Universul, noiembrie 1929 (Anul 47, nr. 253-278)

1929-11-12 / nr. 262

rAnul XLVII Nr. 262 bis FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN TELEFON: DIRECŢIA 313/72—264/64 34 6 Pagini Exemplarul ^.!“u in străinătate 6 lei 6 Pagini Marţi 12 Noembrie 192 UNIVERSUL’ CELE DIN URMA STÎRÎ DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti, Str. Brezoianu Nr. 9-H ADMINISTRAŢIA 313/71 SECRETARIATUL DE REDACŢIE 356/43 SSIP DIRECTOR: STELIAN POPESCU REDACŢIA: CORESP. CU PROVINCIA 302/98—335/31 Ceilalţi vinovaţi Pe când tribunalele civile şi militare judecă pe capete fraude de toate felurile, po­liţiile şi parchetele cercetea­ză şi instruesc altele. Şi să nu se piardă din ve­dere, că un mare număr de incorectitudini au dispărut de la ordinea zilei şi o mulţi­me de infractori se plimbă li­beri, în puterea amnistiilor succedate cu o nesocotită re­gularitate. Aşa dar, cu expresiunea banalizată, valul de fraude merge înnainte. S'au spus şi s’au scris mul­te în această privinţă. Ceea ce însă se desprinde mai pre­sus de toate, este adevărul, că intensitatea incorectitudi­nilor se dator­eşte în primul rând lipsei de control, împrejurările războiului, nevoile urgente ale efectivu­lui civil şi militar, preocupă­rile politice au făcut ca mul­te posturi de încredere să fie ţinute de oameni prea ti­neri sau prea nepregătiţi. Tentaţiunile exercitate asu­pra lor de mărimea sumelor manipulate, de magnetismul unei existenţe mai largi, de exemplaritatea tristă a risi­pei desfăşurate împrejur, de indulgenţa arătată în societa­te celor trecuţi prin sancţi­uni penale, de insuficienţele mai mari sau mai mici ale re­muneraţiei, au făcut ravagii asupra multora din aceia cari n’au găsit în ei resorturile morale, capabile să-i lumine­ze asupra consecinţelor, să-i ferească de greşeală, să-i mân­tuiască. Dar alături de vina lor, stă culpabilitatea organelor plă­tite mai bine, pregătite mai serios, presupuse că au un sentiment mai precis al răs­punderii, ţinute să exercite asupra celor din subordine supravegherea inerentă func­ţiunilor lor şi impusă într’un grad excepţional de împreju­rările străbătute astăzi. Toţi cei vinovaţi, de com­plicitate negativă,­­ prin o­­misiuni faţă de îndatoririle lor,­­ ar trebui urmăriţi ma­terialmente, prin participarea la daune, şi moralmente, prin îndepărtarea lor, fiindcă e­­normele pagube produse Sta­tului de cascada furtunoasă a fraudelor nu se puteau pro­duce, dacă impulsiunile delic­­tuoase nu găseau concurs în incum­e și tembelism. wmm Aniversarea armistiţiului de la 11 Noembrie 1918 După ce s-a prăbuşit ultima mare ofensă germană, pe fron­tul de vest, organizată de ge­neralul Ludendorff armatele, franco-anglo-americane, sub comanda mareşalului Fock, e­­rau preparate să dea bătălia decisivă. Comandantul german şi-a dat seama de gravitatea situa­ţiei. După patru ani de război, armatele Kaizerului erau obo­­site şi cu moralul scăzut. Populaţia Germaniei pier­duse încrederea în mult trâm­biţata victorie, iar efectele dezastruoase ale blocului eco­nomic crease o stare de spi­rit din cele mai primejdioase. O ultimă şi disperată încer­care de a declara patria „în pericol", cu scopul de a ridica ,,massele înarmate“ împotriva duşmanilor coalizaţi, cari ar fi pornit marşul în direcţia Berlinului, nu putea înlătura catastrofa finală. Germania era izolată, re­dusă la propriile ei forţe , de­oarece, Austro-Ungaria expi­rase ca un monstru înveninat de propriile sale vermine. Aliaţii au ştiut să conteze pe acest important factor psi­hologic : păstrarea încrederei în victoria finală. Şi iată că în Novm­brie 1918, Germania propune armistiţiul, fără nici un gând ascuns, fără nici o dorinţă de a profita de o sus­pendare a ostilităţilor, ca să-­şi refacă forţele. Foeh a avut dreptate. Germania ar fi primit, atunci, armistiţiul, în orice condiţiuni. Cu toate acestea, aliaţii au procedat cavalereşte. Ei nu au voit să impună condiţii grele învinsului, cu toate că imen­sele sacrificii făcute de ei, în cei patru ani de război, le-ar fi dat dreptul la aceasta, în vederea asigurării unei păci durabile. Ziua de 11 Noembrie 1918 a însemnat triumful dreptului şi al civilizaţiei şi liberarea naţiona­lităţilor de sub dominaţiunile se­culare străine. Această memorabilă zi este în­ceputul unei alte ere pentru na­ţiunile, cari au suferit martirul dominaţiunilor străine. In geopo­litica nouă a Europei a renăscut Polonia şi Boemia; s'au fixat nouile hotare ale României în­tregite şi ale Iugoslaviei, creiân­­du-se o nouă stare de drept, pe baza principiilor de liberă deter­minare a naţionalităţilor. Toate jertfele făcute de noi, pentru u­­nitatea naţională, ni le-am impus pentru liberarea fraţilor subju­gaţi , pentru o Românie mai mare şi mai puternică, care să poată asigura în aceste părţi ale Euro­pei, ordinea şi civilizaţia. De a­­ceea avem datoria să veghem, ca ceea ce am câştigat, prin jertfe atât de grele, să fie păstrat. LIBERAREA POLONIEI In această zi, amicii şi alia­ţii noştri, polonezi, sărbătesc a 11-a aniversare a liberării patriei lor. Cu toate că nu dispuneau de forţe armate numeroase şi bine organizate , iar teritoriul ţarii lor era ocupat de trupele inamice, polonezii nu au mai aşteptat sfârşitul definitiv al războiului, ci au ridicat ar­mele împotriva ocupanţilor, spre a libera Polonia cu un ceas mai înainte. Această ac­ţiune eroică a avut ca rezul­tat dezarmarea trupelor ger­­m­ano-austro-ungare şi libera­rea teritoriului celor „trei" Polonii : austriacă, germană şi rusă, înainte de încheerea armistiţiului de la 11 Noem­brie. Galiţia orientală şi occi­dentală au fost declarate in­dependente încă de pe la sfâr­şitul lunei octombrie 1918, după prăbuşirea monarhiei habsburgice şi în urma acţi­­unei energice a eroului Pil­­sciuski, s-a putut înlătura ma­nevrele rutenilor, care urmă­reau scopul să înfiinţeze o aşa numită „Ukrain occiden­tală" cu concursul austriaci­­lor si ucrainenilor din Rusia. In luptele angajate, atunci, împotriva bandelor înarmate rutene, au luat parte în regiu­nile numite „Vulturii din Lwow“, femeile şi copiii. In condiţiile armistiţiului înche­iat în ziua de 11 Noembrie, pe frontul de vest, s-a prevăzut şi liberarea Poloniei. După 11 ani de la acest eveni­ment, nobilul popor polon a do­vedit, cu prisosinţă, prin sforţă­rile ce le-a făcut în toate direc-­­ fiile pentru consolidarea statu-­­ lui renăscut, că a binemeritat­­ încrederea ce au pus-o puterile­­ victorioase în forţele sale crea­toare şi alături de poporul ro­mân, reprezintă garda civiliza­ţiei europene la răsărit FRÂNGEREA TURTEI — 10 Noembrie 1928. — 10 Noembrie 1929 — Era un obiceiu,—nu ştiu dacă s’o fi păstra­t,—ca părinţii să frângă turta copilului când a Împlinit un an. Această impresie imi face ho­­tărtrea, guvernului de a sărbă­tori Împlinirea anului de când a luat cârma. Idee nouă, fără precedent în viaţa politică a României, idee nenorocită ca un partid politic să petreacă atunci când o ţară Întreagă e pe coastă. O fi poate şi asta o inovaţie democratică ? ! Nu ar fi cu ne­putinţă ca lumea de stânga să susţie şi absurditatea aceasta. Atât numai că ideea sărbăto­ririlor aniversare, din an in an, a venirii la fericire şi la Penteleu, este a unui anti-de­mocrat de mare marcă, este ideea Ducelui Mussolini. In sfârşit, guvernul a hotărît să-şi frângă turta in ziua de 10 Noembrie şi să petreacă in fa­milie. Fiindcă, in afară de fa­milia naţional-ţărănistă, îl des­­fidem să mai invite şi altă lume la zaiafet. Ţara, de la o graniţă la alta, tremură sub apăsarea guvernamental şi aş­teaptă cu nerăbdare ziua bine­cuvântată când să poată aprin­de focurile de bucurie la răs­pântii. Dar, fie şi in familie, guver­nul va trebui, măcar aşa de fermă, să spue țării ce a făcut! Care-i este opera? Câtă măsură de bun traiu a realizat pentru popor? Care clasă a făcut-o mai bogată ?• Care impozit l-a scă­zut ? Care moravuri le-a în­dreptat ? Care meteahnă a tre­cutului a înlăturat? Deci, ce a realizat guvernul în aceste din urmă 12 luni? Să-l judecăm pe paragrafe. Din­­punct de vedere demo­cratic. S'a cântat, din toate flautele, cum că acest guvern este un guvern de stânga, că este al maselor, că a introdus demo­craţia in Bizanţ ! Fapte : A debutat cerând parlamen­tarilor săi demisiile in alb. Este ideea democratică ? Să răspundă stânga! A împuşcat pe lucrători la Lupeni după ce i-a aţâţat spre a-i atrage in partidul naţional­­ţărănist ! Este purtare democratică ? Să răspundă massele! După trei luni de zbucium, după zbui­leala d-lui Mi­hal­ache, bosumflarea d-lui Van­da şi des­­peraţia d-lui Maniu, prefectul aţâţător şi împuşcător a fost pedepsit cu Înlocuirea şi despă­gubit cu decorarea. Asta ce-o mai fi ? Să răspun­dă democraţia ! Din punct de vedere naţional. A luat In Dobrogea apărarea călduroasă a elementului bul­gar împotriva Românilor Ma­cedoneni. A deposedat de pă­mânturi pe Români In folosul străinilor ! A compromis româ­nizarea României de peste Du­năre. In aplauzele ziarelor din străinătate, s'a constituit apără­tor al minorităţilor! In ceasurile hotărltoare ale consolidării startului, a adus reforma administrativă, menită să depărteze nouile provincii de legăturile mai strânse cu vechiul regat. In loc să româ­nizeze ori şi unde—prin măsuri civilizate, fireşte — au dat ju­mătate ţara sub cârmuirea oraşelor în care secolele de în­străinare au pus In minoritate elementul românesc. In loc de centralizare românească, des­centralizare străină. Din punct de vedere economic. Vezi Bursa. Industria petroliferă trage să moară ; comerţul gâfâe ; impo­zitele răscolesc cenuşa din toate vetrele; preţul grânelor cople­şite de dăjdii, scad zilnic; în toamnă, agricultorii au­ renun­ţat să semene grâu şi au semă­nat, în majoritate, ovăz; pâi­nea a fost scumpită; funcţio­­narii au fost alungaţi cu miile; industriile de fier. Din punct de vedere admi­nistrativ. Citiţi ziarele. In beciurile po­liţiei, oamenii sunt stâlciţi. La ţară a fost Înfiinţată instituţia voinicilor, adevărate bande de bătăuşi sanguinari. Jandarme­ria fiind slăbită, ţara stă sub teroarea tâlharilor de drumul mare. întrunirile politice ale adversarilor sunt pretutindeni atacate de cetele guvernamen­tale. Din punct de vedere moral. O ruşine. Miniştrii se îm­­proşcă in public, prin presă, cu acuzaţiuni şi insulte. Unii mi­niştri fac afaceri care revoltă, alţii, datori până ieri, la bănci şi la toată lumea, şi-au plătit în câteva luni datorii de mi­lioane. In Ardeal calcăe indig­narea. In Basarabia nu mai e siguranţă. Alegerea regentului a scos masca de pe figura iezui­­tică a şefului întreprinderei care a încălecat ţara ! Acest guvern nu are la acti­vul său de­cât două lucruri bune sau inofensive: Întâiul, scrisorile d-lui Mihalache , al doilea, că şi-a pregătit prăbu­şirea mai repede de­cât cre­deam. Când un guvern îndrăzneşte să iasă în faţa ţării lăudându-se pe sine şi opera lui, trebue să arate fapte. Care sunt faptele? Care clasă este mai mulţu­mită astăzi de cât era ori ? Cine plăteşte mai puţin la 10 Noembrie 1929 de cât plătea la 10 Noembrie 1928 ? Cine, afară de clica guverna­mentală, e mai bogat? Care reformă a adus mai multă ordine, mai mult belşug şi mai puţină suferinţă? O dovadă, una singură şi de­zarmăm ! Dar dovada nu va veni. Şi cu mâna pe conştiinţă şi fără nici un gând de nedreptă­ţi. 11 osândim fiindcă e vi­novat. CONSTANTIN BACA­LBAŞA -------xQx-------­ 0X0 ­pp ■enpi euren ihm !MMt i Mir anali FILME Valurile mării au­ cunoscut ul­timele clipe ale lui Nicu Gher­­ghel, temperament spumos ca ele, încă unu­l din oamenii politici de pe vremea când balanţa din­tre obraz şi pretenţii se solda mai des în favoarea celui dintâi. Nicu Gherghel făcea parte din garda cneazullui Mitică Mo­­ruzzi, şi a urmat împreună cu el pe Take Ionaşcu, în 1908, în marea ofensivă pentru democra­tizarea partidului conservator. Partizan devotat şi modest­ia politică, Nicu Gherghel era un admirabil prieten şi tovarăş­ în societate. Privire blândă, zâm­bet inamovibil, amuzant şi amu­­zându-se, Nicu Gherghel era simpatia întrupată şi dispunea ori­unde se găsea. Cei ce frec­ventau Camera în 1906, în 1913, îşi mai aduc aminte de „şuetele” de la bufet, unde glumele lui Vic­tor Ionescu, Nestor Cincu, Nicu Gherghel, ca să pomenim numai câţiva dintre morţi făceau concurentă nereală acelora cari se aventurau să se înalte in sfe­rele elocventei lipsiţi de moto­rul talentului şi de elicea bunu­lui simţ-Dar şedinţele cotidiane­­ ale vestitei „Scupcinei”! Nicu Gherghel avea onoarea şi plăcerea să facă parte din acel grup select care, conside­rând aperitivele ca un mijloc de întrunire amicală, nu ca un scop incompatibil cu prestigiul personal se adunau pe vre­muri într’o sală dela Tr­ipcovici, sub hotelul Splendid, mai târziu într’un salon dela Continental, recreindu-şi spiritu­l obosit de ocupaţiile profesionale intr’o frenezie de glume şi anecdote. Erau acolo Mişu Iulian, „Nenea”, preşedinte la Casaţie şi la Scup­­cină. Mişu Paciurea, fin literat amator, Dâmboviceanu şi Ma­nole Anastasiu, consilieri la Casaţie, Alecu Radovici, fostul ministru, Kneazul Moruzzi Vic­tor Ionescu, directorul „Acţiunei”, avocatul Iuliu Brezoianuu, şi alţi câţiva cari în viaţă astăzi, tre­bue să cugete cu melancolie la acele ceasuri de senină priete­nie şi de solidaritate suprapusă credinţelor politice şi altor con­­sideraţiuni. Nicu Gherghel aghiotant nes­trămutat al Kneazului, era mem­bru al Scupcinei şi o servea cu firea sa deschisă, cu un dar nes­fârşit de a povesti. Dar a venit războiul cu pre­facerile sale, cu urcări şi cobo­­rîri deopotrivă neaşteptate. Unii s'au văzut miniştri din aspiranţi la un consilierat comunal, alţii s'au pomenit fără pământul de care-i legau tradiţia, familia existenţa, Gherghel,­ printre a­­ceştia, s’a trezit fără busolă. A crezut c’o va găsi într’un terito­riu liberal, dar căldura sufletu­lui său, s'a isbit de ghiaţa unora, cari confundă recunoştinţa cu urcarea în cap. A trebuit să-şi continue pribegia, şi a făcut-o până in momentul când n’a mai avut puteri. Ceva misterios, — cine ar putea să ştie ce? — l-a împins pe ţărmul dela Constanta, unde boab­ea răcoritoare a căzut atât de brusc peste dogoreaila dezorientării sale, în­cât i-a smuils echilibrul şi l-a lăsat să se prăvălească în­ valuri unde şi-a găsit in sfârşit liniştea. Cu fiecare din aceste figuri modeste ale unei vremi dispă­rute, se duce ceva din pitorescul sufletesc al unei societăţi mult mai meritorii de­cât bănuesc unii epigoni cari profită de roa­dele ei Don José -------xOx-------­Autonomia Bisericei în Iugoslavia Belgrad, 9. (Rador).— Regele a semnat legea pentru organi­zarea Bisericei ortodoxe, regle­mentând raporturile dintre Bi­serică și Stat, pe baza aurtono­­miei bisericești. l Duminică 3­0.» s-a ţinut la Paris congresul federaţiei internaţionale a femeilor avo­caţi. Au fost reprezentate mai multe state din Europa şi America. Clişeul de mai sus reprezintă biroul provizoriu la şedinţa de constituire. urmaşul lui Siissemann care va fi numit titular al mi­nisterului de externe german -------xOx-------­Erupţia vulcanului Santa Maria D-nul von CURTIUS - GROAZA POPULAŢIEI - New-York, 9 (Rador).^ — Din Guatemala se anunţă, ca deşi torentul de lavă al vul­canului Santa Maria s'a oprit, totuşi indigenii scăpaţi de ur­gia erupţiei, trăesc încă sub stăpânirea groazei şi a teme­rilor de o nouă erupţie. Evaluările numărului total al victimelor variază între ,300 și 700. Este probabil că cifra exactă nu se va cunoaște niciodată, de­oarece numeroa­se cadavre au fost complet transformate în cenuşă de va­lurile de foc. -------xQx-------­ Alt avion de pasageri prăbuşit Paris, 9 (Tel. part.).—A­­vionul care face cursa în­tre Paris şi Strassburg, a luat foc deasupra localită­ţii Bar-le-Duc şi s-a prăbu­şit la pământ. Incendiul a fost provocat de explo­zia tancului de benzină. Pilotul şi pasagerul au ră­mas morţi pe loc. -------x O X-------­ După o anchetă făcută la Arad... Până cănd va dura batjocorirea bunului simţ ?­­FRAZELE MARI, PE CARI LE AUZIM ATAT DE DES... Cititorii noştri au urmărit — suntem siguri, cu mult interes, —preciziunile pe cari ne-am sim­ţit datori să le facem asupra si­nei părţi din viaţa ce se desfă­şoară la Arad. Siliţi, de atitudinea ce a ţinut s‘o aibă d. I. Clopoţel, l-am fixat in adevăratul său aspect moral. Dacă cu d-sa am terminat şi dacă sperăm că, in propriul său interes, va regreta penibila pos­tură în care s'a pus, — ne sim­ţim obligaţi să fu ornam ceva despre cei cărora Li s'a alăturat cu atâta caldă amiciţie. Ştim că, mai ales dela un timp, vorbele scrise In presa ro­mânească şi-au pierdut noţiu­­nea originară. Impropria lor întrebuinţare, abuzul ce s'a făcut şi se face de formulele mari şi de calificati­vele răsunătoare, a dus la pier­derea sensului lor real şi impli­cit, la neluarea lor în seamă. Am dori ca rândurile scrise mai jos, — rânduri semnate şi privind pe oameni pe cari nu i-am văzut nici­odată, — să nu li se dea accepţiunea obicinuită într'o ..polemică de presă“, ci să li se atribue sensul lor exact şi firesc. Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu polemizăm aci cu nimeni. Dacă mai există în această ţară un sentiment al demnităţii şi dacă autorităţile române cred că mai au dreptul să afirme că au conştiinţa limpede a da­toriei lor, ca autorităţi române, atunci nu ne ‘ndoim că consta­tările noastre nu vor rămâne fără cuvenite şi legale urmări. TOTUŞI, IATA FAPTE, NU FRAZE SI CUVINTE TARII... Am arătat că numai intr'un singur centru din Banat, şi a­­nume , la Arad, apar 34 de pu­­blicaţiuni ungureşti. Să reamintim tristul adevăr că in tot cuprinsul Ardealului, noi românii n'avem 34 de pu­blicaţii, câte au ungurii numai intr'un singur oraş... Să nu uităm că minoritarii, — toţi şi bine înţeles şi cei din Arad, — ne insultă zilnic, în foile lor, puse pe mese în cafe­nele şi vândute pe stradă, ne insultă nu numai insinuând, dar luând direct atitudine con­tra României şi necruţând sen­timentul naţional român nici atunci cănd e vorba de Regina Maria a României, ofensată de un ticălos care se plimbă, încă, liber şi nesupărat, pe stradă. .. Un lucru care nu mai e de văzut nici in Turcia,­­ unde nu numai legea, dar cetăţenii, din proprie iniţiativă, ar apuca de guler pe asemenea nemer­nici,­­ la noi se vede. Nu este nimeni, la Arad, care să nu ştie că­ „Clubul ziariştilor minoritari“ este un cuib de in­trigi, de calomnii, că e nervul campaniei iredentiste şi comu­niste, ambele întreţinute cu bani murdari sau duşmani, nu e nimeni să nu ştie că de acolo pleacă materialul care formea­ză plângerile insulăttoare, la a­­dresa României, adresate Ligii Naţiunilor... Totuşi, clubul funcţionează,— fără mese verzi acum şi fără car­eră, — funcţionează liniş­­tit, netulburat nici de lege şi nici de simpli p­articulari, deşi nimeni nu ignorează activitatea dintre zidurile lui. Un om cu demnitate sau o autoritate română, conştientă de rolul ei, poate privi cu nepăsare o asemenea stare de lucruri? Şi Întrebarea: „Ce e de fă­cut?“, nu noi trebue să răspun­dem. NIŞTE „TOLERAŢI“ CARI AR FI TREBUIT DE MULT LUAŢI LA GOANA... Mulţi din oameni de rea cre­dinţă, cari, cu condeiul lor, scriu pe hârtie lucruri şi neadevărate şi jignitoare puse apoi în circu­laţie chiar la noi şi mai ales dincolo de hotarele noastre, mar­­avea dreptul să stea­ pe pământul României nici cinci minute. Ceea ce scriem aci nu e sim­plă opinie a noastră, sau doar o apreciere, decurgând din con­statarea nedemnei acţiuni pe care indivizii în chestiune o desfăşoară. Continuare în pag. 2-a Radiaţiuni şi materie, iată cele două noţiuni pe care fizi­cienii moderni caută să le puna la baza tuturor fenomenelor. Atât radiaţiunile cât şi mate­ria, după teoriile din ultimul timp, sunt rezultate din transformările pe care le încearcă în diferite condiţiuni energia. Totul sar re­duce de fapt la energie şi la transformările pe care Ie suferă energia. , Transformările energiei pot da naştere la un foarte mare grup de fenomene cunoscut de noi, prin simţurile noastre: sunete, căldură, lumină, electricitate, etc. De fapt pentru Natură, care nu are simţuri, nu există nici sunet, nici căldură, nici lumină şi nici electricitate. Pentru Na­tură nu există decât produceri în anumite condiţiuni a unor feno­mene bine determinate de către transformările energiei care se manifestă în aceste cazuri sub formă de radiaţiuni. Orice radia­­ţiune de orice natură ar fi ea, se caracterizează între altele şi prin frecvenţa ei. Prin definiţie, frecvenţa este numărul de vibra­­ţiuni pe secundă. Dacă o greu­tate atârnată cu o sfoară de un suport, aşa cum se vede în figu­ra 1, este ridicată până la o înăl­ţime oarecare şi apoi i se dă dru­mul vom vedea ca această greu­tate execută o serie de mişcări într'o parte şi într’alta. Aceste mişcări se vor face mai rar sau mai repede, în acelaş loc, după cum lungimea firului de care este atârnată greutatea este mai mare sau mai mică. Acest aparat poar­tă numele de pendul. Timpul întrebuinţat de pendul ca să facă o mişcare completă, adică să revină în poziţia din care a plecat, se numeşte perioa­dă. Numărul perioadelor pe se­cundă poartă numele de frecven­ţă. Daca vom modifica puţin pendulul descris mai sus şi vom pune în locul greutăţii o pâlnie cu nisip fin şi dacă în timpul când pâlnia face mişcările pen­dulare trecem în mod uniform o scândură pe sub vârful pâlniei prin care curge nisip, vom obţine o linie curbă ca in figura 2. Pentru un drum întreg al pâl­niei in timp de o perioadă, se ob­ţine pe scândură o curbă­ cu o ridicătură şi cu o vale, adică se obţine aşa după cum am mai vă­zut, o oscilaţie completă, e­xpri­­mitâ printr'o lungime lamda, numiţi, lungime de undă. Prin urmare numărul de lungimi de undă ce se obţin pe scândură când pendulul se mişcă timp de o secundă reprezintă nu­mărul de perioade în acest inter­val de timp, adică tocmai frec­venţa. Cum durata unei oscilaţiuni în acelaş loc pe suprafaţa pămân­tului depinde, după cum am spus, de lungimea firului pendulului, se zice că pendulul este un aparat cu frecvenţă proprie. Putem însă să realizăm şi frec­vente variabile. Iată un dispozi­tiv dat de M. Boli, prin care se poate arăta cu uşurinţă cum miş­carea oscilatorie derivă din miş­carea de rotaţie, învârtim într'o cameră întunecoasă o ţigară, care arde şi nu are scrum, aşa fel, încât capătul aprins să descrie nişte circonferinţe. (Fig. 3). Dacă vom privi în faţă această rotaţie a ţigării, vom vedea o dâră lu­minoasă circulară. Dacă însă ne vom aşeza aşa fel încât să pri­vim mişcarea ţigării din profil vom vedea în locul cercului o dâră luminoasă liniară, care se mişcă continuu în sus şi în jos. Mişcarea aceasta de pe linia luminoasă A B este o miş­care vibratorie. Prin urmare miş­carea circulară a unui obiect privită din profil, devine o miş­care vibratorie. In cazul când persoana care învârteşte ,ţigara şade pe o platformă care se poa­te deplasa cu o mişcare unifor­mă, atunci dâra luminoasă se vede ca şi la mişcarea pendulu­lui, ca o curbă cu dealuri şi văi, dând naştere la unde. Numărul undelor ca şi la pendul poate fi mai mare sau mai mic, după iu­ţeala cu care se roteşte ţigara. Când ţigara face o singură cir­­conferinţă, atunci se zice că a făcut un ciclu. Un ciclu ar cores­punde deci unei singure perioa­de în mişcarea oscilatorie. Aşa­dar numărul tururilor făcute miş­când ţigara circular şi uniform, reprezintă, când privim în profil, numărul, care dacă se raportează la timp nu este altceva decât frecvenţa. Când o roată se învâr­teşte, spre exemplu, de 100 de ori pe secundă, atunci se zice că are 100 de cicluri sau frecvenţa este egală cu 100. ’ Turbo-alternatorii industriali au până la 75 cicluri pe secundă. Roţile la trenurile rapide au 20—25 cicluri ca şi motoarele de la automobile. Timpul necesar ca secundarul unui ceasornic să facă o circon­­ferinţă completă, adică un ciclu este de 60 de secunde, deci pen­tru o secundă vom avea valoarea 1/60 din ciclu, adică 0,017 cicluri. Acul care arată minutele face un ciclu întreg în 60 de minute sau 3600 de secunde, deci la o secun­dă va corespunde 1/3600 din ci­clu, deci 0,000280 cicluri sau 280 milionimi de ciclu. Ciclul care dă rotaţia pămân­tului se efectuiază în timp de 24 de ore, adică în 86400 de secun­de, deci pentru o secundă va corespunde 1/86400 sau 8,000012 Cicluri sau 12 milionimi dintr'un ciclu. Tot aşa se poate calcula valoarea în cicluri a mişcării de revoluţie a pământului, pentru frecvenţe, în domeniul mediilor elastice, cum ar fi cele care pro­duc sunetele muzicale. Astfel al doilea sol de la pian are 100 ci­cluri, al cincilea la are 435 ci­cluri. Sunetul cel mai bas are 16 cicluri. In general la pian se utilizează 7 octave începând de la stânga cu 27 cicluri şi ajun­gând până la 1a 3500 cicluri sau 514 kilociclu­ri. Vocea bărbătească pleacă de la 160 cicluri (başi) şi ajunge până li 1100 sau 1,1 kilo­cicluri, iar cea a femeilor se cuprinde între 350 cicluri şi 2,6 kilo­cicluri (M. Boli). Afară de frecvenţele de mai sus, exprimate prin numărul ci­clurilor, se produc în mediile e­­lastice şi frecvenţe mai mari, cum sunt acelea ale ultra-sune­­telor despre care am vorbit în­tr'o cronică anterioară. In fine, după teoriile moderne, sunt şi frecvente mult mai mari ca cele date de ultra­sunete, de exemplu frecvenţele produse de mişcările atomilor în interiorul corpurilor. Astăzi, grafie lucrărilor marilor savanţi Dehye şi Einstein, s'a putut stabili cu preciziune frec­venţele pe care le au atomii în mişcarea lor în interiorul meta­lelor. Ei au găsit că un atom al unui metal se mişcă în interiorul metalului cu frecvențe foarte variate. In numărul infinit de mare de frecvente pe care poate să le aibă un atom în metal, este una care are valoarea cea mai mare, numită „frecventa carac­teristică". Frecventele caracteris­tice pot ajunge la valori conside­rabile. Astfel în plumbul inert din litera de tipar, atomii se mişcă cu o frecvenţă de 1,9 miliarde de de kilocicluri, în argint cu 4,6 miliarde de kilocicluri, în cupru cu 7,8 miliarde de kilocicluri, în fer cu 10 miliarde de kilociclur. In diamant atinge colosala cifri­ de 39 miliarde de kilocicluri (M Boli). In diamantul din inelul de la deget atomii vibrează fără înce­tare, făcând 39.000.000 oscilaţiuni pe secundă. Vom vedea şi alte frecvenţe mult mai mari, însă nu de natură elastică. (Cronica viitoare : frecvenţa electromagnetică. Fotoni. Elec­troni).­­ CRONICA ŞTIINŢIFICĂ Din lumea vibraţiilor — Frecvenţa — de prof. dr. Chr. Musceleanu Fig. 1. — Pendulul Fig. 2 f k

Next