Universul, februarie 1929 (Anul 47, nr. 25-48)

1929-02-01 / nr. 25

Amănunte asupra crimelor dezertorului Iancu Gheorghe . Moreni, 28 Ianuarie în noaptea de 25 c., în împre­jurările relatate, a fost împuș­cat dezertorul Iancu Gh., din grupul vaselor de grăniceri Bră­ila. El s’a făcut vinovat de a 3-a dezertare în 7 luni. La ultima dezertare, s’a întâlnit cu Ghe­­orghe Cucuteanu, din Diteşti, care plecase după afaceri în Măgureni. Cum n’avea bani, s a h­otărit să-l omoare pe acesta şi să-i je­fuiască, lucru pe care l-a şi făcut; apoi spre a ascunde cri­ma, l-a îngropat într’o grămadă de frunze, unde a fost descope­rit după vreo 4 zile. După săvârşirea acestei cri­me, el a plecat în com. Edern, de unde era de fel. ÎMPUŞCAREA UNUI JAN­DARM Ajuns în corn. Edern, jandar­mii află de sosirea lui şi pornesc să-l aresteze. Insă dezertorul nu se sfieşte să împuşte pe unul dintre jandarmi, Nicolae Mi­­hailuc, ca apoi să dispară. Iata-i dar, autor a două crime într o singură zi. N'a trecut însă mult timp şi se apucă şi de spargeri. Prima a făcut-o în dauna locuitorului Gheorghelaş, căruia i-a furat bani şi lucruri din casă. După această spargere, şi'n posesia unei sume mari de bani, s’a apucat de plimbări prin Mo­reni și Ploești. De data aceasta el a fost prins, după ce a fost rănit de jandarmi. Cercetările continuă. Coresp. Artistice - culturale Organizarea şi activitatea Institutului internaţional de coope­raţie intelectuală .­ Comunicarea d-lui prof. Gh. Oprescu — Luni seară, d. prof. Gh. O­­prescu secretarul comisiunei in­terna­ţionale de cooperaţie inte­lectuală de pe lângă ..Societatea Naţiunilor, a ţinut la Institutul social român, prima comunicare din ciclul secţiei culturale, vor­bind despre: „Organizarea şi activitatea Institutului interna­ţional de cooperaţie intelec­tuală. . .. prof. George Oprescu a ex­pus activitatea Insitutului din Paris in domeniul proprietăţei intelectuale, a relaţiunilor uni­versitare şi din punct de vedere bibliografic, ştiinţific, literar şi artistic. D-sa a accentuat necesitatea participării studenţimoi române la congresele studenţeşti inter­naţionale, relevând importanţa legăturilor ce se pot stabili pe această cale. D. prof. D. Gusti, preşedintele Institutului social a arătat inte­resul pe care iniţiativele Insti­tutului de cooperaţie intelec­tuală le-a trezit la atâtea ţări şi daoria noastră e de a ne aso­cia la opera acestui Institut. Una din principalele noastre preocupări trebue să fie aceia a unei juste informări a strei­­nătăţii asupra mişcării noastre culturale, atât de puţin cunos­cută. D-nii prof. Gh. Ţiţeica şi Eu­gen Filotti au arătat nouile mă­suri de intensificare a activită­­ţei comisiunei naţionale pentru cooperarea intelectuală. Observaţiuni interesante au mai făcut d-nii dr. Morbe, Hil­lard, etc. Sâmbătă, 2 Februarie ora 9 seara, va vorbi d. Dem Negu­­lescu despre: „Problema mino­rităţilor şi jurisprudenţa Curţii de la Haga", la ciclul de comu­nicări organizat pentru cerce­tarea problemelor de politică externă. Comunicările se ţin la sediul Institutului în palatul Acade­miei de comerţ, piața Romană­­). ­ Puncte Negre". — D-şoara [Aura Sachelarie, doctor in fi­­losofie şi una din cele mai sti­mate femei — mai precis fete — avocat din baroul de Ilfov, pu­blică sub titlul de mai sus o se­rie de încercări de estetică so­cială. Intr’un stil curgător, cu o bogată documentare, ele exa­minează origina, evoluţia şi sta­rea actuală a „punctelor negre ", slujindu-se de tablouri sugestive şi de portrete impresionante, mijloc abil pentru sugerarea i­­deilor şi concluziunilor. Unele din aceste „puncte ne­gre" sunt radicale şi nimeni nu le va discuta categorisirea, beţia şi lăcomia. Altele sunt re­lative : dansul, moda, luxul şi poate chiar jocul de cărţi, fi­­indcă primele două „puncte" nu merită să treacă la cartea nea­gră, câtă vreme nu sunt exce­sive, şi nu servesc ca paravan, după cum al treilea nu este principial condamnabil, dacă se menţine (ceea ce, recunosc, e foarte greu­ în cadrul moderat al unei distracţii neinoculate cu serul negativ al interesului. In sfârşit, altele ar avea drep­tul să conteste calificarea de „puncte negre": viaţa publică şi căsătoria. Şi dacă cea din­tâi ar pierde, poate, această contestaţie, din cauza formelor actuale şi — să sperăm — tre­cătoare, cea din urma, in orice caz, trebuia să rămână in afară de aceste „negre", dat fiind că ne găsim în faţa nu a unui au­­■ tor, ci a unei autoare.... Că ma­riajul este o fortăreaţă asediată, In care cei d’afară vor să intre şi din care cei dinăuntru vor să iasă, este frumos şi spiritual, dar mai puţin exact pentru cei dinăuntru, decât pentru cei din­afară... . . De altfel, calitatea dominanta a acestei serii de anatomii su­fleteşti, este tocmai dispoziţia de controversă ce inspiră, si­lind pe adversar să găsească C­ărfî nouî argumente capabile să ţie piept insinuantelor lor silogisme. Un alt merit este eleganţa cu care autoarea fixează zona cu­venită revendicărilor femenine, recunoscând că anumite masculi­nizări ca de pildă fumatul în public — în loc să ridice fe­­meea la nivelul bărbatului, o scoboară la halul lui..» O prefaţă în ritm de gavotă şi scrisă de colegul mai vechi — îi nu ve confunda cu mai ba­­trân — I­ Gr. Perieţeanu, este departe de a fi un „punct nel­i­gru“ în aceste senine „încercări de estetică socială". — m — „Domniţa Lin“,­­ poveşti lo­calizate de d-ra Eliza B. Marian, p­e o carte cuprinzând basme zâne şi domniţe, ce prin faptele şi minunile lor vor distra o minune pe copii, mai ales in serile de iarnă. Fiica confratelui nostru a fi­res cu mult gust mănunchiul de basme ce aminteşte de frumoa­sele poveşti din bătrâni in care domniţele şi fii de împăraţi ne farmecă prin isprăvile lor şi ne duc cu mintea prin închipuitele lor împărăţii. Poveştile acestea, copiii le vor sorbi cu nesaţ la gura sobei. Din numeroasele poveşti cu­prinse în volumul „Demniţa­ţia“ semnalăm, afara de po­vestea ce dă titlul cărţii: „Şire­tenia fiului de împărat , „bu­cătarul care se topeşte, — plină de haz,—înduioşătoarea poveste a „Sărmanului cocoşat", admira­bila legendă a „Crinului , pre­cum şi „Răscumpărarea , ce in­­d­ice cartea, , Domniţa Lia" e o carte in­teresantă, ce poate fi citită de copiii de toate vârstele, are nu­meroase gravuri şi se vinde cu 50 lci la toate librăriile din ţară. Dridri __......................... ^ ..................... ■ *— 1 UNIVERSUL Curier judiciar Jurământul noilor membri ai Înaltei Curţi de casaţie­ ­ Solemn, fără discursuri de re­cepţie şi fără primiri spectacu­loase,­­ conform unei recente de­cizii, înalta Curte de casaţie şi justiţie, în secţiuni unite, a pri­mit Marţi legiuitul jurământ de credinţă a nouilor ei membri. Şedinţa a prezidat-o d. prim preşedinte Oscar N­iculescu, foto­liul ministerului public fiind o­­cupat de d. procuror general, I. Stambulescu. Au asistat magistraţii cari com­pun înalta Curte, Curtea de apel, tribunalul şi numeroşi membrii ai baroului. Cel dintâi introdus, spre a presta, în faţa preotului parohi­ei, legiuitul jurământ de credin­ţă, a fost d. Petre H­agio­pol, fost prim preşedinte al Curţii de apel din Bucureşti, înaintat consilier la înalta Curte s. 111. D-sa a fost condus la crucifix de d-nii consi­lieri I. Lupu şi S. Cogălniceanu. După d-sa a fost introdus d. C. G. Macii, fost preşedinte al Curţii de apel s. II din Bucureşti (condus fiind de d-nii consilieri Lupu şi Petre Ilagiopol). Iar ultimul a fost introdus d. E. I. lonescu, fost consilier la Curtea de apel din Galaţi, înain­tat procuror la înalta Curte. D-sa a fost dus de d-nii consilieri P. Ilagiopol și C. Macri. * Ședința solemnă a durat o ju­mătate de ceas. Drama familiară dela Leordeni Marţi, s’a primit depoziţia d-lui ministru I. Răducanu a­­supra raporturior dintre soţii Gussi până in momentul tragi­cului desnodământ. Instrucţia judiciară a causei— graţie condiţiunilor de rapiditate cu care a fost efectuată până acum de d. judecător Papadopol­­e aproape încheiată. E de aşteptat astfel ca în pri­mele zile ale săptămânii viitoare, să se ceară parchetului­­inclu­ziuni definitive şi să se dea apoi ordonanţă definitivă. Jurisprudenţa in materia contestaţiilor înalta Curte de casaţie s. II — sub preşedinţia d-lui Const. G. Rătescu — a precizat o intere­santă jurisprudenţă­ în materia, atât de actuală, a contestaţiilor. Procesul e următorul: Creditorul, d. Marian, pornise proces de pretenţii contra d-nei Haimovici (cu autorizaţia soţului respectiv), câştigând complet causa în fond. Ca urmare a şi început execu­tarea debitoarei, pe baza titlului astfel câştigat. In contra urmăriri însă,­ d-na H. face contestație pe principalul motiv că , procedura a fost ne­completă, deoarece nu există la dosar dovada prezenții soțului său in instanță, sau că ar fi refu­zat a răspunde procedurei civile. Creditorul reclamant a decla­rat recurs în casație (f. NI) împo­triva acestei hotăriri, susți­nând că : 1) Nulitatea actelor de proce­dură nu se poate propune pe căile extraordinare de retracta­rea hotărîrlor decât numai atunci când nu a fost posibilă re­velarea și examinarea lor, pe căile ordinare de reformare. Ori, din moment ce era calea apelului deschisă, dar nu a cercetat-o, nu se mai poate utiliza pe calea contestației. 2) Pe de altă parte, instanţa de fond, care a prnunţat titlul exe­cutor constatând că procedura a fost completă, stabileşte implicit, cu dovezile înmânării citaţiilor se aflau totuş la dosar în acel moment — ceea ce înlătura drep­tul oricui de a mai discuta pe a­­ceastă cale constatările încheierii instanței. * înalta Curte a admis recursul și a casat fără trimitere (ca fiind inadmisibilă acțiunea) decizia atacată. Bigamie După atâtea procese în care I­lena Pricova, şi a venit cu ea in soţii, întorşi din lungă captivi-­tară,­tate rusească, şi-au găsit soţiile , remăritate şi căminurile îns­trăinate, i s’a prezintat Marţi tribunalului corecţionat un caz nou. Ion Lazăr a plecat în război flăcău, a căzut prizonier la ruşi, rămânând ani de zile tot flăcău ; dar in ziua repatrierii, înţelegând să puie capăt vieţii de holtei, s’a însurat chiar în portul de plecare spre patrie, la Vladivostok, cu o rusoaică.­­­După câţiva ani de convie­­ţ­uitae, şi-a părăsit­ ne­­v­ast­a, de dragul alteia, cu care s'a şi că­sătorit in grabă şi pe ascuns. Cazul fiind descoperit, soţul bigam a fost trimis in jude­cată. Procesul s’a desbătut Marţi la trib. Ilfov s. N­. Tribunalul l-a condamnat pe Ion Lazăr, din calea Călăraşi 127, la un an închisoare şi 20 miii lei despăgubin­d. Alcool metilic in şampanie Marţi s-au expediat magistra­tului instructor rapoartele Ins­titutului medico-legal şi de a­­nalize, cu privire la autopsia cadavrelor celor intoxicaţi cu băuturi confecţionate din me­­tilic şi de rezultatul examinării băuturilor ridicate de la cele trei bodegi, în cari au chefuit vic­timele. Rezultatele sunt extraordina­re . S’a găsit acid metilic chiar în probele de şampanie ridicate de la bodegile anchetate de d. ju­decător Stănescu. S au găsit cantităţi enorme, (63 părţi metilic în rachiu de secărică). S'a g­ăsit rom falsificat cu spirt denaturat, decolorat. Cercetările urmează. Fals Ajutorul de şofer Avram Pan­­delescu, din str. Verzişori 2, voind să devină cât mai grabnic şofer deplin şi închipuindu-şi că altă pregătire nici nu-i mai tre­buie, a falsificat pe carnetul de ajutor ce poseda, scriind că e „şofer autorizat“ şi semnând fals pe şeful parcului automo­bilelor comunale, d. P. Moise­­scu. Trib. s. II l-a condamnat, pen­tru această ispravă, la o lună închisoare. Diverse Trib. Ilfov s. I comerţ — d. jude Stoenescu — cf. art. 165 c. cor­., a dispus suspendarea de­ciziei din 8 August, a adunării generale a acţionarilor băncii Danubiana (fostă Naţiunei), prin care se hotărîse modificarea statutelor in vederea introdu­ cerii unor capitalişti suedezi în administraţia băncii. Cererea, de suspendare a for­­mulat-o un grup de acţionari, pe motiv că deciziunea s’a dat pe temeiul unor inexacte arătări de bilanţ. -x □ x- Intre Turcia şi Rusia Constantinopol, 29. (Telegramă particulară). — Cicerin şi-a expri­­mat dorinţa, să se întâlnească cu ministrul de externe turc, la An­gola sau Constantinopol, spre a angaja negocieri în vederea strângerei relaţiunilor dintre am­bele ţări. Aceste sforţări se produc în a­­celaș timp, în care Italia caută să atragă Turcia de partea sa. — xox------­ ifiala muncitoreasca CONTRACTUL DE UCENICIE Ministerul muncii a elaborat un proect de lege asupra con­­venţiunilor de muncă. Proectul, după ce defineşte natura şi forma contractului, stabileşte următoarele condiți­­uni de validitate: Pentru ca un patron să poată tine ucenici trebue să aibă un titlu de capacitate profesională sau o persoană însărcinată cu pregătirea profesională a uceni­cilor din stabilimentul său să ai­bă asemenea titluri. Nu pot ţine ucenici, condam­naţii pentru crime, sau condam­naţii cu pedepse infamante, cei decăzuţi din drepturile de a fi tutori sau cari au purtări viţi­­oase în­deobşte cunoscute. Deasemeni poate fi ridicat vremelnic dreptul de-a ţine uce­nici celor cari se fac vinovaţi de abateri grave dela obligaţiile le­gale sau contractuale. Pentru ca cineva să poată fi primit ca ucenic trebue să înde­plinească condiţiunile de vârstă, sănătate şi să fi absolvit cursul primar. FORMA ŞI CUPRINSUL CON­­TRACTULUI Contractul de ucenicie trebue să cuprindă starea civilă şi do­miciliul patronului, vârsta uce­nicului, domiciliul persoanei le­­galmente în drept să asiste pe ucenic (părinte, tutore, etc.). Prin contract se vor determi­na profesiunea, condiţiunile in care se va face învăţătura, data şi durata contractului care nu poate fi mai mare de 4 ani. Contractul de ucenicie poate fi denunţat în termen de 2 lu­ni de la înregistrarea la cameră de muncă. Contractul se prelungeşte de drept cu o durată egală cu în­doitul timpului de absentare ne­­just­ificată de la serviciu a uce­nicului, când acesta a lipsit cel puţin o lună de zile pe an. OBLIGAŢIILE PATRONULUI ŞI ALE UCENICULUI Patronul e obligat să înveţe pe ucenic profesiunea prevăzută în contract şi să se îngrijească de educaţia sa. Munca sau serviciile ucenicu­lui nu vor putea fi prestate decât în timpul orelor legale de mun­că Patronul este obligat să acor­de ucenicului timpul necesar ur­mării cursurilor unei şcoli de adulţi, de ucenici sau de pregă­tire profesionlă autorizată de stat. Acest timp va fi socotit în numărul orelor de muncă zilni­că pe care ucenicul este obligat să le presteze. Ucenicul este obligat să se poarte cu respect şi cuviinţă, să execute conştiincios şi cu bună -credinţă lucrările sau însărci­nările ce i se dau, să îndepli­nească îndatoririle prevăzute in contract, în regulamente de muncă sau legi. Controlul­ executării contrac­telor de ucenicie se face de or­ganele de inspecţie şi control ale ministerului muncii. Patronii ce nu se vor confor­ma legii vor fi pedepsiţi cu o a­­mendă dela 500—5000 lei. Patronii atinşi de incapacită­­ţile prevăzute de lege şi cari to­­tuş vor ţine ucenici, vor fi pe­depsiţi cu amenda dela 1000-5000 lei şi în caz de recidivă şi cu închisoarea până la o lună. Ucenicul fugar pierde dreptul l timpul uceniciei îndeplinit. El este răspunzător fie personal, fie prin reprezentantul său legal de daunele cauzate patronului prin fugă. ■ I, ■■ ■ imitii -------­ Anul XLVII Nr. 25 Vineri 1 Februarie 1929 Sporturile sprijinite de ziarul nostru Campionatele de bobsleigh, săniuţă şi skeleton Azi se vor începe la Sinaia campionatele de bobsleigh, să­niuţă şi skeleton al F. S. S. R. Campionatul militar naţional precum şi concursurile de bob­sleigh şi aki care constitue cea de a XIII-a reuniune de spor­turi de iarnă, organizată de co­misia centrală de sporturi de zăpadă F. S. S. R. la Sinaia. Reuniunea se anunţă sub cele mai favorabile auspicii. Pârtia a fost rectificată şi îm­bunătăţită. S-a introdus pentru prima oară cronometrajul elec­tric care va îngădui o măsură­toare precisă a timpurilor reali­tate de concurenţi. Viragiile au fost ridicate şi noi taluzuri au fost înfiinţate in punctele difi­cile ale parcursului. Toate măsurile au fost luate de comitetul organizator pentru ■ '■'lini» iwhmi wvi«in —«aa— a asigura concurenţilor o găz­duire ireproşabilă şi pe preţuri convenabile precum şi­ distrac­ţiile necesare. SPRIJINUL ZIARULUI NOSTRU /darul nostru sprijină această reuniune de iarnă acordând 2 cupe, 15 plachete de aur, argint şi bronz şi diplomele sportive ale ziarului tuturor celor cla­saţi în competiţiunile organi­zate sau sprijinite de ziar. Premiile noastre vor fi decer­nate cu prilejul serbării distri­buirii premiilor la campionate în ziua de Duminecă 3 Febr. 1929. Ele vor fi înmânate câştigă­torilor de d. I. Zaharof vice­preşedintele consiliului de ad­ministraţie al „Universului". Aprovizionarea regiunilor înfometate — Expunerea d-lui Eduard Mirto, subsecretar de stat la interne — D. Eduard Mirto a făcut Marţi o expunere asupra rezultatelor con­ferinţelor ţinute la ministerul de interne în zilele de 25,26,27 şi 26 Ianuarie cu prefecţii din toată ţara. Convocarea a fost determinată de cererea d-lor miniştri Miha­­lache şi Răduc­anu­, cari ţineau să pună în curent pe prefecţi cu măsurile ce trebuiesc luate pentru ajutorarea populaţiei în lipsă. Au participat la aceste con­sfătuiri şi d-nui ministru Alevra, dr Moldovan, secretarul general al ministerului sănătăţii şi I. Că­­­nărăşescu, fost ministru. Conferinţele au fost prezidate de d. Eduard Mirto, subsecretar de stat la internet­ AJUTORAREA REGIUNILOR ÎNFOMETATE D. ministru I. Mihaliche a a­­rătat, la conferinţe, măsurile ce trebuie luate pentru ajutorarea regiunilor lipsite de hrană. Pentru o mai bună soluţionam, s-au repartizat judeţele în mai multe categorii: judeţe înfome­tate propriu zis, adică judeţele cari altădată produceau atât în­cât puteau exporta, în această categorie fiind 15 judeţe din nor­dul Basarabiei şi centrul Moldo­vei, o parte din judeţele de munte ale Olteniei şi o parte din nordul Ardealului, s a stabilit că aceste judeţe să fie aprovizionate prin centrala cooperativelor, cum­părând­u-se din alte judeţe cerea­lele necesare pentru hrană şi în­­sămânţare. O a doua categorie o formea­ză judeţele cari suferă mimai in parte, în timp ce in altele se a­­flă un surplus de cereale. Nevoi­­le acestor judeţe vor fi satisfă­cute prin federalele respective, punându-li-se la dispoziţie fondu­rile necesare. Cum în Ardeal şi Basarabia nu există pretutindeni cooperative, sau bănci populare, se vor ins­titui comitete speciale pentru a­­provizionarea şi distribuirea ce­realelor. INSAMANTARILE In aceleaşi conferinţe, —­­i spus d. Mirto, — d. ministru Mi­halache a atras atenţiunea pre­fecţilor, asupra însămânţarilor de primăvară, arătând că s-au luat măsuri pentru procurarea a 1000 vagoane orz şi ovăz D-sa a mai cerut ca fiecare prefect să întocmească un raport asupra Situaţiei împroprietăririlor. D. ministru Răducanu a expus situaţiunea şomeurilor şi a cerut să se întocmească tablouri de numărul lor, să se indice posibi­lităţile de lucru şi mijloacele de ajutorare PROGRAMUL GUVERNULUI D-nii miniştri au mai expus programul guvernului în ce pri­veşte cooperaţia, recomandând, sa se ia toate măsurile pentru isgonirea politicei, care pricinueş­­te mult rău. D. ministru Alevra a semnalat desele reclamaţiuni ce i se fac c­u privire la circulaţia autobuzelor. Sa constatat, că deşi proprie­tarii de autobuze ar trebui să ai­bă obligaţiuni faţă de ministerul de lucrări publice, care întreţine şoselele naţionale şi judeţene, to­­tuş­­i nu plătesc decât taxe foarte mici direcţiunii p. t. 1 slujind şi la transportul poştei a­­colo unde nu există cale ferată sau trebuie făcute ocoluri prea mari. S-a hotărît, ca această proble­mă sa fie soluţionată de o com­i­­siune compusă dintr'un delegat al ministerului de comunicaţii, lucrări publice şi interne, care să studieze normele după care vor fi eliberate aceste autorizaţiuni pe viitor. SPITALELE D. secretar general al minis­terului sănătăţii a arătat lipsu­rile dureroase ale serviciului sa­nitar, cerând sprijinul prefecţi­lor pentru alocarea în bugetele prefecturilor a unor cât mai mari sume pentru încălzitul şi luminatul spitalelor D. I. Cămărăşescu a făcut o expunere asupra excursiunilor cu prilejul congresului internaţio­nal agricol şi a înaintat fiecărui prefect hărţile şi instrucţiunile cari cuprind detaliat programul fiecărei escursiuni. In urmă, d-nii prefecţi au ex­pus situaţiunea din fiecare judeţ, arătând că domneşte ordine pre­tutindeni. D-nii prefecţi au fost rugaţi să lămurească populaţia asupra im­pozitelor noui. S-au dat asigurări ca aceste impozite vor fi reduse când si­­tuaţia financiară se va îmbună­tăţi D. ministru Vaida a ascultat doleanţele prefecţilor şi a dispus luarea de măsuri pentru îmbu­nătăţirea situaţiei fiecărui judeţ, t. î. Dux-Mussolini Lucrare celebră în toată Europa şi In afară da Continent, cartea care a obţinut cel mai răsunător succes de librărie In ul­timul timp, preocupă pe toată lumea. * Ea constituie, în adevăr, cea mai captivantă lectură, nu numai pentru forma ei foarte îngrijită, cât mai ales pentru elementul direct sensaţional pe ce­re-l tratează. In adevăr, puţine subiecte pasionează, în momentul de fa­ta, atenţiunea publicului de pretutindeni, ca Viaţa lui Mussolini omul miraculos, care cu voinţa sa neînfrântă s'a impus între­gii noastre generaţii, dominând epoca contimporană. Ziarul „Universul" și-a asi­gurat exclusivitatea dreptului de publicare a acestei sensaționale lucrări. Dux­ Mussolini operă a d-nei Margherita Sarmattî, va începe să apară, în cu­rând, în foileton, în ziarul „Universul", tradusă fiind, într-o a­­leasă limbă românească, de d-na Zoa Gârbea Tomellini. Cititorii din România vor urmări, desigur, cu un viu inte­res, sensaţionala poveste pe care o constitue Viaţa lui Moussolini I --------- ---------­ Un nou aerodrom in Cehoslovacia Prasa, (Cep*) — La Hradi Kralove, în estul Cehiei, s-a cons­­truit un nou aerodrom, care va servi în primul rând aviaţiei militare. In urma desvoltării reţelei transportului aerian va putea servi şi aviaţiei comerciale. ------X O X-------­ Asigurarea averilor bisericeşti CONSFĂTUIREA PREOŢILOR LA SOC. CLERULUI „AJUTO­RUL“ Eforia bisericească, însărcina­tă, după noua lege de organizare, a bisericii, să administreze ave­rile bisericeşti, a întocmit un re­gulament, obligând pe fiecare paroh să asigure lăcaşul de ru­găciune, mobilierul şi obiectele de cult. In acest sens, eforia bi­sericească a cerut parohiilor din Bucureşti să asigure averea bi­sericilor. Odată cu această dispoziţie, e­­foria a făcut cunoscut preoţilor, că trebue să achite cota de asi­gurare de 1,75 ia mie. Preoţii din Capitală, luând cunoştinţă de dispoziţia eforiei, sau întrunit aseară la societa­tea clerului „Ajutorul“ spre a discuta această chestiune. La consfătuire, a luat parte şi d. C. Băicoianu, efor bisericesc. Pr. Marin Ionescu, de la bise­rica „Cuibul cu barză", a cerut, ca oride câte ori se întocmesc legi şi regulamente privitoare la si­tuaţia bisericii să fie consultat şi clerul. Regulamentul pentru asigurarea averilor bisericeşti, constitue o surpriză pentru preoţi. D­­efor C. Băicoianu a dat li­nele lămuriri cu privire la cuan­tumul cotei, afirmând că dacă această cotă este mai mare de­cât cele oferite de unele socie­tăţi de asigurare, acest fapt se datoreşte dorinţei pe care eforia o are, de a crea un fond biseri­cesc, din diferenţa dintre cota pieţei şi cota stabilită de eforie. Păr. Rădulescu, de la biserica „Dichiu", asigură că preoţii nu sunt împotriva asigurării averii bisericeşti, dar să nu li se im­­pue plata unor cote mai mari de­cât cele cuvenite. S. Sa a ară­tat că sunt biserici asigurate cu cota de 1 la mie şi chiar cu 0.75 la mie. Pr. Diaconescu spune că ches­tiunea asigurării averii biseri­ceşti fiind de ordin comercial, trebue soluţionată cu asenti­mentul consiliilor parohiale, şi în nici un caz nu se pot cere cote mai mari de­cât cele oferite pe piaţă. Pr. Comana afirmă că statul e dator să asigure bisericile, după cum asigură şi şcoalele. Aceasta cu atât mai mult, cu cât statul a secularizat averile bisericeşti. S. Sa arată că sunt biserici a căror avere mobiliară şi imobi­liară, evaluată la zeci de milioa­ne, nu produce nici un venit şi deci nu se pot plăti cotele de a­­sigurare. Păr. G. Creţu îşi exprimă pă­rerea că ar fi fost mai nimerit, ca însăşi biserica să-şi creeze o societate de asigurare pentru a­­verile ei. Venitul acestor asigu­rări ar constitui cu adevărat un fond bisericesc. A rugat eforia să studieze ceastă chestiune. a-Consfătuirea s-a terminat ora 7, la -x □ x- Amiciţia germano-sovietică Berlin, 29 (Rador). — Comite­tul executiv central al Uniunea Sovietelor a ratificat tratatul de amiciţie şi de comerţ între Ru­sia şi Germania. •*ru- Camera greacă a luat vacanţă Atena 2.9 (Radar). — In şedin­ţa de ori a Camerei s’a discutat chestiunea datoriilor in raport cu reparaţiunile de război. D. Venizelos a declarat, că nu-şi poate Închipui, că marele puteri ar obliga Grecia să-şi plă­tească datoriile de război şi în acelaş timp ar scuti Bulgaria de plata reparaţiunilor. î}î Camera a luat vacanţă până la 9 Februarie. S-a hotărât data întrunirii experţilor Paris, 29 (Rador). — Este pro­babil că întrunirea experţilor pentru examinarea chestiunii re­paraţiilor de r&'/.boiu, va fi, în mod oficios, la Paris, la 9 Fe­bruarie, urmând ca în mod ofi­­cial întrunirea experţilor să se ţină la 11 Februarie. yt/F». 108 il iii io lira Hinter de MIHA1 TICAN RUMANQ Civilizaţia dv. admite abrutizarea omului prin alcool. Ea admite focul’. Vă asvârle pe unii împotriva altora in războaie ruşinoase. N’ajunge că aţi întronat printre dv. legea celui mai tare, civilizaţia vă strânge în grupuri mari, numite popu­laţii, care nu sunt decât focare de infecţie morala şi fizica, pe care le recunoaşteţi singuri fără a avea tăria de a cauta un remediu. Dinpotrivă, faceţi răul şi mai mare. Sunt printre dv. mult mai numeroase boli şi mult mai teribile decât prin­tre noi. Dealtminteri, majoritatea celor care devastează, ţara noastră­­au fost importate de albi. Constituţia noastră fizica ne-a apărat pân’acuma de teribila dv. tuberculoză, dar sifu­­­­sul adus de dv. face ravagii. Ne-aţi adus băutura pe care noi n’o cunoşteam şi când cererea pentru spurcatul vostru alcool a întrecut cifra cantităţii importate, ne-aţi învăţat să-l extra­gem din palmier. Ne-aţi adus prostituţia. Iată tot ce vă da­­torăm­, noi ăştia, sălbatecii. In schimbul acestor rele, ce foloase avem noi de la civiliz­taţia voastră ? Nici unul. Vă lăudaţi că aţi pu­s­ csăpăţ gel­a­viei, acea plagă creată tot de voi. E drept că nu mai există acum negustorii de sclavi, acei oameni cari ne smulgeau din pământul nostru ca să ne vândă prin ţări îndepărtate, unde negrul, leneş şi indolent, era întrebuinţat la munci pe care voi refuzaţi să le faceţi. Dar a rămas cel de aci, care având de partea sa forţa, ne porunceşte slujindu-se tot de bici. Şi dacă vânzătorul de negri a dispărut, naţiunile care l-au urmă­rit i-au luat astăzi locul. Sub pretextul unei recrutări care ne-ar procura cinstea de a fi consideraţi egalii fraţilor noştri de rassă albă, ne-aţi smuls cu miile din triburile noastre, ca să servim de carne pentru tunuri pe câmpurile de luptă. Le­gile voastre nu ne-au adus decât îndatoriri, dar pentru noi nu există nici cel mai mic drept. La ce ne serveşte deci civilizaţia voastră dacă în schim­bul atâtor rele, nu ne aduce nici măcar acelora, cari ca mine, au vrut să se apropie de voi, însetaţi de a învăţa şi de a se pune la nivelul vostru intelectual ? In America de Nord, unde caracterul albului indigen, cu orgoliul său de rassă tânără, se manifestă fără ipocrizia mieroasă a bătrânei Euro­pe, negrul e în afara societăţii şi dacă n’ar fi atât de necesar, l-ar extermina cum au făcut cu indienii. El e tolerat fiindcă e indispensabil şi mai ales fiindcă e puternic prin numărul său. II. Europa, e altceva. In primul rând, negrul constitue o curiozitate, căci e rar în multe locuri. Mulţumită număru­lui său limitat, e admis în instituţiile de învăţătură comune tuturor. Dar cât de scump plăteşte această aparenţă de ega­litate ! Camarazii săi de clasă,—excepţiile sunt foarte rare,— te însărcinează să-l facă să simtă difer­ita, de gască. E tot­deauna „negrul“. Dacă gradul său de coprehensiune nu-i îngă­duie să înţeleagă unele lucruri sau să asimileze elementele învăţământului, suferă tot felul de chinuri. Dacă dinpotrivă ajunge să iasă în evidenţă întrecând pe toţi, sau egailându-i cel puţin, situaţia sa e şi mai de plâns. Am făcut studii strălucite, judecând după notele obţi­nute şi, ameţit de acest prim rezultat, încurajat şi de sfatu­rile profesorilor mei, am crezut că voi putea continua până ce voi obţine o situaţie, un titlu, ambiţia vieţii mele. Dar m-am văzut silit să renunţ. O femee, o fată, în care-mi puse­sem toate iluziile unei pasiuni de adolescent, îşi bătu joc de mine, dându-mi cea mai crudă dintre deziluzii şi atunci m’am reîntors aci în ţara mea, de unde n’ar fi trebuit să fi eşit niciodată. Voi ne dispreţuiţi. De ce voiţi dar să ne civilizaţi ? Şi, de vreme ce existenţa voastră în Africa e o luptă continuă împotriva pământului şi a climei pe care abia le puteţi în­vinge prin artificii şi medicamente, întorceţi-vă în ţările voastre. Lăsaţi-ne pe noi în pace, cu felul nostru de viaţă, primitiv poate, dar în conformitate cu natura care ne-a dat existența. Laffite, care era ceva mai departe, curmă scurt această perorație plină de bun simț și de amărăciune. Agitând mâna în care ținea pușca îmi strigă : — Ce facem ? mergem sau nu ? Era ultima mea zi de ședere acolo și voia să-mi facă onorurile unei vânători pe niște terenuri necunoscute. Pă­­răsii deci joc simpaticul meu interlocutor și plecai cu Laf­, fite, care era înarmat cu pușca și carabina. Văzând această armă de calibru mare, îl întrebai dacă aveam să vânăm ele­fanți, ceea ce făcu pe pietenul meu să încrunte sprâncenele și să întoarcă spatele, căci aluzia nu-i prea plăcuse. Câteva clipe mai târziu uitase supărarea şi mă informă că, cu toate armele, muniţiile şi escorta de negri cu care plecam, vâ­nătoarea noastră va fi din cele mai prozaice, de­oarece ne vom mărgini să vânăm ceva pentru prânzul de seară, nişte prepeliţe de pildă. Nu fu nevoie să ne depărtăm prea mult de sat ca să începem să tragem. Odată ajunși în mijlocul ierburilor înalte, care-i înconjurau aproape, grupul nostru se desfă­șură ca o mică armată ale cărei aripi erau formate de ne­gri, pe când noi formam centrul. Misiunea indigenilor era numai de a înainta într’un semi-cerc pe care-l vor strânge apoi, apropiind cele două aripi şi răscolind în acelaş timp ierburile,­in care dispăreau aproape, spre a face pe prepe­liţe să-şi ia sborul. Cu mijlocul acesta făceau să se ridice dintre ierburi prepeliţele care cădeau apoi sub gloanțele noastre. Negrii se însărcinau să le ridice. Dar bunăvoința pe care o puneau în îndeplinirea acestei sarcini provocă un accident care, la început, ni se păru mai grav decât era în realitate.­ ­Va urma­.

Next