Universul, decembrie 1929 (Anul 47, nr. 279-301)

1929-12-01 / nr. 279

Guvernul, în loc să fie serios preocupat de mărirea flotei noastre comerciale, este aproape pe punctul să o desfiinţeze, sub motiv de „economie“. Am atras atenţia că România, care este stăpână pe gurile Dunării şi dispune de i eşire la mare, trebuie să aibă, nu numai o flotă comercială însemnată, dar şi unităţi navale cu care să apere coastele sale. Credeţi că ar fi vorba numai de vase de război, sau de mijloacele de apărare, stabilite, în anumite puncte ale coastei*? Nu. Orice vas comercial poate fi transformat, în caz de război, uncrucişător auxiliar. In timpul războiului mondial vasul nostru de pasageri, „Regele Carol I‘‘, a fost transformat încrucişător auxiliar. Toate puterile navale dau o atenţie specială flotelor lor comerciale şi au un program de comstrucţiuni, în care interesele economice sunt puse în acord cu cele ale apărarii naţionale. Guvernul d-lui Mussolini, a studiat un program de construcţiuni navale, prin care se urmăreşte constituirea unei flote auxiliare de vase moderne şi rapide, în condiţiuni originale. Scopul d-lui Mussolini este ca Italia să dispună de un număr cât mai mare de vase moderne şi rapide comerciale, care, în caz de război, să poată fi transformate în puternice crucişătoare auxiliare. Pactul de la Washington privitor la construcţiile navale, autoriză această transformare şi prevede chiar întărirea punţilor vaselor de pasageri. D. Mussolini a imaginat un sistem de construcţii navale foarte interesant, care, odată, pus în practică, va da rezultate uimitoare. El a asigurat în primul rând, constructorilor italieni avantagii considerabile sub forma participării statului pe cale de rărsăminte de indemnităţi compensatoare. Alocaţiuniea variază după consumarea combustibilului pe cal-vapor, pe oră şi ea urmează să fie sporită în raţiune inversă cu consumarea. Italia favorizează construirea de motoare perfecţionate şi urmăreşte să dispună de vase comerciale, dotate cu calităţi speciale de mare viteză, care să servească intereselor de propagandă ale Italiei, în timp de pace şi să poseadă, în caz de război, vase, care, să poată fi, instantaneu, convertite încrucişătoare auxiliare. „Journal des Debate“ ocupându-se de acest interesant proect italian, atrage atenţia guvernului francez că şi el este dator să stabilească o relaţiune între construirea vaselor comenterale şi nevoia de a dispune, în timp de război, de un mare număr de crucişătoare auxiliare, impuse de interesele apărări naţionale. Şi noi ce facem ? Pe când Rusia sovietică dispune pe Marea Neagră de o flotă de război puternică, guvernul este hotărât să desfiinţeze modesta noastră flotă comercială, în loc să cumpere vase de pasageri cu tonaj şi viteză mare, care,rne-ar aduce servicii atât în timp de pace, cât şi în timp de război. Flota noastră tombinalăiAsanarea Teatrului national — Rostul unei pledoarii pro-Shaw — Ca răspuns la articolul nostru apărut în numărul de eri sub titlul: „Un val de internationalism în teatru“, ziarul „Adevărul“ s’a crezut dator să apere pe Bernard Shaw. Se putea altfel ? Pledoaria numitului ziar este o dovadă, în plus, că noi am avut dreptate când am atras atenţia asupra primejdiei ce o prezintă, pentru tinerele generaţiuni, reprezentarea pe prima noastră scenă, — subvenţionată de stat, — a unor piese cu tendinţe dizolvante, în care găsim tratate teme în opoziţie cu interesele statelor civilizate. Nu înţelegem ca Teatrul nostru Naţional să fie o agentură de propagandă quasi-comunistă. Când cineva a găsit de cuviinţă să afirme, în alt ziar, că B. Shaw, în operile sale dramatice, ar fi urmărit stabilirea adevărului istoric, sfărâmând „idolii“ de până ori ai popoarelor civilizate, am observat că în ,,Mathusaiem“ îl prezintă pe Napoleon I drept un decrepit, un poltron până la laşitate, un individ fără nici o schinteie de inteligenţă şi de voinţă, iar în „Cesar şi Cleopatra“, ne prezintă pe Iuliu Cesar, sub forma unei lamentabile caricaturi groteşti. „Adevărul“ spune că toate acestea „nu însemnează că Shaw nu ştie să aprecieze formidabilele figuri istorice ale celor doi împăraţi“. Curios mod de a aprecia marile figuri istorice cu care se onorează întreaga lume civilizată ! Am atras apoi atenţia, că aproape în toate piesele sale, G. B. Shaw insultă poporul englez. „Adevărul“ replică: Shaw „biciueşte anume moravuri, anume excrescenţe ale societăţii moderne englezeşti“. Repetăm : nu e vorba de biciuirea unor moravuri anglosaxone , ci de insulte şi batjocuri la adresa întregului popor britanic, din care cauză, teatrele serioase din Anglia refuză să reprezinte piesele lui Shaw. In cazul acesta, pentru ce să tolerăm aceste necuviinţe, pe scena Teatrului Naţional, — teatru subvenţionat de stat — la adresa întregului popor englez ? Ce obligaţiuni speciale are direcţia acestui teatru, ca să reprezinte asemenea lucrări dramatice ciudate şi tendenţioase, în care, de multe ori, autorul introduce maliţiozităţi la adresa chiar a actualilor oameni politici englezi ? Oare în literatura dramatică universală, clasică şi modernă, nu sunt destule opere de mare valoare, care ar putea să fie reprezentate pe prima noastră scenă ? Oatre literatura dramatică modernă se reduce la satirelereviste tendenţioase ale lui Bernard Shaw? „Adevărul“ pretinde că ar fi „o mare nenorocire pentru progresul poporului român" (?!) dacă am închide ermetic uşile şi ferestrele casei noastre naţionale, ca să nu pătrundă întrînsa ideile înviorătoare, Oare mâine vor fi bunul comun al tuturor popoarelor civilizate“. „Ideile înviorătoare" sunt cele patronate de guvernul sovietic din Moscova. Şi deoarece noi nu dorim ca asemenea „idei“ să mai fie propagate pe scena Teatrului Naţional, „Adevărul“ se indignează în numele libertăţii de cugetare, al civilizaţiei creatoare, al progresului şi ne denunţă... că am încuraja tendinţele obscurantiste şi strâmpte!.. Punem următoarele întrebări ziarului „Adevărul“ şi credem că, de data aceasta, va răspunde: 1) Pentru ce Henri Barbusse, care a declarat in interviewul apărut în revista „Les Annales“ din Paris, din 1 Noembrie a. c., că numai prin „violenţă“ se pot impune „ideile înviorătoare comuniste“, ar fi, totuşi, un mare intelectual, idealist şi umanitarisl, după „Adevărul“ şi ,,Dimineaţa“? 2) Pentru ce guvernul moscovit a interzis reprezentarea piesei aceluiaş Henri Barbusse „Isus", — un Isus uman, absent de orice divinitate, comunizat, — când știut este că Henri Barbusse este un serviciul comandant al sovietelor rusești? Dezolat de cenzura ce i s’a aplicat tn Rusia, H. Barbusse a intrat In tratative cu o agenfie teatrală comunistă din Berlin, ca să-i repretinte piesa, acolo... S) Și pentru ce noi n’am avea dreptul să cerem excluderea din repertoriu a pieselor cu tendinţe dizolvante, fie ele chiar semnate de Bernard Shaw, pentru asanarea Teatrului National? " R. SEISANU S’au întâlnit la un loc cele mai mari transatlantice Londra, 28 (Rador). — O întâlnire impresionantă a avut loc orin portul Southampton, unde câteva din cele mai mari transatlantice s’au găsit incidental ancorate tn acelat timp. S'a putut vedea unul lângă altul următoarele palate flotante: faimosul transatlantic german „Bremen“, transatlanticul „Majestic“ (cel mai mare vas din lume), apoi cel mai mare vas american ,,Leviathan“; in fine, alte două transatlantice nu mai puţin imposante, „Berengaria“ şi „Aquitania“. Se poate adăuga şi alte vapoare de proporții aproape tot atât de mari „Empress of Scotland“, cel mai mare transatlantic canadian şi „Belgenland“, cel mai mare vas belgian existent. -------xrsx-------- 0 tragedie în aer Roseveltfield, 28 (telegr., part.). — Intr’un aeroplan, care zbura la o înălţime de 800 metri, cu o viteză de 175 km., pe oră, s-a celebrat o cununie, care urma să se sfârşească cu coborîrea tinerilor soţi şi a celor 12 oaspeţi, cu ajutorul paraşutei. Mireasa a sărit cea dintâi, dar întrucât paraşuta nu s‘a desfăcut, ea s-a prăbuşit dela 300 metri şi a rămas moartă pe loc. Mirele a avut aceeaş soartă. Se înţelege că ceilalţi au renunţat la coborîrea prin paraşută. S’au rupt tratativele între guvernul englez şi proprietarii de mine Londra, 28 (Telegr. part).— Tratativele intre comisiunea minieră a guvernului şi proprietarii minelor au eşuat, aseară, pe deplin. Nu mai există nici o speranţă de înţelegere între guvern ţi această ramură a economiei naţionale, deoarece proprietarii minelor au respins toate propunerile guvernului privitoare la reducerea timpuluide lucru, la crearea unei organizaţiuni de vânzare şi la înfiinţarea unei centrale naţionale de salarizare. Guvernul va fi silit, să inainteze proiectele de legi respective, fără a avea consimţământul prealabil şi al proprietarilor minelor. Aceştia au publicat o declaraţie în care condamnă aspru politica minieră a guvernului. Marile raiduri aeriene -xQx-Franţa a readus pe teritoriul ei recordul lumii de sbor fără oprire. Costes şi Beilonte au sburat Paris - Titikar (peste 6000 km ). — Multe au fost încercările aviatorilor francezi de a bate recordul mondial de sbor în linie dreaptă fără oprire, deţinut de aviaţia italiană, prin recordul stabilit de aviatorii Ferrarin şi Del Pretro. Italienii au sburat de la Roma peste Mediterană, coasta Africii şi apoi peste Oceanul Atlantic, oprindu-se pe coasta Braziliei (America de sud) făcând 7980 km. fără oprire. La 27 Sept. a- c. aviatorul Coste», însoţi de Beilonte, el însuş pilot, mecanic şi navigator, a părăsit aerodromul Bour-vet cu un avion Breguet, pe fuse. alu.I căruia desenase un mare punct de ?, findcă nu au spus la nimeni direcţia în care vor încerca raidul. După 51 ore de sbor continu, în care timp au sburat peste Germania, Polonia, Rusia şi Siberia, au aterisat din cauza ivirii nopţii, la Taikar lângă Karbin (Mongolia). La aterisare mai aveau 200 litri de benzină. îndată ce au intrat in mijlocul Asiei centrale nu s'a mai primit nici o ştire despre soarta lor. La aterisare au fost consideraţi ca spioni sovietici şi puţin a lipsi să nu plătească cu viaţa încercarea lor. INAPOEREA IN FRANŢA Odată clarificată, situaţia lor, totul a merg b ne, făcându-li-se toate înlesnirile. De la Karbin, în trei etape, au ajuns la Hanoi (Indochina franceză). Aci au trebuit să aştepte mai mult timp până le-a sosit autorizaţiile de sbor peste ţările din sudul continentului asiatic şi european, pe unde îşi alesese drumul de înapoere în Franţa. UN ALT RECORD BĂTUT De la Hanoi la Paris sunt vreo 12 mii de km. Recordul de legătură pe această distanţă, Indochina-Franţa, era ţinut de Costes, având însă La bord pe Le Brix. Recordul fusese stabilit cu ocazia raidului făcut în jurul lumii, anul trecut, când au făcut distanţa în 4 zile şi 17 ore. Anul acesta, cu toată neşansa, au bătut recordul cu 6 ore, zburând Hanoi-Paris în 4 zile şi 11 ore şi dacă nu întâmpinau în Europa furtună, care a determinat aterisarea la Roma, unde au stat 24 ore, recordul era bătut cu 30 ore. Primirea ce s-a făcut la Pâri® acestor aşi ai aviaţiei franceze a fost foarte călduroasă. ' Guvernul a distins pe,, Costes" ridicându-l în grad în ordinul Legiunii de onoare, iar pe Bellonte, făcându-l cavaler al acestu ordin. ULTIMA ÎNCERCARE COSTES A LUI MusisajMotoria. — Pasagerii scapă ca prin minune — New-York, 28 (Telegr. part.). — Monoplanul Focker „S 32“, având 32 pasageri pe bord, plecat de pe câmpul de aviaţie de la Rosenfield, s-a prăbuşit în apropierea localităţii Carleblue. Evoluând la mică înălţime, a căzut pe o casă şi a fost cuprins de flăcări. Mecanicul şi un pasager, cari au sărit din aeroplan, s‘au ales cu răni uşoare; ceilalţi pasageri au scăpat neatinşi. Casa pe care s‘a prăbuşit avionul şi alta învecinată au fost cuprinse de flăcări. Se crede că accidentul s‘a produs din cauza unui defect la motor. Un gest puma care nu vine fiert! Prin urmare, se vor scoate în vânzare vapoarele Serviciului Maritim Român! Inspectoratul S. M. R. din Constanţa a şi primit ordin să debarce personalul auxiliar de pe patru vapoare româneşti. Şi, orice teorii sau interpretări s'ar face, faptele sunt mai elocvente ca explicaţiile oficialei.. Ca o concluzie, după atâtea Comparaţii cu alte ţări,— cam din nimic, au creeat, aproape miraculos, o flotă cu ardoare sporită din an un an, — ca o încheere a atâtor raţionamente documentate şi dovezi categorice, făcute ani de-a rândul, şi ca un final al disperatelor apeluri de a se constata, in sfârşit, că „avem şi noi Măreţ“, noi vindem, — fiindcă aşa a chibzuit oficialitatea, — şi vapoarele puţine pe cari le avem. Oficialitatea care reduce orizontul lumii la cuprinsul dintre cei patru pereţi, — stabilind ca centru mondial comodul fotoliu de piele unde e instalată, şi care se socoate începutul şi sfârşitul a tot ce-a fost şi va fi în această ţară, a rezolvat problema intereselor maritime ale României, vânzând patru din vasele cari mai existau, fără să garanteze că va cumpăra măcar unu în loc. Măsura ar fi fost dictată de „consideraţii bugetare“, adică de deficitul constatat... * Nu, vom opune nici o replică profundei erudiţii economice care culminează într-un asemenea final, de neiertat nici de generaţia de azi nici de cele ce vor veni mâine. Sunt gesturi la care nu se răsupunde . Stând alături de această stearpă şi ucigătoare erudiţie, cugetăm la un element care n‘a putut şi nu ,va putea fi, nici o, dată transpus în coloane de cifre în catastive... Vedem pă chinuiţii oameni cu feţe şi mâini aspre, — echipagiste române cari vor fi debarcate, după ce au stat, o viaţă întreagă, pe Întinsul Mărilor, lângă pavilionul românesc — vedem echipările, alături de comandanţi şi ofiţeri, fraţi în dureri şi în luptă cu imensitatea, coborând de pe catarg pavilionul roş-galben-albastru, şi ştergându-şi un potop de lacrimi nestăpânite... In clipa când pe catarg se va ridica „alt pavilion“, timonieri bătrâni, mecanici plini de păcură, simpli cărbunari şi ungători zdrenţeroşi, ştergându-şi ochii, — stângaci, cu mâneca, vor face greşeala de a crede că „gonirea“ lor e o crimă săvârşită doar faţă de ei... Nu!... E o crimă împotriva prestigiului însuşi al Ţării, prestigiu ■care niciodată n-a putut şi nu va putea fie cuprins în negustoreşti şi meschine catastive oficiale... Notăm aci protestul nostru inutil, şi durerea noastră nemărginită, — pentru ca alţii, cei ce vor veni după noi, să ştie măcar atât că n‘am tăcut, în faţa acestei isprăvi, şi n‘am şovăit să-i spunem „crimă!“. Nu mai e nimeni care să sară şi s‘o împiedice ?... M. Negru „Mauretania“ s’a ciocnit cu o şalupă Londra, 28. (Telegr. pârtie.). — Giganticul vapor „Mauritania“ s'a ciocnit cu o şalupă, la eșirea din portul New-York. Vaporul a suferit stricăciuni mici și va putea să-și reia cursele în curând. Șalupa a fost grav avariată. Ca In Evul Mediu Londra. 28 (telegr. part.).— La Durban, în Africa de Sud, au fost condamnaţi la moarte 6 indigeni,acuzaţi că au ars de vii pe membrii mai multor familii indigene, pe cariîi acuzau de vrăjitorie. Au dat foc colibelor acestor familii şi au aruncat pe nefericiţi de in In flăcări. ----------------. Un minut de reculegere la bursa din Paris Cursurile suspendate la Atena Atena, 28. (Rador). — Ca urmare a manifestaţiilor furtunoase, la care se dedau studenţii grevişti, rectorul Universităţii a suspendat cursurile pe timp de 5 zile. ' • 1 Atena, 29 (Rador). · In urma nonilor dezordini, poliţia a ocupat aseară clădirea Universităţii şi a îndepărtat pe studenţi. In cursul serii s-au produs noui ciocniri între studenţi şi poliţie. Patru poliţişti şi un student au fost uşor răniți. Au fost operate 13 arestări. Ordinea a fost apoi restabilită. -------xOx-------Radical-socialiştii francezi despre politica d-lui Tardieu Paris,’ 28'(Rador). — Comitetul executiv al partidului radical socialist s’a întrunit aseară și a' examinat situaţa politică. Comitetul a proclamat, că po-'litica guvernului Tardieu es’e 'lafiti-democratică și a' afihnat ivoința de unitate și disciplină apartidului, spre a-şi ■; iippune"programul său" tradiţional T-----XO X——■ Alba lulia şi d. Haegedus Minoritatea maghiară a început o adevărată ofensivă parlamentară. Intr’o singură zi, la discuţia Mesagiului, au luat cuvântul, din partea partidului maghiar, d-nii Viller şi Haegedus. Două discursuri de protest, de denunţare, de tălmăcire interesată a principiilor dela Alba lulia şi de mustrare, într’o singură şedinţă. Dacă lucrurile vor merge în acelaş tempo, chestiunile minoritare vor covârşi preocupările de ordin românesc ale Parlamentului. D. Wilier s’a pierdut un amănunt. A semnalat o serie de abuzuri administrative care ar putea prea bine să fie exacte. Aceste abuzuri, cu tot regimul ““legalităţii” predicate timp de zece ani, le suportă adesea cetăţeanul român cel mai autentic. Şi nu dintr’o nemulţumire izolată sau locală, se poate atrage concluzia politică a unei persecuţii sistematice şi organizate. D. Haegedus a formulat ostilitatea prin abstracte consideraţii juridice. Incontestabil, deputatul minoritar a avut opinie politică de cugetare şi o abilitate în prezentarea unei cauze, care nu se poate susţine. D. Haegedus a evocat Alba lulia şi principiile unitei, pentru a trage concluzia, că acest pact fundamental nu este respectat, că — prin urmare — minoritatea maghiară se vede lipsită de protecţia, pe care ce-*lebrele rezoluţii o acordau minorităţilor. . fie . Deputatul maghiar a debitat acest lucru, fără să vedem reacţiunea cuvenită din partea majorităţilor, fără să auzim cuvântul lămuritor şi definitiv din partea guvernului. Lucrul e cu atât mai surprinzător şi mai regretabil, că pe banca ministerială se află înşişi participanţii de la Alba-Iulia. Să nu înţeleagă oare această majoritate parlamentară, că sunt unele chestiuni fundamentale, în care atitudinea ei are o însemnătate ceva mai mare, decât răbufnelile inutile şi polemice pe mărunte chestiuni personale? Să nu înţeleagă nimeni, enormitatea situaţiunei , în care un , parlament şi un guvern, cn majoritate ardelean, privesc impasibili cum un deputat minoritar caută să escamoteze adevăratul sens, politic şi juridic al adunărei de la Alba lulia? • ! . .. Penttru d. Haegedus, în fond, Alba lulia a fost un contract, pe care s’ar aşeza unitatea românească şi d-sa însinuiază,^ că o condiţie a contractului—în materie minoritară •—iar îi fost călcată şi deci convenţia... Toate aceste lucruri au fost debitate şi nu s’a găsit nimeni dintre guvernamentali să răspundă. i.'it ■ . • Pentru a face un contract trebue cel puţin două părţi-' iar d. Haegedus a recunoscut singur, că d-sa şi tot ceeace reprezintă — n’a fost la Alba lulia. Principiile generoase, care II priveau, au fost acordate. • 1 ■ Şi atâta tot. .Ele n’au format obiectul unei convenţiuni.. De altfel, d. Thi. Mihály a lămurit într’o substanţială pagină de amintiri politice, apărută în „Generaţia Unirii”, adevăratul sens al dezideratelor dela Alba lulia. In entuziasmul ideologiei de atunci care a lăsat urme în toate textele diplomatice ale timpului, cei dela Alba lulia, inspiraţi de aceeaş generozitate, au formulat deziderate, care reprezentau nu condiţiuni, ci mai mult principiile unei societăţi ideale, care va fi, ‘ ■. " Pe de altă parte, d. Haegedus, prizonier, ca şi mulţi ardeleni, al opticei restrânse şi locale îşi închipue că faptul juridic şi politic al Albei luliei e singurul pe care se razimă unitatea românească. Se înşeală. Bucovina ne-a adus-o, nu Alba lulia, ci adunarea naţională de la Cernăuţi. Basarabia ne-a dat-o votul plebiscitar al „Sfatului Ţării. Acele două adunări au avut şi ele „principiile” lor. De ce dar Alba lulia, mai mult decât Cernăuţii sau Chişinăul? .....v . , ■ gmmtmamammmamamaammmmmtm D. Haegedus îşi închipue o Românie, aşezată pe baza complexă a trei contracte nu s’ar putea articula unitar? D. Haegedus jonglează. D-sa ştie foarte bine, ca după faza primă a unirei, toate provinciile şi toate elementele etnice şi-au dat legal, un pact fundamental unitar, constituţia din 1922. Pe aceasta se sprijină unitatea juridică şi politica a României. Iată un lucru, pe care nu s’a găsit nimeni să îi spună, în Parlamentul ardelenilor şi doctorilor jurişti EUGEN TITEANU I Din Palestina ; ARABI CONDAMNAȚI LA I .) , MOARTE Ierusalim,, 28.: (Telegr, part.).— Tribunalul de aci a judecat, ori, pe 1.1 arabi, acuzaţi de a fi omo- TÎt. mai mulți evrei, «cuocazia’ turburărilor dela Safed. Nouă acuzați au fost condamnați la moarte, is* doi din ei la căte' 15, ani' carcera. MUFTIUL DIN IERUSALIM ARE LEGATURI CU SOVIETELE ; Londra, 28 (telegr, part.),1) .- Din Ierusalim,se anunța, că muftiul arab de acolo, care ocupa un loc de frunte în mişcarea ultranaţionalistă arabă, va fi silit să demisioneze, dovedindu-se, că întreţine strânse legături cu Sasietele. ■ ■ . . . . . . După cum se știe, populația evreiască din Palestina cere de mult demiterea acestui demnitar musulman, care este incinuit de a fi intro mare măsură responsabil de recentele evenimente sângeroase din Palestina. SOI gft Bai wa «'»JTna Ba SBBi. DD I DO IB DE HEM Budapesta, 29 (Rador). — Ziarele ungare au deschis o campanie violentă în legătură cu un incident pe care cinci jandarmi iugoslavi Tar fi provocat pe, teritoriul maghiar, în regiunea de frontieră. Ziarele cer în unanimitate ca guvernul ungar sa facă de., mersuri energice pe lângă guvernul iugoslav şi să nu se limiteze a cere satisfacţii de formă, dar să reclame garan■ţii pentru ca astfel de incidente să nu se mai repeteOficiosul „Pester Lloyd“ arată că guvernul ungar trebuie să ceară, la Belgrad o anchetă severă şi pedepse corespunzătoare cu gravitatea incidentului. . . WSBKBBBBXimisam Trei ţărani executaţi lei Minsk Kovno, 28. (Telegr. part.). — La Minsk, au fost condamnaţi şi executaţi 3 ţărani, pentru că au omorit pe un învăţător, cunoscut ca partizan şi aţâţător comunist. -------XOX ------ . FILME De când lumea, soacra a fost ţinta glumelor şi răutăţilor. Generalizare nedreaptă, fiindcă, dacă simt soacre anoste şi arţăgoase, sunt şi altele bune şi drăguţe. Ba finele împing drăgălăşenia până acolo, că fac concurenţă fetelor în inima ginerilor. Nu văzusem însă până acum şi justiţia luând poziţie în contra soacrelor, fără să facă distincţie între cele bune şi cele rele. Faptul S-a întâmplat, şi ,vă provoca desigur vii discuţiuni în lumea femenină, care îl va putea combate — ca să zicem aşa — cu bărbăţie, date fiind aturile posedate astăzi în noile membre ale partidelor politice. Este un lucru cunoscut, că în faţa judecăţii martorii trebue să depună jurământ, ca să se creadă cele ce ■ spun. Seface excepţie totuş pentru unele categorii de persoane, presupuse, că ar denatura adevărul cu tot jurământul, fie din cauza intereselor, cum sunt reclamanţii păgubiţi, fie din cauzaafecţiune; prea mari, cum sunt rudele mai apropiate. Chemată să interpreteze legea, precizând care sut rudele ţinute să depună jurământ şi care nu, înalta Curte decasaţie s-a pronunţat prin câteva deriziuni. Una, cri Nr. 2648 din 5 Octombrie 1925, hot urăşte următoarele: „Preşedintele Curjii),înlăturând a depline sub jurământ pe SOACRA ACUZjIUWl, cum şi pe sora şi mama acestuia,, nu a violat Prîbâdea stA leoria, ci dimpotrivă., a făcut o buna api care a ei, ne mai fiind necesar să constate în mod expres în Iprocesul■ verbal al ședinței, cauza pentru care nu a primit ca martore la aceste persoane, fiind suficientă indicarea gradului lor de rudenie". : v. )) Alta, cu nr." 2951 ,din 16 Iulie 1926, hotărăște următoarele : „Un martor care ar fi[ SOCRUL ACUZATULUI nu poate fi înlăturat de a depune sub prestare de jurământ, deoarece art. 347 nu enumeră şi pe smeri între persoanele oprite de a depune jurământ ca martori“. Aşadar, cu alte cuvinte, înalta Curte zice: socrul poate şi trebue să jure, pentru că ce spune el este drept şi merită acest gir sfânt. Când e chestiunea de soacră, să facă bunătate să vorbească fără să aibă a face cu crucea, fiindcă, de multe spune omul, sau mai precis soacra, la necaz. Ce-o fi determinat-o pe instanţa supremă, care nu glumește niciodată, să facă 'ace** dieitinguo, este o chestiune—cum se zice în justiţie , de suverană apreciere, care scapă de eal censura noastră, şi îi dorm să scare şi de urgia soacrelor — vorbim fie a celor rele, căci cunoaştem şi unele inimoase. Don Jose !