Universul, noiembrie 1929 (Anul 47, nr. 253-278)
1929-11-12 / nr. 262
rAnul XLVII Nr. 262 bis FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN TELEFON: DIRECŢIA 313/72—264/64 34 6 Pagini Exemplarul ^.!“u in străinătate 6 lei 6 Pagini Marţi 12 Noembrie 192 UNIVERSUL’ CELE DIN URMA STÎRÎ DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti, Str. Brezoianu Nr. 9-H ADMINISTRAŢIA 313/71 SECRETARIATUL DE REDACŢIE 356/43 SSIP DIRECTOR: STELIAN POPESCU REDACŢIA: CORESP. CU PROVINCIA 302/98—335/31 Ceilalţi vinovaţi Pe când tribunalele civile şi militare judecă pe capete fraude de toate felurile, poliţiile şi parchetele cercetează şi instruesc altele. Şi să nu se piardă din vedere, că un mare număr de incorectitudini au dispărut de la ordinea zilei şi o mulţime de infractori se plimbă liberi, în puterea amnistiilor succedate cu o nesocotită regularitate. Aşa dar, cu expresiunea banalizată, valul de fraude merge înnainte. S'au spus şi s’au scris multe în această privinţă. Ceea ce însă se desprinde mai presus de toate, este adevărul, că intensitatea incorectitudinilor se datoreşte în primul rând lipsei de control, împrejurările războiului, nevoile urgente ale efectivului civil şi militar, preocupările politice au făcut ca multe posturi de încredere să fie ţinute de oameni prea tineri sau prea nepregătiţi. Tentaţiunile exercitate asupra lor de mărimea sumelor manipulate, de magnetismul unei existenţe mai largi, de exemplaritatea tristă a risipei desfăşurate împrejur, de indulgenţa arătată în societate celor trecuţi prin sancţiuni penale, de insuficienţele mai mari sau mai mici ale remuneraţiei, au făcut ravagii asupra multora din aceia cari n’au găsit în ei resorturile morale, capabile să-i lumineze asupra consecinţelor, să-i ferească de greşeală, să-i mântuiască. Dar alături de vina lor, stă culpabilitatea organelor plătite mai bine, pregătite mai serios, presupuse că au un sentiment mai precis al răspunderii, ţinute să exercite asupra celor din subordine supravegherea inerentă funcţiunilor lor şi impusă într’un grad excepţional de împrejurările străbătute astăzi. Toţi cei vinovaţi, de complicitate negativă, prin omisiuni faţă de îndatoririle lor, ar trebui urmăriţi materialmente, prin participarea la daune, şi moralmente, prin îndepărtarea lor, fiindcă enormele pagube produse Statului de cascada furtunoasă a fraudelor nu se puteau produce, dacă impulsiunile delictuoase nu găseau concurs în incume și tembelism. wmm Aniversarea armistiţiului de la 11 Noembrie 1918 După ce s-a prăbuşit ultima mare ofensă germană, pe frontul de vest, organizată de generalul Ludendorff armatele, franco-anglo-americane, sub comanda mareşalului Fock, erau preparate să dea bătălia decisivă. Comandantul german şi-a dat seama de gravitatea situaţiei. După patru ani de război, armatele Kaizerului erau obosite şi cu moralul scăzut. Populaţia Germaniei pierduse încrederea în mult trâmbiţata victorie, iar efectele dezastruoase ale blocului economic crease o stare de spirit din cele mai primejdioase. O ultimă şi disperată încercare de a declara patria „în pericol", cu scopul de a ridica ,,massele înarmate“ împotriva duşmanilor coalizaţi, cari ar fi pornit marşul în direcţia Berlinului, nu putea înlătura catastrofa finală. Germania era izolată, redusă la propriile ei forţe , deoarece, Austro-Ungaria expirase ca un monstru înveninat de propriile sale vermine. Aliaţii au ştiut să conteze pe acest important factor psihologic : păstrarea încrederei în victoria finală. Şi iată că în Novmbrie 1918, Germania propune armistiţiul, fără nici un gând ascuns, fără nici o dorinţă de a profita de o suspendare a ostilităţilor, ca să-şi refacă forţele. Foeh a avut dreptate. Germania ar fi primit, atunci, armistiţiul, în orice condiţiuni. Cu toate acestea, aliaţii au procedat cavalereşte. Ei nu au voit să impună condiţii grele învinsului, cu toate că imensele sacrificii făcute de ei, în cei patru ani de război, le-ar fi dat dreptul la aceasta, în vederea asigurării unei păci durabile. Ziua de 11 Noembrie 1918 a însemnat triumful dreptului şi al civilizaţiei şi liberarea naţionalităţilor de sub dominaţiunile seculare străine. Această memorabilă zi este începutul unei alte ere pentru naţiunile, cari au suferit martirul dominaţiunilor străine. In geopolitica nouă a Europei a renăscut Polonia şi Boemia; s'au fixat nouile hotare ale României întregite şi ale Iugoslaviei, creiându-se o nouă stare de drept, pe baza principiilor de liberă determinare a naţionalităţilor. Toate jertfele făcute de noi, pentru unitatea naţională, ni le-am impus pentru liberarea fraţilor subjugaţi , pentru o Românie mai mare şi mai puternică, care să poată asigura în aceste părţi ale Europei, ordinea şi civilizaţia. De aceea avem datoria să veghem, ca ceea ce am câştigat, prin jertfe atât de grele, să fie păstrat. LIBERAREA POLONIEI In această zi, amicii şi aliaţii noştri, polonezi, sărbătesc a 11-a aniversare a liberării patriei lor. Cu toate că nu dispuneau de forţe armate numeroase şi bine organizate , iar teritoriul ţarii lor era ocupat de trupele inamice, polonezii nu au mai aşteptat sfârşitul definitiv al războiului, ci au ridicat armele împotriva ocupanţilor, spre a libera Polonia cu un ceas mai înainte. Această acţiune eroică a avut ca rezultat dezarmarea trupelor germano-austro-ungare şi liberarea teritoriului celor „trei" Polonii : austriacă, germană şi rusă, înainte de încheerea armistiţiului de la 11 Noembrie. Galiţia orientală şi occidentală au fost declarate independente încă de pe la sfârşitul lunei octombrie 1918, după prăbuşirea monarhiei habsburgice şi în urma acţiunei energice a eroului Pilsciuski, s-a putut înlătura manevrele rutenilor, care urmăreau scopul să înfiinţeze o aşa numită „Ukrain occidentală" cu concursul austriacilor si ucrainenilor din Rusia. In luptele angajate, atunci, împotriva bandelor înarmate rutene, au luat parte în regiunile numite „Vulturii din Lwow“, femeile şi copiii. In condiţiile armistiţiului încheiat în ziua de 11 Noembrie, pe frontul de vest, s-a prevăzut şi liberarea Poloniei. După 11 ani de la acest eveniment, nobilul popor polon a dovedit, cu prisosinţă, prin sforţările ce le-a făcut în toate direc- fiile pentru consolidarea statu- lui renăscut, că a binemeritat încrederea ce au pus-o puterile victorioase în forţele sale creatoare şi alături de poporul român, reprezintă garda civilizaţiei europene la răsărit FRÂNGEREA TURTEI — 10 Noembrie 1928. — 10 Noembrie 1929 — Era un obiceiu,—nu ştiu dacă s’o fi păstrat,—ca părinţii să frângă turta copilului când a Împlinit un an. Această impresie imi face hotărtrea, guvernului de a sărbători Împlinirea anului de când a luat cârma. Idee nouă, fără precedent în viaţa politică a României, idee nenorocită ca un partid politic să petreacă atunci când o ţară Întreagă e pe coastă. O fi poate şi asta o inovaţie democratică ? ! Nu ar fi cu neputinţă ca lumea de stânga să susţie şi absurditatea aceasta. Atât numai că ideea sărbătoririlor aniversare, din an in an, a venirii la fericire şi la Penteleu, este a unui anti-democrat de mare marcă, este ideea Ducelui Mussolini. In sfârşit, guvernul a hotărît să-şi frângă turta in ziua de 10 Noembrie şi să petreacă in familie. Fiindcă, in afară de familia naţional-ţărănistă, îl desfidem să mai invite şi altă lume la zaiafet. Ţara, de la o graniţă la alta, tremură sub apăsarea guvernamental şi aşteaptă cu nerăbdare ziua binecuvântată când să poată aprinde focurile de bucurie la răspântii. Dar, fie şi in familie, guvernul va trebui, măcar aşa de fermă, să spue țării ce a făcut! Care-i este opera? Câtă măsură de bun traiu a realizat pentru popor? Care clasă a făcut-o mai bogată ?• Care impozit l-a scăzut ? Care moravuri le-a îndreptat ? Care meteahnă a trecutului a înlăturat? Deci, ce a realizat guvernul în aceste din urmă 12 luni? Să-l judecăm pe paragrafe. Dinpunct de vedere democratic. S'a cântat, din toate flautele, cum că acest guvern este un guvern de stânga, că este al maselor, că a introdus democraţia in Bizanţ ! Fapte : A debutat cerând parlamentarilor săi demisiile in alb. Este ideea democratică ? Să răspundă stânga! A împuşcat pe lucrători la Lupeni după ce i-a aţâţat spre a-i atrage in partidul naţionalţărănist ! Este purtare democratică ? Să răspundă massele! După trei luni de zbucium, după zbuileala d-lui Mihalache, bosumflarea d-lui Vanda şi desperaţia d-lui Maniu, prefectul aţâţător şi împuşcător a fost pedepsit cu Înlocuirea şi despăgubit cu decorarea. Asta ce-o mai fi ? Să răspundă democraţia ! Din punct de vedere naţional. A luat In Dobrogea apărarea călduroasă a elementului bulgar împotriva Românilor Macedoneni. A deposedat de pământuri pe Români In folosul străinilor ! A compromis românizarea României de peste Dunăre. In aplauzele ziarelor din străinătate, s'a constituit apărător al minorităţilor! In ceasurile hotărltoare ale consolidării startului, a adus reforma administrativă, menită să depărteze nouile provincii de legăturile mai strânse cu vechiul regat. In loc să românizeze ori şi unde—prin măsuri civilizate, fireşte — au dat jumătate ţara sub cârmuirea oraşelor în care secolele de înstrăinare au pus In minoritate elementul românesc. In loc de centralizare românească, descentralizare străină. Din punct de vedere economic. Vezi Bursa. Industria petroliferă trage să moară ; comerţul gâfâe ; impozitele răscolesc cenuşa din toate vetrele; preţul grânelor copleşite de dăjdii, scad zilnic; în toamnă, agricultorii au renunţat să semene grâu şi au semănat, în majoritate, ovăz; pâinea a fost scumpită; funcţionarii au fost alungaţi cu miile; industriile de fier. Din punct de vedere administrativ. Citiţi ziarele. In beciurile poliţiei, oamenii sunt stâlciţi. La ţară a fost Înfiinţată instituţia voinicilor, adevărate bande de bătăuşi sanguinari. Jandarmeria fiind slăbită, ţara stă sub teroarea tâlharilor de drumul mare. întrunirile politice ale adversarilor sunt pretutindeni atacate de cetele guvernamentale. Din punct de vedere moral. O ruşine. Miniştrii se împroşcă in public, prin presă, cu acuzaţiuni şi insulte. Unii miniştri fac afaceri care revoltă, alţii, datori până ieri, la bănci şi la toată lumea, şi-au plătit în câteva luni datorii de milioane. In Ardeal calcăe indignarea. In Basarabia nu mai e siguranţă. Alegerea regentului a scos masca de pe figura iezuitică a şefului întreprinderei care a încălecat ţara ! Acest guvern nu are la activul său decât două lucruri bune sau inofensive: Întâiul, scrisorile d-lui Mihalache , al doilea, că şi-a pregătit prăbuşirea mai repede decât credeam. Când un guvern îndrăzneşte să iasă în faţa ţării lăudându-se pe sine şi opera lui, trebue să arate fapte. Care sunt faptele? Care clasă este mai mulţumită astăzi de cât era ori ? Cine plăteşte mai puţin la 10 Noembrie 1929 de cât plătea la 10 Noembrie 1928 ? Cine, afară de clica guvernamentală, e mai bogat? Care reformă a adus mai multă ordine, mai mult belşug şi mai puţină suferinţă? O dovadă, una singură şi dezarmăm ! Dar dovada nu va veni. Şi cu mâna pe conştiinţă şi fără nici un gând de nedreptăţi. 11 osândim fiindcă e vinovat. CONSTANTIN BACALBAŞA -------xQx------- 0X0 pp ■enpi euren ihm !MMt i Mir anali FILME Valurile mării au cunoscut ultimele clipe ale lui Nicu Gherghel, temperament spumos ca ele, încă unul din oamenii politici de pe vremea când balanţa dintre obraz şi pretenţii se solda mai des în favoarea celui dintâi. Nicu Gherghel făcea parte din garda cneazullui Mitică Moruzzi, şi a urmat împreună cu el pe Take Ionaşcu, în 1908, în marea ofensivă pentru democratizarea partidului conservator. Partizan devotat şi modestia politică, Nicu Gherghel era un admirabil prieten şi tovarăş în societate. Privire blândă, zâmbet inamovibil, amuzant şi amuzându-se, Nicu Gherghel era simpatia întrupată şi dispunea oriunde se găsea. Cei ce frecventau Camera în 1906, în 1913, îşi mai aduc aminte de „şuetele” de la bufet, unde glumele lui Victor Ionescu, Nestor Cincu, Nicu Gherghel, ca să pomenim numai câţiva dintre morţi făceau concurentă nereală acelora cari se aventurau să se înalte in sferele elocventei lipsiţi de motorul talentului şi de elicea bunului simţ-Dar şedinţele cotidiane ale vestitei „Scupcinei”! Nicu Gherghel avea onoarea şi plăcerea să facă parte din acel grup select care, considerând aperitivele ca un mijloc de întrunire amicală, nu ca un scop incompatibil cu prestigiul personal se adunau pe vremuri într’o sală dela Tripcovici, sub hotelul Splendid, mai târziu într’un salon dela Continental, recreindu-şi spiritul obosit de ocupaţiile profesionale intr’o frenezie de glume şi anecdote. Erau acolo Mişu Iulian, „Nenea”, preşedinte la Casaţie şi la Scupcină. Mişu Paciurea, fin literat amator, Dâmboviceanu şi Manole Anastasiu, consilieri la Casaţie, Alecu Radovici, fostul ministru, Kneazul Moruzzi Victor Ionescu, directorul „Acţiunei”, avocatul Iuliu Brezoianuu, şi alţi câţiva cari în viaţă astăzi, trebue să cugete cu melancolie la acele ceasuri de senină prietenie şi de solidaritate suprapusă credinţelor politice şi altor consideraţiuni. Nicu Gherghel aghiotant nestrămutat al Kneazului, era membru al Scupcinei şi o servea cu firea sa deschisă, cu un dar nesfârşit de a povesti. Dar a venit războiul cu prefacerile sale, cu urcări şi coborîri deopotrivă neaşteptate. Unii s'au văzut miniştri din aspiranţi la un consilierat comunal, alţii s'au pomenit fără pământul de care-i legau tradiţia, familia existenţa, Gherghel, printre aceştia, s’a trezit fără busolă. A crezut c’o va găsi într’un teritoriu liberal, dar căldura sufletului său, s'a isbit de ghiaţa unora, cari confundă recunoştinţa cu urcarea în cap. A trebuit să-şi continue pribegia, şi a făcut-o până in momentul când n’a mai avut puteri. Ceva misterios, — cine ar putea să ştie ce? — l-a împins pe ţărmul dela Constanta, unde boabea răcoritoare a căzut atât de brusc peste dogoreaila dezorientării sale, încât i-a smuils echilibrul şi l-a lăsat să se prăvălească în valuri unde şi-a găsit in sfârşit liniştea. Cu fiecare din aceste figuri modeste ale unei vremi dispărute, se duce ceva din pitorescul sufletesc al unei societăţi mult mai meritorii decât bănuesc unii epigoni cari profită de roadele ei Don José -------xOx-------Autonomia Bisericei în Iugoslavia Belgrad, 9. (Rador).— Regele a semnat legea pentru organizarea Bisericei ortodoxe, reglementând raporturile dintre Biserică și Stat, pe baza aurtonomiei bisericești. l Duminică 30.» s-a ţinut la Paris congresul federaţiei internaţionale a femeilor avocaţi. Au fost reprezentate mai multe state din Europa şi America. Clişeul de mai sus reprezintă biroul provizoriu la şedinţa de constituire. urmaşul lui Siissemann care va fi numit titular al ministerului de externe german -------xOx-------Erupţia vulcanului Santa Maria D-nul von CURTIUS - GROAZA POPULAŢIEI - New-York, 9 (Rador).^ — Din Guatemala se anunţă, ca deşi torentul de lavă al vulcanului Santa Maria s'a oprit, totuşi indigenii scăpaţi de urgia erupţiei, trăesc încă sub stăpânirea groazei şi a temerilor de o nouă erupţie. Evaluările numărului total al victimelor variază între ,300 și 700. Este probabil că cifra exactă nu se va cunoaște niciodată, deoarece numeroase cadavre au fost complet transformate în cenuşă de valurile de foc. -------xQx------- Alt avion de pasageri prăbuşit Paris, 9 (Tel. part.).—Avionul care face cursa între Paris şi Strassburg, a luat foc deasupra localităţii Bar-le-Duc şi s-a prăbuşit la pământ. Incendiul a fost provocat de explozia tancului de benzină. Pilotul şi pasagerul au rămas morţi pe loc. -------x O X------- După o anchetă făcută la Arad... Până cănd va dura batjocorirea bunului simţ ?FRAZELE MARI, PE CARI LE AUZIM ATAT DE DES... Cititorii noştri au urmărit — suntem siguri, cu mult interes, —preciziunile pe cari ne-am simţit datori să le facem asupra sinei părţi din viaţa ce se desfăşoară la Arad. Siliţi, de atitudinea ce a ţinut s‘o aibă d. I. Clopoţel, l-am fixat in adevăratul său aspect moral. Dacă cu d-sa am terminat şi dacă sperăm că, in propriul său interes, va regreta penibila postură în care s'a pus, — ne simţim obligaţi să fu ornam ceva despre cei cărora Li s'a alăturat cu atâta caldă amiciţie. Ştim că, mai ales dela un timp, vorbele scrise In presa românească şi-au pierdut noţiunea originară. Impropria lor întrebuinţare, abuzul ce s'a făcut şi se face de formulele mari şi de calificativele răsunătoare, a dus la pierderea sensului lor real şi implicit, la neluarea lor în seamă. Am dori ca rândurile scrise mai jos, — rânduri semnate şi privind pe oameni pe cari nu i-am văzut niciodată, — să nu li se dea accepţiunea obicinuită într'o ..polemică de presă“, ci să li se atribue sensul lor exact şi firesc. Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu polemizăm aci cu nimeni. Dacă mai există în această ţară un sentiment al demnităţii şi dacă autorităţile române cred că mai au dreptul să afirme că au conştiinţa limpede a datoriei lor, ca autorităţi române, atunci nu ne ‘ndoim că constatările noastre nu vor rămâne fără cuvenite şi legale urmări. TOTUŞI, IATA FAPTE, NU FRAZE SI CUVINTE TARII... Am arătat că numai intr'un singur centru din Banat, şi anume , la Arad, apar 34 de publicaţiuni ungureşti. Să reamintim tristul adevăr că in tot cuprinsul Ardealului, noi românii n'avem 34 de publicaţii, câte au ungurii numai intr'un singur oraş... Să nu uităm că minoritarii, — toţi şi bine înţeles şi cei din Arad, — ne insultă zilnic, în foile lor, puse pe mese în cafenele şi vândute pe stradă, ne insultă nu numai insinuând, dar luând direct atitudine contra României şi necruţând sentimentul naţional român nici atunci cănd e vorba de Regina Maria a României, ofensată de un ticălos care se plimbă, încă, liber şi nesupărat, pe stradă. .. Un lucru care nu mai e de văzut nici in Turcia, unde nu numai legea, dar cetăţenii, din proprie iniţiativă, ar apuca de guler pe asemenea nemernici, la noi se vede. Nu este nimeni, la Arad, care să nu ştie că „Clubul ziariştilor minoritari“ este un cuib de intrigi, de calomnii, că e nervul campaniei iredentiste şi comuniste, ambele întreţinute cu bani murdari sau duşmani, nu e nimeni să nu ştie că de acolo pleacă materialul care formează plângerile insulăttoare, la adresa României, adresate Ligii Naţiunilor... Totuşi, clubul funcţionează,— fără mese verzi acum şi fără careră, — funcţionează liniştit, netulburat nici de lege şi nici de simpli particulari, deşi nimeni nu ignorează activitatea dintre zidurile lui. Un om cu demnitate sau o autoritate română, conştientă de rolul ei, poate privi cu nepăsare o asemenea stare de lucruri? Şi Întrebarea: „Ce e de făcut?“, nu noi trebue să răspundem. NIŞTE „TOLERAŢI“ CARI AR FI TREBUIT DE MULT LUAŢI LA GOANA... Mulţi din oameni de rea credinţă, cari, cu condeiul lor, scriu pe hârtie lucruri şi neadevărate şi jignitoare puse apoi în circulaţie chiar la noi şi mai ales dincolo de hotarele noastre, maravea dreptul să stea pe pământul României nici cinci minute. Ceea ce scriem aci nu e simplă opinie a noastră, sau doar o apreciere, decurgând din constatarea nedemnei acţiuni pe care indivizii în chestiune o desfăşoară. Continuare în pag. 2-a Radiaţiuni şi materie, iată cele două noţiuni pe care fizicienii moderni caută să le puna la baza tuturor fenomenelor. Atât radiaţiunile cât şi materia, după teoriile din ultimul timp, sunt rezultate din transformările pe care le încearcă în diferite condiţiuni energia. Totul sar reduce de fapt la energie şi la transformările pe care Ie suferă energia. , Transformările energiei pot da naştere la un foarte mare grup de fenomene cunoscut de noi, prin simţurile noastre: sunete, căldură, lumină, electricitate, etc. De fapt pentru Natură, care nu are simţuri, nu există nici sunet, nici căldură, nici lumină şi nici electricitate. Pentru Natură nu există decât produceri în anumite condiţiuni a unor fenomene bine determinate de către transformările energiei care se manifestă în aceste cazuri sub formă de radiaţiuni. Orice radiaţiune de orice natură ar fi ea, se caracterizează între altele şi prin frecvenţa ei. Prin definiţie, frecvenţa este numărul de vibraţiuni pe secundă. Dacă o greutate atârnată cu o sfoară de un suport, aşa cum se vede în figura 1, este ridicată până la o înălţime oarecare şi apoi i se dă drumul vom vedea ca această greutate execută o serie de mişcări într'o parte şi într’alta. Aceste mişcări se vor face mai rar sau mai repede, în acelaş loc, după cum lungimea firului de care este atârnată greutatea este mai mare sau mai mică. Acest aparat poartă numele de pendul. Timpul întrebuinţat de pendul ca să facă o mişcare completă, adică să revină în poziţia din care a plecat, se numeşte perioadă. Numărul perioadelor pe secundă poartă numele de frecvenţă. Daca vom modifica puţin pendulul descris mai sus şi vom pune în locul greutăţii o pâlnie cu nisip fin şi dacă în timpul când pâlnia face mişcările pendulare trecem în mod uniform o scândură pe sub vârful pâlniei prin care curge nisip, vom obţine o linie curbă ca in figura 2. Pentru un drum întreg al pâlniei in timp de o perioadă, se obţine pe scândură o curbă cu o ridicătură şi cu o vale, adică se obţine aşa după cum am mai văzut, o oscilaţie completă, exprimitâ printr'o lungime lamda, numiţi, lungime de undă. Prin urmare numărul de lungimi de undă ce se obţin pe scândură când pendulul se mişcă timp de o secundă reprezintă numărul de perioade în acest interval de timp, adică tocmai frecvenţa. Cum durata unei oscilaţiuni în acelaş loc pe suprafaţa pământului depinde, după cum am spus, de lungimea firului pendulului, se zice că pendulul este un aparat cu frecvenţă proprie. Putem însă să realizăm şi frecvente variabile. Iată un dispozitiv dat de M. Boli, prin care se poate arăta cu uşurinţă cum mişcarea oscilatorie derivă din mişcarea de rotaţie, învârtim într'o cameră întunecoasă o ţigară, care arde şi nu are scrum, aşa fel, încât capătul aprins să descrie nişte circonferinţe. (Fig. 3). Dacă vom privi în faţă această rotaţie a ţigării, vom vedea o dâră luminoasă circulară. Dacă însă ne vom aşeza aşa fel încât să privim mişcarea ţigării din profil vom vedea în locul cercului o dâră luminoasă liniară, care se mişcă continuu în sus şi în jos. Mişcarea aceasta de pe linia luminoasă A B este o mişcare vibratorie. Prin urmare mişcarea circulară a unui obiect privită din profil, devine o mişcare vibratorie. In cazul când persoana care învârteşte ,ţigara şade pe o platformă care se poate deplasa cu o mişcare uniformă, atunci dâra luminoasă se vede ca şi la mişcarea pendulului, ca o curbă cu dealuri şi văi, dând naştere la unde. Numărul undelor ca şi la pendul poate fi mai mare sau mai mic, după iuţeala cu care se roteşte ţigara. Când ţigara face o singură circonferinţă, atunci se zice că a făcut un ciclu. Un ciclu ar corespunde deci unei singure perioade în mişcarea oscilatorie. Aşadar numărul tururilor făcute mişcând ţigara circular şi uniform, reprezintă, când privim în profil, numărul, care dacă se raportează la timp nu este altceva decât frecvenţa. Când o roată se învârteşte, spre exemplu, de 100 de ori pe secundă, atunci se zice că are 100 de cicluri sau frecvenţa este egală cu 100. ’ Turbo-alternatorii industriali au până la 75 cicluri pe secundă. Roţile la trenurile rapide au 20—25 cicluri ca şi motoarele de la automobile. Timpul necesar ca secundarul unui ceasornic să facă o circonferinţă completă, adică un ciclu este de 60 de secunde, deci pentru o secundă vom avea valoarea 1/60 din ciclu, adică 0,017 cicluri. Acul care arată minutele face un ciclu întreg în 60 de minute sau 3600 de secunde, deci la o secundă va corespunde 1/3600 din ciclu, deci 0,000280 cicluri sau 280 milionimi de ciclu. Ciclul care dă rotaţia pământului se efectuiază în timp de 24 de ore, adică în 86400 de secunde, deci pentru o secundă va corespunde 1/86400 sau 8,000012 Cicluri sau 12 milionimi dintr'un ciclu. Tot aşa se poate calcula valoarea în cicluri a mişcării de revoluţie a pământului, pentru frecvenţe, în domeniul mediilor elastice, cum ar fi cele care produc sunetele muzicale. Astfel al doilea sol de la pian are 100 cicluri, al cincilea la are 435 cicluri. Sunetul cel mai bas are 16 cicluri. In general la pian se utilizează 7 octave începând de la stânga cu 27 cicluri şi ajungând până la 1a 3500 cicluri sau 514 kilocicluri. Vocea bărbătească pleacă de la 160 cicluri (başi) şi ajunge până li 1100 sau 1,1 kilocicluri, iar cea a femeilor se cuprinde între 350 cicluri şi 2,6 kilocicluri (M. Boli). Afară de frecvenţele de mai sus, exprimate prin numărul ciclurilor, se produc în mediile elastice şi frecvenţe mai mari, cum sunt acelea ale ultra-sunetelor despre care am vorbit într'o cronică anterioară. In fine, după teoriile moderne, sunt şi frecvente mult mai mari ca cele date de ultrasunete, de exemplu frecvenţele produse de mişcările atomilor în interiorul corpurilor. Astăzi, grafie lucrărilor marilor savanţi Dehye şi Einstein, s'a putut stabili cu preciziune frecvenţele pe care le au atomii în mişcarea lor în interiorul metalelor. Ei au găsit că un atom al unui metal se mişcă în interiorul metalului cu frecvențe foarte variate. In numărul infinit de mare de frecvente pe care poate să le aibă un atom în metal, este una care are valoarea cea mai mare, numită „frecventa caracteristică". Frecventele caracteristice pot ajunge la valori considerabile. Astfel în plumbul inert din litera de tipar, atomii se mişcă cu o frecvenţă de 1,9 miliarde de de kilocicluri, în argint cu 4,6 miliarde de kilocicluri, în cupru cu 7,8 miliarde de kilocicluri, în fer cu 10 miliarde de kilociclur. In diamant atinge colosala cifri de 39 miliarde de kilocicluri (M Boli). In diamantul din inelul de la deget atomii vibrează fără încetare, făcând 39.000.000 oscilaţiuni pe secundă. Vom vedea şi alte frecvenţe mult mai mari, însă nu de natură elastică. (Cronica viitoare : frecvenţa electromagnetică. Fotoni. Electroni). CRONICA ŞTIINŢIFICĂ Din lumea vibraţiilor — Frecvenţa — de prof. dr. Chr. Musceleanu Fig. 1. — Pendulul Fig. 2 f k