Universul, martie 1930 (Anul 48, nr. 48-74)

1930-03-01 / nr. 48

Anul XLVIII7^ m TELEFON: DIRECŢIA 313/72—364/84 10 Pagini Exemplarul SSSia«« 10 Pagini Nr. 48 Sâmbătă 1 Martie 1930 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti, Str. Brezoianu Nr ADMINISTRAŢIA 313/71 SECRETARIATUL DE REDACŢIE 356/43 Hiiiiininiiii • •• Difficiu­aliitat­ea noastră a fost, de curând, pusă în faţa cere­rilor adresate de mai muţiţi români macedonenii, de a fi autorizaţi să vină, — diin Al­bania ca şi dim Greid­­a, — să se stabilească în ţară. Nu se poate preciza dacă aceste cererii vin direct din partea aromânilor cari-şi fac iluzia că în România îi aş­teaptă case gata construite, pământ de lucrat, plus vite şi unelte, toate oferite gratuit, sau dacă ele au f­ost deter­minate de aceiaşi „conducă­tori“ cari şi-au făcut o spe­cialitate din importarea de macedo-români. Ori cum ar fi, ori pe ce cale ar fi venit cererile în chestiune, noi nu putem să nu ne amintim, — şi să nu amintim şi altora, — că unele grupuri de macado-români au fost, nu mai departe decât anul trecut, obiectul unor nesfârşite încurcături pentru oficialitatea noastră, care i-a tratat, în portul de debarca­re Constanţa şi apoi la Giur­giu, ca pe nişte rău­făcători. Reduşi la ultima expresiile a mizeriei, aromânii veniţi cu femei şi cu copii, după ce şi-au vândut gospodăriile pe lucru de nimic, au ajuns să trăiască din mila oamenilor, vânzându-şi unii, până şi brâurile cu cari se încin­geau. Cum trăiesc, astăzi, acei români macedoneni, cât s’a realizat din promisiunile ce li s’au făcut de cei cari i-au adus, e mai bine să nu scriem aci... Acum, e vorba să se mai „fericească“ şi alţii... Se face astfel, statelor de unde ea pleacă, marele serviciu de a le scăpa de o minoritate care se duce părăsind gospodării şi averi adunate de generaţii întregi, în câteva sute de ani. Guvernele acestor State au de ce fi mulţumite, şi nici nu puteau cere o înles­n­ire mai mare ca aceasta, care li se face fără ca ele s-o fi cerut. Procedâmdu-se astfel, îm­­cărcându-i mereu pe aro­mâni la a căror întărire su­fletească şi asistenţă naţio­nală nu se mai gândeşte­­ a­­proa­pe nimeni la noi, se va ajunge, în curând, la un re­zultat inevitabili . Nu se va mai putea vorbi de" elemen­tul românesc din Balcani, unde, totuşi, sufletul româ­nesc a cunoscut şi cunoaşte atât de admirabile manifes­tări. Opresiunile guvernelor respective, — opresiunii con­tra cărora oficialitatea ro­mână a răspuns mai totdea­una cu siarbede şi intermi­nabile note, incapabile să tempereze pornirile de ex­terminare a populaţiei aro­mâneşti, — au făcut ravagii, încărcarea acestei populaţii în vapoare de marfă, — ple­cate din Salonic sau din alte porturi, — sub conducerea importatorilor de macedo­români, completează opera de suprimare deplină a ele­mentului aromânesc din Pe­ninsula Balcanică. Este un final, o încheere, ilustrând foarte categoric o întreagă politică cu totul specială care, totuşi, la ziile mari, dădea ocaziiunea de a se ţine, pe un ton foarte ri­dicat, discursuri despre vii­torul expansiunii române spre Suduil Europei. Şi, într’o asemenea situa­ţie, guvernul nosi­ru ce face ?... El numeşte „o comisie“ care, — dintre patru pereţi ai unui biurou, — ignorând substratul şi spiritul chesti­unii, rezolvă problema... fără să se adreseze nici uneia din societăţile macedo-române e­­x­istent­e în cuprinsul Româ­niei, cari i-ar putea furniza elementele obligatorii într-o asemenea împrejurare ! Un precedent periculos » —.....­­ — Ofiţerii de rezervă nu mai sunt cetăţeni? — Am publicat ori protestul unor distinşi ofițeri de rezervă, unii din ei foşti comandanţi de «nari unităţi în timpul războiului, mai tofi decoraţi cu „Mihai Vitea­zul“. Ei se ridică în contra trimite­rii in fata Consiliului de refor­mă, a unui locotenent-colonel de rezervă, decorat şi el cu „Mihai Viteazul", sub diferite acuzatiuni rezumate în imputarea, că ar fi criticat oameni şi lucruri cu ca­racter militar. Jurisdictiunea consiliilor de reformă este din cele mai discutabile, întrucât cei traduși în fața lor sunt judecați cu uşile închise, fără apărare, fără apel, fără recurs. Cu trei voturi contra două, un om poate fi asvârlit din cariera militară, chiar dacă este de o cultură superioară sau a fost erou de război, dacă fap­tul imputat este socotit necompa­­tibil cu demnitatea de militar. Relativitate şi subiectivitate din cele mai elastice şi periculoase. Evident, se presupune că ju­decătorii nu vor primi şi nu vor suferi sugestii, ci vor judeca cu conştiinciozitatea proprie carierii de militar, cu prevederea scrupu­loasă de a nu cădea în greşeli şi de a nu năpăstui un camarad. Alta însă este chestiunea. Pre­cedentul este foarte primejdios. Dacă ofiţerii de rezervă pot fi trimişi în faţa consiliilor de răz­boi şi de onoare de câte ori co­mentează sau critică un act da­torit unui militar sau o stare de lucruri din armată, atunci cali­tatea de ofiţer de rezervă înce­tează de a fi o onoare şi un me­rit, spre a deveni o „capita de­minutio“ prin pierderea­ dreptu­rilor cetăţeneşti elementare. De când un cetăţean care în loc să se sustragă dela serviciul militar, a muncit, s’a distins şi a ajuns ofiţer de rezervă, sau care are această calitate prin retragerea din armata activă, unde a luat decoraţia cea mai înaltă în luptă piept la piept cu inamicul, a pierdut dreptul pe care-l are ul­timul agent electoral, de a-şi spune părerea în public despre cele ce vede în gospodăria ţării, pe care a apărat-o şi o va apăra cu preţul vieţii sale şi la între­ţinerea căreia contribue cu re­zultatul muncii sale ? E simplu şi e stabilit, că re­­zerviştii pot fi urmăriţi de ju­risdicţia nile militare numai pen­tru faptele d­irect legate de ser­viciul lor militar, cum ar fi o­­fensele aduse foștilor comandant! In timp de concentrări sau mo­bilizări, comentarii vexatorii des­pre stări militare, observate în opul serviciului etc. Dar ac­tivitatea publică a ofițerilor de rezervă nu poate fi supusă cen­­surii militare penale sau de o­­noare, revenind numai opiniei publice să exercite această cenzu­ră, şi numai organelor judiciare ordinare, dacă cineva s’ar vedea direct vizat şi lezat. Cu sistemul contrariu am a­­junge departe. Ce om politic cu vază — afară de unii dezertori cari ajung câteodată mărimi — nu e ofiţer de rezervă ? Atunci, de câte ori unul ar critica un act in­ ministerului de război, un act de comandament, o furnitură a­­cordată suspect, un gest al unui militar superior in grad, ar tre­bui să meargă direct la reformă. Intr’o ţară de politică febrilă toţi ofiţerii de rezervă ar fi supri­maţi. Dar mai Întrebăm : dece atunci n’a fost trimis d. Mihalache la consiliul de reformă când ataca pe generalii Averescu şi Mărdă­­rescu ? D. Mihalache e ofiţer de rezervă. De ce actualii guver­nanţi n’au fost reformaţi când îşi făcuseră o specialitate din a ataca organele care apărau ordi­nea ? De ce unii ofiţeri de re­zervă cari au predilecţia să cri­tice jicnitor lucruri în legătură cu armata prin anumite organe de publicitate, nu sunt trimeşi la­ reformă? Pentru că sistemul ar fi inadmisibil. Atunci ? Ministrul de război şi guver­nul trebue să împiedice desăvâr­şirea unei greşeli de natură să producă rezultate rele, incalcu­labile. M. Mora mac Călătoria M. S. Regina Maria SOSIREA LA CAIRO. — EX­CURSIA PE NU. Cairo, 26 (Rador).­— M. S. Re­gina Maria şi A. S. fr. Princi­pesa Ileana au sosit azi dimi­neaţă cu vaporul „Dacia" la A­­lexandria, fiind salutate de de­barcader de şambelanul regelui, de reprezentanţii guvernului şi de membrii legaţiei române. M. S. Regina Maria şi A. S. R. Principesa Ileana au plecat cu un tren special la Cairo, iar de aci au plecat imediat mai departe spre Baliana. La Balia­­na, se vor îmbarca pe vaporul „Mayflower care pleacă mâine dimineaţa in escursie pe Nil. ----------------------­ Cine insultă şi calomniază România? — Raportul d-nei Bakker este opera unor deputaţi şi senatori minoritari — Zilele trecute s’a întrunit, la Bruxelles, consiliul „Uniunii a­­sociaţiilor pentru Liga Naţiuni­lor”. In şedinţa dela 26 Februa­rie a. c., a acestui consiliu, s’a cetit un raport al doamnei Bak­ker privitor la situaţia minori­tăţilor din România. Cine este această doamnă, nu ştim. I­apt este că acum câtva timp ea a venit în România cu o misiune bine determinată: a­­ceea de a-şi da seama cum apli­căm noi pactul minorităţilor. Aşa­dar o „anchetă" în nu­mele „Uniunii asociaţiilor pen­tru Liga Naţiunilor“, după cum i-a fost îngăduit să facă sala­riatul Moscovei, Henri Barbusse, acum câţiva ani, în numele „Li­­gei drepturilor omului“. Raportul d-nei Bakker este plin de calomnii, de erori grosolane şi de insulte la adresa ţării noa­stre. Se afirmă într’ânsul că mi­norităţile din România sunt sis­tematic persecutate în toate di­recţiile ; că guvernele acestei ţări nu vor să ţină socoteală de angajamentele luate prin trata­tele de pace ; că ar exista, la noi, „un mediu in care corupţiunea, stoarcerea de bani fi chiar fur­tul administrativ sunt foarte răs­pândite" şi lumea este nevoită „să-şi ia banul acolo unde­­-l gă­seşte“... Delegatul României in consi­liul „Uniunii asociaţiilor pentru Liga Naţiunilor" a atras atenţia asupra caracterului tendenţios şi insultător al acestui raport şi a declarat că autoarea lui a fost informată numai de călăuzele sale minoritare. Cine au fost a­­ceste călăuze ? Agenţia oficială a guv­ernului „Rador" precizează: „Informat­orii doamnei Bak­kor au fost deputatul ungur d. Wilier, senatorul unguri d. Iacobffy şi deputatul sas d- Brandsch“. Acuzaţia este precisă şi formală. Guvernul prin a­­genţia sa oficială, afirmă că aceia care furnizează Mi­sionarilor st­răini, însăr­cinaţi cu diverse „anche­­­te“ în România sunt frun­taşii minorităţilor din ţa­ra noastră. Raportul d-nei Baker, calomnios şi in­sultător la adresa po­porului român, este, de fapt, opera d-lor Wilier, Iacobffy şi Brandsch, membri ai parlamentului român. Aceştia sun­t ca­lomniatori­ ; aceştia sun­t insultătorii. D-na Bakker a fost un simplu instrument în mâinile lor. Tot ceea ce i-a comunicat reprezen­tanţii minorităţilor ungare şi şase din parlamentul nostru, această doamnă, fie din ignoranţă, fie din cauza absenţei spiritului o­­biectiv şi critic, a înregistrat in raportul ce l-a prezintat fi pus în discuţia „Uniunii asociaţiilor pentru Liga Naţiunilor” de la Bruxelles. Guvernul se va măr­gini oare numai la simpla cons­tatare de fapt, că d-nii Wilier, Iacobffy si Brandsch au pus la dispoziţia acelei misionare un material informativ cu scopul vădit de a calomnia fi insulta poporul român fi de a induce in eroare opinia publici din străi­nătate asupra stărilor de lucruri din ţara noastră ? D­nii aceştia au nu numai drep­turi, ci şi datorii faţă de noua lor patrie. Au ei insă privilegiul unor supra-cetăţeni de a ne in­sulta şi calomnia, fără să fie traşi la răspundere ? In calitatea lor de deputaţi, sau de senatori au şi posibilita­tea fi libertatea să formuleze, în parlamentul nostru, doleanţele lor, ce ar interesa minorităţile respective ce reprezintă. Şi, slavă Domnului, ei uzează şi abuzează de aceste posibilităţi şi libertăţi. N'a fost guvern care să nu le satisfacă cererile lor, dacă au fost legitime. Ba sub actualul guvern s’a dat curs unor cereri, care tind la censurarea cărţilor ------------ ---------— didactice româneşti de către re­prezentanţii minorităţilor ! Prea mult servilism, prea multe abdicaţiuni faţă de repre­zentanţii minorităţilor, care ne insultă şi calomniază peste ho­tare făcând cor cu duşmanii noş­tri. O altă chetsi lume, care tre­bue lămurită şi tranşată este acentia a participării României la „Uniunea asociaţiilor pen­tru Liga Naţiunilor“. România contribue cu ba­nii ei la întreţinerea acestei uniuni. Oare suntem obligaţi sa întreţinem cu baniiili noştri o asociaţie internaţională, care tolerează să fim sistema­tic calomniaţi şi insultaţi prin ra­poartele agenţilor ei inte­resaţi ? Oare suntem obligaţi să ac­ceptăm mereu situaţia umili­toare de a fi­­anchetaţi“ când de un Henri Barbusse, comu­nistul salariat de Moscova, când de o spioană, sau de o misionară internaţională, a­­flată în serviciul de propa­gandă al guvernului ma­ghiar ? Guvernul nostru a pierdut oare simţul demnităţii naţio­nale ? R. Seişnam Muncitorii străini năpădesc ţara Am arătat zilele trecute, că în ţară numărul acelor cari nu găsesc de muncă, e în creştere. Din această cauză, guvernul a fost obligat să primească pro­punerea franceză de a trimite muncitori români să lucreze in Franţa. Drapt completars, parlamen­tul a votat o lega cart opraşte intrarea muncitorilor ,trăiai în ţară. Dar, cum acest guvern con­duce tara mai mult după bu­nul plac, decât după legi, d. mi­nistru al muncii, acelaş care a­­. iscălit legea de oprirea munci­torilor străini de a intra în ţară, a admis săptămâna trecută un import de aproape 3000 lucră­tori bulgari, cu familii. Alaltăeri a aprobat intrarea în ţară a altor 230 lucrători bulgari şi cehi şi importul a 60 de plutaşi din Polonia pen­tru Bucovina, cu toate că in a­­ceastă regiune sunt foarte mulţi plutaşi. Nu găseşte d. Eleletre Ră­­ducanu, că nesocoteşte legea votată de Parlament după pro­pria sa cerere? Şi oare, să nu fie nici un co­rectiv pentru acei cari nesoco­tesc legile cu atâta uşurinţă? C. Or. După căderea guvernului Chautemps D-NII CHAUTEMPS, STEEG ȘI BRIAND ------ exo -----­ Sovietele anunţă un război iminent Helsingfors, 26 (Da­­nub).— Ziarul „Helsingy Sanoma“ publică o infor­maţie foarte interesantă, primită din Moscova, du­pă care în Rusia sovietică s-ar fi răspândit manifes­te, îndemnând populaţia să se pregătească pentru un război apropiat. Ziarul scrie că organi­zaţiile sovietice caut­ă să convingă populaţia că în Europa occidentală s’ar fi formait un front contra Rusie’, şi că un război cu statele burgheze nu mai poeuîe fi evitat. —-----x (TI x —-— Ţăranii ruşi fug in Polonia Kowno, 2? (Danuile). — la re­giunile limitrofe ale Poloniei* sate întregi terorizate îşi pără­sesc avutul şi casele şi fug în Polonia. Numărul celor cari reu­şesc să treacă frontiera nu este însă mare, cea mai mare parte dintre emigranţi fiind asasinaţi de grănicerii bolşevici. Mai multe sate au fost incen­diate, de­oarece locuitorii s’au opus socializării introdusă de so­viete. 200 ţărani cu femei şi copii au trecut pe teritoriul polonez, unde au fost imediat arestaţi de poli­ţie, pentru că n’aveau paşa­poarte. Totuş bieţii oameni sunt mulţumiţi că au scăpat de teroa­rea din Rusia, cu toate că şi-au pierdut avutul. -------axo —----­ Val de căldură la New-York New-York, 28­­Danii .— As­­făli a fost surprinzător de şold la Neiw-York­. Termometrul a in­­itiat in tot evreul silei, H gra­de Celsius. Populaţia oraşului susţine că nu-şi poate aminti ca in acest anotimp să mai fi fost vre­o­­dată o astfel de căldură la New-York. Moartea cardinalului Merry del Val Roma, 26 (Rador).— Cardina­lul Merry del Val, suferind de un atac subit de apendicită gra­vă, a trebuit să fie operat ime­diat. In cursul operaţiei, cardina­lul a încetat din viaţă, la ora 4 după amiază. ------ OXO -----­ Un nou record aviatic Roma, 36 (Rador). — La ae­rodromul Malpensa, amatorul Antonimii pe bondul unui avion Capromfi de 6000 h. p. luând o încă rățire de zece tone a atins înălţimea de 3231 metri, rămâ­nând un aer o oră, 31 minute, 39 secunde. Antonimii a bătut astfel sea de recorduri internationale. ------xOx------­ Ploi torenţiale in Italia Roma. 27. (Rador). — La CA­­senza, în urma ploilor torenţia­le, s’au prăbuşit două case. De sub dărâmături au fost scoşi 4 morţi şi 6 grav răniţi. FILME Dacă ar trăi Sofoele, ar putea să scrie cea mai puternică din tragediile sale, luând ca subiect pățania d-lui Chautemps. Este adevărat că și Moli­re dacă n­-ar fi contimporan, s‘ar întrece pe sine, tratând In co­medie aceeaș falnică tragedie. Ministerul Tardieu lucra tot mai bine, urmărit şi aprobat de marea majoritate a opiniei pu­­blice. La conferinţele de la Hnga şi de la Londra, se afirmase stră­lucit. Franța simţea că are un om în capul ei. Dar bolnav şi sur­menat de sforţări extraordinare, primul- ministru lipseşte câteva file de la şedinţele parlamentului. Stânga evalitată profită de o ca­rte, sm­erpenindu-se da intransi­genţa ministrului de finante Ché­­ron la un amendament, dă gu­vernul peste cap cu joase voturi. Jenaţi de propria lor acţiune, radicalii şi socialiştii evită să primească formarii guvernului din opoziţia care triumfase, dând să se înţeleagă că s-ar putea face o nouă încercare cu Tardieu, faţă de care se purtaseră aşa de leal. Tardieu1 refuză net. Din egoism? Nu. Ci ca să facă o dovadă şi să dea o lecţie. Dovada? Că majo­ritatea care îl trântise nu era virtuală, ci întâmplătoare. Lec­ţia? Că cei cari îi puseseră pie­dică nu se puteau ţine pe pi­cioare. D. Chautemps, şeful opoziţei cu votul de blam, e silit să tragă consecinţele şi să primească pre­­şidenţia consiliului. Dar în ziua când se prezintă la Cameră, e palid şi şovăc. Şeful socialiştilor, Leon Blum, se oferă să-l oxigeneze. • • • — Votăm cu toţii pentru guver­nul radical! Dar rezultatul este nenorocit, ministerul e răsturnat chiar în ziua formării. O singură dată so­cialiştii susţinuseră un guvern — şi l-au mâncat fript. Tardieu fă­­cu­se dovada şi dăduse lecţia. In realitate, majoritatea era, cu el. Şi dacă el va veni din nou în ca­pul guvernului, se va fi stabilit în modul cel mai concret, că nu ţine să fie, ei i se impune să fie. D. Chautemps, om politic tâ­năr cu calităţi indiscutabile, va deschide cartea poetului şi va ad­mite că sunt şi guverne care tră­­esc: „ce true vivent Ies fleurs, l‘espace d'un matin“... Va avea timp să cugete la adevărul cel vechi, că graba strică treaba. Va putea filosofa asupra sincerităţii prietenilor, glndindu-se că d. Da­­ladi«r. şeful da fapt al radicalilor tiran­i la enter« pentru • fi. i-a e«dat l«ani da »»para. Iliadea prevedea rostogolirea. Îi va servi ca exemplu celor cari se vor mai simţi ispitiţi să se agaţe de gea­mandura socialistă în faţa nau­fragiului. ,Teatrul de păpuşi d­in politică... ...și sforile s’au rupt!.. I ii n IBM MUMII ——— O----------—­ - Consfătuiri şi demersuri. - Perspectivele căderii - Ramura ţărănistă din guvern a fost un mare fierbere din prici­na proectului de lege din iniţia­tivă parlamentară, îndreptat îm­potriva d-lui Gr. Iun­an. Nu nu­mai faptul că, prin legea proce­­dată, se interzice pe viitor mi­nistrului justiţiei să mai profe­seze avocatura timp de cinci ani de la părăsirea guvernului, dar mai ales graba cu care deputaţii ţărănişti din vechiul regat, au semnat proectul, l-au convins pe d. Iunian că de data asta tre­­bue să-şi dea în mod irevocabil demisia. ÎMPOTRIVA d-lui IUNIAN Intervenţia d-lui Ion Mihala­­che pe lângă semnatarii proec­­tului, conciliabulele pe care mi­nistrul domeniilor le-a avut. Mercuri în sala secţiei a IV-a a Camerii cu d-nii Vica Georgescu, Simion, Ionel Lupescu şi N. Gra­ur, nau dus la nici un rezultat pozitiv şi vice-preşedintele parti­dului naţional-ţărănesc şi-a for­mat convingerea că animozităţile sunt atât de accentuate, incit o înăbuşire a nemulţumirilor ma­jorităţii împotriva ministrului justiţiei, a devenit imposibilă. DESACORDUL DINTRE MI­NISTRUL JUSTIŢIEI ŞI PRIMUL MINISTRU Nici d. Gr. Iunian nu-şi mai face vreo iluzie în această pri­vinţă, însă prietenilor săi le-a comunicat ori dimineaţă că ade­văratul motiv al demisiei sale e că de aproape două luni de zile se găseşte în conflict cu preşe­dintele consiliului de miniştri şi a pierdut încrederea înaltei Re­genţe din pricină că a refuzat să susţină proectul împotriva presei, inspirat de d. Iuliu Maniu. DEMISIE IREVOCABILA D. Grigora Iunian se consi­deră, de data asta, irevocabil demisionat, dar colegii săi ţă­rănişti din guvern cari cunosc toate firele reale ale urzelelor pornite discret din tabăra na-­­­ţională nu pot socoti lovitura­­ altfel decftt o umilitoare infrân­­gere. SA IASA ŢĂRĂNIŞTII DIN GUVERN? O consfătuire s'a ţinut Mercuri seara, la locuinţa d-lui Răducanu, ministrul muncii.­­ D-sa a arătat necesitatea unei­­ depline solidarizări a ţărănişti.­­­lor din guvern, faţă de tentati­vele puse la cale de ramura na­­ţională. D. Ion Mihalache s-a opus insă afirmării unei atitudini de adversitate faţă de elementul naţional spunând că, dacă gu­­vern­ul ar rămâne fără ţărăniş­ti la putere, ar însemna com­pleta anihilare a ramurei ţără­niste, iar dacă ar cădea guver­­nul întreg, toată răspunderea eventuală ar fi imputată numai acestei solidarizări. Ministrul domeniilor a comu­nicat celor prezenţi că nădăj­­dueşte să găsească, azi, o soluţie, care să împace susceptibilităţile d-lui Iunian şi sa evite şi guver­nului o lovitură care i-ar putea fi fatală. CÂND AI PUTEREA, UIŢI PRINCIPIILE Problema s’a pus şi la consfă­tuirea de Mercuri seară de la d. deputat St. Mihăescu din majo­ritate, cu adăogirea ca membrii guvernului să nu mai fie „şi ju­decători şi parte“ şi în acţiuni mari, cari privesc soarta parti­dului, să fie consultaţi şi parla­mentarii. Iar dacă şeful partidu­lui şi-a modificat după cum se pare concepţiile, enunţate în o­­poziţie, că „guvernul e o emana­­ţiune a Parlamentului“, majori­tarii pretind să li se precizeze a­­cest fapt, spre a şti ce atitudine au de adoptat, pentru a evita ca unele ambiții personale să-i tri­mită prea repede în opoziția, lip­sită de atâtea dulci agremente, pe cari abia au început să le a­­precieze. Criza de guvern din Franţa — — O —— D. Tardieu a fost însărcinat cu for­marea cabinetului TARDIEU PENTRU UN GU­VERN POINCARE Paris, 26 (Rador). — Consulta­­ţiunile în vederea formării gu­vernului ,începute azi la ora 9 şi 30 de preşedintele Doumergue au luat o întorsătură neprevă­zută. Preşedintele a convocat la E­ly­­sée pe d. Tardieu şi i-a oferit mandatul constituirii cabinetului. D. Tardieu insă a refuzat a­­ceastă propunere şi a rugat pe preşedintele republicii să încre­dinţeze d-lui Poincaré această misiune. Întrevederea Doumergue-Tar­­dieu a durat 40 minute. Plecând de la Elysée, d. Tardieu a declarat ziariştilor că in îm­prejurările de azi, socoteşte ne­cesară prezenţa d-lui Poincare în fruntea guvernului. Intr’adevăr, a precizat d. Tardieu, patru mari probleme internaţionale intere­sează in momentul de faţă In cel mai înalt grad viitorul Franţei: conferinţa din Londra ,aplicarea planului Young, conferinţa ar­mistiţiului vamal din Geneva, şi negocierile cu Germania in ches­tiunea Sarre. D. Poincaré este mai capabil decât oricine să for­meze un guvern de largă concen­trare, care să aibă toată autori­tatea şi stabilitatea necesară spre a duce la bun sfârșit aceste ches­tiuni. D. Tardieu a adSogat ei daei d. Peincari ar accepta, ar fi fari­cit si-l dea tona ursul sin. Imediat stupi d. Tardiest, a feet inéit dl la Elysee, i. Petn­­caré. POINCARÉ REFUZA MISIUNEA Paris, 26 (Rador). — D. Poin­caré a refuzat misiunea de a constitui cabinetul. Plecând dela Elysée, d. Poin­­caré a declarat că pentru d-sa este o imposibilitate fizică să accepte această misiune. Deniea eșit din convalescență, n’ar putea pleca la Londra, spre a repre­zenta Franța, la conferința na­vală. D. Poincaré a adăugat însă că va face totul pentru a ajuta pe d. Tardieu să constitue guvernul, dar nu va intra în alcătuirea cabinetului, căci crede că va mai avea nevoe de câteva luni de odihnă. La ora 5 după amiază d. Tar­dieu a fost din nou invitat la președintele republicei. * Paris, 26 (Radar). — La ora 6 după amiază, plecând de la Elysée d. Tardieu a declarat că a acceptat însărcinarea de a forma guvernul. PRIMELE DEMERSURI Paris, 26. (Radar).—D. Tardieu a avut azi după amiază mai multe întrevederi cu diferiţi şefi de partide. Intre alte personalităţi, d. Tar­dieu a conferit cu d-nii Maginot, Flandin, Franklin, Bouillon şi Henne­ssy. D. Tardieu a rugat pe şeful partidului radical să vină să-l vadă, spre a se întreţine asupra concursului partidului radical, la formarea guvernului D. Pomeare desfăşur d­e mare activitate, făe dui pe interme­diarul între d. Tardieu şi radi­cali, pentru ca aceştia să sus­ţină un guvern Tardieu. Dacă radicalii refuză sprijinul lor, este foarte probabil ca d. Tar­dieu să formeze un guvern pe aceleaşi baie ca precedentul gu­vern, prezidat de d-sa. SPRIJINUL D-LUI BRIAND ASIGURAT Paris, 26 (Rador). — In cercu­rile politice bine informate, se anunţă că d. Tardieu a reuşit să-şi asigure Sprijinul d-lui Briand. ATITUDINEA GRUPULUI FRANKLIN BOUILLON Paris, 26 (Rador).— Grupul prezidat de d. Franklin Bouil­lon, a decis să sprijine un gu­vern de concentrare. PARTIDUL RADICAL REFUZA SPRIJINUL Paris, 26 (Rador). — In cons­­fătu­irea avută azi după amiază între radicali, dată fiind situația creiată în urma votului de ori, s’a decis ca partidul radical să refuze sprijinul său unui gu­vern format de d. Tardieu. După această consfătuire, membrii conducători ai radica­lilor, au făcut să reiasă în cercurile Camerei, că hotărîrea partidului radical nu este în­dreptată împotriva persoanei d-lui Tardieu, ci împotriva unui guvern format de d-sa. Se mai spune că în consfătui­rea ce s’a ţinut, d. Sarraut a de­clarat că partidul este gata să susțină un guvern, nu al cultui cabinet d. Tardieu ar avea un minister tehnic. Alte amb­unte la ultima oră

Next