Universul, iulie 1929 (Anul 47, nr. 148-173)

1929-07-01 / nr. 148

ES­I Pentru apărarea noastră aeriană Sâmbătă, ca şi în cursul zilei de Duminică, marele public din Captală ca şi din restul ţării, este che­mat să contribuie la o o­­peră naţională de cea mai mare importanţă. Se va face apel, la tâ­năr şi la bătrân, la bogat şi la sărac, să-şi dea fie­care obolul, pentru în­zestrarea ţării cu mijloa­cele de apărare în caz de primejdie. Toată lumea ştie azi că războiul viitorului, — războiul pe care noi nu-l voim, dar pe care atâţia îl pregătesc, împrejurul nostru, — se va face din aer, şi că victoria o vor decid­e avioanele, după ce, în bubuituri formida­­..................... uşureiei bile, vor fi prăbuşit ora­şe şi vor fi scurmat a­­dânc pământul.­­ Pentru marea încer­care de mâine, pentru a­­părarea sfântului pământ al Patriei române, ca şi pentru salvarea vieţii voastre, a părinţilor şi a copiilor vo­ştri, daţi cu toţii, — atâta cât puteţi. România are nevoie de avioane. Dar România suntem noi, şi ceea ce dăm, pen­tru noi dăm ! Să contribuim din toa­tă inima şi cât mai larg, la punerea aviaţiei noas­tre în locul de cinste ce i se cuvine, prin înzes­trarea ei cu materialul necesar O înaltă datorie patriotică — Daţi ţârii avioanele necesare! — AVIAŢIA LA NOI IV «.âtăva vreme cuvântul „aviaţie", este în mintea şi gura tuturor. Toată lumea ştie că aviaţia, este arma viitorului.­­ Armatele străine se întrec­­,­şi forma o cât mai numeroasă şi perfectă aviaţie, un personal technic şi navigant pregătit în­cât la Ziua chemării să fie gata pentru apărarea patriei. Sume fabuloase — raportate la valuta noastră — au dat şi dau americanii, englezii, fran­cezii, italienii şi mai ales ruşii, pentru aviaţie. Nu mai vorbim de germani, cari deşi păreau zdrobiţi financiarmente, au azi cea mai bogată, cea mai per­fectă reţea de căi de comunica­­ţie aeriană, cum şi aparate ce lasă în urmă multe din „avia­ţiile" foştilor inamici. La noi, există un sâmbure de aviaţie militară şi „civilă" (de transporturi). Deşi sâmburele militar fiin­ţează cam de mult, totuş abia a început să încolţească. Finanţele n’au permis — se vede — a ne dota, atât cât e ne­­voe, astfel încât o acţiune vrăj­maşe să ne găsească gata a face faţă, cel puţin onorabil unui inamic — precis — supe­rior nouă. NU DORIM RĂZBOI, DAR APARAM PACEA ! In numele acţiunii începută de oamenii mari ai ţării şi al sburătorilor , ne adresăm ce­tăţenilor României Mari, mi­niştrilor şi membrilor parla­mentului amintindu-le că s-a făcut puţin, foarte puţin pen­tru aviaţie şi că trebue să se mişte această armă a viitorului şi cel mai modern mijloc de co­municaţie pe care ni-l pun la îndemână ştiinţa şi jertfa eroi­lor aerului. Toată lumea ştie că răsboiul trecut nu sufere comparaţie cu perspectivele de distrugere ale aviaţiei şi gazelor, într’un’­ viitor conflict armat. Nu suntem pentru război, dar nu putem admite,­­ atât timp cât alţii nu dezarmează, — ca noi să uităm pericolul în care ■e găseşte ţara noastră. Până acum s'a făcut ceva, dar foarte puţin. Materialul ce exis­tă un serviciu, nu-i suficient. Ne trebue avioane, pentru armată şi „navigaţia civilă“ (îi spunem civilă ca să fim pe înţelesul tu­turor), — deci bani, bani şi iar bani. De unde săi găsim? CE AU FĂCUT ALŢII, IN ALTE PĂRŢI De unde i-a găsit un Musso­lini, încât Italia, posedă azi pes­te 2500 avioane, propriu zis de război, şi peste 200 ale aviaţiei comerciale ? Nu mai vorbim de banii necesari întreţinerii unui întreg sistem de care se bazea­ză aviaţia. De unde i-a găsit Germania, ale cărei linii de navigaţie ae­riană, se intind ca o pânză de păianjen deasupra Germaniei ? De unde au găsit Soc. Amici­lor Flotei Aeriene, Aviakim, etc. ale Rusiei bolşevice ? De unde bani? Din fondurile statului bine înţeles, dar mai ales din buzu­narele—mai pline sau mai goa­le — ale tuturor cetăţenilor ce vor binele ţării, deci şi al lor înşişi. Până la ajutorul aliaţilor, pe care desigur, contăm la nevoe, este mai sănătos să avem noi „sculele" noastre. O DATORIE, PENTRU TOŢI LOCUITORII ROMÂNIEI Putem găsi în cetăţenii Ro­mâniei Mari, aceleaş înalte sim­­ţământe cum au găsit societă­ţile de aviaţie din alte ţări? Nu ne îndoim, că da. Nu ne îndoim, că în ziua A­­viaţiei fiecare cetăţean, fie el : şcolar, student, negustor, func­ţionar, agricultor, meseriaş, li­ber profesionist va da din mult­­puţinul ce are, ceva şi pentru a­­vioanele ce Ie vor apăra viaţa şi avutul. De britci, industrii, societăţi de orice natură — nu m­­ai vorbim. Suntem siguri că vor da cel puţin câştigul pe 15 zile, pentru a-şi apăra interesele şi averile. Fără banul bogatului şi al să­racului, dat din toată inima şi cu toată convingerea că este dat pentru binele patriei şi al său — nu putem avea o aeronauti­că puternică. Daţi prin urmare obolul pentru aviaţie, şi veţi bi­nemerita de la Patrie. ------X - X -M. R. Monumentul aviatorilor căzuţi în război (Macheta d-lui Spiridon Popescu) siaia e usi e ian nane la coiMia tiszarmäPal mm Londra, 28 (Rador). — „New-York Herald Tribune“ anunţa că d. Dawes, minis­trul Statelor Unite la Londra a primit instrucţiuni formale de la guvernul său, instrucţi­uni pe care le-a transmis d-lui Macdonald, anume că Statele Unite sunt gata să participe la conferinţa de­zarmării navale fie separat fie intrând în cadrul organi­zaţiei existente a Societăţii Naţiunilor. Asupra acestui punct urmează să hotărască d. Macdonald. XOX UN RĂSPUNS PRESEI ITALIENE Ce scrie „1! Resto del Gar­ino”. — O intrigă şi o ameninţare — Ziarul ,,11 Resto del Car­i­­no'‘ din Bologna, întrun arti­col de fond apărut în numă­rul său cu data de 21 Iunie c., sub titlul „Intrigile Micii înţelegeri", spune, că „atacu­rile extrem de violente ale presei române împotriva Un­gariei" ar fi opera d-lui Be­neş şi „este straniu, dacă nu dureros, ca cei de la Bucu­reşti să se lase astfel influen­ţaţi de ambiţiile de egemenie ale Cehoslovaciei, bazate pe politica cuţitului"... „Il Resto d­el Carlino“ ne atrage apoi atenţia că, fără dorinţa de a dramatiza situa­ţia, dar numai din „sentimen­te sincere de amiciţie“, faţă de noi, ar fi bine să renunţăm la „sistemul ameninţărilor“ faţă de Ungaria, de­oarece, dacă am risca un conflict, nu trebue să uităm că „există o alianţă în favoarea maghia­rilor, care nu este nici de ca­libru mic nici nu-i bazată pe vorbe zadarnice“; că „Europa n’ar sta pasivă, Italia n’ar fi indiferentă şi Ungaria n’ar fi lăsată, izolată, pradă lacomi­lor săi vecini“ !... Cu alte cuvinte, suntem a­­vertizaţi că alianţa italo-un­­gară ar fi atât de favorabilă maghiarilor, încât Italia s’ar simţi obligata, în caz de con­flict, să ia poziţie ostilă Ro­mâniei şi aliaţilor săi din Mi­ca înţelegere. Uită ziaru! din Bologna, ca aceiaş Italie fascistă are şi un „pact de colaborare cordială“ cu Cehoslovacia şi alte tratate de amiciţie cu România şi Iu­goslavia. Să ne ocupăm de pactul de colaborare cordială italo-ce­­hoslovac, care a fost semnat, la Roma, în ziua de 5 iulie 1924, de către d-nii Mussolini şi dr. Beneş. Ce se spune în preambulul acestui pact ? Cităm după text : „Guvernul M. S. Regelui I­­taliei şi guvernul Republicii cehoslovace, dorind să salv­gardeze pacea şi de a colabo­ra, în comun, la stabilitatea şi refacerea economică a Euro­pei şi ferm h­otărîtă să asigure respectul ordinei juridice in­ternaţionale stabilită de tra­tatele de pace“ etc. Aşa­dar, Italia, — prin d. Mussolini — şi Cehoslovacia, — prin d. Beneş­ — au înche­iat această alianţă spre a apa­ra interesele lor comune, fiind „FERM HOTARITE SA ASI­GURE RESPECTUL ORDI­NEI JURIDICE INTERNA­TIONALE STABILITA DE TRATATELE DE PACE". Clar si categoric. Oare şeful­ guvernului Italian, d. Mussolini, ar fi semnat acest „pact de colaborare cordială“ dacă Cehoslovacia ar practica „politica cuţitului“. — după cum scrie ziarul ,,11 Resto del Carlino“. — în complicitate cu România şi Iugoslavia, iată de Ungaria? Când d. Mussolini şi-a luat angajamentul solemn să­­ asi­­gure respectul ordnei juridice internaţionale stabilită de tra­tatele de pace. — aceasta în­seamnă că e! nu va permite Un­gariei să nesocotească actuala ordine jurid­că din Europa cen­trală, bazată pe stipulaţiunile tratatului dela Trianon. Logica elementară nu permite altă interpretare. Putem noi să admitem, că d. Mussolini şi-ar fi luat angaja­­mente contrarii prin tratatul italo-maghiar, împotriva Ceho­slovaciei şi a aliaţilor săi. _ — încurajând şi aprobând politica revizionistă şi iredentistă a gu­vernului d-lui Bethlen şi deci, călcând in picioare principiul intangibilităţii tratatelor de pace? Dacă presa italiană — sau o parte din această presă — atri­­bue d-lu' Mussolini practica celor două politici, în violentă opoziţie una faţă de alta, — vv­ refuzăm să facem această furie şefului guvernului n­at­al. Am arătat, apoi, cum ziarul „Il Resto del Carlino“, tratea­ză Mica înţelegere şi cum în­cearcă — foarte nedibaci ce e dreptul — o intrigă, între Bucureşti şi Fraga, cu scopul mărturisit de a dezarticula şi sfărâma acest sistem de alian­ţă, — propunându-ni-se o altă „combinazioni“. Fireşte că nici această in­trigă, pe cât de naiv ţesută şi pe atât de grosolan servită şi nici această ameninţare ver­bală, la adresa unei puteri, amice şi aliata Italiei, nu vor putea contribui la zdruncina­rea Micii înţelegeri, care, de la origina sa şi până azi, a dovedit că este un organism­­plin de vigoare şi un instru­ment puternic pus în serviciul păcii europene. Politica Micii înţele­geri nu este nici echivo­că, nici aventuroasă. Ca­racteristica ei este clari­tatea şi realitatea,­­ aşa cum a fixat-o Take Iones­­cu, în acord cu d. Beneş. Politică echivocă şi a­­venturoasă este aceea, care pe deo parte, încura­jează pe învinşii de eri şi pe vrăjmaşii de mâine, ca să sfarme tratatele de pace şi să restabilească, in Europa centrală, ege­­monia maghiară împotri­va românilor, cehoslova­cilor şi iugoslavilor ; iar, pe de altă parte, apără intangibilitatea tratate­lor. — vezi cazul Mac­donald ---- când sunt anu­mite interese egoiste în joc. O asemenea politică de duplicitate este pri­mejdioasă şi împotriva ei avem dreptul să ne ri­dicăm. Şi deoarece Il Resto del Carlino, rău inspirat şi desconsiderând ade­văratele sentimente şi in­terese ale marelui popor italian, adresează presei române apelul de a înce­ta campania împotriva Ungariei* — ca şi când România ar fi luat poziţie ostilă tratatelor şi ar a­­meninţa pacea europea­nă — adresăm şi noi pre­sei italiene apelul amical, să înceteze cu pledoariile revoltătoare în favoarea Ungariei iredentiste, legi­timiste şi revanşarde, de­oarece nu alături de ma­ghiarii contelui Bethlen au câştigat italienii vic­toria, în 1918, şi nu prin ajutorul celor 6 milioane de maghiari din statul re­gentului Horty, va putea Italia să exercite influen­ţa ce o urmăreşte în Eu­ropa centrală, unde Mica înţelegere reprezintă o forţă egală cu a oricărei Mari Puteri. R. SEIŞANU Furt de documente la Bruxelles Bruxelles, 28 (telegr. part.). La ministerul apărării naţio­nale, s-a descoperit furtul a două documente importante. Un document a fost copiat in mai multe exemplare şi remis unui spion in Germania. S-au făcut numeroase des­cinderi la ofiţeri şi subofiţeri. Un ofiţer, care şi-a însuşit do­cumente privitoare la aviaţia militară, a fost arestat. XOX MIHica­dio va mai fi protejată in Germania Berlin, 23 (Rador). — Reichstagul a refuzat să prelungească legea pen­tru protecţia republicii. Berlin, 28 (tolegr. part.). — Legea pentru apărarea statului, care expiră la 22 Iulie, n‘a mai fost prelungită, deoarece Reichstagul n‘a dat cele două treimi necesare pre­lungirii. Ministrul de In­terne Severing a declarat că statul nu este lipsit de apărare, deoarece art. 48 din constituţie îl pu­ne la dispoziţie destule a­­semenea mijloace. Berlin, 28 (Rador). — După votarea budgetului Reichului, Reichstagul a luat vacanţă, pe timp nedeterminat, ur­mând să fie convocat în se­siune extraordinară, în cazul când se va decide ţinerea li­nei noui conferinţe pentru tranşarea problemei repara­­ţiunilor. Trustul chibriturilor Un nou acord de expedient Intre reprezentanţii trustului suedez de chibrituri s­i directo­rii regiei monopolurilor Statu­lui — cu participarea d-lui Const. N. Teianu, ca reprezen­­tant al ministerului de finanţe, — s’a ţinut Vineri d. a., la direc­ţia generală a regiei, o impor­tantă conferinţă, în legătură cu darea în primirea trustului con­­cesionar a instalaţiunilor, ma­terialului fabricatelor, etc., şi intrarea acestuia în atributele specificate prin contractul de concesiune încheiat cu Statul. Reprezentanţii firmei conce­sionare aducând la cunoştinţa celor prezenţi, că pentru mo­ment nu dispune de mijloace proprii pentru distribuirea pro­duselor fabricii de chibrituri, a propus Încheierea unui acord, in baza căruia regia să conti­nue desfacerea chibriturilor prin depozitele şi organele sale. Această Învoială intră in vi­goare la 1 Iulie a. c. şi ea va dura până la data când firma concesionară va dispune de a­­paratul necesar de distribuţie Internă. In acest timp, regia va Întoc­mi situaţii separate, in care să fie trecute toate cheltuelile re­clamate de plata personalului, de chiria și Întreținerea depozi­telor, de costul materialelor, etc. «t^zOTK.^isam*HBaMaeB|WEBf«iEîa^aBni Schimbul de note dintre România şi Ungaria — Comentariile presei franceze — Paris, 29. (Rador). — Ziarele publică textul notelor schimbate între România şi Ungaria. ,,L‘Homme Libre“, sub semnă­tura d-lui Dauriac, referindu-se la conţinutul notei ungare, scrie că aceste declaraţii trebuie să fie salutate cu multă satisfacţie, ele demonstrând cum trebuie exa­minate cuvintele oamenilor de Stat, spre a vedea dacă ele se re­feră la scopuri politice interne sau tind să exercite o influenţă asupra străinătăţii. Este sigur, continuă ziarul ci­tat, că preşedintele Consiliului, contele Bethlen, — aşa­ cum de altfel a remarcat-o, — se serveş­te de revizionism ca o metodă de guvernare pentru ca să câşti­ge poporul la sistemul său de gu­­vernământ; el lui dă înapoi in faţa nici unui fapt. Discursul său de la 26 Mai, era destinat să întărească autoritatea sa inter­nă. Guvernele Micei înţelegeri a avut înţelepciunea să înfrâneze intenţiile lor. Pentru acest lucru trebuie să le felicităm. Ele ştiu de altfel că într-o zi sau alta, Ungaria va trebui să facă parte, ca şi Austria de altfel, din vasta confederaţie a Dunării, care sin­gură va putea să facă să dom­nească pacea în Europa centrală. On Mid de 9 ani salvează pe Mie seu ne l» Nevers (Franţa). — La Pazy ! tânărul Paul Guillermain în- ; vata să înnoate în canalul (. Nivernais , a scăpat aparatul­­ şi a dispărut în apă. Atunci,­­ fratele său, numai de 9 ani, ie repezit, a făcut sforţări­­ supraomeneşti ,şi l-a scos la i­mab MINOMWE MODERNE Cabina și postul de telefonie fără fir de pe un avion Farman­ Goliath Interiorul unui avion Farman Goliath NOTE Un exemplu Zilele trecute, — într'un arti­col care a fost citit de perso­nalul navigant din­ aviaţie, ca şi de marele public, cu un ex­plicabil­­interes, — am atras a­­tenţiunea asupra desăvârşitei lipse de solicitudine a oficiali­tăţii faţă de sburătorii noştri. Chestiunea merită să fie reluată. Întrucât simpla enunţare a lu­crului nu poate satisface, în mod real, pe cei nedreptăţiţi. E nevoie de ceva mai mult, şi a­­nume de remedierea răului. Rezervându-ne să vorbim cât de curând despre consecinţele cu totul nenorocite ale lipsei,— chiar după atâţia ani de existen­ţă,­­ a unei legi de organizare a aviaţiei, să vedem, azi, în ce sens nelogic şi nedrept, s-a ho­­tărît în chestiunea orelor de zbor. înainte de război un pilot a­­viator avea o primă de 10 lei pe n, iar elevul pilot avea 5 lei pe zi. Astăzi, um pitoit are 80 lei pe zi. Ii „are“, este un fel de a spune, findcă în realitate acea­stă primă nu se dă decât pilo­tului care are un anumit număr de ore de zbor. Cea mai elementară judecată arată că, spre a zbura, trebuesc întrunite două condiţiuni: întâi, ca pilotul să fie lăsat nu prin birouri, ci la aerodrom, la des­tinaţia sa firească, şi al doilea să aibă la dispoziţie aparate.... Altfel, cum şi cu ce să zboare? Piloţii, de nicăiri, n'au ajuns încă să zboare pe scaunele din birouri! Totuşi, nedându-li-se nici po­sibilitatea de timp şi nici avio­nul, — ori cât de stăruitor le cer ei pe amândouă, — piloţilor li s'a tăiat prima de zbor, şi sunt lăsaţi să se antreneze... prin di­verse cancelarii şi servicii. Se precupeţeşte o măruntă sumă de 80 lei pe zi, pentru pi­loţi, şi nu li se dau avioane să zboare, uitându-se considerentul foarte serios că un pilot are în mână nu numai viaţa sa şi a celor aflaţi la bord, dar şi viaţa a­paratului, care din lipsă de an­trenament­, poate fi distrus, cos­tând pe stat, între 1 milion şi 3 milioane lei... Asta se numeşte, la noi, „con­cepţie“­ aviatică/ „preparaţiune şi in­fl­uire serioasă „a persona­lului navigant" şi „reală solici­tudine“ pentru zburătorii ro­mâni... — M. Negru. Cerem iertare dacă astăzi, în­­tr’o zi de sărbătoare a aviaţiei, suntem înclinaţi să vorbim şi despre lucruri cari nu pot face prea multă plăcere. Suntem însă nevoiţi s'o fa­cem. Eri dimineaţa, avilonul Far­­man care face cursa de pasa­­deri Bucureşti-Cluj-Oradea, a suferit un accident foarte ca­racteristic. In momentul când aparatul zbura pe deasupra liniei Carpa­­ţilor, adică deasupra Predealu­lui, i-a sărit elicea. — şi toată lumea ştie ce rol are elicea la un avion aflat în zbor... In virtutea altitudinii pe care avionul o avea, aproape 2000 m³ şi următor unui principiu arhicunoscut în aviaţie, apara­tul şi-a urmat zborul, fără elice, ţinând o linie descendentă. Cu Îndemânare şi cu sânge rece, pitiotul, — locotenentul Qh­­­aann, — s-a îndreptat spre Bra­şov unde a aterisat normal, e­­fectuând un lucru pentru care i se cuvin toate elenîile. CARE E ADEVARATA IMPOR­TANTA A ACCIDENTULUI Accidentul relatat mai sus,— care e mai curând un „incident" — n'are deloc caracterul sensa­tional pe care ar fi dispus sâ i-l atribue marele public, nefami­liar cu rosturile aviaţiei. Au mai fost şi vor mai fi, la noi ca şi tn alte ţări, avioane cari, un zbor, fi chiar deasupra munţilor, tşi vor pierde elicea, — care va sări, — sau se vor pomeni cu ea „calată“ adică în­ţepenită. Faptul însă, fără să fie sem­a­ţional, nu e de loc neînsemnat, şi cu atât mai puţin de neluat in seamă. In cazul Farmanului de pasa­geri care, pe deasupra Carpati­­lor, şi-a pierdut elicea, ori pe la ora 8,20 dimineaţa s’a numit... o comisiune. Aşa se face totdeauna. In aviaţie ca şi in toate dome­­niile, când se constata o scare de lucruri nemulţumit­o­are sau direct alarmantă, se numeşte ,,o comisiune". * CE.AR TREBUI SA CONSTATE COMISIUNEA Comisiunea specială, ori din cine ar fi compusă, va trebui ca, cel puţin de data acesta* să consemneze, afară de de­taliile obligatorii, un adevăr constatat de mult. Anume, va trebui să recu­­nosacă deschis că materialul nostru de zbor, atâta cât îl avem, este un material care lasă foarte mult de dorit, din toate punctele de vedere. Destul de vechiu, ca să nu-i zicem străvechiu, el a fost de atâtea ori reparat încât e a­ proape imposibil să mai su­porte o nouă cârpitură sau în editură... Comisia, departe de a se opri numai asupra umilei persoane a mecanicului avigi­nului, — care ar putea răs­punde că „din nimic nu­­ poate scoate ceva“ va tre­bui să consemneze o stare de lucruri generală, privind la conducerea şi gospodăria i­viației nosatre civile, neui­­tând să adaoge că, încrederea­ publicului, de la noi şi de- aiurea, nu poate fi câştigat® cu aparate perimate can­dar alte părţi stau prin muzee, ţti cu atât mai puţin cu o con­­ducere din care ar lipsi­­ iniţiativa şi interesul real. Pentru remedierea unei ri­turi foarte importante a ace­s­tei stări de lucruri, solicitu­dinea publicului român este, bine'nţeles, hotărîtoare, şi Ziua aviaţiei este o foarte ni­merită ocaziune în care ea trebue să s© manifesteze. —— M. Negru­­ înmormântarea lui Courteline Paris, 28 (Radar). — Azi dimineaţă a fost înmormânta­rea cunoscutului scriitor Courteline. La trista ceremo­nie, a asistat foarte mult pu­blic. D. Marraud, în numelei guvernului, şi Pierre Benoit, în numele scriitorilor, au ţi­nut discursuri funebre, la ci­mitirul Pere Lachaise, unde­ defunctul a fost înhumat, g­ en­alierii ini­it le aviaţie — Avionul de pasageri pentru Cluj-Oradea îşi pierde elicea, zburând peste Carpaţi

Next