Universul, octombrie 1929 (Anul 47, nr. 226-252)

1929-10-01 / nr. 226

PAN* AICI La congresul asociaţiilor pentru Societatea Naţiunilor, — congres ce se ţine la Zürich, — reprezentantul României a îmbrăţişat într’o formulă lapidară situaţia şi soluţia necesară : „Nu se mai pot face concesiuni minorităţilor“. Dacă s’a întrebuinţat această formulă la un congres, la care reprezentanţi ai minorităţilor din toate ţările caută să facă larmă şi atmosferă cu tot felul de jelanii, — unele mai nejustificate şi mai făţarnice ca altele, — e cu atât mai necesar, ca şi în ţară să înceteze licitaţia şi demagogia pe tema minoritară. Nu-i mult, de când însuşi primul ministru a spus în Parlament, că la noi în ţară, minorităţile au cu mult mai multe drepturi ca aiurea. Şi totuş, după această recunoaştere, s’a numit o comisiune, ca să rânduiască drepturile minorităţilor. De îndatoriri nu îngădue minoritarii şi sprijinitorii lor să se vorbească. dar nu mult după instituirea comisiunii, — prezidată de un cunoscut parlamentar cu trecere, care a dobândit sute de milioane lei pentru plata ungurilor, cari n’au voit să fia funcţionari ai startului româm, — guvernul a trimis un parlamentar, care să studieze situaţia minorităţilor din alte ţări. Notăm până aici, trei momente: 1) declaraţia d-lui prim-mimistru, 2) atitudinea preşedintelui comisiunii pentru aşezarea drepturilor minoritare (prin el se dau pensii ungurilor cari n’au voit să recunoască autoritatea statului român, iar pensionarii români mor de foame) şi 3) parlamentarul trimis în studiu a spus odată, că e partizan al autonomiei naţionale a minoritarilor. Dacă cele din urmă două situaţii sunt din acelaş cadru, declaraţia d-lui Maniu a fost în totală contradicţie. Şi totuş, din îndemnul, dacă nu chiar din iniţiativa d-sale, a fost numită o comisie pentru minorităţi şi a fost trimis să studieze cel care a fost trimis, cum stau aiurea minoritarii. Declaraţia dela Zurich s-a făcut însă nu fără asentimentul guvernului, în orice caz nu fără a fi avut aprobarea primului ministru. Dualitatea atitudinilor e evidentă. Pe de o parte, nu se mai pot face concesiuni, iar pe de alta , licitaţii cu comisie de studii şi făgădueli peste făgădueli ca minoritarii să devină supra cetăţeni. Situaţia aceasta trebue să înceteze. Chestiunea minoritară, cu cât e agitată mai mult pentru trafic electoral, cu atât devine mai iritantă pentru autoritatea de stat. La noi, s’au pus în practică dispoziţiile constituţionale şi mai departe nu se poate merge, decât în dauna drepturilor şi datoriilor majorităţii cetăţenilor de baştină. Dintr’un fel de laşitate, nu s’a răspuns cum se cuvenea campaniilor minoritarilor împotriva ţării şi dintr'o profundă meschinărie politică, s’a agitat continuu această chestiune, care e rezolvită astfel încât a trebuit să se spună tare: nu se mai pot face concesiuni minorităţilor. UN STRIGĂT DE ALARMĂ Cum stăm cu apărarea naţională Zilele acestea a apărut, la Sibiu o carte sub titlul: „îndrumări nouă în organizarea armatei, de C. G.‘‘. Autorul acestei cărţi e unul din vrednicii noştri ostaşi de carieră, al cărui strigăt de alarmă, trebue să fie auzit de toţi, care înţeleg să dea însemnătatea ce se cuvine problemelor strâns legate de apărarea noastră naţională. Autorul cărţii citate a luat parte la campania din Bulgaria, în anul 1913, ca şef de stat major al unei divizii de rezervă, care abia fusese organizată, echipată şi înarmată, la decretarea mobilizării şi după semnarea tratatului de la Bucureşti, a scris, îndurerat: „Aceea ce am văzut, la această divizie de rezervă, m’a îngrozit ! Lipsurile de tot felul şi lu toate direcţiile, ale acestei divizii de rezervă, erau dureroase, umilitoare şi degradatoare, pentru cuvântul de ostaş şi de român...” După războiul pentru întregirea neamului, acelaş ostaş a constatat că armata noastră, surprinsă de evenimente, a intrat, în campania din 1916, nepregătită, cu multe lipsuri şi dezorientată. Abia în campania anului următor, ea a fost pregătită şi utilată după cerinţele războiului modern.. • Astăzi, care este situaţia? Mussolini a vorbit răspicat acum un an în Parlament: „Anul 1935 va aduce o însemnată schimbare în situaţia politică a Europei... Presupunem că în 1935 se va creia o astfel de situaţie, care va face necesară preschimbarea Europei de azi. Toate tratatele de pace au defectele lor... Nu vrem sa tulburam echilibrul european, DAR TREBUE SA FIM GATA. Niciunul dintre dvs., nu se va mira; nici nu va trebui să se mire nimeni, dacă cer o altă sforţare naţiunii, a cărei convalescenţă s’a sfârşit, ca să punem la punct toate forţele navale, de uscat şi din aer“. Şi Mussolini nu este omul, care vorbeşte pentru ca să vorbească. El a trecut, imediat, de la vorbe, la fapte, la realizări. El e un spirit dinamic şi constructiv. Şeful guvernului Italian a reorganizat şi sporit forţele navale, de uscat şi aeriene. Poporul italian poate să se mândrească de armata nouă ce o posedă şi care îi dă, nu numai siguranţa zilei de mâine, dar şi posibilitatea să-şi realizeze proectele strâns ,legate de politica exterioară a statului. Cum stămnoi ? Am tras, oare, toate învăţămintele din campania din 1913 şi mai cu seamă din campania din 1916 în ce priveşte organizarea din vreme a forţelor noastre armate, de uscat, de apă şi din aer ? Ce ne spune autorul cărţii: „îndrumări nouă în organizarea armatei“ şi care este în măsură să ştie ce spune şi posedă, în gradul cel mai înalt, simţul răspunderii ? ^„Un lucru însă, este sigur, că armata noastră nu mai poate merge, în starea în care se găseşte, fiindcă este rămasă înapoia nouilor progrese în toate direcţiile. Desigur, că se pot face îndreptări, iei colo, folositoare, dar va lipsi ansamblul lucrărilor care dă adevărata tărie’'. „Iată-ne acuma încunjuraţi de duşmani cari ne promit, iniura mare, „revizuirea tratatelor“ fiindcă: „Un trattal- '“Paris, 1 28, non e una tamba“. Aliaţii noştri, cei din apropierea noastră, abia vor putea să-şi apere existenţa lor, iar cei depărtaţi, la mii de kilometri, ne vor putea compătimi şi... sfătui ! „Prin noi, înşine“, va trebui să rezolvăm problema cea mare, a existenţei noastre naţionale. Nu ne este teamă de luptă, căci lupta este viaţă, şi suntem dornici de luptă pe dreptate şi pentru apărarea drepturilor noastre sfinte, dar ne trebuie pregătire, pregătire atâta de mare, încât să putem trece, cu bine, potopul cel mare al anului 1935, precum şi următorii: A fi, han a nu fi! Aşa se pune azi chestiunea, poporului nostru, ţării noastre ! Existenţa ţării noastre, aşa cum s’a alcătuit în unna răsboiului de întregire, este strâns legată, face corp comun, cu armata ce va trebui să ia fiinţă, cu un minut mai curând. Orice amânare, orice slăbiciune, ne vor fi fatale ; iar furtuna, mai bine zis cataclismul, ce se anunţă, ne va arunca, sdrobiţi, la pământ, ca pe nişte cârpe, spre a ne plânge păcatele ca „netrebnicii“, pe minile ţării noastre, ce n’am ştiut să o apărăm ca „bărbaţii“. Iată strigătul de alarmă, pe către noi l-am dat de mult,in coloanele ziarului „Universul“, dar, care, astăzi, vine şi din partea acelora, care cunosc foarte de aproape toate nevoile şi lipsurile apărării noastre naţionale. Acest strigăt de alarmă nu poate răsuna în pustiu, dacă vrem să trăim în pace şi în siguranţă. Guvernul este dator să se ocupe, în primul rând, de nevoile apărării naţionale şi să facă toate sacrificiile pentru organizarea forţelor noastre armate, aşa cum impun interesele supreme ale statului. DEMENCEAU a împlinit 89 de ani (relegi, part.) — Clemenceau împlineşte azi 89 ani.. Cu acest prilej, mai mulţi prieteni au voit să organizeze o serbare, însă Clemenceau, aflând despre acasta, i-a oprit. Irî cele din urmă, bătrânul bărbat de stat a consimţit să primească în vila sa câţiva prieteni, însă cu condiţia să nu stea peste ora 9, căci vrea să lucreze la memoriile sale, cari trebue să apară în Octombrie. xtix R. SEIŞANU Fiscalitate anti-naţională Suferim de câtva timp de mania legiferantă. E boala tuturor reformatorilor amatori care cred că un text de lege, un paragraf sau un aliniat, pot schimba faţa pământului. Se răstoarnă vechile aşezări, se copiază principii străine şi de firea şi de împrejurările româneşti, dar viaţa îşi urmează, bineînţeles cursul, de cele mai multe ori, netulburată. Numai în arhive şi sub coperta decolorată a broşurilor administrative, textele reformatoare se acumulează, tot mai numeroase, pentru a justifica diurnele încasate de parlamentari în sesiuni prelungite şi extraordinare. Din nefericire, nu toate legiuirile acestea adorm inofensive, necitite şi ignorate, în arhivele administraţiilor noastre. Unele, prin caracterul lor de urgentă actualitate şi de peremptorie redactare, se aplică. Toate fanteziile legiferante, toate maniile inovatoare, toate glumele reformatoare, apar atunci în lumina lor adevărată. Confruntate cu realitatea, legile acestea— izvorîte din snobism doctrinar— își verifică adevărata lor valoare și adesea, simpla lor necesitate. Unele se dovedesc inutile, elele nefaste. La ce a dus legea reformei administrative ? La un impas budget nr care face, din fericire, imposibilă aplicarea ei... La ce a dus legea jandarmeriei ? La dezorganizarea pazei în sate şie drumuri, la domnia bandiţior de drumul mare. La ce a dus legea poliţiilor ? Im mişcările comuniste în toate oraşele ţă-acelaş lucru, în materie fiscală. S’a copiat cu nemiluita, s’au plagiat — ca o simplă lucrare universitară,—texte întregi şi sisteme fiscale, care nu corespund nici cu firea, nici cu menirea, nici, mai cu seamă, cu împrejurările noastre. Fiscalitatea a luat, în noile provincii, aspecte anti-naționale. Oricât de extraordinar s’ar părea, dar aşa este. Mai întâi, în principiu, fiscalitatea nu poate fi, decât egalitară. Ea trebue sa lovească, deo potrivă, pe toţi cetăţenii unei ţări. E greu de admis o fiscalitate care să favorizeze, cum se pare că lucrurile s’au petrecut în Iugoslavia, o regiune. E o nedreptate. Rezultatele de altfel sunt clare: dificultăţile din Croaţia dau singure răspunsul. Tot atât de puţin se poate concepe o fiscalitate pe naţionalităţi. Ar fi o politică de nedreptate, regretabilă şi reprobabilă. Ar fi, fără îndoială, o greşeală. Ceea ce nu se poate concepe însă, sub nici o formă, e de-a vedea o fiscalitate, menită să favorizeze o minoritate etnică în paguba elementului naţional majoritar. Şi totuşi lucrurile se petrec astfel. Luaţi de pildă art. 3 din „noua lege pentru sporirea taxelor pe brevetele de băuturi spirtoase“’. Toată fiscalitatea în joc de a se sprijini, pe randamentul afacerii, pe încasările cotidiane, pe ceea ce demonstrează public, elementele de viabilitate ale unui comerţ, se întemeiază pe valoarea locativă a localului. Veţi zice, e un principiu. Da. El poate fi discutat, dar aplicaţi-l la realităţile noastre obşteşti şi comerciale, la împrejurările româneşti din Ardeal, în special, şi vedeţi rezultatele. Un oraş vechiu cum e Braşovul de pildă, închide între zidurile sale o frumoasă şi loială luptă comercială între saşii înstăriţi şi beneficiari, până acum, ai tuturor privilegiilor şi românii, negustori modeşti dar îndărătnici care au început, de la unire încoace, să pătrundă şi ei, mai adânc, în inima oraşului. Ştiţi ce face fiscul ? Prin riguroasa aplicare a sus amintitului text, loveşte de trei şi patru ori mai cumplit comerţul modest şi românesc, decât pe cel înstărit şi săsesc. De ce ? Pentru simplul motiv că impozitul fiind socotit pe valoarea locativă, nu pe randamentul afacerii, saşii, stabiliţi de mult, beneficiază — mai toţi, de chirii derizorii, pe câtă vreme, negustorii români plătesc chirii enorme, pe care fiscul le socoteşte, bază de impunere. Vreţi example ? Marele restaurant „Coroana” — local de cl. I-a cu încasări zilnice de 100.000 lei —plăteşte 52.000 taxă de brevet, pe când „Coroana veche“ — local de cl. ILa cu încasări zilnice de maximum 5000, e impus 60.000. Restaurantul „Gabel“, cu încasări de 20.000 lei cotidian, plătește 8000 la brevet, pe când comerciantul Pernea Nicolae, cu o simplă gheretă, e supus unui bir de 15.000 lei. E timpul ca legiuitorii noştri să părăsească bibliotecile şi studiul fiscalităţilor străine, conducându-se puţin şi după nefericitele noastre realităţi româneşti. EUGEN TITEANU -------xTOx------- Serbările naţionale din Cehoslovacia Comoara regilor boemi depusă in catedrală A.A Comparaţi aparatul şi oamenii şi vedeţi cât e de ciudată avioneta cu care aviatorul francez Fauvel a bătut trei recorduri. Urcarea scontului în Anglia Londra, 28 (Rador). — Ridicarea taxei scontului la Banca Angliei a fost primită cu satisfacţie în cercurile bancare. „Times“ prevede că va fi necesară însă o nouă urcare. „Financial Times” ca şi „Financial News” subliniază de asemenea că această urcare de scont e insuficientă pentru a împedica plecarea capitalurilor străine din Aligha. In cercurile comerciale şi industriale se speră că măsura va fi provizorie, deoarece viaţa economică este serios ameninţată de acontul prea ridicat. SI AUSTRIA A RIDICAT SCONTUL Viena. 28 (Rador).— Banca Naţională a Austriei a ridicat taxi scontului dela 7 şi jumătate la 8 şi jumătate la sută. ■xPxSe ’nmulţesc jafurile la drumul mare — UNUL NOU IN JUD. COVURLUI — Galaţi, 28 Azi d. a., s’a făptuit un atac banditesc, pe şoseaua. Galaţi— Bărboşi, în apropierea comunii Tileşti. ■ Doi banidiţi mascaţi şi înarmaţi au eşit Înainte lui Costache Pelea, diin corn. Oancea, care era însoţit de un vier din serviciul d-lui Zaharia Ionescu, proprietar în Tileşti. Tâlharii au ordonat drumeţilor să se culce la pământ şi i-au jefuit, în urmă, de tot ce aveau la ei, ameninţându-i că, dacă vor face vreo mişcare, îi vor omori Hoţii au dispărut, după aceea, în porumbeste. A fost Înştiinţat postul de jandarmi din com. Tileşti, care a început cercetările. ------xrjx------- Alte fuziuni bancare in Germania Berlin. 28 (Rador). — Fuziunea dintre „Deutsche Bank’* şi „Diskonto Gesellschaft“ va fi urmată de alte importante Fuziuni bancare. Noua bancă fuzionată va aduce cu sine şi fuziunea altor bănci afiliate din provincie, între cari trebue să se menţioneze „Hamburger Nordideuttesche Bank”, „Koerner Schaffhauserische Bankverein“. ..Rheinische Kreditbank“, „Mannheimer Süddeutsche Discottste Geiseillschwaft‘‘. Desăvârşirea practică a fuziunei va dura insă aproape doi ani. ------xox------- 0 ap® neserioasă: moratoriul agricol După atâtea năzbâtii economice traduse în legi, — iată că se ventilează alta: moratoriul agricol. Adevărul e, că pentru moment chestiunea se reduce la o simplă sugestie, lansată și colportată stăruitor de un ziar amic guvernului. Mirare mare n’ar fi, însă, ca sugestia să prindă şi să devie lege. Am avut doar de curând exemplul moratoriului preventiv, pe care d. Gr. Iunian, ministru de Justiţie, l-a adoptat cu o candoare, care a dezarmat orice rezistenţă a logicei şi a bunului simţ. Ideea unui moratoriu agricol e atât de uşurătoare şi atât de intempestivă în ceasul acesta, încât nici nu merita să fie combătută. Ea face parte din acel sistem perimat de măsuri excepţionale care au asfixiat viaţa economică a ţării în prima perioadă de după război.- ne reîntoarce de unde am plecat, ar fi să săvârşim acte de iresponsabili. Dar, in afară de aceasta, se cuvine să ne întrebăm: azi, când piaţa se usucă din lipsă de tranşanţii şi când toată lumea se plânge atroce de tipia şi scumpela creditului in ţară şi în străinătate, e admisibil să venim cu măsuri care vor zdruncina şi mai mult temeliile creditului, reducându-i operaţiile, in loc să venim cu măsuri chemate să desvolte şi să înlesnească cât mai mult acest credit?... Dar ce răsfrângere va avea o astfel de măsură în străinătate, — unde piaţa a început şi acolo să se resimtă de criza creditului, — când se va afla că în România agricolă s'a introdus sau chiar numai s'a agitat moratoriul agricol? Căci dacă mai contăm ceva în economia mondială şi dacă aspirăm să ne recâştigăm cu timpul situaţia de altă dată în rândul ţărilor înfloritoare, elementul de greutate in această ierarhie a economiei mondiale ne este asigurat aproape numai prin agricultură. Ar fi frrea deochiată uşurătatea guvernului care ar consimţi să compromită şi această aproape unică pârghie de susţinere economică a ţării. Dar urmările in ce priveşte siguranţa stabilizării?— Preocuparea tuturor, în stadiul de azi al crizei noastre economice, este să încurajam desvotarea creditului, să-i lărgim bazele şi să-i ieftenim cursul, iar nu să venim cu măsuri vexatorii şi şicanatoare, în genul moratoriui agricol, prin care se vatămă nu numai interesele generale ale economiei naționala, dar înseşi interesele clasei, in folosul careea se preconizează. Har. L ! m Se aplică sau nu se aplică legea prohibirii alcoolului in America ? O interesantă polemică, in care e amestecat şi preşedintele Statelor Unite Zilele trecute, în una din şedinţele Senatului, senatorul de Nebraska, d. Hemel, a făcut o comunicare senzaţională. Anume, în plina şedinţă publică, a afirmat că legea care interzice consumarea alcoolului în America şi pentru aplicarea căreia se întreţine o întreagă, armată de uscat şi o mare flotă, este nesocotită în Washington. Comunicarea senatorului numit a produs o de surprindere, mai ales în cercurile guvernamentale, unde se ştie că s’au luat cele mai severe şi mai întinse măsuri contra alcoolului şi a celor cari ar căuta să înlesnească intrarea şi consumarea lui în cuprinsul Statelor Unite. Cel mai impresionat din tofi a fost d. Hoover, preşedintele Republicii. D. Hoover a publicat o declaraţiune prin care îl somează pe d. Hervel să facă dovada afirmafiimilor sale, citând cazuri concrete şi arată că îl desfide că va putea face o asemenea dovadă. In acelaş timp, preşedintele Republicii îi cere d-lui Hervel sa arate ce motive l-au îndemnat să facă asemenea grave declarațiuni, anunțând că a ordonat o severă anchetă. Precum se vede, chestiunea consumării alcoolului, constituie, în Statele Unite, o problemă de primă importanţă. Presa, de altfel, ca şi partidele politice, fac din această chestiune o preocupare de căpetenie, unele personalități nesfiindu-se să se declare categoric contra legii prohibiției. x • Evreiul sfanții iran» Paris, 28 (Rador). — Comisiunea financiară a Camerei a aprobat bugetul armatei pe anul viitor, fixat la 5,6 miliarde franci -------x r~î x------- Continuare în pag. 2 la Profesorul P. Aronaux, pe timpuri la muzeul de istorie naturală, din Paris, a fost invitat, și anul lStti, să ia parte la expediţia pe care o făcea vaporul Abraham Lincoln, dim marina naţională a Statelor Unite, pentru ca să lămurească evenimentul ciudat care agita in acel om pe toţi negustorii, căpitanii de «vapoare, ofiţerii de marină, populaţia şi guvernele din toate ».ţaţele din America si Europa^ Evenimentul cara preocupa lumea era. .ceva «norm“ un proiact lung in formă de fus, câtevra^ita fotsforescent, mult mai ■ 2^10 ' majre si mai iute ca o balenă. Acest obiect entorim nu era altceva decât vasuit „Nautilus“, comandat de celebrul căptan „Nemo“, fugit de pe uscat diin cauza răutătei și ticăloşiei oamenilor, spre a nu mai reveni niciodată in mijlocul lor. Nautilus, construit de fantezia bogată a lui Jules Verne (1888— 1905) nu era alteva decât un submarin mult mai perfect şi mai înzestrat decât submarinele actuale. În această expediţie a vaporului Abraham Lincoln, profesorul Arounax, împreună cu laborantul eftu Sfat, cade in mâinile căpitanului. Nemo cărei, însă, ca pan civilizat, îl tratează ca pe un bun prieten, punândiu-i la dispoziţie biblioteca sa, din peste 12 mii de volume, care se găsea pe Nautilus şi care spre surprinderea captivului cuprindea toate lucrările şi cercetările publicate pămă atunci de el. Mesele copioase care î se serveau pe Nautilus se compuneau din supe delicioase de broască ţestoasă, din cotlete suculente de broaşte de mare, din tocane neîntrecute preparate din ficat de delfin, din creme şi prăjituri făcute din laptele cetaceilor şi cu zahărul extras din fiinişti de mare, precum şi alte bunătăţi pentru care profesorul Aronnax nu avea cuvinte suficiente — în situaţia în care era — să le laude. Ceea ce îl pasiona mai mult însă pe profesorul Aronnax erau cercetările pe care le făceau în adâncimile mărilor şi oceanelor unde găsea atâtea lucruri interesante, ba chiar captivante, încât ar fi stat toată viaţa în tovărăşia căpitanului Nemo. Matuuaţiile pe care le-a văzut acest distins profesor în călătoriile făcute pe vasul Nautilus sunt descrise în lucrarea lui Jules Verne intitulată „Douăzeci de mii de babe sub mare“. Toate aceşti minunăţii erau produsul imaginaţiei autorului într'o epocă când era foarte greu, din cauza mijloacelor insuficiente de care dispunea ştiinţa, ca să se verifice ceva adevărat şi ce era fantezie. Astăzi însă multe din aceste fantezii, care mă impresionau profund când le citeam în timpul copilăriei mele3, încep să apară ca fapte precise. Submarinele, groaza aoaretor din timpul război cui, se constresc ostăr măr mare de aproape cele mari. Omul se mişca de pământului, în sus, până acum câţivastanţă foarte mică. i se atinge cu aeroplar jabilele înălţimi de etri, iar cu submar.r să meargă la adânal de mari. In mări ? Pe măsură f abilitatea dt I H răiKWinele devenea din zi în zi mai perfectă trebuia să se găsească şi mijloacele de a se studia cu mai multă pretciziune spaţiile ocupate de apa mărilor şi a oceanelor până la fundul lor. Prin metoda de care am vorbit, a cuartalul oscilant şi a piezoelectricităţii, D. Langevin a putut să realizeze o adevărată minune. Prin dispozitivul d-sale se poate studia fără prea mare greutate, adâncul măriilor şi al oceanelor precum şi să se repereze orice obiect plutitor sau fix care s’ar găsi în mări şi oceane. Iată în trăsături generale in ce constă această metodă Se iiae un cristal de cuarţ spre a se obţine o lamă subţire capabilă să producă prin comprimare un curent de un sens iar prin micşorarea presiunii un curent de sens contrar, aşa că prin repetarea cât mai repede a acestor operaţiuni să se poată obţine un curent alternativ. Dacă această lamă de cuarţ se aşează în apă aşa fel ca o faţă să fie izbită de undele elastice care 86 produc Ifl apă, atunei se vor produce curenţi alternativi a căror perioadă va corespunde perioadei undelor elastice (Fig. 1).Dacă sa fae finul conducător care leagă cele două fete ale cristeiului și se pune la cele două capete o bobină sau seif, adică un fir conducător învârtit în spirală, atunci se formeasă împreună cu lama de cuarț, care am spus că joacă rolul de condensator, un circuit oscilant. Dar asupra acestoi chestiuni voiu insistai când voiu ajunge la folosirea cuartului oscilant în radiofonie. Deocamdată pot să spun că acest dispozitiv imaginat de d. Laingevin funcţionează ireproşabil. Pe mai însă ne interesează acum folosirea cuartului oscilant ca producător de unde elastice. Undele elastice, adică undele produse prin dilatarea şi contractarea cristalului, când este încărcat alternativ cu elactricitate pozitivă şi nagativa, pot avea diferite frecvenţe şi diferite amplitudini. Pentru ca să se obţină o undă elastică cu amplitudnea 0,09005 centimetri, Mite« &££»& in maximă de poziţia de echilibru a punctelor care vibrează, s’a calculat că trebue o putere de un watt pe un centimetru pătrat din lama de cuarţ, alternând . Cu amil oscilant A. B. iubit de unde elastice produce un curent electric, pozitiv şi negativ — de 40.000 de ori pe secundă, adică să aibă prft creata di 40.000 de perioade. Pentru ca să avem un efect mai mare se aplică rezonanţa elastică. Această rezonanţă se obţine folosind proprietatea pe care o are fiecare corp ca atunci când este izbit să capete o vibraţie proprie care depinde de dimensiunile corpului, în special de lungimea lui. Acesta vibraţiuni proprii ale corpului se produc ca şi la un diapazon cu deosebirea că ale corpului nu sunt auzibile. Aşadar putem obţine două vibraţiuni la aceeaşi lamă de cuarţ; o vibraţiune produsă prin încărcarea şi descărcarea electrică şi alta prin ciocnire. Dacă vom face aşa fel încât vibraţiunile să aibă aceeaşi perioadă se produce o rezonanţă care poate deveni atât de puternică încât să facă să plesnească, cristalul. Domnul Langevin a întrebuinţat o lamă de cuarţ cu dimensiunile de 10 cm. X 10 cm. X 16 mm. şi cu care producea unde ultrasonore care erau atât de puternice încât puteau să o- Cronica ştiinţifică IN ADÂNCUL MĂRILOR ŞI OCEANELOR Repararea submarinelor de prof. dr. CHR. MUSCELEANU