Universul, ianuarie 1930 (Anul 48, nr. 1-302)

1930-01-01 / nr. 302

k \ ' Anul XLVII Nr. 302 RĂSPUNS PRECIS ! -------­ Guvernul din Belgrad a fă­cut o reformă administrativă, Guvernul din Bucureşti a făcut şi el o reformă adminis­trativă. Prin noua lege din Iugo­­slavia, împărţirile administra­tive s-au făcut în aşa fel, în­cât a dispărut orice urmă a graniţelor dinaintea războiu­lui. Prin noua lege din Româ­nia, împărţirile administra­tive s-au făcut în aşa fel, in­cât au reapărut urmele foste­lor graniţe, pe care legea pre­cedentă le desfiinţase. Ceva mai mult şi mai grav. Reforma administrativă de la noi a creiat hotare regionale, acolo unde ele nu existaseră niciodată. Căci Prutul n’a fost nici când frontiera între Moldova şi Basarabia, aceasta din urmă confundându-se ve­cinie în cea dintâi. Harta lui Cantemir, coroborată de res­tul documentelor istorice, in­terzice orice controversă în această privinţă. Nu ne ocupăm în momentul de faţă de efectele adminis­trative ale acestei mari gre­şeli. Prefecţii regimului l-au informat cei dintâi în această chestiune, dar nici glasul lor n’a avut ascultare. Sunt ju­deţe care, prin noua împăr­ţire, au perdut venituri mari şi s’au trezit în situaţii peni­bile, fără ca cel puţin altele să fi câştigat în aceeaşi pro­porţie. S’au compromis co­municaţii accesibile. S’au cre­iat stări anormale. Atâtea gre­utăţi, neajunsuri şi pagube. Dar nu asta ne interesează a­­cum. E vorba de spiritul pe care îl exteriorizează mecanismul nouilor împărţiri. E vorba de lovitura dată e­­voluţiei normale a unificării naţionale. Orice argumente, orice ple­doarii, orice scuze şi once explicaţii, cad în faţa faptu­lui îndeplinit , atunci când toate actele guvernelor tre­­buesc să respire hotărît ten­dinţa de unificare, suprimân­­du-se orice urme despre des­părţirile de altădată, atunci când în Iugoslavia adminis­traţia se întinde peste fostele graniţe, în ţara noastră se restaurează cele desfiinţate de guvernul precedent. Odată stabilită şi ilustrată această monstruozitate, res­tul, ca numirea directorilor­ recrutaţi din miniştrii rataţi şi celelalte aplicaţiuni nu mai interesează. Ele vor dispare ca un vis urît. Afară de au­tori, toată lumea e de acord în această privinţă. Dar asta nu ne împiedică să fixăm faptul, să-i condam­năm spiritul, şi aducând pe vinovaţi în faţa ţării, să le cerem să răspundă scurt, clar şi precis: De ce n’au făcut reforma administrativă aşa cum a fă­cut-o Iugoslavia, ci aşa cum îi convine Ungariei ? Aşteptăm. Problema monarhică — O garanţie puternica in sprijinul regimu­lui monarhic — Ocupându.ne de „îndrumările date organiza­ţiunilor judeţene în vederea alcătuirii programului viitoarei activităţi a Partidului", am subliniat preocuparea parti­­dulu­i liberal de a formula un program eştt din colaborarea con­ducerii şi a organizaţiilor, spre a corespunde cât mai mult nevoi­lor reale şi sentimentului public. Aceste îndrumări se deschid cu chestiunea monarhică, formulând constatări şi concluziuni de na­tură să întrunească nu numai a­­deziunea unui partid, dar asenti­mentul tutulor masselor româi­neşti conştiente de datoriile lor naţionale. După ce se laudă cu drept cu­vânt prevederea şi cuminţenia generaţii de la 1848 şi 1859, care a proclamat în prina Adunare Na­ţională a principatelor unde regi­mul monarhic ca o necesitate im­perioasă de Stat, după ce se rea­­mintesc foloasele aduse ţării de instituţia monarhică prin ea în­­săşi si prin cei doi Suverani , se expun consideratiunile capitale care impun ca un imperativ cate­goric de ordin national regimul monarhic în România. In principiu, este stabilit că el asigură continuitatea şi constitue un punct predominant care­ adu­nă unitatea Neamului în jurul Său. Este un arbitru mai presus de orice parţialitate şi este o ga­ranţie mai mult de ordin şi Pres­tigiu. Dar în speţă, în ţara românea­scă, regimul monarhic, în afară de considerentele generale ce ple­­de­a­z­­ă pentru el, se impune prin exerciţiul lui însuşi, prin experi­enţa făcută, vi­u fecunditatea ac­ţiunii sale. Sub primul rege—in­­temeetorul — s'au stabilit bazele progresului şi întărirea, sub cel dc-a­l doilea — Liberatorul — s'a întregit neamul Ce garanţie mai mare poate fi despre viitorul li­nei instituţii de­cât strălucirea funcţiunii sale din trecut ? „Iată de ce socotim că regimul statornic care a dus ţara noastră la glorie pe câmpul de război şi la propăşire ir, timp de pace, este singurul ce ne poate asigura şi în viitor o rodnică desvortare", afir­­mă „îndrumările" şi vor răspunde dului condus de d. Vintila Brătia­­nu, înfăţişând corul naţiunii. Amintind tristul episod al re­tragerii principelui Carol şi isto­ricul exemplu de abnegaţie şi demnitate dat de regele Ferdinand în rezolvarea chestiei, direcţia partidului îi aduce elogii pentru că „a săvârşit actul de cea mai mare prevedere patriotică, asigu-r­ând astfel ţării continuitatea de care avea în primul rând nevoe", fiind, precum a spus el însuşi, „mai întâi rege şi apoi părinte". In sfârşit, „îndrumările", în ca­pitolul ce tratează despre regimul monarhic, se ridică energic in con­tra echivocurilor în care se com­plac alţii, pentru a specula după oportunităţi nu numai o chestiu­ne închisă definitiv, dar o ches­tiune din acelea care exclud orice posibilitate de reluări şi refaceri. Declarându-se „strajă neador­mită a aşezământului Său consti­tuţional", partidul liberal se cons­­titue mobilizat permanent întru apărarea principiului monarhic, a instituţiei Coroanei şi a repre­zentanţilor ei legali, hotărît să a­­plice fără ştirbire testamentul lu­minat al regelui Ferdinand şi a­­părându-l la nevoe cu autoritatea prestigiului dobândit printr'o a­­tât de lungă şi fecundă guvernare a ţării. Iată o linie de conduită sănătos concepută, hotărit expusă şi ofe­rind garanţiile capabile să asigu­re continuitatea instituţiunii fun­damentale, care reprezintă prin excelenţă unitatea naţională. Astăzi, mai mult de­cât ori­când, aceste simţiminte vor avea răsu­net profund în sânul naţiunii, fiindcă greşelile unora, reaua cre­dinţă a altora, vrăjmăşii externe­­ şi interne ar putea să-şi intensifi­ce ameninţătoarele năzuinţi, dacă nu sar şti că există, reprezentând voinţa naţională, factori cari au şi puterea şi hotărîrea să-i dejoa­ce şi eventual să-i reprime aşa cum cer interesele naţionale su­perioare. is. Pagini Exemplarul 8­­ Pagini »«Războiul rapid" — Formula generalului german, von Seeckt — Zilele trecute, d. I. Maniu, preşedintele consiliului de miniştri, a declarat în parla­ment că armata noastră ur­mează să fie organizată ..de­fensiv”. Am arătat că interesele a­­părărei naţionale, situaţia in­ternaţională şi experienţa ul­timului război, impun o orga­nizare a armatei în aşa mod, IN­CAT EA SA FIE ORI­CÂND GATA DE LUPTA SI CAPABILA SA I SI IMPUNĂ VOINŢA. A doua zi după ce şeful gu­vernului român a făcut stra­nia sa comunicare, privitoare la organizarea... „defensivă** *­­ a armatei noastre, generalul german von Seeckt, şeful cel mai ascultat al Reichs­weh­r-ului, a făcut şi el o declaraţie, care a provo­cat senzaţie în opinia publi­că europeană. Generalul von Seeckt s-a ocupat de organi­zarea armatei germ­ane , în ve­derea unui „război rapid”. El a spus : „Noi nu putem să facem decât un război rapid; trebue să pre­parăm totul pentru acest război rapid”. Ce a înțeles generalul von Seeckt prin fraza citată mai sus ? Nu i se poate da de­cât următoarea interpretare : Germania crede că poate trage maximum de avantagii, dacă îşi va organiza din timp de pace forţele sale armate, de uscat, de apă şi din aer, în vederea unui război ofen­siv, dezlănţuit prin surprize şi cu o rapiditate excepţiona­lă, spre a putea obţine din primele ceasuri şi zile, după mobilizare şi concentrare, o situaţie foarte avantajoasă, CARE VA PUNE INAMICUL EVENTUAL. IN VĂDITĂ IN­FERIORITATE, BA CHIAR IN IMPOSIBILITATE DE A ÎNLĂTURĂ UN DEZASTRU. Generalul francez de Cugn­ac, comentând declaraţia generalului von Seeckt, trage următoarele interesante con­cluziuni : ,,Se interpretează, in general, ca indicând intenţia statului ma­­jor german, de a începe războiul viitor printr'un atac bruscat, in­­treprins numai de forţele din timp de pace. Războiul rapid ar însemna războiul început rapid". Pe ce anume elemente s'ar bizui o armată, care ar fi or­­ganizată conform concepţiei formulată de generalul von Seeckt? Fireşte, că nu în ca­drul unui articol de ziar se poate răspunde complet, la a­­ceastă întrebare, dar un ele­ment principal merită să fie scos în evidență. Acel element este în legătură cu transportu­rile ’­■rin mijloacele cele mai rapide, a trupelor și a materia­lului de război, care pot asi­gura uneia din armate, încă de la începutul ostilităţilor, o superioritate incontestabila asupra armatei adverse. In această privinţă iată ce scrie generalul francez de Cugnac în „Journal des De­­bats“ : „Intr‘un conflict eventual, care din cele două armate în prezentă, va învinge: aceia care merge încet, sau aceia, care merge iute ? Care va putea sa facă o ma­nevră strategică, origina vic­toriei: aceia care­­face 20 km. pe oră și 200 de km. pe zi; sau aceia care se târăște pe dru­muri, pe jos, sau pe cal. cu o viteză de 3, sau de 6 km. pe oră ? Este înspăimântător să pui asemenea întrebări. Va trebui mai bine să ne gândim, cât mai e încă timp“. Şi dacă e „înspăimântător“ pentru Franţa, cum ar fi, pen­tru noi, aceleaşi întrebări, în­­tr’o chestiune, intim legată de siguranţa statului nostru ? O asemenea problemă, nu trebue numai pusă, ci şi re­zolvată. Şi atunci, întrebăm : mai poate fi vorba de organizarea armatei noastre pe bază „de­fensivă“, — cum a declarat şeful guvernului în Parla­­­ment — dacă inamicul de mâi­ne va recurge la „războiul ra­pid” după metoda formulată de generalul von Seeckt—adi­că la ofensiva bruscată cu maximum de avantagii pentru dânsul, în ce priveşte iniţia­tiva şi desfăşurarea manevrei strategice ? De­­gur că nu. Iată pericolul ce-l poate prezintă propunerea organi­­ării unei armate „defensive“, împotriva tuturor principiilor strategiei moderne. R. SEIŞANU -—xOx-----­ Podta­ de la Newport, (1.250 m.) al șaptelea din lume ca lungime. 21f3lfl. Frâul» şi­lnnca inimă a repa­raţiunilor — Discuţiile din Cameră.­­ Vot de încredere guvernului — Paris, 29 (Bador). — Camera a continuat în şedinţa de noapte desbaterile asupra Băncii Regle­men teilor In tern­aţ o n ale. D. Cheron, ministrul finanţe­lor, a dat explicaţiuni asupra organizării acestei Bănci a re­­paraţiunilo­r şi a arătat că pre­găt­irea statutelor s-a făcut în mod publ­c şi nici un® din clau­ze nu ar fi de natură să com­promită interesele Franţei. D. Tardieu a luat apoi cu­vântul şi a felicitat pe d. Cheron pentru expunerea făcută. Şeful guvernului a felicitat pe minis­trul finanţelor pentru prudenţa sa în tot cursul negoc­erilor în vederea organizării Băncii Inter­naţionale. D. Tardieu a afirmat, că valoarea garanţiilor obţinute de Franţa este deplină,, cu atât mai mult, cu cât guvernatorul Băncii Franţei, care este desem­nat de guvern, va putea în orice moment să o pună „veto“ la orice măsură a Băncii Internaţ­onale, pe care ar considera nepotrivită. Şeful guvernului s a arătat u­i­mil că unii oratori au vorbit despre necesitatea încheiere’ de convenţii între Banca Interna­ţională şi Liga Naţiun­lor, când s’a făcut totul, şi s‘a făcut bine astfel, spre a se evita Ligei Na­ţiunilor penibila chestiune a re­paraţi­­lor, m igrându-sâ apoi la vot. Ca­ne ■* i iv pir, s tu 315 cont­ra 271 voturi ordinea de zi susţinută de radicali,i-socialişti în chestiu­nea Bănci Internaţionale şi a adoptat prin rid­care de mâini ordinea de zi exprimând încre­dere în guvern. DEGREVĂRILE FISCALE Paris, 30 (Rador). — Camera a adoptat proiectul degrevărilor fiscale, prezentat de ministrul fianțelor. Proiectul prevede re­duceri de taxe, intrând în vigoa­re de la 1 ianuarie și reprezen­tând în total peste un miliard franci. Contra proiectul socialist, pre­văzând unele degrevări supli­mentare a fost respins de Came­ră cu 319 contra 262 votur, gu­vernul punând chestiunea de în­credere. D. CHERON ministrul de finanţe , D. MOREAU guvernatorul Băncii Franţei Cm un prolii nasfilil «Mei unşi rslsm­e «m BUDAPESTA. — Asociaţia generală a marilor proprietari din Ungaria, OMGE, din ca­re fac parte toţi grofii şi ne­meşii din Ungaria, şi-a ţinut înainte de sărbători adunarea generală. Pe lângă chestiuni ce priveau organizarea şi activitatea inter­­nă a acestei asociaţiuni, s'au discutat cu un nebănuit interes eventualităţile efectuării unei reforme agrare în ţara latifun­diilor unde ţăranul este încă iobag pe moşiile conţilor. Contele Hadik, într'o vorbire aprinsă, a criticat foarte vehe­ment ,,diferitele acţiuni“ ale miniştrilor unguri cari tind la „sprijinirea" agriculturii. Citatul conte a arătat că mă­surile luate de miniştri membri ai actualului cabinet Bethlen, nu sunt măsuri in vederea spri­jinirii agriculturii, ci sunt mă­­suri ce tind la trezirea poftelor ţărăneşti spre împroprietărire, printr'o reformă agrară. In con­secinţă asociaţia „Orige“, prin glasul lui Hadik califică de cri­minal pe oricine ar îndrăzni să ceară efectuarea reformei agra­re în Ungaria, prin dezmem­brarea marei proprietăţi, ceea ce ar însemna îndrumarea ţării spre... pieire! Vehemente atacuri au fost îndreptate apoi contra Austriei şi Cehoslovaciei, pentru silinţele acestor state de a eşi de sub tu­tela agricolă ungurească, lin­­­­zând la o independenţă econo­mică sub acest aspect. -------XOX --------­wseerea tru»r roş­i din Manciuria Paris, 29 (Radorb -- Din Moscova se anunţă, că pe baza protocolului ruso-chinez semnat la Chaborowsk, co­mandantul armatei sovietice din Extremul Orient a ordo­nat retragerea trupelor roşii din Manciuria. - ■- - • -— -------XOX—■­ Bela Kun în România „Journal des Débats“ este in­format că faimosul comunist, Be­la Kun, fostul dictator al Unga­riei, ar fi trecut frontiera ruso­­română zilele trecute, refugiin­­du-se într-o localitate din apro­pierea Nistrului. Poliţia română, — adaugă zia­rul francez, — a luat dispoziţii pentru arestarea lui Beta Kun. XOX Mîngyvarn în Atena — DEMISIA A DOI MINIȘ­TRI — Atena. 29 (Rador). — În urma unei scrisori publicată de d. Condylis în ziarele din Atena, partizanii săi din gu­vern, d-nii Argyropulos, mi­nistrul internelor și Pappas, ministrul­­igienei, au prezen­tat d-lui Venizeios demisiile lor din guvern. Demisiile vor fi considerate ca definitive dupa ce d. Con­­­dylis va fi confirmat autenti­citatea scrisoarei­ Se afirmă că șeful guver­nului va rezolva criza, pro­­redând la o largă remaniere a cabinetului. •­oxo Vânzarea cerealelor in comun în­tâmpină dificultăţi Banca centrală cooperativă a trimis circulari prin care reco­mandă organelor sale să îndemne pe săteni să-şi vândă cerealele în comun prin cooperative. Evident că ar fi o măsură bună care­ ar putea fi de folos in pri­mul rând sătenilor. Dat fiind însă faptul că s-a creiat un precedent care­ a fost în defavoarea agricul­torilor, sătenii refuză să-și vândă de data aceasta porumbul prin cooperative. După cum se știe, sătenii au depus orzul încă din linia August, spre a fi vândut prin Banca Centrală co­­perativă. In comuna Oancea, jud. Covur­­lui, sătenii au primit ca aconto suma de 255 lei pentru suta de kilograme orz. La această sumă plătesc şi azi dobânzi. Iată de ce propagandă pentru vânzarea în comun a porumbului întâmpină dificultăţi şi socotim că nu va da rezultatele la care se aşteaptă guvernul. —-—xQx-----­ FILME In calitate de secretar general al unei impunătoare asociaţiuni de ambe­ sexe, colegul nostru de redacţie d. Mihail Negru, ferici­tul stăpân al popularului Ţu­­guilă, a deslănţuit o viguroasă acţiune pentru protecţia anima­lelor necuvântătoare. Atunci când atâtea animale cuvântătoare umblă cu limba scoasă după protecţie, era natu­ral şi echitabil să se acorde niţică şi celorlalte. Asta, nu numai pen­­tru că în vremurile democraţiei toate vieţuitoarele trebue să be­neficieze de generozitatea so­cială, dar pentru că, animalele necuvântătoare, inferioare celor cuvântătoare din unele puncte de vedere, le sunt superioare din altele. Dac'ar fi numai atâta, că nu vorbesc, că nu te întreabă la fiece minut, iarna dacă te duci la Nisa și vara dac’ai fost unde­va, că nu participă la desbate­­rile parlamentare, că nu cer sporuri de salarii, că nu se pun în grevă când sunt scoase la pensie înainte de vreme sau când li se aplică impozite exagerate cu vergeaua pe spinare, şi încă ar fi îndeajuns ca să merite oblăduirea noastră. S’ar putea spune că animalele necuvântatoare sunt faţă de cele cuvântătoare ceea ce este filmul mut faţă de cel vorbitor. Tot aşa cum te înduioşează mimica emoţionantă a unei frumuseţi americane cu plete blonde şi cu ochi visători, dar te indispun declaraţiile sale de amor trans­mise gutural ca printr’o pâlnie de gaz, tot aşa ai o sensaţie mai dulce când îţi rîd ochii unui că­ţeluş cuminte, sau când mângâi catifeaua fină a unei pisicuţe, decât ascultând cicalele unui cre­ditor acompaniat de portărel sau observaţiunile cotidiane ale unei soacre iubitoare. Nu spunea oare un moralist francez: „Plus on connait les hommes, plus on aime les beles”? Ceea ce­ este mai curios, ba chiar paradoxal, este că unele animale necuvântătoare se ţin mai curând de cuvânt decât unele cuvântătoare. De câte ori un cotoi sau un căţel rămâne nemuritor şi rece în faţa unui castronaş de iaurt, după avertis­mentul prin vorbe şi gesturi al stăpânei, pe când o cuvântă­toare cu leafa plătită la ţanc dă c­­ degetul prin el şi pe limbă în ciuda tuturor recomandărilor! Este în adevăr un lucru de ne­înţeles, că pe când multe ani­male necuvântătoare îşi însuşesc unele lucruri­­bune de la cele­­cuvântătoare, unele din acestea şi le însuşesc tocmai pe cele rele de la celelalte. Pentru aceste consideraţiuni şi pentru altele inedite, subliniem cu satisfacţie noua activitate în­tru protecţiunea necuvântătoa­relor şi ne exprimăm speranţa că nu se va isbi de vreo greutate neprevăzută, cum ar fi, de exem­plu, să fie impusă la global de cuvântătorii de la putere. — Don Jose Miercuri 1 Ianuarie 1930 RECOMANDAŢIE UTILĂ!... — Am de gând să ţin o conferinţă despre idioţia ereditară! — Sper, că nu vei face imprudenţa să-ţi inviţi părinţii! Consecinţele incidentului de la Moscova — Ambasadorul Franţei, d. Herberte, va părăsi Moscova?. — Impertinenţa d-lui Litvinov. — Ce scrie presa franceză? — Ziarul „Le Journal “ din Pa­ris este informa­t ca în urma incidentului care s’a produs, la Moscova, între d. Jean Her­berte, ambasadorul Franţei şi d. Litvinov, gerantul comi­sariatului afacerilor, străine rus. în urma refuzului aces­u­­nn de a­­accepta nota României în chestia respectării pactului Kel­log, cercurile diplomatice sovietice sunt convinse că re­prezentantul Franţei va pă­răsi, în curând, postul său. In timpul sărbătorilor, d. J. Her­berte, va veni la Paris, spre a face un raport verbal, gu­vernului francez, asupra ace­lui grav incident. CE SCRIE ,,LE FIGARO“ DESPRE NOTA ROMÂNIEI ,,Le Figaro“, sub semnătura d-lui Andre Chaumeix, scrie : „Ambasadorul Franţei a fost primit fără curtoazie de d. Litvinov, comisarul ajutor al poporului. El a fost chiar atât de rău primit, încât a trebuit să se retragă. Iată un incident care nu are nimic prea surprinzător. Dar este un incident scanda­los, care pentru demnitatea ţării noastre nu trebue să fie tolerat. O reprezenta­țiune diploma­tică pe lângă soviete este o ex­travagantă, care prezintă riscuri. Ambasadorul Franței s'a dus să remită d-lui Ll­vjjmw nota romani in afacerii-^^fc­fkkea*. îi;: a;i ,e­. di­rect corectă : ea este cunos­cută ; ea asocia România la demersurile ce nu fost făcute de alte puteri. Nimic, absolut nimic, nu justifica atitudinea d-lui ’Eit­­vinow, dacă acesta n’a avut dorința premeditată de a îi impertinent“. După ce observă că d. Kit­­vînow a voit să trateze Româ­nia de putere de ordinul al treilea, ,,Figaro" spune că a­­cesta a găsit de cuviință să dea o largă publicitate incidentu­lui, redactând el însuşi câteva note. ..Pentru ce s’a­r jena sovie­tele ? Ele au măsurat slăbiciu­nea guvernelor europene. Ele cunosc puterea misterioasă pe care Internaţionalele,­­­ a doua şi a treia, socialistă şi comunistă — o exercită asu­pra cancelariilor. Şi ministerul afacerilor străine nu va protesta şi nu va lua măsuri ? Firtuă puternică pe coastele Atlanticului — Remorcher scufundat de un elevator — Paris, 30 (Rador). — Furtuna bântuie cu furie pe coast­ele Atlanticului, ale canalului Mânecei şi ale mării Nordului. Pagu­bele pr­­inuite sunt impor­tante. De două zile navi­gaţia pe coastă este îm­piedicată. Se semnalează num­eroşi răniţi. In porul Havre, s-a abă­tut ori un ciclon, care în­tre alte stricăciuni, a răs­turnat un elevator. In că­dere elevatorul a lovit un remorcher şi l-a scufun­dat. Trei oam­eni din echi­­pagiu au murit. Cartierele din apropie­­rea portului au fost inun­date din cauza revărsării unei trombe marine. Dus lin inorMn sigli-ii — Primul raport al ambasadorului englez la Moscova , Londra, 30 (telegr. part). — Societatea „Jena Goldfilds“ din Londra, de sub preşedinţia d-lui Gerbert Gedalla, căruia guvernul sovietelor îi concesionase exploa­­tarea minelor de aur şi aramă din Rusia sovietică, a primit o telegramă din Moscova, că la fi­liala acestei societăţi, din Mos­cova, agenţii „G. P.­ U ‘-ului au făcut o percheziţie. Iată cum s’au petrecut lucru­rile : In ziua de 24 Dec. s’au prezen­tat la locuinţa directorului Sam­son, câţiva membrii ai „C­ekei“, cari au cercetat în trei rânduri documentele şi actele societăţii. După aceea s-au transportat împreună cu Samson în biroul Societăţii. Acolo au făcut o nou­ă perche­ziţie şi au confiscat multe docu­­mente. De asemenea „Ceka“ a făcut percheziţii la birourile societăţi din Petrograd, Ecaterinburg şi h minele Bodaibo. . Guvernul sovietic a vrut să ţină în secret aceste percheziţii însă ambasadorul Ovei a com­u­nicat guvernului său tot ce s-a petrecut la Moscova. Acesta este, de altfel, primul raport al ambasadorului Ovei, făcut guvernului său, de la re­luarea raporturilor anglo-ruse. OXO Asasinii ziaristului Schlegel Belgrad, 30 (Telegr. part.). —­­Guvernul iugoslv a cerut celui ital­an extrădarea lui Rab'T Pospisil, asasinii zarisUdul. Schlegel. ­■ Vätt ­jjP 11

Next