Universul, octombrie 1929 (Anul 47, nr. 226-252)

1929-10-01 / nr. 226

ff DirE­­OITIENIT DE PUIEţi-SUTISI ca meri, peri, mirobolan, cireşi, mahaiele, salcâmi, măceşi (rosa canina) etc. POMI­ FRUCTIFERI Toate speciile de pomi fructiferi, din cele mai alese varietăţi LUCERNA garantată fără cuscută, analizată de Onor Staţiunea agronomica din Bucureşti, facultate germinativa şi puritate ireproşabilă. VITE ALTOITE cele mai renumite varietăţi indigene şi străine pentru vinuri albe, negre timâioase şi struguri de masă. TRANDAFIRI înalţi, pitici şi urcători, din cele mai noi şi reputata varietăţi Catalog gratis la cerere. 1475 Administrația MOtIlEI-BRANCOVENI-Județul Romanați. Oficiul 081CA doct? Cele mai variate modele pentm orice talie Ceret de la toate magazinele de speciali­tate din toată tara Fiecare Warner’s veritabil poarta stampila Observaţi aceasta! . m ii mi mm...... ji ii Lei 360 metru Crfipe de Chine . Călit, superioară se vinde din Capsaliu! Fabrice! la vechiul Ma­gazin de încredere i­ mm Str. Şepcari 3 Asortiment complect in stofe, catifele şi pânzeturi 5 A­SCSlt ultimele modele străine de Iarnă în UDDu­ri 8 Silii Dlumuri De Elini Dei 7.800 Rochi de Stofă Rochi de Mătase b­ass De Mris cu preturi foarte con­ vâna­bile la MAGAZIN La euliciu­l But, ElasaBsta. IO Membrilor Corpului Didactic se fac înlesniri de plată 141 FiDd­amessu Licenţiat st. c. 1908 Expert Cont. Plasamente, procurări bani. Ipoteci, v­inzări mai avantajos ca Băncile. Sute clienţi satisfăcuţi. Milioane pri­mite plasate solid toată ţara. BUCUREŞTI III, MUSSOLINI 342 UNIVERSUD Curier judiciar Anchetarea contrabandelor continuă — Cazul magazin­ului Neuwirth D. jude­catructor Stănescu a conitinuiat Sâmbătă toată ziua cercetările în afacerea cuteză­toarelor contrabande ce s’au practicat, pe o scară atât de În­tinsă­, la vămile Capitalei. Invest­igaţiuinile sale sunt re­ţinute în prezent de cazul Neu­wirth. Este vorba de contrabanda de „lână cu fire de mătase“ făp­tuită de magazinul Neuwirth din calea Victoriei şi care a fă­cut deja obiectul unui proces verbal de constatare a infracţiu­­nei la legea vămilor, în temeiul căruia atât comerciantul Mat­­thias Neuwirth, patronul aface­rii, cât şi colaboratorii săi la „fapt“ şi anume I. M. Samson, contabolul casei, Costache Şuţu, vămuiitorul mărfii şi Samuel A­­bramovici, funcţionarul de re­sort care a tăinuit operaţia, au fost supuşi în mod solidar a­­menzii de circa un milion lei (738 mii amenda, 184 mii 550 ta­xele, etc.). Sâmbătă au fost audiate per­­s­omag­iile mai sus numite, pre­cum şi funcţionarii prăvăliei şi al vămii cari au putut avea vreo legătură, sau ştire de săvârşi­rea infracţiunei. Apoi s’a proce­dat la confrumitarea tuturor. * In reportajul precedent, refe­ritor la contrabanda Neuwirth, s’a strecurat o eroare de tipar, pe care o rectificăm. S’a cules „au fost arestaţi funcţionarii vamali cari au ser­vit transportul....“ în loc să se culeagă, ceea ce corespundea şi adevărului ca şi manuscrisului adică: „au fost audiaţi funcţio­narii vamali cari au servit transportul : taxatorul Poemaru, controlorul Dragomirescu şi ex­peditorul C. Şuţu. De­sigur însă, că eroarea de tipar a fost destul de vizibilă şi că chiar din spiritul inform v­ţiuned cititorii înţelegând sensul ştirei, au făcut rectificarea ce o înregistrăm şi noi azi. Escrocherie cu ghinion Tânărul Gheorghe Petrescu, funcţionar la banca Grisovel­­lom şi Iile Ursea, vag funcţio­­narr comercial, pusese la cale o excrochetrie şi bănoasă şi inge­nioasă. Cel dintâi, cunoscând regulile şi formalităţile cu cari se re­trag depozitele clienţilor de la banca unde funcţiona şi procu­rând înlesnirile de rapidă iden­tificare şi servire a deponenţi­­lor, a uneltit să retragă şi să-şi însuşească­ depozitul unui domn Kissler, de vre­o 320 mii lei. Iar cel de al doilea, astmd dân­­du-şi mulţumitor rolul de Cli­ent grăbit, dar plin de prestan­ţă, s’a pus să slujească pe cel dintâi în lovitura proectată. Şi aşa, într’o bună zi, Ursea dându-se drept Kissler şi pre­zentând băncii o dispoziţie for­mală de plată în propriile sale mâini a întregului depozit, s’a adresat d­eadreptuil lui Petrescu. Pe traseu a „operat“ scrisoarea, împlinind accelerat toate for­mele. A înfăţişat lucrarea şefu­lui de secţie. Şi a smuls astfel ordinul de plată către cassă. Banii erau ca şi intraţi în­ bu­zunarele tovarăşilor, când sur­veni un incident cu totul infim, neaşteptat desigur dar plin de ghinion, casierul se apucă să confrunte semnăturile pseudo deponentului petiţionar cu ace­lea cu cari constituise depozitul Fireşte, comparaţia a fost de­cisivă. Escrocheria fu descoperită. Iar perechea de escroci ni­meri la Văcăreşti. * Instrucţia judiciară a cazului s’a terminat Sâmbătă. Petrescu şi Ursea au fost tri­mişi în judecata tribunalului corecţ­ional. Delapidatori Sâmbătă încheindu-sa cercetă­rile în afacerea delapidării de la Percepţia 3 fiscală, d. judecător Stănescu ail cab. 7 a dat ordo­nanţă definitivă de urmărire. Culpabilul, Ion Tailea, impie­gatul percepţiei păgubite, — în­vinuit că a sustras 100 mii lei din fondurile cassei vărsate ad­ministraţiei financiare, — a fost trimis în judecata tribunalului corecţional. Arestat în primul moment al cercetărilor, Talea a fost între timp liberat provizoriu, astfel că va fi judecat în stare de liber­tate.* A fost trimis în judecata co­­recţională şi casierul Bartolo­meu Meţianu dela gara de Nord, tot pentru delapidare. Stă anume sub învinuirea că la verificarea cassei — ce i s’a făcut de organele de control ale C. F. R. — s’a găsit sustrasă su­­­lfla de lei 75 mii. Amnistiat S’a închis dosarul sgomotoa­­sei afaceri Haitas-Hangiopol, despre care ne-am ocupait în a­­tâtea rânduri. E vorba de agresiunea și a­­buzul de încredere comis de d. N. Hangiopol în dauna fostului d-sale asociat și patron d. I. Hai­tas, ce au format obiectul unor prelungite cercetări la trib. Pra­hova, strămutate apoi de înalta Curte de casație, pentru cauze de legitimă suspiciune, la trib. Ilfov. Faptele inculpatului intrând — toate — sub prevederile legii amnistiei, dosarul cauzei a fost închis Sâmbătă dispunându-se stingerea acţiunei publice. mmmmmmKmmmmmmmmmtmmmmmmimi____ j i •wmmmmmmmţrnmm ZIARUL ŞTIINŢELOR ŞI AL CĂLĂTORIILOR Nr. 40, de Marţi, 1 Octombrie, are urmă­torul bogat şi interesant sumar : Boii lui Newton, — recreaţie matematică. Săbii cereşti, de prof. Gh. Nichifor. Cu caravana de la Tripoli la Tumbuctu. Gra­iul marinarilor. Un Termoscop. Rezultatul concursului Zeneniu. Răspândirea telefonului. Cutre­­erfind Tunisul. Un cap care tră­­eşte. O invenţie românească. Fierbător electric. Botanică po-ftorală românească de Em. E­­efterescu. Eroii technicei (ro­man). Şah matt. Rubrica cetito­rilor. Un vulcan. Coperta şi ilustraţiile din text in culori. Acordal de transporturi cu Polonia Oda­tă cu aplicarea acordu­lui comercial cu Polo­nia, s-a hotărât­ la 7 octombrie să se ţină la Bucureşti o ultimă conferinţă cu delegaţii polo­nezi pentru semnarea defini­tivă a acordului transporturi­lor pe liniile de peiaj. Acest acord, care a fost în­cheiat provizoriu în Aprilie, la Varşovia, priveşte condiţiile trecerii trenurilor poloneze pe lini­­ile noastre ferate din nor­dul Bucovinei, între punctele Bab­in şi Schit, precum şi nor­mele de trecere a trenurilor noastre pe linia poloneză, în­tre punctele Grigore-Ghica- Vodă şi Sighetul-Marmaţiei. Cum aceste linii ating şi o porţiune a teritoriilor Ceho­slovaciei, acordul în chestiu­ne va trebui semnat şi de re­prezentanţii Ceho-Slovaci­-------xLilx-------­ De la consiliul tehnic superior Consiliul tehnic superior a e­­xaminat în ultima şedinţă urmă­toarele chestiuni: Proectul pen­tru construcţia podului de beton armat de 24 m, deschidere, peste râul Râuleţ pe şoseaua Băli-Or­­hei, la eşirea din oraşul Bălţi, în valoare de lei 1.160.000 (în con­tinuare) a fost aprobat cu unele observaţiuni. A fost aprobată cererea fabri­cii de ciment „Putna“ privitoare la admiterea în construcţii a ci­mentului ce produce, cu oarecari observaţiuni. Consiliul a fost de părere să se aprobe oferta casei „Magirus“ relativă la licitaţia ţinută de pri­măria municipiului Timişoara, pentru procurarea unei scări me­canice speciale de 30 m. lungime, necesară acelui municipiu, în va­loare de lei 2.166.400. A fost aprobat proectul pentru instalaţia unei conducte de ali­mentare cu apă a abatorului co­munal din oraşul Buzău, în va­loare de lei 510.000, cu condiţia ca ea să fie construită din fontă. Proectul lucrărilor de regulare a malului Bistra, în comuna Fer­dinand, jud. Severin, în valoare de lei 800.000 a fost aprobat cu mici observaţiuni. A fost aprobat proectul pentru construcţia stradei Mihai Vitea­­zu din com. Pecica, jud. Arad, în valoare de lei 980.000. Relativ la planul de situaţia al terenului pe care urmează a se construi teatrul comunal din o­­raşul Tecuci, s’a hotărît să se studieze altă aşezare a teatrului. De asemenea, se va prezenta şi proectul revăzut. ——— X O X ——­­ mPARIU DE 10.000 FRANCI CÂŞTIGAT DE PRINCIPESA MURAT LA O CUPA DE ŞAM­PANIE Un pariu puţin obişnuit în a­­ristocraţia Parisului, s’a angajat zilele trecute cu ocazia unei ser­bări de gală, dată în somptuosul hali al Hotelului Claridge, de pe Champs Elysée. Deodată, o dis­cuţie aprinsă se iscă la masa o­­cupată de principesa Murat, un vestit miliardar american cu so­ţia lui şi ducesa de la Rochefou­cauld. Principesa Murat, al că­rei rafinament şi gust este ce­lebru în lumea mondenă a ma­rei metropole, susţinea cu tărie că cele mai multe din elegan­tele Parisului de azi, poartă nu­mai ciorapul de mătase pură „T­rei Coroane’’. Miliardarul a­­merican susţinea — din spirit de contrazicere, — că nu este ade­vărat. Se puse un pariu şi timp de cinci minute, le-a fost sufici­ent ca să observe cu atenţie, toate elegantele ce treceau spre Bois de Boulogne. Principesa Murat câştigă, cu excepţia unui foarte restrâns număr de Doam­ne, toate dar absolut toate, pur­tau ciorapi de mătase „Trei Co­roane“. 7 Cronica ştiinţifică — Urmare din pagina I — moare peşti, la distanţe destul de mari. Cum Insă era greu să obţină laaua de eufart aşa de mari a folosit, în mod ungen­te, lame mult mai mici (2 mm.) cu care făcea o lamă circulară de mozaic cu diametru de 20 cm. pe care o aşeza între două plăci, de oţel de 3 ani. grosime. Vibraţiunile proprii ale aces­tui sistem, adică lamă, mozaic de cuarţ şi cele două plăci, sunt puse in rezonanţă cu vibraţiu­­nile produse prin încărcarea şi descărcarea electricităţii (feno­men invers piezoelectric­­aţii). Fig 2. Pe acest principiu s’a cons­truit dispozitivul L­angevin-Flo­­risson cu care se făcea emisiu­nea undelor care, propargând­u-se în interiorul măritot şi oceane­lor, ajungeau la un submarin, un munte de ghiaţă sau la fun­dul mării de unde se reflectau şi ajungeau din nou la aparatul de unde au plecat.Tot cu acest, dis­pozitiv se măsoară şi timpul făcut de undă c­a să ajungă la obstacol şi apoi să se întoarcă. Cunoscând timpul, iuţeala de propagare în apă şi unghiul sub care se trimit şi se primise a­­ceste unde, se poate stabili cu uşurinţă distanţa l­a care s-a produs reflexiunea adică locul unde se găseşte obstacolul. Cu acest dispozitiv numtit analizor optic se poate repeta operaţiu­nea odată pe secundă, aşa că se determină în mod continuu adâncimea mării. Adâncimea de la care poate fi­ folosit acest anali­zor este de minimum 3 metru Domnul Lan­ge­vin reuşeşte cu un aparat de laborator, să înceapă măsurăto­rile dela o adâncime de un metru. Inginerul Marty a rea­lizat un aparat pe acelaș prin­cipiu, care poate să traseze, putini cu punct, pe hârtie adfin­erie a mărilor și oceanelor și să indice distanta la care s'ar post un submarin, un munte de stria­tă sau orice alt obstacol. Am dat numai principiile ge­nerale pe care se bazează aceas­tă admirabilă invenţiune. Cei cari se interesează pot obţine detalii direct dela d. Lange­vin sau dela Societatea de constructîuni şi a­­plicaţ­uni mecanice, Paris staiu din lucrările d-lui I. Quinet, se­cretarul general al Radio-Glu­­bului francez.­­ . * Cronica viitoare: Aplicaţiu­­nile cuartului oscilant şi pieza electricităţii In radiofonie. Fig. 2­­, 2 şi 3 dispozitivul Floriason-Langevin) aşezat de futorul vapor­ului, 5 firul care duce la apara­tul de înregistrare. livjirea pitim­mii Acum câte­ va zile, am citit într'un ziar francez că pentru amenajarea unei pieţe pu-­ blice din Paris, primăria ora­şului a instituit uni concurs cu premii intre­ toti artiştii francezi. Premiile sunt în va­loare de 45.000 franci fran­cezi, iar pentru lucrări s’a a­­fectat suma de patru milioa­ne franci. Citeam aceste lucrări gân­­dindu-mă la edilii noştri. De bine de rău, fără con­curs şi fără premii, adminis­traţia comunală trecută reu­şise să sistematizeze piaţa gă­­rei de nord din­spre calea Griviţei. O clădire a c. f. r. a fost dărâmată în parte pentru a se face alinierea, iar bustul lui Gh. Duca a fost mutat şi instalat într-o aripă a pieţei, care­ a câştigat astfel în su­prafaţă. Proiectul iniţiat sub pri­­mariatul d-lui dr. N. Lupu, de­ a se deschide un bulevard din faţa gărei până în piaţa Victoriei, a avut şi un înce­put de execuţie sub prima­­riatul succesorului său, d. A. D. Mincu. Ansamblul acestor lucrări la care s-au adăugat şi altele mai mărunte : pava­jul pieţei, modificarea tra­seului liniei de tramvai, etc., ne­ da speranţe că în câţiva ani piaţa gărei de Nord va căpăta un aspect civilizat. Ne-am înşelat. De câteva luni, cu bine­voitorul concurs al nouei ad­ministraţii municipale, piaţa gărei schimbă din înfăţişare e drept — însă în spre mai rău. Pe locul, unde este trasat proectatul bulevard, s'a dat autorizaţia şi s’au instalat trei­­patru magherniţe de scân­duri,­ din cari nici una nu seamănă cu cealaltă, nici ca înălţime, nici ca înfăţişare, întruui colţ al pieţei, vis-a­­vis, chiar în dreptul intrărei oficiului poştal, a fost in­stalat un chioşc de fier, un­de se vinde limonada şi alte produse ale unei bragagerii periferice. Nu mai vorbim de tavernele cu firma mai mari decât clădirea, cari con­­stituesc o adevărată ruşine— spelundi de cea mai ordinară speţă — unde-şi găsesc dis­tracţie, adăpost şi pradă, fos­te pensionare ale spitalelor şi închisorilor cu parteneri de­ aceiaşi calitate. Iată de ce mă gândeam la edili noştri. Când în alte părţi se ţin concursuri pen­tru amenajarea pieţelor, la noi se procedează cu o lipsă de bun simţ cum rar se poate vedea. Suntem siguri că dacă s'ar institui un concurs pentru cea mai proastă gospodări© comunală, care ar fi reuşit să „amenajeze" cea mai ine­stetică şi balcanică piaţă, primul premiu ar reveni pri­marului din sectorul de ver­de. Dem. Antohi A A APARUT î JIlPiipeiaola Msr de C. COSCO 6s LOUIS PUMUR B­ojé Tsaria Hrăni (Doamne, ocroteşte pe Ţar!) în româneşte de,*. In partida aceia înfrico­şătoare pe care o jucau, stareţul era pentru ei o carte de mânia întâia. De­şi germană, ţarina le era proti­vmiică. Dar, prin Rasputin, erau stăpâni pe împărăteasă şi, prin împărăteasă, pe ţar. Misticismul ei şi slă­biciunea lui erau cele două puncte de reazem a căror pârghie era Rasputin. In toate timpuriile, explica Petru Petrovici, sfinţii, schismicii, nerozii, haimanalele, iluminaţii de tot felul şi şar­latanii de toată mână ocupase un loc de frunte în Rusia. Juro­­ri şi strajiici mişunase totdeauna pe pământul Rusiei şi u­­nici ajungeau până în cele mai înalte sfere. Profetismul, ma­gia, theurgia, vrăjite, necromancia, şi mai încoace, mesme­­rismul, ocultismul, spiritismul, nu încetase, nici o clipă, de a ademeni sufletul rus, atât în straturile cele mai ridicate ale societăţii, cât şi în cele mai întunecate unghere ale ma­sei poporului. Istoria ţarilor era plină de aceste împărtăşiri nemijlocite cu taina şi cu divinitatea. Fără a se urca până la epocile mai de mult, la Nicolai I I cu al său Ivan Coreicha, sau la baroneasa de Krudemer a lui Alexandru J­iu, ultima dom­nie îşi avusese pe loan din Cronstad­t. Acest părinte loan fă­minună ca şi Rs&putia, atxă c a mu&tne mare de pelerini şi de bolnavi, era într’una chemat pe la cele mai aristocratice case din Capitală, până şi la palatul Antiscof. Dar Alexandru al III-lea şi Mardia Feodorovna aveau capul teafăr. Părintele Ioan rămânea numai pe tărâmul religiei, superstiţiei şi tera­peuticei. Nu-l întreba niciodată cineva despre cuprinsul unui ucaz sau de alegerea unui ministru. Cu Nicolaie al II-lea, care, totuşi, în tinereţea lui, nu se arătase de loc înclinat spre iluminism, dar, care, stăpânit al cuma de fem­eea smintită, cu care, din nefericire, se însurase, pierduse orice putere de a se împotrivi, domnia şarlatanilor începuse. Rând pe rând se iviră în zare şi apoi urcară până în vârful trecerii la împărăteasa, proorocul Filip, vraciul Papus, juteciul Antonie, călugărul Heliodor şi până la nero­zii de cea mai josnică speţă ca Mitiia Koliaba, un pitic scâr­bos, surd, must, olog şi fără mână, care nu ştia alta de­cât să scoată nişte mugete nearticulate, pe cari un şarlatan din banda lui se însărcina a le interpreta. Fiin­d, mai ales jucase la Palat un rol de mâna întâia. Era un francez din Lyon, găbuit, ca întotdeauna, de Militza Nicolaievna, care era marea furni­zoare de vrăjitori a Curţii. Specialitatea lui era să indue în legătură medianimică cu spiritul lui Alexandru al III-lea şi să-i dicteze fiului instrucţiunile de dincolo de mormânt ale tatălui. Dar, temându-se de amestecul acestui franţuz în tre­burile Rusiei, nemţofilii de la­ curte se puseră pe lucru şi nu se lăsară până nu izbutiră să surpe toată trecerea pe care şi-o agonisise psichagogul pe lângă suverani. Iar o scrintealâ a vraciului le veni minunat într’ajutor. împărăteasa, care, până atunci, avusese numai fete, doria din toată inima să hărăzească un moştenitor tronului. Filip se legă să înfăp­­tu­iască acest gra îndreptăţit numai cu descânte­cil­a Lui St bizuia, nu numai să silească natura a se zămisli în sânul unei femei, dar chiar să-i hotărască şi sexul. învoiala se făcuse şi, după vrăji şi descântece, Alexandra Teodorovna purcese însărcinată. Nu se îndoia nimeni că acel copil al nimănui avea să fie băiat, ţarmviciul mult aşteptat. Dar, după câteva luni, catastrofă ! Ţarina se desumflă dintr’o dată ; sarcina fusese numai nervoasă. Filip n’a mai putut să se ridice după această întâmplare. Ne mai putând izbuti cu cei vii, trecură apoi la morţi. Un oarecare preia fericit Serafim, adormit mai bine de un veac întru Domnul într’un schit din apropierea mănăstirii din Sarof, fu sfinţit pentru aceasta. Se desfăşurară ceremonii mari urmărite cu sârg de către părechea împărătească. Moaş­tele lui Serafim fură purtate în slavă multă împrejurul mă­năstirii şi împăratul, însuşi, ajutase la raclă. Se înălţă şi o biserică întru slava sfântului cela noul. Şi, la un an după aceea, ţarina Alexandra Feodorovna născu, de data aceasta deabinelea, un ţarevid­iu în carne şi oase. E adevărat, mai umbla şi zvonul, că, odată cu rugăciunile către Serafim, îm­părăteasa mai alesese pentru sufletul său pe un prea frumos ofiţar din gardă, generalul Orlof şi cu rugăciunile îndreptate către sfântul din racla lui de la Tambor, împreunase slujbele pe un altar mai pământesc, dar poate mai aducătoare de izbăvire. Taină de alcov, ori calomnie blestemată ? Orice ar fi fost, băiatul însă era în fiinţă, de data aceasta, şi, odată dobândit, frumosul Orlof se pomeni deodată trimis in misi­une prin Egipet pe unde a şi murit, puţin, după acte­, răpus de o tainică boală. Băiatul însă era în fiinţă şi era un copil minunat. Nu seraăsa »iei cu tatăL «iei eu furorii«, fi atwtnăMr« ««ttMt* bătătoare la ochiiu, cu vremea, spori şi mai mult. Ţareviciul era frumos, cu trăsuri regulate, plin de viaţă şi de farmec, şăgalnic şi voios. Era un rus desăvârşit atât la trup cât şi la suflet. Dar, fie că ar fi fost Romanof-Holstein, fie că ar fi fost Orlof, purta în sânge moştenirea maică-sii. Chiar dacă, stăpânită de o mândrie mai puţin temeinică, Alles de Hessa, ajunsă Alexandra Feodorovna, împărăteasă a tuturor Rusiilor, şi-ar fi ascultat mai mult inima de­cât aprigul dor de a strivi cu măreţia sa casa Hohenzollernilor, ar fi trebuit, însă, oricum, să fie cea din urmă dintre toate femeile de pe pământ, pentru a-şi dori un fiu. Intr’adevăr, o boală ciudată rodea familia de Hessa, un soiu de blestem zvârlit pe capul tuturor bărbaţilor din neamul lor. Hemofilia, aceasta era ţara din naştere a acestui neam, diatesă de nevindecat pe cât era de rară, care se transmitea prin femei, dar de care numai bărbaţii erau atinşi. Bunicul ţarinei, frate-său, alţi doi nepoţi încă, de această boală murise. Era de aşteptat ca o mamă ca ea să dea naştere unui băiat hemofil şi tot atât de aşteptat era ca un mareviciu ieşit din coapsele ei să moară fără a ajunge să se urce pe tron, căci cei mai mulţi hemofili se prăpădesc mai înainte de a ajunge în vârstă bărbată. îm­părăteasa ar fi trebuit să se cutremure la gândul ursitei po­nosite a sângelui de Hessa. Din neostoita ei mândrie era mai tare ca toate temerile şi înfrunta toate ameninţările. Nici nu-i putea intra în cap că altcineva şi nu o mlădiţă din car­nea ei, vreun netrebnic dintre Vladimirovici, de-o pildă, avea să urmeze la împărăţie şi să se în­cunune cu cununa ţarilor. {Vi ipg)

Next