mai răspândite ziare româ­neşti, „Universul'', a scos la 28 octombrie 1929 un număr special splendid redactat, dedicat Ceho­slovaciei şi la care au colaborat oameni politici de seamă în frunte cu primul ministru V. Brătianu şi miniştrii Stelian Po­­pescu, Duca, Argetoianu, Lape­­­­datu, etc. Articolele festive au­­ fost scrise de profesorul Iorga,­­ Principesa Cantacuzino, poetul Goga, ministrul plenipotenţiar Emandi, Profesor 5 topea şi o serie de filo-români din Ceho­slovacia. Numărul festiv al „Univer­sului1" a contribuit în mod deo- - sebit la­­înmulţirea cunoştinţe­lor despre statul nostru. Ministrului Stelian Popescu, care a scos acest număr festiv din proprie iniţiativă şi pe chel­tuială propie i se datoresc cele mai cordiale mulţumiri pentru iniţiativa sa desinteresată. Dar şi toate celelalte ziare au publicat cu ocazia jubileului ce­hoslovac articole omagiale şi ru­brici informative. O manifestare foarte îmbucu­rătoare au fost conferinţele or­ganizate in cluburile partidelor politice". După ce arată în ce chip toate partidele politice au subliniat dragostea şi interesul României pentru Cehoslovacia, articolul continuă: ,,La serata de gală organiza­tă la legaţia cehoslovacă au luat parte representanţi ai Curţii Regale, în frunte cu ministrul Hiott, reprezentanţi ai guvernu­lui, numeroşi foşti miniştri, miniştri atunci în funcţie şi eli­ta societăţii româneşti, în frun­te cu prinţesa Cantacuzino, care şi-au exprimat personal u­­rările pentru propăşirea popo­rului nostru şi cu care ocazie au ascultat cu mult interes com­poziţii de Stik, Foerster, Novakt Jirak şi Kiaclift. Un eveniment artistic de pri­mul rang a fost şi premiera „Miresei vândute“ la 28 octom­brie 1928 la Cluj la care au con­tribuit in special directorul Bă­­nescu şi dirijorul Doubravsky concetăţeanul nostru. Operei i sa a făcut o primire entuziastă şi a dat din nou ocazie unei de­monstraţii de simpatie pentru naţiunea cehoslovacă. Ar fi să mergem prea departe dacă am vrea să redăm toate amănuntele asupra locurilor unde s'a serbat în toate ţinutu­rile României Mari, graţie ini­ţiativei amicilor noştri români, la 28 octombrie 1928, aniversa­rea a zece ani a independenţei noastre. Se impune, totuş, să relevăm cel puţin în linii generale cordia­litatea şi prietenia cu care ro­mânii au luat parte la bucuria noastră, ceea ce pentru noi nu poate fi decât o dovadă îmbu­curătoare a progreselor pe care le-a făcut apropierea reciprocă a ambelor naţiuni aliate. Este de­sigur, de mare folos, când alianţele politice se bazează pe temeliile largi ale simpatiilor poporului. VIITORUL ŞI RELAŢIILE DIN­TRE CELE DOUA POPOARE AMICE Demonstraţiile româneşti pen. Im­ serbarea noastră naţională au întâmpinat în naţia ceho­slovacă o recunoştinţă cordială şi vor avea şi un puternic ecou La 18 Mai 1329. Dar chiar azi, la 24 ianuarie oferim României asigurarea credinţei nestrămu­tate a aliatului cehoslovac, a câ­rpi cea mai sinceră dorinţă este, prosperitatea poporului­ român sub scutul unei dinastii care, în toate întâmplările tragice cu cari a avut de luptat, a reuşit si realizeze în mod fericit uni­­m SWSSPata* «*WV de R. KÜNZEL-JIZERSKY ministru! Cehoslovaciei în România D. MASSARYE D. KUNZEL-JIJERSKI Bolșevicul. — Vezi, eu vreau pace! Hai dă-mi mâna! Românul. — Pace! Pace, câtă vrei, dar mâna..... mai vezi de altul! Gazetele din Budapesta fac propagandă in Ardeal ■" o ....................... — De ce s’a lăsat libera lor intrare în ţară? — Prim­iir’o dispoziţie maii muit decât genieraaeă a guvernului actual, s’a lăsat libera Intrare în ţară a unor gazette dela Buda­pesta, cari stau astăzi la dispo­ziţia polhonieu­lui maghiar di® toartă ţara. Cel dintâi ,protest împotriva acestui import dim Ungaria a apărut în cotaamieflie presei ma­ghiare dim Ardsail, carii s’aiu vă­zut astfel l ameravitaiie de o con­curentă, pe cât de neaşteptată, pe atât de primej­dioasă. Presa maghiară dim Ardeau, care are de luptat, cu mari greutăţi,, abia îşi poat­e aisign­a existenţa, fiin­nd silită să se h­u­milteze la numărul restrâns al ci­titoriilor din ora­şele arde­ante. Gazetele vemiite de l­a Budapesta, adresându-se a­­ceiliorarşi cititori, în chip fatali vor provoca o scădere a tiraju­lui putin­diiiamelor locate, cum ar fi Keleti Ujsag din Cluj, Nagy­várad din Oradea sa­u Brassói Lapok dim Braşov. Privită sub acest aspect, se înţelege, chestiunea ne intere­sează prea puţin, fiind vorba maii de­grabă de o luptă comer­cială, ale cărei dedesubturi n’a­u nimic a face cu problemele de interes obştesc. O altă latură a afacerii în im­portul gazetelor de la Budapesta merită atenţia noastră. E de a­­juns să spunem, că aceste or­gane zilnice sosite la noi din inima Ungariei duc o campanie susţinută de ponegrire a Romaâ­­ni­ei, întreţinând în mod sistema­­tic spiritul de revanşe a maghia­­rimei de pretutindeni. Aceste gazete sunt lăsate să treacă graniţa, cu binevoitoarea învoire a autorităţilor noastre, şi în mijlocul nemulţumirilor presei maghiare din Ardeal ! Avem înaintea ochilor un nu­măr recent din ziarul Az Est din Budapesta, cumpărat la unul din chioşcurile de la Cluj. II răsfoim, şi nu ne vine să cre­dem, că o asemenea tipăritură are îngăduinţa să pătrundă în mijlocul populaţiei maghiare din Ardeal. In fruntea ziarului găsim un articol de fond, unde, în termenii cei mai jignitori pen­tru noi, se pledează pentru re­vizuirea tratatului de pace de la Trianon şi pentru realipirea la Ungaria a teritoriilor pierdute pe urma războiului. Ne întrebăm: pentru ce s­ a lăsat libera intrare în ţară a acestui soi de pu­blicaţii? Căci interesele consolidării statului nos­­tru sunt astfel nesocotite de faţă, prin adăpostirea vinovată a unei acţiuni de iţâţare a spiritelor mino­­-itare, şi nici măcar mino­rităţile nu sunt satisfă-4* rum* ***■**• nele lor de publicitate ! cu sila, în mâna cititori­­protestează împotriva lor maghiari din Ardeal, permisiune­ acordate. Atunci, cine a cerut să facă import de şovinism maghiar dela Budapesta? Ale cui interese sunt ast­fel satisfăcute ? Pe ce cale s’a ajuns la inova­ţia de a se pune, aproape gazeteie pline de otravă ale Budapestei, pe cari nimeni, dar absolut ni­meni nu ie dorea? E aici o taină, care ar trebui cât mai repede lă­murită. tR Súz&ansass FIL­AE 0. Aural Vlad se, poate lăuda , vernul l-a băgat în cofă pe Mon-I Ani w­inii !­, — — -w, ’ 4 ! _ T . cu cel mai mare succes, pe care l-a obţinut vreodată un om de guvern. Pe când ministrul artelor trona în loja oficială de,la Na­ţional şi nici prin gând nu-i trecea să facă şicana scenelor fără perdea, ministrul instruc­ţiei apucă cu mâinile sale sdra­­vene de răzăş moldovean frân­ghiile cortinei şi striga: — Jos cu ea, pân'ar eşi elev­i de şcoală! D. Aurel Vlad s’a rezemat de balustrada lojei, ca cetăţeanul indignat al lui Caragiale şi s’a întrebat uluit: — Eu ce păzesc aici!? Publicul a aplaudat sgomotos — pe cel dintâi, nu pe cel de al doilea. Să fim sinceri şi să facem mărturisirea că toti ne aşteptam să ne iasă aşa de repede drep­tatea, când prevedeam, în mo­­mântul consti­tuirei actualului guvern, că trecerea sa pe la de­partamentul frumosului va ră­mâne de pomină, d. Aurel Vlad fiind mai străin de arte de­cât Amanulah al Afganistanului de pânzele lui Grigorescu. Când profesorul eşat­ din frunntea, instrucţiunil­ publice, ducându-se la Teatrul Naţional, sa pomenit în faţa unui „sam­bru" dela Bolta Rece, şi-a zis: — Eu nu sunt la Arte şi n’am dreptul să opresc anumite spec­tacole. Dar sunt la Şcoale şi am datoria să interzic elevilor să meargă la asemenea specta­­cole. Şi a făcut-o, printr’un act fără precedent — căci până în anul de graţie 1929 nu se scrie 1 esse sub firma „Teatrul Naţio­nal» sub titlul: „Pe aici nu se tre­ce!” ca avertisment pentru lu­mea cu simţ moraL Mare dreptate avea d. Maniu când spunea că regimul său va inova profund şi vom vedea ce n’am mai văzut. Până acum nu se pomeniseră deputaţi şi senatori cu demisii in alb, fiindcă ee erodat, ca po­trivit Constituţiei, puterea le­giuitoare nu poate ai răpiână in­eberestal celei exsatif­i. Go­tesquieu, cu separaţia puterilor cu tot, şi a pus parlamentarilor inelul de nas. Pân’acum Teatrul Naţional însemna şcoală, cultură, educa­ţie, făcută cu banii noştri ai tu­­turor, sub formă de subvenţii. De aci înainte, Teatrul Naţional va fi un local rezervat amatori­lor de petreceri sdvenţăroase, e­­levii fiind siliţi să se distreze in alte părţi mai puţin naţiona­le şi nesubvenţionate. După câte se auziseră, dintre toate genurile de piese d. Aurel Vlad gustă în special farsa, de când reuşise să joace una d-lui Maniu înfruptându-se cu ministerul artelor, în baza vas­tei sale experienţe de director de bancă provincială. Dar de când d. Costăchescu î-a jucat farsa punând la poarta Naţionalului tabla cu interzice­rea accesului elevilor — ca la cazuri de boală contagioasă — ministrul artelor pare că­ preferă tragedia — şi în special a ilu­ziilor.... Astfel încât, din „Amantul Anonim“ al muzelor, minis­trul artelor a ajuns un fel de „Vlăduţul Mamei». Don Josi miniştrii cehoslovaci bolnavi de gripa Praga, 30 (telegr. part.) — S au îmbolnăvit de gripă d-nii Schra­­mek, locţiitorul primului minis­­tru şi ministrul instrucţiei Hodja. Conferinţele politice au fost amânate. ----------xQx----------­ Stomî Sui Byrd spre polo­ sud Milano. SO (teîegr. part.V Aviatorul Byrd a efectuat­­ani­­­mal sbor de cinai ore și a ajuna aproape de pel. St­orm­ a durat cinci ore de a­su­pra imaturilor Scottland și Ai­xantiralfjad. Byrd anunță că a descoperit o insulă necuno-. n*tă și 14 nsan,tt «tAnoe#f, 0 1*

Next