Universul, aprilie 1929 (Anul 47, nr. 76-97)

1929-04-04 / nr. 76

Până când? Poporul român e cuminte. Ce păcat că nu toţi conducă­torii lui sunt la fel ! Paştele a trecut fără violen­ţele proorocite de pescuitorii , în ape, pe care vor să le vadă numai­decât tulburi. Asta dă nota gingăşiei sufleteşti a mass­el­or. In schimb, scumpetea a­ fă­c­ut de ravagii şi de astă dată, fără, infrân­area ce se aşteaptă de atâta timp în zadar. Asta dă nota mediocrităţii spiritu­ale a exponenţilor oficiali. Au trecut şase luni de când f­u­n­cţioneează i­n regim ce re­vendica aceasta cinste şi a­­ceastă sar­civil, între altele, în numele şi în scopul imprimă­rii unui regres simţitor cel puţin preţurilor obiectelor de prima necesitate. Socotim că, a aminti acest lucru nu înseamnă a face şi­cane, după cum a constata că nimic nu s’a realizat din cele făgăduite, nu va să zică a să­vârşi o nedreptate. Diagnoza situaţiei este alta şi toată lumea o vede, o simte — o îndură : elanului critici­lor şi promisiunilor i-a urmat o neputinţă generală. Semnalându-ne acest fapt regretabil, mulţimea cititori­lor se­­întruneşte asupra unei constatări comune : unul din campionii luptei politice pe tema eftem­iei traiului era d. Mihalache. Cine nu-şi aduce aminte filipicele sale, rezu­mate în întrebarea : cum se poate ca alimentele să fie a­­tât de scumpe îmtr'o ţară prin excelenţă bogată în produse de tot felul ? ! Era calul de bătae al dis- I cursurilor şi momentul de I deslănţuire al aplauzelor. Azi d. Mihalache este mi­­i­nistrul domeniilor, şeful pro­­­­duselor naţionale, şi cu toate­­ astea, în materie de pescării, ■ de pildă, competinţa i s-a măr­­i­ginit la călătoriile pitoreşti prin Deltă, iar publicul a plă­tit peştele de sărbători cu pre­ţuri rezervate altă dată obiec­telor de lux. Nu mai vorbim de specula cu ouă şi cu f­ructe, mai scum­pe decât cele importate, deşi reclamă cele mai mici cheltu­­eli de producţie, după cum e inutil să relevăm că preţul cărnii, în jurul scăderii căreia se cântase atâtea serenade săptămânile trecute, a ţinut să manifeste şi el aceeaş ne­păsare pentru făgădueiile re­petate şi pentru măsurile pla­tonice. Până când marele public va suferi această nemiloasă spe­­culaţiune ? Până când va dura epoca vorbelor mari şi a­ fap­telor invizibile ? Iată ce se întreabă toată lu­mea, cu sufletul rănit de de­ziluzii fără de sfârşit. Moartea ambasadorului Statelor­ Unite la Paris Paris, 1 Aprilie (Hadar). «— Ambasadorul Statelor Unite la Paris, Myron Herrick a înce­tat din viaţă, după o criză de cord. Era bolnav de mai multă vre­me şi la funeraliile mareşalu- l­ui Foch, cu toată împotrivirea medicilor, a ţinut să­ asciere. A doua zi, a fost nevoit să­ ră­mână în pat. Medicii cari l-au promnis au stabilit că starea e extrem de gravă. Eri la ora 6 .L­­, a avut o criză extrem de acută, apoi şi-a dat oin sufletul. * Membrii guvernului şi nume­roase personalităţi au venit să prezinte imediat condoleanţele. Myron Herrick «tra comandor al­ „Legiunii de onoare“ şi doc­tor honoris causa al Universi­tăţii din Paris. 'M. * Paris, 2 (Rador). — A­mbasa­­dorul american Myron Herrick s’a stins din viaţă pe nesimţite, în timp ce stătea de vorbă cu prietenii ce veniseră OS­-l vizi­teze. Presa franceză îl consacră nu­meroase articole. sulMimadmid aen­­utilmentele franco-fil© laie «mili nentuluî diplomat Presa americană de asemenea puibilică articole deosebit de e­­logdoase. Cercurile oficiale din Was­hington au aflat cu profundă emoţie ştirea morţii lui Myron Herrick, socotit ca cel mai stră­lucit între toți ambasadorii pe cari i-au avut Statele Unite în Franța.­­ Sub FUNERALIILE Parii, * (Rador). — Funera­liile ambasadorului Myron Her­rick au fost fixate pentru ziua de 4 Aprilie, D. Poincaré va­ ţine un discurs în numele gu­vernului. Un crucișetor francez va transporta corpul defunctului în Statele Unite. MIRON HERRICK Momente istorice Paris 1 Aprilie. (Telegr. par­ticulară). — Cu moartea lui Myron Herrick, Franţa pierde pe unul din cei mai devotaţi cr­­redincioşi prieteni. De la începutul războiului mon­dial, Myron Herrick a fă­­cut dovada acestor sentimente aţă de Franţa. Luni, 3 August M1, Herrick a primit de la colegul său Ge­rard, din Berlin o telegramă ch­­­rată prin care îl anunţa, că la­­ora 6 d. a. Germania va trimite la Paris declaraţia de război şi va însărcina pe ambasadorul Statelor­ Unite cu protecţia su­puşilor străini din Franţa. Herrick a chemat imediat la telefon pe Viviani, preşedintele consiliului de miniştri, spundu­­-lu-i cu emoţie: „Vă previn, că peste câteva minute, Germanii vă vor remite declaraţia lor de război. i­­o£ a contnuat, pe un ton energic : ■ ni­-au cerut să arbo­­rse d■ pelul american deasu­pra palatului ambasadei lor. Aceasta insă niciodată nu se va întâmpla! Steagul american nu îv; [dlfăi decât deasupra TUffirilor franceze. $\ Myron Herrick­ s'a ţinut rde cuvânt. Când, in Septem­brie 1911, din cauza situaţiei critice, guvernul şi corpul di­plomatic s'au retras la Bor­­­deux, Herrick a rămas la Pa­ris ; a tipărit și­­scălit mai piuite afișe pe cari le-a lipit pa *mai multe edificii publice fran­kei». Pe of­ițe scria: ^Această clădire e pusă sub pasa "Ameri­­cei și ambasadorului său", Joffre a înfrânt însă armate­le germane la Marna și a sal­vat Parisul. * Marți, 26 Martie a .c. Myron­­ Herrick a urmat cortegiul ma-­­ se­ralului Foch de la Notre Da­me până la­ palatul invalizilor şi a răcit­ în tribuna ambasa­dorilor în timpul discursului d-lui Poincaré. Joi a căzut la pat şi Duminică a murit, la ora 5, aproape subit, în urma unei crize de inimă. Prietenul său întim, genera­lul Pershing, care se află la Paris, a fost foarte impresio­nat. „Cu Herrick", a declarat gene­ralul Pershing, dispare un mare cetățean şi un mare am­basador Va fi greu să-l înlo­cuim " . Wall. --------xox--------- 117 metri sub apă Roma, 5 (Rador). — Subma­rinul „Mameli“, făcând expe­rienţe de presiune, a atins a­­dâncimea de 117 metri, bătând astfel recordul mondial ce era deţinut de submarinul italian „Balil!*", culBS — ■ M.S. Regina Maria in Spania Madrid, 2 (Rador). — Familia regală a Spaniei. M. S. Regina Maria a României şi A. S. R. principesa, Ileana, au petrecut prima zi de Paşti la ţară, la pro­prietatea, aparţinând Infa­ntelui Alfons de Orleans, în apropiere de Cuenca. Seara s'au înapoiat la Madrid. Eri, MM. II. Reginele Spa­niei şi României, însoţite de In­fantele Beatrix şi Christina, şi de principesa Ileana au făcut o excursiune la Toledo. Aseară­, legaţia României la Madrid a oferit un banchet, la care au asistat familia regală., d. Primo de Rivera şi membrii guvernului. Astăzi, M. S. Regina Maria şi Domniţa Ileana, însoţită de In­fantii Alfons şi Alfons de Or­leans au plecat în excursiune cu automobilul la San Lucar. -------X ox--------­ Bulevardul „Marechal Foch” Paris. 2 (telegramă part.) — Consiliul municipal a hotărât­­cu 58 voturi contra 7 (comu­niştii) şi 5 abţineri, să deia bu­levardului Bois de Boulogne, numele mareşalului Foch. Pe „Place Dauphine“ va fi ridicat monumentul ilustrului mareşal. Vall. -------LOT------­ Nenorocirea dela velodromul din Paris _______ ] Paris, 2. (Rador). ■— La velo- ■ dromul din Paris, motoc­rtistul Guyard, venind cu o viteză de 80 km. pe oră, s'a lovit de ba­lustradă și a rămas mort ps­­.s.\ V­ :;peete-l&t a rosit mus, alt! zeci răniţi. -------X­O X-------­| Ion Gorun S'a stins din viaţă Ion Gorun, in ajunul Paştelor. Gorun (Alexandru I. Hodoţ) a fost un mare ziarist ţi un distins literat. Şi in presă ţi in literatură a fost unul dintre cei mai de tea­mă cultivatori ai graiului neaoţ românesc. In presă, a­­dus ani întregi campanii metodice, cu sărguinţă ca să, înveţe pe cititori, cum să scrie­ţi să vorbească. Năzuinţa lui a fost să nu fie oropsită limba românească, să nu fie scoasă din matca ei prin mo­logisme, să i se păstreze cu re­ligiozitate forma, căci limba constitue comoara şi specificul etnicului. Muncitor neobosit ţi prime­­nindu-ţi continuu cunoştinţele, Ion Gorun a fost in ziaristică sfetnicul ţi indrumătorul ones­tităţii de cugetare, bunei cre­dinţe in tălmăcire ţi orientato­­rul respectuos al publicului, 14 colaborat mulţi ani la „U­­niversul", scriind articolul de fond cu acea grijă de dascăl inspirat numai de grija de a în­druma pe cititori. Ca literat, pentru limpezimea lui de cugetare, pentru cultul limbei literare, a fost cinstit cu marele premiu naţional de li­teratură. Iar in profesiunea de ziarist, pentru ridicarea breslei, a fost unul dintre intemeetorii Sindi­catului ziariştilor din Bucureşti, în comitetul căruia a fost vre­me îndelungată.­­Ion Gorun a fost un mare căr­turar. Retras de câtva timp din pre­să pe care a inălţat-o cu presti­giul culturii lui, se îndeletnicea in vremea din urmă cu litera­tura şi traducerile. Şi intr'o zi, boala nu Va mai cruţat. S'a stins. In faţa criptei lui, aducem, omagii sufletului lui Ion Gorun şi arătăm recunoştinţa Întreagă camaradului strălut­. Prima spovedanie a M. S. Regelui Mihai I Se ştie, că M. S. Regele Mihai ajungând vârsta de 7 ani a Înce­put cursurile şcoala­ primare. Astfel primeşte cunoştinţele ne­cesare, potrivit minţei sale fra­gede de copil. Acum, a început a distinge In cercul orizontului său ce e bine şi ce e rău. In această stare sufletească a putut să-şi facă prima mărtu­risire a greşalelor, In­cercul ne­vinovăţiei sale de copiI. Fiind din vreme pregătit de Angusta Sa Mamă, A. S. R. Prin­cipesa Elena, pentru taina măr­turisirii greşalelor, M. S. Regele aştepta cu nerăbdare momentul, când să se prezinte înaintea I. P. S. Său duhovnic, patriarhal Miron, in paraclisul, unde asistă la sfintele slujbe In zile de săr­bătoare. S’a spovedit In Vinerea pati­milor, la orele 5, sărutând sfin­tele Icoane din catapeteasmă, ros­tind frumos rugăciuni şi Învă­ţând dela înalt Prea Sfinţitul, rugăciunea: „Inger, Ingerelul meu” şi a se închina cu metanii înaintea sfintelor icoane. După spovedanie şi primirea Îndrumărilor duhovniceşti de bună purtare, de ascultare, de a milui pe cei săraci, etc., înalt Prea Sfinţitul Patriarh i-a dă­ruit o „Cărticică de rugăciuni“, făcută şi completată «nume fru­mos şi cu dedicaţia : „In aminti­rea primei spovedanii în para­clisul patriarhiei — 29 Martie 1929”. Iară A. S. R. Principesa Mamă, tot în amintirea acestui eveniment, i-a dăruit „Noul tes­tament“ în traducerea părinte­lui Gala Galaction, tipărit pe hârtie lină şi frumos legat cu in­signele regale. Fie ca poveţele acestei Sfinte Cărţi, când le va ceti şi pricepe, să-I fie o bună călăuză In greaua misiune ce-L aşteaptă. Tot atunci s’au spovedit şi Al­teţa Sa R. Principesa Mamă Ele­na şi Alteţele Lor Principele Paul al Serbiei şi Principesa Olga. Sâmbătă au primit de la I. P. S. Patriarh Sf. Cuminecă­tură la liturgia oficială în para­clis, M. S. Regele a fost cumi­necat în sfântul altar. M. S. Regele Mihai I, cu Augusta Lui Mamă, A. S. R. Principesa Elena D-ra El» Dărâm la if lerilii Paris, f (Telegr, part.). — D-ra Elena Văcărescu, care a petrecut iarna în Egipt, a fost primită în audienţă de regele Fuad. Pasionat arheolog şi geograf, regele Egiptului a ştiut să dea lungii conversaţii cu d-ra Vă­­cărescu un caracter de înalt interes. Regele Fuad a avut cuvinte amabile pentru ministrul Ro­mâniei la Cairo şi a evocat cu simpatie amintiri despre şede­rea sa în România şi vizitele făcute defunctei regine Elisa­­beta şi Reginei Maria la cas­telul Pelişor din Sinaia. Admir poporul român, a în­cheiat regele Egiptului, pentru tenacitatea şi mândria sa. După acea, d-ra Elena Văcă­­rescu a vizitat, în tovărăşia re­gelui, palatul, minunata lui grădină şi moschea particu­lară. « Val» S'a revărsat fluviul Missuri PAGUBE IMENSE New-York. 2 (Rador). —■ Barajul de gheață for­mat de fluviul Missuri lângă Mandan s’a rupt, provocând inundarea unei suprafeţe de câteva mii de hectare. Pagubele a­­ting peste 50 milioane do­lari.­­ -------X­O ----------­ Noua organizare a statului iugoslav Belgrad, 2. (Rador). — Regele a semnat ori decretul-lege privi­tor la noua organizare a Statului, in virtutea nouei legi, sunt supri­mate patru ministere, anume mi­nisterele cultelor, al reformei a­­grare, al sănătăţii publice şi poş­telor. Afacerile de resortul minis­terelor suprimate au trecut, în ordinea mai sus notată, la justi­ţie, agricultură, prevederile soci­ale şi lucrările publice. Legea intră în vigoare imediat, neacordându-se nici un termen pentru lichidarea ministerelor «u­- ■_ -A*.--- , - .. ­l Moartea lui Const. Vicol In dimineaţa senină a zilei a treia de Paşti, s’a atins in pri­măvara vieţii, bunul nostru ca­marad de ziaristică, Constantin Vicol, care îmbrăţişease cu a­­ceeaş pasiune tinerească advoca­tura şi politica, ales in ulti­mele alegeri deputat de Vlaşca. Moartea l’a răpus fulgeră­tor, după o scurtă suferinţă. In toate cercurile ziaristice şi poli­tice, Constantin Vicol se bucura de multă şi sinceră prietenie, fi­indcă Vicol era un suflet ales şi loaial, un prieten devotat, un spirit vioi. In scurta sa activitate ziaris­tică şi politică, precum şi ca ad­vocat, Vicol a înţeles suferinţa aproapelui şi ajuta cu cuvân­tul şi cu fapta, cu nesfârşita lui bunătate de inimă, oriunde în­tâlnea un suflet necăjit. Azi, când se duce în lumi mai bune, stăpâniţi de profunda e­­moţie, produsă de neaşteptata lui săvârşire din viaţă şi de în­treg gândul pios, cuvenit priete­nului scump, — o lacrimă de frate pe mormântul lui şi pios rostim: „Dumnezeu să-l odih­nească la pace, şi să-l aşeze la rândul drepţilor!" FILME Ora I. Uşa se deschide, aprodul a­­runcă privirile obicinuite pe sălile de moazic, justiţiabâlii încep să se înşire pe bănci, a­­voca­ţii îşi depun servietele pe mesele de la bară, doamnele cu­­procese îşi trag un ultim con­dei pe buze, cu ochii la oglinda aurie din poşetă. O mişcare în fund, o tresări­re la sală, linişte. Curtea a in­trat. Preşedintele se uită pe condi­ca de termene şi zice grav : *— Ia arestatul. — Nae Bondoc ! strigă grefie­rul.­­ Uşa se deschide, ca să facă loc unui individ osos, oacheş, nepieptănat, jerpelit, şi urmat de un soldat, care se ’mpiedică de prag și era cât p’a­ci să cadă cu baioneta la spatele preveni­tului. — Dat în judecată pentru aten­tat la pudoare și condamnat de tribunal la 4 ani închisoare. A­­pelul în termen, recită grefie­rul fără să se uite în dosar. Preşedintele examinează cu mină severă pe apelant şi-l în­treabă : — Bine, domnule, de ce te-ai apucat de fapte de acestea gra­ve ? Eşti om în toată firea ! Inculpatul întoarce capul în­­tr'o parte, arătând o feme® tâ­nără, legată la cap cu basma roşi­e, care ţine ochii la jos şi-şi mototoleşte batista. — Să trăiţi, domnule preşe­dinte, m’am împăcat, cu dum­neaei. — Se poate. Dar nu te-ai îm­păcat cu legea ! — M’a iertat, să trăiți! — Te-o fi iertat. Dar n­u te ii iertăm noi! Incul­patul se uită lung și răspunde: — Păi de ce, domnule preșe­dinte, că dumneavoastră nu i y’aim făcut nimic ! • r' ■ 'v DflQ «M« ... Partur­ant montes!... Cunoaşteţi, fireşte, cugetarea lui Horaţiu: „S’a scremut mun­tele şi s’a născut un şoricel“. O sgomotoasă reclamă anun­ţă sfârşitul... nu sfârşitul pă­mântului, dar sfârşitul tuturor nenorocirilor. Deodată cu ridicarea ceasu­ri­i şi a stării de asediu, deoda­tă cu venirea la­ cârmă a unui partid popular, deodată cu sfă­­rîmarea zăgazurilor, care îm­piedecau inundaţia capitalului străin, deodată cu realizarea împrumutului şi sosirea tran­şelor bănoase, totul se va tran­sforma în România. Aşa spuneau irozii noului e­­veniment, aşa trâmbiţau crai­nicii ! Şi norodul a crezut. S'a schimbat oare ceva nn mai bine, In România, de când un guvern nou a­ luat locul unui guvern vechiu; de cdnd a fost izbutit împrumutul; de cdnd ca­pitalul străin a fost liberat de bariere; de cdnd s'a făcut stabi­lizarea? Şi este astăzi oare mai multă, mulţumire nu ţară decăt era cu şase luni în urmă? Să auzim: Afară de câteva mii de politicieni guvernamentali, cine este mai mulţumit ? împrumutul şi stabilizarea câte nevoi publice au uşurat 7 Plătesc oare oamenii mai pu­ţine biruri, decât mai ’nainte 7 Agenţii fiscului sunt mai În­găduitori decât erau? Posesorii de acţiuni văzut-au ei acţiunile lor mal urcate la bursă 7 Viaţa eftenitu-s’a măcar en un leu 7 Chiriile locuinţelor scăzut-au câtuş de puţin 7 Comerţul este el mal înflori­tor 7 Funcţionarul este oare mal pricopsit 7 Pâinea este ea mal ef­ină 7 Să auziml Ziarele, cari susțin până la desperare guvernul, de spaima unei schimbări neaşteptate a lu­crurilor, nici ele nu îndrăznesc să p­­zr'n.Vk." vreo fmhi’nă"ăttre- Ele susțin guvernul numai bies­­temănd zilnic fosta guvernare liberală. Adică, da,că este atât de rău astăzi, e fiindcă a fost foarte rău ori. Sau cu alte cu­vinte, răul făcut de trecutele guverne e atât de adânc, uneât guvernul actual nu-l poate în­drepta. Și atunci întrebarea firească este : de ce s’a mai schimbat guvernul ? S’a schimbat guvernul și nici un rău n’a fost înlocuit. Pentru garantarea împrumu­tului, au fost votate în pripă noui biruri­ grele. Execuţia contribuabilului este mai drastică decât oricând. Ga­zetele guvernamentale, însăşi ţipă cotidian împotriva „inchi­­ziţilor fiscale". S’a făgăduit, că sosirea ca­pitalului străin va spori valo­rile la bursă. Ei bine, citiţi bu­letinul bursei şi spuneţi, daca au fost vreodată hârtiile mai scăzute decât sunt astăzi! Au fost promise însemnate e­­conomii bugeta­re, desfiinţare de automobile, suprimarea gi­­necurelor, ordinea şi cinstea în mânuirea banului public! Unde sunt toate acestea ! Somăm presa guvernamentală să ne arate o singură uşurare: Măcar una singură! Câte automobile de prisos fost-au desfiinţate? Nici unul! Câţi funcţionari sinecurişti fost-au suprimaţi? Nici unul. Dimpotrivă, funcţiile au fost căptuşite. Acolo, unde statul garantează stabilitatea funcţio­narului, a fost numit un al doi­lea, suplimentar. In loc de mai puţini slujbaşi, cum s’a făgăduit, avem astăzi doi slujbaşi pentru o slujbă. Fondurile publice sunt ele cheltuite mai cu omenie? Am au­zit că intr’o singură lună au fost cheltuite 20 milioane din fon­durile secrete,­atât cât celelalte guverne reacţionare şi bleste­mate cheltuiseră în şase luni. Şi atunci unde au sburat fon­durile? Fiindcă acest guvern este popular, e apărat de dragostea publică, lui nu-i trebue jan­darmi, censură, stare de asediu, constrângere. Negreşit toate acestea nu­ trebue. Ii trebue milioanele! Dar poate, traiul este mai ef­­tin... Duceţi-vă în piaţă ţi cons­tataţi.­­ Iată fericirea! ’ Ni se va răspunde, că preţurile mărfurlor ’ -­unele legi cărora voi r.(ri a inţ aţa, decel realizate?„. . Căci un popor atât de adânc iiţelat, nu se mărgineşte a pierde încrederea In oamenii, cari l'au amăgit, dar pierde chiar încrederea In existenţa binelui şi a virtuţei­ Şi atunci, greşala politici­ani­lor demne crimă. CONSTANTIN BACALBAŞA Reorganizarea învăţământului menajer _____________ * — Mai ales in vederea deprinderii ţăranilor cu o hrană mai bună — învăţământul menajer este foarte bine organizat în stră­inătate. Mai cu seamă în Bel­gia există o veche tradiţie sănătoasă în ce priveşte edu­caţia gospodinelor din toate treptele sociale. La noi, învă­ţământul gospodăresc are ne­­voe de reorganizarea temei­nică, mai ales în vederea de­prinderii ţăranilor cu hrană mai bună. Cu toate că învăţământul menajer are la noi o vechime de 44 ani, căci în 1885, din i­­niţiativă particulară, s-au în­fiinţat primele două şcoli de menaj din a ţară, totuşi de a­­tunci şi până astăzi, sub ra­portul acesta, nu au progresat aproape deloc. învăţământul menajer este de două categorii la noi: li­ber şi obligatoriu. .Acesta din urmă se predă în toate şcolile secundare de fete, iar învăţământul liber se predă în şcoli normale de menaj, la cursuri normale de specialitate, în şcoli de me­naj elementare, la cursuri de menaj pentru doamnele din societate, cursuri de menaj pentru intendente, cursuri de menaj pentru servitoare­ ! Şcoli normale de menaj a- I veni trei în Bucureşti, una la Timişoara şi alta la Slatina. Admiterea în aceste şcoli se face pe temeiul bacalaureatu­lui sau a diplomei de absol­vire a şcoalelor normale de învăţătoare. In Belgia, unde învăţămân­tul gospodăresc este cel­ mai bine organizat, sunt aproape 700 de şcoli, clase şi secţii me­najere. Acestea sunt reparti­zate în : şcoli normale mena­jere, şcoli normale de menaj cu cursuri agricole, şcoli me­najere elementare agricole, şcoli şi clase de menaj ambu­lante, şcoli temporare, clase de menaj pe lângă şcolile pro­fesionale, secundare, clase de menaj pe lângă şcolile primare şi de adulte. Iată o organizare într’ade­­văr temeinică, ce se între­­g­ite prin cursuri de studii familiare, reviste, expoziţii, concursuri şi cursuri de per­fecţionare menajeră. Ştim că ministerul instruc­ţiunii are un raport amănun­ţit asupra organizării învăţă­mântului gospodăresc în Bel­gia, mai ales că avem şi noi o documentară copie după acest raport. Este timpul ca şi la noi în­văţământul gospodăre­sc să fie reorganizat pe temeiuri corespunzătoare necesităţilor de azi. Mai ales învăţământul ambulant la ţară ar trebui urgent organizat, în vederea deprinderii sătenilor cu un trai mai substanţial. O pleia­dă de propagandiste la sate ar­ fi necesară să se înfiinţeze spre a se repeta, cu mai multă hotărâre, experienţele făcute la noi, înainte de război, în­­tr'un judeţ de la Dunăre, în­cercări care au dovedit că sa­­tencele noastre sunt perfect accesibile unei educa­ţiuni I mai îngrijite sub raportul gos­­­­podăresc. Ţăranii noştri, cu fericite şi rare excepţiuni, , chiar cei mai cuprinşi la pun­gă şi cari au vatra plină de­­ bogăţii alimentare, se hră- I nesc, totuşi, foarte prost, pre­ferând chiar să-şi vândă pro­dusele în întregime la oraş, de­cât să-şi păstreze o rezer­vă pentru traiul lor familiar. Propagandistele culinare, la cursurile ambulante, de me­naj, ar putea, în scurtă vre­me, să schimbe aceasta menta­litate prea veche şi să depin­­dă astfel pe satenii noştri cu o hrană mai higienică şi ca atare mai bună. L. Iliescu ------xox------­ ’.-t íí*'. .'c%. Accidente de automobil la Paris Paris, 2, (Rador). — „Le Jour­nal“ coalueaz­­á la 20 morți .şi 21 răniţi numărul victimelor din ac­cidentele de automobil întâmpla­te in Franţa în ajunul di in prima zi de Paşi. ■

Next