Universul, mai 1929 (Anul 47, nr. 98-121)
1929-05-01 / nr. 98
•mtíátuii biatoaiL/iWWWBijJKUrtfe hmm* HMáatoÉEMfBMlnMMaÉiaÉÉ^MBH \f — „Iatăsecretul priviţi toată lumea. 8de ce m'a putut cuceri aţa de repede ,Don Juan”-ul meu ! Săpunul de Ras „810 Biette“ a conservat feţei sate, toată frăgezimea proprie epidermei adolescenţei, graţie unei acţiuni binefăcătoare şi durabilă. M. Chevalier, cel mai iubit şi apreciat artist francez contimporan, n*a găsit In toată Franţa şi America, unde este actualmente angajat, un alt săpun de ras superior acestui „Biette 810“ Comparaţi ! numai odată cu săpunul Dv. de ras. adoptat până acum. OI veţi înlocui, suntem siguri, în viitor, cu un .BIETTE 810%fabricat numai In Franţa. FIRMA HARCISSE rt. »AITMAIAP Strada Şelar» No. ». Bucureşti 1 Teleto» nrM DA]| Cierul in centrul ţinutului Salikammergut, ULSilt, cel mai bogat în frumuseţi ale naturei, fosta reşedinţă de vară a casei imperiale austriace, BAI de sare. Băi de sare, pucioasă şi nomol, inhalaţiuni, camere pneumatice, sanatorii, casă de cură, orchestră teatre, cinematografe, baruri, dans, numeroase şi minunate drumuri de plimbare, excursiuni în munţi, sport de mnot, canotaj, bărci cu pânză la Strobl, baia maritimă din Ischl, tenis, şcoală de călărie acoperită, etc. Preţurile pentru locuinţă şi întreţinere la hotelurile de primul rang de la 14 până la 24 șilingi, la pensiuni și restaurante Cela 10 până la 12 șilingi.g35 Wonwlfni »I prospecta prin cirpuria d^cMâtrii ^ oirgcfia MHerisctn MAŞINI de BUCATAlli Roeder, Darmstadt, (Germania) am Siluite alb şi negre. Funcţionare garantată LĂMPI llttTRES Cele mai moderne. Preturi de reclamă Instalaţii complecte de băi Preturi de concurentâ la MAGAZINELE 1. Impur, tenii Centrala Calea Victoriei 45,5 tu urs etc Lineara 85 Reclama este Eülésül rendjesül r tanimwass ADUNAREA pensionarilor militari de toate gradele Sâmbătă s-au întrunit la Cercul Militar, reprezentanţii invalizilor şi pensionarilor militari de toate gradele, (în toată ţara sunt peste 12.000 de pensionari militari). A prezidat d. amiral Negri. D. general T. GEORGESCU a făcut o expunere asupra audienţei, pe care comitetul a avut-o la d. Iuliu Maniu. D. prim-ministru a spus, că doreşte să satisfacă dreptele cereri ale pensionarilor, dar această chestie e legată strâns de situaţia financiară a ţării. D-sa a cerut ca pensionari să mai acorde un termen de câteva luni, după care această chestiune va intra pe calea rezolvării. D. prim-ministru a răspuns, că guvernul va aduce o lege care să apere mai mult averea publică. D. general Georgescu a terminat spunând că felul cum a fost primită delegaţia de d. Maniu, face să se creadă că situaţia pen- sionarilor se va îmbunătăţi. D. col. BUTUNOIU aduce mulţumiri presei care totdeauna a îmbrăţişat cu căldură cauza pensionarilor. Pensia, care se dă azi, trebue să fie echivalentul atir al logei din 1916 conform legei din 1902 cu care au intrat în război. Propunerile ca reţinerile pentru pensie să se facă din întreaga sumă ce se plăteşte de casierie nu numai la leafa de bază ca acum, astfel se va mări fondul din care apoi să se poată plăti pensii mărite. Au mai vorbit d-nii col. Statescu, g-ral Anastasiu, col. Zăvoian, con Georgiescu etc. S-a cerut să se respecte legea invalizilor care cere ca în funcţiile libere să fie preferaţi invalizi de război şi să nu li se mai pue condiţii de a fi înscrişi în partidele politice , aşa cum a cerut un subsecretar de stat. S-a votat apoi următoarea MOŢIUNE. Pensionarii militari din toate categoriile şi de toate gradele, cu delegaţii din toată ţară, reprezentând totalitatea celor mulţi şi urgisiţi de soartă, cari nu au alte mijloace de trai decât modesta şi infima lor pensiune, s‘au întrunit într‘o consfătuire camaraderească spre a aviza asupra situaţiunei lor precare, a lua hotărâri şi a lupta în vederea unei îmbunătăţiri cât mai grabnică a situaţiunei actuale pe cât de critică, pe atât de umilitoare. Din expunerea comitetului de acţiune, cât şi din cele spuse de către camarazii vorbitori în suferinţă veniţi la aceasta adunare atât din Capitală cât şi din tară, tot în scopul urmărit maisus, s‘a stabilit o situatiune şi s‘a hotărît actiunea ce urmează : 1. Guvernul are cunoştintă desăvârşită de situatiunea precară şi umilitoare în care se găseşte imensa majoritate a pensionarilor militari, lipsită de mijloacele unei existenţe demne şi compatibile cu situaţiunea lor socială, cu serviciile şi jertfele făcute in activitate în rândurile armatei. Mai mult chiar, exponenții cei mai de seamă ai guvernului au îmbrăţişat cu căldură şi au apărat cu tărie în parlamentul trecut drepturile legitime şi omeneşti ale pensionarilor. Actualmente tot guvernul a făcut asigurări categorice ea va îmbunătăţi situaţiunea pensionarilor şi se va ajunge la normalizarea prin întocmirea unei noui legi. Această lege să creeze pensionarilor o situaţiune identică cu aceea dinainte de război (1916). 2. O comisiune de pensionari aleasă de adunare are misiunea să intervină pe lânga guvern, să-l roage ca să înfăptuiască normalizarea proectată prin noua lege a pensiunilor cât mai grabnic, ştiind că astăzi ofiţerii superiori primesc mai puţin de jumătate din drepturile ce li se cuvin. Azi situaţiunea pensionarilor e atât de grea şi critică, încât nu mai îngădue amânări după 10 ani de suferinţe, mizerii şi umilinţe. 3. Lupta dusă de pensionarii din categoria celor mulţi şi nevoiaşi prin faptul ca mijloacele lor de existenţă se reduc la singura lor pensie, se găsesc în cazul de legitimă apărare prin drepturile lor știrbite și deci au dreptul să continue lupta in viitor până la satisfacerea completă a drepturilor lor. UNIVERSUM REGLEMENTAREA ŞI DISTRIBUIREA MUNCII IN PORTUL BRĂILA — O consfătuire la Camera de comerţ spre Brăila, 28 Aprilie La Camera de comerţ, s’a ţinut o Întrunire prezidată, de d. M. St. Paluteli, preşedintele comisiei interimare a Camerei, pentru reglementarea muncii In port. Au participat şi d-nii E. Tgfli, inspectorul muncii, Vasilescu, căpitanul portului, inginer V. Ciobanu, subadministratorul docurilor şi Iacob Witzling din partea comercianţilor. S’a admis părerea, că trebue să funcţioneze o comisiune în portul Brăila, compusă din inspectorul muncii, căpitanul portului, administratorul docurilor, preşedintele Camerei de comerţ şi câte un delegat al comercianţilor şi muncitorilor. In ce priveşte delegaţii muncitorilor — Întrucât grupările de muncitori n’au căzut de acord şi nici din oficiu nu se poate numi un delegat deoarece nu ar fi în asentimentul grupurilor — fiecare grupare să-şi aibă delegatul ei, care va fi chemat la şedinţă atunci când ar fi de rezolvat chestiuni referitoare la gruparea din care face parte. Comisiunea aleasă, să fie recunoscută de ministrul muncii şi împuternicită să aplice măsurile pentru reglementarea şi bunul mers al muncii, iar deciziunile supuse aprobării ministerului de resort. Comisiunea a hotărît să înceapă să funcţioneze biroul de repartizarea şi reglementarea muncii din port. S’a luat apoi în discuţie cererile prezentate de d. Vasilescu, căpitanul portului şi anume : Cererea soc. , Gattonno“ relativ la contractul colectiv, stabilit în anul 1927 cu rujarii. D. căpitan al portului arată, că a fost denunţat contractul de agenţii de vapoare In Iulie 1928 şi că munca e plătită pe baza aceluiaş contract. Pretenţiunile muncitorilor azi sunt extrem da exagerate. S’a decis să se cheme agenţii de vapoare şi reprezentanţii a-şi muncitorilor fugari expune doleanţele. Apoi să examinat costul manipulării mărfurilor în portul Brăila. S a hotărît să se cheme delegaţii muncitorilor docheri ,şi de la mărfuri generale, spre a le arăta preţurile care se plătesc in celelalte porturi — unde sunt mai reduse.* Societatea ,Watson & Yonell“, agenţie de vapoare, arată prin petiţiunea sa că dela cărbuni au pretenţiuni prea mari, faţă de preţurile ce se plătesc In altă parte şi că se găsesc muncitori cari vor să lucreze cu preţuri mai reduse. Ca atare soc. cere să fie autorizată să-şi aducă muncitori, cari nu sunt in sindicat ,şi cari vor să lucreze mai eftin. In caz contrariu, soc. va fi silită să dirijeze mărfurile spre descărcare în alte porturi. Comisiunea a decis să clame într o şedinţă apropiată, atât pe reprezentanţii societăţii, cât şi pe delegaţii muncitorilor dela cărbuni. Sa citit apoi cererea grupării de muncitori elevatorişti cari au fost la elevatoare şi s'au detaşat dela sindicatul elevatoriştilor, în număr de 39, cari cer să fie trecuţi din nou pe tabloul elevatoriştilor, însă rotaţia să se dea aparte. în căpitan al portului arată, că a dispus că aceşti elevatorişti cari au carnete şi sunt înscrişi la căpitănia portului, să fie trecuţi din nou pe tabloul elevatoriştilor şi să li se dea munca prin rotaţie, însă aparte de ceilalţi elevatorişti grupaţi în sindicat. Munca însă, va fi egală pentru toţi. S a mai citit petiţiunea sindicatului elevatoriştlor, ca muncitorii plecaţi de la elevatoare şi reveniţi să fie repartizaţi 25 la acest sindicat şi 15 la elevatoriştii din docuri. Comisiunea a respins cererea. I. Nie. Ofiţerii morţi in război — Urmare — Popescu Gh. maior act. reg 33 inf.; Popescu Ion, lt. act. reg. 33 inf.; Popescu A. II. act. reg 33 inf.; Popescu D. I. subit reg. 73 inf.; Popescu S. I. subit. reg. 73 tot; Pricină I. subit. rez. reg. 20 int; Popescu M. I. subit. reg. 8 tot; Pilitineanu B. subit. rez. reg. 8 inf.; Poetag Stan Grwin brig, act reg. 34 inf.; Paulescu P. med. maior, reg. 34 int; Puree Const. locot. rez. reg. 34 inf.; Patrescu D. locot. rez. reg. 34 inf.; Poemaru B. I. locot rez. reg. 34 int; Panaitescu G. Șt. subit, rez. reg. 34 int; Popovici E. subit rez. rag. 34 inf.; Popovici Al maior rag. 35 inf.; Popovici P. căp. act rag. 35 inf.; Pertrescu N Al. subit act. reg. 36 int; Petrescu Alex locot. rez. reg. 36 int; Popescu N. I. subit. rez. reg. 36 tot; Popescu Gh. V. subit. rez. reg. 36 int; Polcovnicu Gr. Mlh. cap. act. reg. 37 inf.; Pavlov Gh. Gh. subit rez. reg. 37 inf.; Pantelimonescu I. locot. act. reg. 39 inf.; Proca V. subit. rez. reg. 39 int; Popescu Const. locot. reg. 40 tot; Pantazescu Gh. subit. rag. 40 inf.; Parscoveanu Alex. subit. reg. 40 inf.; Prunca G. subit. rag. 50 int; Panaitescu S subit. reg. 50 inf.; Păun Const subit. rag. 50 inf.; Pavel Th. cap reg. 51 inf.; Pereli , subit reg 51 tot; Panu Alex. subit. reg. 51 inf.; Praporgescu D. g-ral brig corp. 1. arm.; Pogonatu I. subit rez. reg. 52 inf.; Pancu Const subit rez. rag. 52 inf.; Ponim Gr. subit. raz. rag. 52 inf.; Popescu M. Gh. subit. act. reg. 5 inf; Pretorian M. subit. raz. rag 59 inf.; Popescu C. subit. reg. 6 inf.; Popescu I. C. lootrt. reg. 6 tot; Piperascu N. N. col. ad reg. 69 tot; Popescu B. T. local act. rag. 47/72 inf.; Popescu I. subit. raz. reg. 47/72 inf.; Piti Gh. subit. act. reg. 47/7? inf.; Popescu I. lt col. reg. 75 inf.; Purcherea A. Gh. farm. sutit rez. rag. 77 inf.; Pilat Gh subit reg. 14/7 marș; Ponțincu N. It. act. reg. 2 vân.; Protopopescu D. subit. rez. reg. 2 vân.; Popescu N. subit. act. reg. 3 vân.; Pop Fl. subit. rag. 3 vân.; Popescu Const. locot. raz. reg. 5 vân.; Popescu V. N. subit. raz. rag. 5 vân.; Plumbaru I. maior act. rag. 6 vân.; Popescu I. subit. raz. rag. 6 vân.; Popescu FI. subit. raz. reg. 6 vân.; Protopopescu Eug. subit. rez. rag. 6 vân ; Penciu Const. It. act. reg. 7 vân.; Pavlov Gh. subit. rea. reg 8 vân.; Popică I. subit. act. reg. 9 vân.; Pribotonu M. subit. act. reg 9 vân.; Popa A. surort. reg. 9 vân.; Pandescu Gh. subit. act bat. 2 vân. munte; Pănculescu E. căp. act. reg. 1 grăn.; Popescu Gr. C. căp. act. reg. 2 grăn.; Palada C. maior reg. 1 ros.; PapLica C. căp. act. reg. 11 ros.; Popa Gh. locot. rea. rag. 9 călărași; Panu L A. subit. act. reg. 9 căi.; Protopopescu FI. subit. act. rag. 9 căi.; Pop Alex. maior raz. reg. 10 căi.; Pateli S. med. maior reg. 1 art.; Paraschivescu Tr. locot. act. reg. 7 art.; Popescu N. medic It. rez. reg. 7 art.; Procopiu Em locot. raz. reg. 13 art.; Popescu T. subit. reg. 5 obuz.; Popp T. sublocot. act. reg. 23 art. Petrescu A subit. act. reg. 8 obuz.; Protopopescu M. subit. act. reg. 16 obuz.; Petrescu G. V. subit. act. reg 26 obuz.; Pantel Imon P. căp. act. reg. 28 obuz.; Panaitescu P. subit. act. reg. 28 obuz.; Popovici D căp. act. reg. 29 obuz.; Paulescu V. Al. subit. reg. 3 art. grea. Poropilian Al. locot. rez. reg div. Dunăre; Popescu D. căp. act reg. 10 vân.; Pastio Gh. li-col reg. 25 art.; Polcovnicu I. subit raz. reg. 25 inf.; Popescu N. I subit. rea. reg. 71 inf. -------IOX—’ Cernăuţi, 27 Casele naţionale din Bucureşti şi-au extins activitatea şi în oraşul nostru. Ştiam, că încă de multă vreme aceste case şi-au expus spre vânzare produsele lor de industrie casnică, dar niciodată n’am fi bănuit că colecţia este atât de bogată. Abia cu prilejul ultimei expoziţii, inaugurată Duminică, am avut prilejul să admir aceste produse, provenite din atelierele caselor naţionale din Bucureşti. Cu acest prilej, într’o sală mare a primăriei, am putut admira un asortiment cu adevărat bogat : rochii, bluze, ii lungi şi scurte, veste, flice, haine, fete, rochiţe, pantaloni, perne, macaturi, marame, perdele, mătăsuri, ceramică, carpete, covoare, galoane, lere, feţe de masă, milieuri, şerveţele, cămăşi de zi şi de noapte, precum şi diferite alte lucruri de mână, executate cu o rară artă. Aceste lucrări ne-au oferit suficient prilej să admirăm arta noastră românească in una din cele mai frumoase execuţii. Dar ne-a mai dat prilej să admirăm şi fapta frumoasă a Caselor naţionale, cari n’au uitat de noi şi ne-au fericit să ne împărtăşim de frumuseţea produselor noastre naţionale. Prin această expoziţie, Casele naţionale au făcut adevărată operă de propagandă românească în rândurile publicului nostru minoritar, care se grăbeşte să viziteze şi să admire aceste produse. Toată lauda se cuvine Caselor naţionale precum şi d-nei Roşea, —■ sufletul acestei expoziţii. ----■ - X O X------ Săptămâna bursei naţional despre cererile de credite ale agricultorilor. *3 Dece a fost redus reescontul pentru comerţ.— Activarea exportului. — Bursa tot slabă Sunt încă mulţi agricultori cari se plâng că băncile nu le acordii credite îndestulătoare pentru facerea campaniei agricole de primăvară. Aceia adaugă la plângerea lor şi prevestirea că, din cauza restrângerii creditelor, nu vom putea avea nici anul acesta o recoltă mulţumitoare, chiar dacă natura ar fi mai darnică faţă de noi. Plângerea şi prevestirea acelor agricultori impresionează , mai ales dacă se ţine seama şi de declaraţia recentă a d-lui guvernator al Băncii Naţionale că băncile particulare nu uzează de dreptul de reescent de care se bucură. Ce spun băncile particulare, se ştie. Ele afirmă că au dat credite îndestulătoare la toţi aceia asupra cărora au obţinut informaţiuni satisfăcătoare. Şi adaogă că nu dau şi nu pot fi obligaţi de nimeni să dea credite şi la solicitatorii cari nu prezintă sau nu mai prezintă garanţii suficiente de solvabilitate. Afirmaţiunea aceasta a băncilor ne-a fost confirmată la Banca Naţională, unde ni s’a spus că băncile au prezentat la reescont destul de numeroase poliţe de-ale agricultorilor, cari au şi fost acceptate în portofoliul institutului de emisiune. Şi ni s‘a adăogat că Banca Naţională s'a interesat şi de agricultorii cari au cerut, dar n‘au obţinut credite dela bănci. Io particulare — şi s‘a convins că In adevăr aceia nu prezintă garanţii suficiente de solvabilitate. Dar ei nefiind ajutaţi cu credite, nu pot să muncească şi deci nici să producă atât cât ar fi In stare. In cât dacă esta îndreptăţită atitudinea băncilor faţă de această categorie de agricultori, apare îndreptăţită şi prevestirea lor că, din cauza restrângerii creditelor, nu vom putea avea nici anul acesta o recoltă satisfăcătoare. Se făcea de cineva observaţiunea că a fost diminuat reescontul pentru comerţ, în favoarea agriculturii. In fapt, afirmaţia este exactă. Trecându-se peste prevederile statutare ale Băncii Naţionale, s’a hotărît să se dea la agricultori până la 50 la sută din reescont. A rămas deci pentru comerţ şi pentru toate celelalte ramuri de producţie numai jumătate din cifra scontului Băncei Naţionale. In cât comerţul ar avea dreptul să se considere nedreptăţit, dacă, dacă ar activa. Dar comerţul are respiraţia foarte rară. Pulsaţia e lentă. Această stare bolnăvicioasă e urmarea situaţiei generale economice. Consumaţia e azi, în majoritatea cazurilor, redusă sub strictul necesar. Comercianţii, aprovizionaţi în diferite ocazii cu mari cantităţi de mărfuri, nu mai simt nevoia de a se împrumuta pentru alte aprovizionări, deci reescentul pentru ei este în mod fatal cu mult mai redus ca în trecut. • La Banca Naţională e oarecare uşurare. S’a constatat în ultimele zile intrarea unei cantităţi de devize şi în acelaş timp s’a rărit şi s’au redus cererile de devize pentru plăţi îi străinătate. Navigaţia reluându-se, a început şi normalizarea exportului, în sensul că încărcăturile pot să fie expediate când sunt terminate. Bineînţeles însă că exportul e tot redus, întrucât nu avem cereale de exportat, ci numai produse lemnoase, petrolifere şi oarecari cantităţi de făinuri şi paste făinoase. Dar şi acest export, aşa de redus cum e, contribue într-o oarecare măsură la alimentarea pieţei interne cu deviza străine şi rectifică favorabil balanţa comercială, care a fost deficitară în primul trimestru al anului. * In bursă, operaţiunile tot reduse, cu noi apreciabile scăderi, chiar la acţiunile cari se bucurau de o atenţie mai deosebită decât celelalte. Baissişti se folosesc de orice știre pesimistă asupra agricul- turii, pentru a-și servi interesele, depreciind cursurile. Moartea doamnei Brasey de la Timişoara , Timişoara, 29 Aprilie D. R. Ch. Brasey, publicit şi profesor de limba franceză la liceul „C. Diaconovici-Loga", din localitate, a avut durerea de a pierde pe mama sa, d-na Aurelia Brasev în vârstă de 76 de ani. Familia Brasey este bine cunoscută la noi în ţară. Bătrânul Charles Brasey, — decedat cu mult timp în urnă, — tatăl d-lui R. Ch. Brasey, a venit în Româina de la Lyon şi a funcţionat ca profesor de limba francez!! la Iaşi şi la Galaţi. D. R. Ch. Brasey, unicul fiu al decedatei, rămas orfan de tată şi crescut cu multe greutăţi de mama sa, a fost şi d-sa profesor la liceul „Sf. Sava“ din Capitală, iar de 10 ani este unul dintre profesorii de elită, ai Timişoarei. • D-na Aurelia Braşov a fost înmormmântată în cimitirul rom. cat. din Timişoara-Cetate. ------xox------ Soldat împuşcat de santinelă Galaţi. 29 Aprilie În timp ce făcea gardă la Reni, un soldat din regimentul 55 infanterie şi-a împuşcat camaradul. Iată cum s-au petrecut faptele : Soldatul Constantin Spinenco din reg. 35 inf., a venit, în puterea nopţii, la cazarmă şi în momentul când a încercat să intre pe poartă, a fost somat să stea de sentinela Isac Constantin din acelaș regiment. Soldatul Spinenco, care nu cunoștea parola, a înaintat spre garda corpului. Odată intrat în curtea regimentului, soldatul de gradă și-a adus aminte de greşala făcută de a fi lăsat pe necunoscut să înainteze şi a descărcat un foc de armă. Glontele a lovit pe nefericitul soldat în abdomen şi a murit imediat. S-a dat alarama şi la locul nenorocirii a venit ofiţerul de serviciu, care a anuntat pe superiori. Parchetul militar al div., 21-a inf., a fost avertizat si la Reni a plecat de căpitan Enăchescu, raportorul cab. 2 de instrucţie, care a deschis o anchetă. Au fost interogaţi soldaţii din corpul de gardă, precum şi ofiţerul de serviciu Cadavrul soldatului Spinenco a fost transportat la morgă spre a i se face autopsie. Anul XLVII Nr. 98 Miercuri 1 Mai 192? Altă anomalie la închisoarea din Timişoarai , Timişoara, 29 Apr. Săptămâna trecută, ocupându-ne de închisoarea parchetului din localitate, am arătat că un mare neajuns al acestei închisori este lipsa de celule. Pentru cei aproape 400 deţinuţi, câţi se află astăzi în închisoare, nu sunt decât 18 celule. Asupra acestui neajuns, direcţiunea închisorii a făcut de altfel un memoriu, care, nu ne îndoim că va fi în grabă rezolvat de forurile în drept. De data aceasta relevăm parchetului, un neajuns tot atât de grav. Lucrările de birou ale închisorii suferă enorm de mult, din cauză că d. director Şelariu, care este supra Încărcat de muncă, a rămas fără ajutor. Grefierul d-sale a fost delegat să conducă închisoarea din Lugoj, unde, după cum s’a relatat la timp In „Universul“, s’au descoperit grave abuzuri şi nereguli. Delegaţia dată grefierului închisorii Timişoara trebuia dată^altcuiva, fiindcă la închisoarea aceasta sunt lucrări de birou care necesită un ajutor pe lângă director. In deosebi acum, când închisoarea adăposteşte şi un însemnat, număr de comunişti, şi când judecătoriile din judeţ, — lipsite^ de închisori, trimit zilnic noi arestaţi, închisoarea parchetului Timişoara nu trebuia lăsată fără grefier. Citiţi Universul Literar De la Uniunea naţională a studenţilor din România Joi, 18 Aprilie a. c. a sosit în Capitală, un grup de studenţichimişti polonezi în frunte cu doi asistenţi. Oaspeţii au venit din Iugoslavia. Tot timpul cât au stat în Bucureşti, au fost găzduiţi la şcoala Politechnică. Vineri, conduşi de reprezentanţi ai U. N. S. C. R., şi ai societăţii „Amicii Poloniei“ au vizitat mai multe instituţii şi fabrici. Sâmbătă, au plecat la Ploeşti spre a vizita principalele distilerii de petrol, iar seara s-a dat masa la „Casa femeii“, o frumoasă serată organizată de centrul studenţesc Bucureşti, în onoarea excursioniştilor. Pe deplin mulţumiţi, oaspeţii au părăsit ţara. Duminică 21 Aprilie. Aducem călduroase mulţumiri ,pe această cale, O. N. E. F. precum şi tuturor acelora, cari au dat concurs cu această ocazia. La 17 Mai, va fi concursul internaţional de sport, sub înaltul patronaj al A. S. R. Principele Nicolae. La 2 Mai, apare primul număr al ziarului „Cuvântul studenţesc“, scos de U. N. S. C. R. Ziarul va apare de două ori pa lună. Corul centrului studenţesc Bucureşti, compus din 200 persoane, a dat 2 concerte la Giurgiu şi Rusciuk, la 20 și 21 Aprilie . . ._| —---- XOX------- 57 MMMGMEJfUlMSMRFMZT9 DUX Traducere din italieneşte tom mmmmm Ziarul Popolo ar fi putut prea bine să se apere singur , dar era o apărare sau o supraveghere ? Bieţii băeţi, nici ei n’aveau nici o vină. Lumea se informa de ce s’a întâmplat, râdea sau da din umeri. Şi-şi vedea de treabă, cu acel fatalism care e în fundul naturei omeneşti, resemnată a accepta inevitabilul social cum acceptă ploaia sau grindina. * Doar câte un negustor se plângea că e mereu prăvălia goală şi o profesoară de limbi străine, ne scria într’o italienească ridicolă, cerându-ne indemnizări pentru lecţiile ce pierdea din cauza noastră. Ca o compensaţie pentru plictiselile ce le cauzam. Vecinii de la toate etajele puteau însă să se instruiască gratis, graţie sgomotoaselor noastre discuţii făcute cu ferestrele deschise ! Din pimniţa din fund, întitulată pompos : „Oficiul de expediţie şi de administraţie“, ieşeau afară doi bătrâni şi trei domnişoare , personalul de administraţie complet ! Se vedea cât de colo cum tot aurul dat de Franţa —* în epoca intervenţionismului — aurul de la Bănci în timpul şi după război, şi acum aurul dat de toţi industriaşii— se îngrămădise la faimosul ziar ! Scara noastră era o adevărată minune : când ne suiam sau ne dam jos, atât era de acetstă, de mimeeofigă şi su treptele rupte, cât trebuia să ne atragem atenţia unul altuia ca să nu ne rupem gâtul ! Dar ce importanţă avea pentru noi ? Stăpâni pe ideal doar, noi discutam. Directorul aşternea chestiunea cu multă luciditate, definind clar problema. Şeful de redacţie Michele Bianchi, de obicei critica sau comenta. Ceilalţi, ca in dialogurile lui Socrate, ascultau foarte mult. Se întâmpla — dacă problema era importantă şi dispoziţia excelentă — ca directorul să ia creionul şi câte o foaie de hârtie de acelea de probă care suge multă cerneală şi care necăjea pe administratori (economie domnilor ! repeta bupeta bunul Morgagni care făcea datorii pe capete ; economie ! Şi vai de cel ce uită vre-o lampă aprinsă !) , pe hârtia de ziar, cu caligrafica caracteristică şi tăioasă, Mussolini rezuma problema în formule scurte de o admirabilă limpezime. „Să zicem că problema ar fi fost asta . In faţa stăruitoarei reacţiuni a patriotismului italian, ori socialiştii se opresc zăpăciţi , ori încearcă lovitura revoluţiunii. Şi atunci teorema a are de corolar pe w şi pe c. Sau secondară z se subîmparte în x şi y“. Astfel învăţase să recapituleze ipotezele politice sau filosofice ca nişte equaţiuni de la Vilfredo Pareto, pe vremea când urma cursurile lui la Lausanne, făcând în acelaş timp pe zidarul vara şi pe comisionarul iarna când şedea în jRue du Pré ! Directorul instalase o coloană infamă cu această măgulitoare invitaţie : „Domnii redactori sunt rugat să nu plece înainte de a fi venit“. Fiecare adăugase pe ea un „motto“, o caricatură, versuri „maltuziane” de actualitate ca pentru Leandro, profesor anti-dalmatic buhioară . Leandro e acel lucru care poartă şi pardesiu, nu e frumos când il vezi, iar când vorbeşte ţi-e scârbă / sau B5QÎIH poetul Pricepi ii candidat fascist în 1919. Marinetti e acel lucru care înseamnă Futurism plus câţiva pumni ! N’are păr de cât zece fire, dar e băiat nostim Cine n’avea talent să facă versuri se mulţumea să lipească pe coloană câte una din scrisorile de tot felul cari plouau din toată Italia : „V’am trimes douăzeci şi cinci de corespondenţe luna trecută din provincia asta, unde nu se ’ntâmplă nimic nici odată, şi şaptesprezece nuvele luna asta, dar aici poşta e în mâna bolcevicilor şi nu v’o fi adus scrisorile; de aceea n’aţi publicat uimite niciodată. Trebue să protestaţi la guvern şi răspundeţi-mi imediat“. Dar CiM mai gogoneaţă din toate se’ntâmplă tocmai ziarului nostru ! încadrasem cu verde, cu roşu, cu albastru cu toate creioanele şi cernelile din redacţie numărul de jurnal în care o greşală de tipar deveni istorică ! Litera mare , tipărită în locul unui T făcu aşa încât Mussolini să salute pe Wilson — care nu se dase încă pe faţă ca duşman al tuturor aspiraţiunilor noastre mai scumpe — tocmai la intrarea lui în Milano şi tocmai în limba lui (căci nu pricepea altă limbă) făcu zic ca dânsul, să-l salute „In numele minciunilor Tradiţionale ale Democraţiei !“ Wellcome to President Wilson in the name of the Traditional Ties of Democracy, strengthened on the Battle fields of all Europe 1 Aceste rânduri în caractere mari umpleau toată prima pagină a ziarului. Dar dracul, care’și vâra coada unde nu trebue, încurcând literile în ceasurile de graba nebunească pe care orice jurnalist născut o cunoaşte, schimbă vorba Ties în Lies ! Scumpa noastră redacţiune din timpurile eroice n’aveam maşinile noastre şi ne serveam de o tipografie din fundul străzii care tipărea ziua un alt ziar milanez, neutru în Rolkitică şi aprins în cronică. Trebuia să începem târziu şi să terminăm repede, fiindcă singura maşină rotativă se învârtea cu o încetineală cuminte, iar dimineaţa trebuia ca trenurile să alerge, să răspândească prin toată Italia mângâierea adusă de acea foaie de hârtie, acel cuvânt de credinţă aşteptat de atâtea inimi. Toată noaptea alergau redactorul-şef, băeţii de tipografie, corectorul şi reporterul. Zic reporter la singular : Lido Caiani, slăbănog, palid de-i luceau doar ochii. Trebuia să se ajute cu nişte băeţandri incapabili şi fanatici . La poliţie nu e nimic nou , trec eu mai târziu. Și tocmai atunci ieşea celal jurnal, vecinul nostru, cu vestea unor furturi, asasinate ori vreo crimă grozavă care e idealul pentru orice reporter născuți ! — „Degeaba, va trebui să fac eu reportajul ! O să mă apuc și de asta ! strigă Mussolini întinzând foaia încă umedă. — „Nimeni nu ştie să fie reporter în Italia, nu ştim să inventăm crima sensaţională. In Franţa, pentru a distrage publicul de a se ocupa de chestia reparaţiunilor, Clémenceau a mers până acolo că l-a inventat pe Landru ! Landru care n’a existat niciodată ! Asta va să zică să fii genial ! De ce dracu n’am vreme să fac eu pe reporterul ! Asta ar fi fost meseria mea cea adevărată ! Adevărata mea vocaţiune pentru care mă simţeam născut !“ Şi trebue să mărturisesc că cel puţin cât priveşte cronica povestită, nu l’am auzit niciodată evocând un epizod de la „fapte diverse“ fără ca să-l înflorească prin prisma bogatului său temperament, atâtea detalii sugestive, încât pe urmă nici nu mai puteam citi ziarele fade și nesărate. 4^' Va urmai