Universul, mai 1930 (Anul 48, nr. 97-120)

1930-05-01 / nr. 97

soma ii CUPON N-lUI 7 Cititorii ziarului „Universul“ cari vor strânge şi trimite Administraţiei ziarului nostru seriali­a de 50 cupoane, vor primi gratuit o poliţă de asigurare In valoare de 20.000 iei l­a soc. „Franco'Somenii" de asigurări, Buc., Griviţei 23.­­ Ei vor participa la tragerea de amortizare a lei 20.000, care­­ se va face la începutul lunii iulie a. c. Asupra stării salutare a ju­deţului nostru, iată, ce am aflat dei­a d. dr. Goinst. Diacu, medic primar al judeţului: —Starea generală sanitară in jud. Tutova este relativ bună. Epidemii mai importante — vorbesc de cele ivite anul a­­cesta — afară de două cazuri de tifos exantematic (unu­l la Rărdăeşti şi al doiilea la Bogda­ni­ţa am find­ouă vindecate), de 61 cazuri de pojar, din care m­ail mortal, in com. Ciocanii, Praja, Mireni, Chilieni şi Epureni şi de cele 25 cazuri de tuse con­vulsivă din Şuletea, alte epi­demii n’au fost. Graţie timpului favorabil, credem că epidemiile înregis­trate se vor sfârşi. Operaţiile de vaccinare şi re-vaccinare pentru periodul de primăvară sunt terminate cu rezultate satisfăcătoare. Asistenţa medicală gratuită este dată de medicii de plasă în număr de doisprezece la o populaţie de 114.000 suflete. Ju­deţul este împărţit din punct de vedere sanitar în 11 circum­scripţii medicale, dintre care două cu spitale: Pogoneşti cu spitalul Pogoneşti şi Floreşti cu spitalele Flore­şti şi Mur­geni. Asistenţa femeilor lehuze este dată de 25 moaşe diplomate, plătite de judeţ. Numărul moa­şelor este însă insuficient şi cred că ar putea fi înmulţit cu 15—20 moaşe, ca să fie redusă mortalitatea nouilor născuţi şi sar curma cu moaşele empirice Avorturile nu sunt numeroa­se, iar cele cari sunt, sunt dato­rite sifilisului­­şi tuberculozei. Im ceea ce priveşte asistenţa spitalicească, se face numai în două spitale din judeţ: la spi­talul Tutova şi Murgeni Cât priveşte spitalul Floreşti — şi tocmai cel mai important — a­­cesta nu mai poate funcţiona deoarece este ruinat complet Acest spital este în regiu­nea de nord a judeţului, re­giune deluroasă şi acoperită cu păduri seculare având o altitu­dine de 200 m. deasupra mărei. Aici vine multă lume suferindă vara, din jud. Târova, Tecuci, Roman, Fălciu şi Vaslui. Spitalul este instalat în clă­di­­rea mânăstirei Floreşti, zi­dită de călugări greci şi secu­larizată de Cuza-Vodă. In faţa spitalului se află mănăstirea care este trecută printre mo­numentele istorice. Spitalul funcţionează dela 1882 şi a avut renume bun, căci medicii cari s’au perindat şi-au dat toată silinţa ca bol­navii să fie cât­ mai curâmd vindecaţi. Citez între medicii cari şi-au făcut o glorie la acest spital, pe Davidogilu, Fiorescu, Cer­chez, Veniamin Vasiliu, Anito­­n­escu, etc. Din nenorocire, acest spital, din anul 1912 n’a mai fost re­parat, aşa că aici este absolut impropriu. La rutina lui a con­tribuit şi războiul. Este închis de aproape 8 ani. Se im­pune să fie restaurat, întrucât interese generale cer ca în aceia regiune să avem nu numai un spital pentru toate boabele, dar şi un spital pentru tuberculoşi. Spitalul Floreşti are şi o liva­dă de pomi fructiferi şi teren arabil de circa 11 hectare. DATORIA ADMINISTRAŢIEI Dacă sar repara acel spital, a­r trebui ca şi drumul de la Bâr­lad la Floreşti să fie reparat ca vehiculele să poată merge mai lesnicios şi orăşenii, cari au n­evoe de aer, să se poată tran­sporta mai uşor. Dacă nu se repară spitalul în câţiva ani va fi un morman de­ cărămizi şi pentru a-l face din nou.... (DESPRE CELELALTE DOUA SPITALE Spitalul dela Tutova poartă numele „Fetele Carol I", iar cel dela Murgeni este făcut din doua­ţiuni. Ambele au început să funcţioneze la 1908. Judeţul nostru­­mai are însă novoe de Încă la spita­l în re­giunea de mord-vest, la Piteşti de pildă, unde există o clădire, în care a fost pe vremuri spi­tal judeţean. După noua lege administra­tivă spitalele intrând în îngri­jirea judeţului, acesta nu poate satisface toate cerinţele ca de pildă reparaţiile, înzestrarea cu mobilier. Aici ar trebui să in­­tervie şi statul. Altfel păcat de toată munca depusă de cei din fruntea acestor instituţii. O SINGURA INFIRMERIE ŞI ACEEA IN RUINA La reşedinţa medicilor de plasă nu există niciun dispen­sar. Medicii sunt nevoiţi să dea consultaţiuni şi să facă ei tratamente chiar în locu­i­­ţele lor, chiria plătind-o ei, în­trucât judeţul n’a putut preve­dea în buget sumele necesare pentru plata chiriilor. Credem, însă, că în bugetul viitor, se va prevedea plata acestor chirii. Avem o singură infirmerie la Piteşti, dar în ea nu se pot a­­dăposti bolnavi, fiind ruinată. BOALELE SOCIALE Dintre boalele sociale, cale mai răspândite sunt sifilisul, tuberculoza şi pelagra. Sifilisul este foarte răspândit în judeţul nostru mai ales in p­artea de nord. În cursul anului 1929 am a­­vut 1212 bolnavi dintre cari nici jumătate n’au urmat tra­tamentul complet. întinderea bolilor venerice se datoreş­te faptului că bolnavul nu se duce la medic decât când nu mai poate suporta şi după ce leacurile băbeşti n’au avut niciun efect asupra boalei. E nevoe deci de educaţia poporu­lui pentru a nu ascunde medi­­cului boala. Altă cauză a întinderea sifili­sului mai este şi promiscui­ta­tea în care trăesc sătenii şi ne­ştiinţa de a se păzi. TUBERCULOZA Altă boală, care face ravagii in judeţul nostru este tubercu­loza,--aceasta datorită tot ne­­ştiinţei săteanului de a se păzi şi apoi din cauza sărăciei şi a secetei ce bântue de 4—5 ani în aceste ţinuturi. In cursul anului 1929 am avut 324 de bolnavi sub diferite forme, ca : pulmonare, osoase şi ganglionare. Cazuri de tuberculoză nedes­coperite, credem, că sunt mai multe şi mai ales ode inci­piente. Dar întinderea boalei se mai datoreşte şi faptului că nu avem în judeţ niciun sana­tor­iu sau spital, unde să fie i­­zolaţi cei avansat’ în boală, deci mai contagioşi. Lăsându-i astfel pe loc, nu e de mirare că în fiecare an numărul tuber­­culşilor creşte. PELAGRA In fine a treia boală socială este pelagra. In 4—5 ani de secetă, sătea­nul a trebuit să consume po­rumb stricat, căci altul bun n’avea de unde, astfel că din an un an numărul­­pelagroşilor creşte. In 1929 am avut 847 ca­zuri declarate, dar numărul lor trebue să fie cu mult mai mare.■ Salubritatea în comunele ru­rale este relativ bună. Nu se face nici o clădire în sate fără autorizaţia primăriilor care stu­diază locul unde urmează să se ridice clădirea. Curăţenia locu­inţelor şi a curţilor se face­­re­gulat în tot timpul anului, iar organele comunale, sanitare şi poliţieneşti fac control foarte des în sate. De altfel toţi locui­torii sunt convinşi că trebue să se supună legilor şi regulamen­telor sanitare. In fiecare vară, se face cu­răţirea fâniiâniilor şi amenaja­rea terenului dimprejurul lor. In comunele unde se adunau apele din ploi şi formau băltoa­ce, s’au făcut canale de scur­gerea apei. . . Personalul nostru medical şi sanitar auxiliar îşi dă toată si­linţa pentru aducerea la înde­plinire a regula­menitelor sani- Gh. Nedelea A apărut Nr. 19 din ZIARUL ŞTIINŢELOR ŞI AL CĂLĂTORIILOR cu data de 29 Aprilie 1930. In el se comemorează amintirea lui PETRU PONI alăturea de următoarele articole: FARMECUL TINEREŢII: Cer­­cetăşia: Congresul cercetaţilor. GLORIILE BĂTRÂNEŢII: Prof. G. G. Long­mescu despre Prof. Petru Poni. INDRĂSNELILE EXPLORATO­RILOR : O expediţie românea­scă la polul Nord; Cum putem ajunge în lună. RISCURILE MARINARILOR: Dramele mărilor; Monştri ma­rini; Comorile piraţilor. PRIMEJDIILE AVIATORILOR: Trăznire aeroplanelor; Lupta contra înălţimilor. BINEFACERILE ŞTIINŢEI: Sclavi mecanici cu chin de om; Gramofon automat: întinerirea. SECRETUL AUTOMOBILE­LOR.­­ MINUNILE TEHNICEI. ANCHETELE NOASTRE Despre starea sanitară a jud. Tutova *— Ce ne declară d. dr. Constantin Diacu medic primar — D. dr. C. DIACU um v L­ivunii Marea demonstraţie culturală de la Iaşi — Aniversarea ateneului popular „Tătăraşi”. — O impunătoare afirmare a conştiinţei şi solida­rităţii naţionale. — Omagiile Iaşilor, Basarabiei, Macedoniei şi ale marilor asociaţiuni culturale — In timp ce la Sibiu, se închidea congresul anual al „Astrei‘‘,­­ la Iaşi era­ sărbătoarea aniversării unui deceniu de la întemeierea A­­teneului popular Tătăraşi, ser­bare ce a dobândit caracterul mă­reţ al unei impunătoare demon­­straţiuni culturale. Manifestarea culturală de la Iaşi are însăşi o altă însemnătate, în grelele împre­jurări, în care ne sbatem-Cele mai autorizate personali­tăţi şi institutului culturale s‘au unit într'un simiur cuget pentru a dovedi tării întregi — ceea ce i­­lustrează atât de elocvent opera ateneului Tătăraşi, — că singura putere constructivă şi eficace in procesul unificării sufleteşti a neamului este afirmarea culturii naţionale, este cultivarea şi întă­rirea etnicului şi a specificului nostru românesc. Se proectează astfel puternică şi luminoasă în mijlocul haosului care ne stăpâneşte, o doctrină de viată românească, reprezentând ideologia superioră şi neîntrerup­tă a românismului sprijinită pe vechimea şi tăria tradiţiunilor lui istorice şi morale. Şi se mai constată o mobilizare tenace a tuturor energiilor morale şi spirituale ale neamului. Iar insufleţiril, cu care aderă la această mobilizare culturală, în primul rând provinciile alipite dovedeşte cum în conştiinţa ro­mânismului de pretutindeni s-a înstăpânit credinţa, că închegarea sufletească şi ridicarea neamului nostru nu pot veni decât de la solidarizarea prin cultură naţio­nală. Ateneului popular Tătăraşi îi revine marele merit de a fi expe­rimentat cu jertfe imense, dar cu rară vrednicie morală, acest ma­re adevăr, înfăptuind prin pro­priile lui puteri o mare operă, de bine obştesc. Iată pentru ce sărbătorirea a­­cestei munci a fost un act de a­­devărată recunoştinţă naţională. G. L. curoşi că ne este dat a aduce omagiul nostru activităţii rod­nice a ateneului popular Tătă­­■raşi şi felului neşovăelnic cu care iniţiatorii lui au ştiut să urmărească scopul ce şi l-au propus. Personal, fiind acum câţiva ani, comandant al trupelor din Arad, am avut prilejul să ad­mir patriotismul cald ce îl ira­diau oamenii de bine cari adu­ceau salutul Moldovei fraţilor lor dela graniţa apusană şi aclamaţiunile de entusiasm până la frenezie cu cari ii răsplătia populaţia neaoş românească din acele regiuni. Salutăm cu dragoste pe lup­tătorii inimoşi cari plini de în­credere, se pregătesc a duce mai departe opera lor, aducând raza încălzitoare a iubirii de neam şi în regiunile în care o propagan­dă perfidă încearcă să tulbure ar­monia dintre fraţi. In această luptă contra întu­­nerecului, în această operă de luminare a conştiinţelor, noi os­taşii suntem şi vom fi alături de d-voastră, roagă ateneul Tătăraşi, cu toată stăruinţa, de a veni cât mai des în mijlocul nostru şi a ne ajuta pentru ca să putem înălţa şi în­tări cât mai mult, comoara su­fletească a poporului din vechea Moldovă şi a-l feri de propagan­da de distrugere a duşmanilor neamului nostru românesc“. Salutul celorlalte societăţi cul­turale din Basarabia în frunte cu Liga Culturală, a fost adus in mod călduros de d. prof. Gh. Obreja din Chişinău, care a fă­cut o sugestivă expunere a cul­tului pe care basarabenii îl poartă ateneului Tătăraşi. Serbarea de dimineaţă Serbarea aniversară a început dimineaţa la biserica istorica a hatmanului Nicoară, în faţa unei foarte numeroase asistenţe. La ora 11, P. S. S. arhiereul Gri­go­re Leu, vicarul sfintei Mitro­polii, a oficiat un Te-Deum şi un parastas pentru Ateneu şi membrii decedaţi La serviciul religios au luat parte preoţii Lc. Ţincoca, Florescu, Dim­en, Le­­onte. Ch­irică, Ciolan, Gh. Tudo­­rache şi arhidiaconul Busuioc. Răspunsurile liturgice a fost date de corul Ateneului sub conduce­rea maestrului V. Popomei. Serviciul divin a fost încheiat prin cuvântarea părintelui ec. L. Dimescu, protoereul municipiului Iaşi, care a pus în lumină însem­nătatea operei Ateneului popular Tătăraşi, ridicat ca o afirmare a credinţei străm­oeşti şi a dragos­tei de neam pe dealul hatmanu­lui Nicoară, îngropat de viu în timpul domniei lui Miron Barnos­­cky, pentru că a îndrăsnit să ri­dice în Tătărași un altar creștin. * După ce s'a făcut o colectă pentru victimele dela Costești, strângi­­ndu-se o însemnată sumă, membrii au mers în procesiune până la palatul Ateneului, unde d. Ifrim a oferit masă oaspe­ților. După amiază încă dela ora 2 d. a. mare mul­ţime, alcătuită din populaţia ora­şului, delegaţiunile sosite şi inte­lectualitatea Iaşilor şi a oraşelor din Moldova Însufleţea cartierul Tătăraşilor, înviorat de sărbătoa­rea biruinţei lui culturale. Sunt reprezentate peste treizeci de asociaţiuni culturale. Se obser­vă în deosebi afluenţa basara­­benilor. Serbarea începe la ora 3, corul Ateneului în strălucitul port na­ţional moldovenesc cântând „Cris­­tos a înviat“ şi apoi ,,Imnul Re­gal“. Asistenţa ovaţionează. Ateneul este împodobit cu ad­mirabile scoarţe moldoveneşti. Pe păreţi, în cadre aurite se înşi­­rue portretele marilor domnitori şi apostoli cărturari­­ ai unităţii naţionale. Pe scenă, iau loc repre­zentanţii numeroaselor asociaţiuni culturale. Serbarea continuă însă dincolo de zidurile Ateneului. Este bucurie obştească şi înfră­ţire cum de mult n'au cunoscut Iaşii. Ieşeni! mărturisesc cu ochii u­­meziţi de lacrimi, că aceasta-i sărbătoarea ..reînvierii Iaşilor­­­CUVÂNTAREA D-LUI C. N. IFRIM întemeietorul şi preşedintele ate­neului Binecuvântată fie ziua aceasta, în care sărbătorim împlinirea a zece ani de osteneli, de străduinţe, de jertfe de sine, în slujba idea­lului de luminare şi înfrăţire a sufletelor româneşti, prin minu­nata putere a culturei. Cum­­am­ putea mulţumi dv. tuturor, atâtor feţe luminate şi a­­tâtor inimi curate, cari aţi venit să vă împărtăşiţi, alături de noi, membrii şi conducătorii acestui asezâmânt, din bucuria acestei sărbători ! A fi icnit, aduşi de simţim­intele dv. de buni români, în această biserică închinată celor două idei mântuitoare de neam : idea naţio­nală şi idea creştină. Căci aşa socotim noi, cei 600 de membri fondatori şi activi. Ate­neul popular Tătăraşi ca o bise­rică , iar scena acestei săli, pen­tru noi toţi, a fost timp de zece ani amvonul, de unde aproape trei sute de intelectuali şi cărtu­rari ai neamului, au predicat, — fără încetare, — evanghelia cultu­­rei şi a naţionalismului. D-sa ,a expus apoi bogata acti­vitate a ateneului ieşan, căruia i se datoreşte reînvierea datinilor strămoşeşti şi marile escursii — pelerinaj pentru înfrăţirea nea­mului. Omagiu! Biserici! - Cuvântarea P. S. S. Ar&Ceresl ffrigoro Vicarul B­ilropoilor B­oldovei ~ O sărbătoare ca să-şi îndepli­nească rostul trebue să întroneze în mijlocul ei elementul divin. Sărbătoarea prăznuirii a zece ani de lucru creştinesc şi româ­nesc a ateneului din Tătăraşi se ridică la înălţimi cereşti prin substratul ei moral, temeiul ei fiind dragostea şi jertfa. Acum zece ani, o mână de oa­meni s’au grupat în jurul ateneu­lui din Tătăraşi cu încredere şi nădejde in Dumnezeu şi în pute­rile lor. Cu dragoste dusă până la jertfă ei au început lucrul te­meinic pentru cultivare­a ieşenilor —in special din Tătăraşi—şi pen­­tru unirea sufletească a tuturor românilor adunaţi sub­ acelaş sceptru de conducere naţională. Iniţiatorii prin opera lor de buni creştini şi români au j­us o teme­lie de piatră ateneului din Tătă­raşi, ridicându-i prin concepţie şi lucru de la cele omeneşti trecă­toare, la cele dumnezeeşti eterne. Omagii­ aniversitarii D. prof. G. BOGDAN, rectorul universităţii ieşene, într’o fru­moasă adresâ. Arată că Univer­sitatea ieşeană, cea mai veche uni­versitate românească, ia parte la sărbătorirea celor z­ece ani de activitate, a „Ateneului popular Tătăraşi”. Sforţările, ce le-aţi făcut in a­­cest timp pentru răspândirea cul­turei în straturile largi ale popu­laţiei, au trezit sentimente de caldă şi necondiţionată apreciere, căci unificarea sufleteasca a di­feritelor pături ale poporului no­stru, constitue condiţia esenţială de desvoltarea armonică a statu­lui nostru în viitor. CUVÂNTAREA D-LUI PROF. BOTTEZ, DECANUL FACULTĂ­ŢII DE LITERE DIN IAŞI Universitatea noastră, al cărei purtător de cuvânt sunt la acea­stă sărbătoare, a crezut că-şi în­deplineşte o datorie, nu numai o curtoazie protocolară, răspun­zând invitaţiunii de a „onora , cum spuneţi în adresa d-tră, a­­ceastă solemnitate aniversară, prin prezenţa reprezentantului ei; iar acel „scurt cuvânt, in le­gătură cu rostul aniversării", pe care îl aşteptaţi şi de care „v’aţi simţi adânc mulţumit“ — fraze citate din textul invitaţiunii ce ne-aţi făcut cinstea de a ne-o tri­­mete — nu poate fi decât un pri­nos de omagiu şi de urare adus rodnicei munci a dvs în sânul instituţiei de propagandă cultu­rală, pe care aţi închegat-o acum zece ani şi aţi continuat să o în­drumaţi fără întrerupere până azi. Cu mi­jloacele modeste s’a desfă­şurat aici o activitate însufleţită de atâta devotament, perseveren­ţă şi credinţă în valoarea de con­solidare sufletească a culturei na­ţionale, printr'o propagandă vie de popularizare, in întreg cu­prinsul României Mari, a tot ce poate apropia şi înfrăţi sufletele, din cultura poporului nostru, a tot ce are rădăcini adânci în fiin­ţa etilică a naţiunii noastre, aşa cum a format-o vremurile şi vici­situdinile istorice în curgerea veacurilor. Teritoriile geografice se cuce­resc prin arme, sufletele acelor cuceriţi însă se încetăţenesc în istoria neamului numai prin cul­tură şi nu atât prin cultura sil­nicită de rigide programe şco­lare cât mai cu seamă prin far­mecul radiant al unei culturi crescută din datinele şi tradiţiile unui popor blând şi generos ca al nostru. Publicarea dărei de seamă a activităţii c­tră în curs de zece ani închide singură cel mai înalt elogiu ce se cuvine să aducă U­­niversitatea noastră ateneului popular din Tătăraşi în­ opera co­mună de culturalizare a ţării. Faptele vorbesc mai elocvent de­cât vorbele, de aceea îmi termin „scurtul cuvânt”, cum l-aţi cerut,­­ felicitându-vă, d-le preşedinte,­­ dimpreună cu valoroşii d-stră co­laboratori şi personal pentru a­postolatul atât de folositor pro­gresării spiritului naţional în cultura ţării noastre şi dorindu­­vă, aceeaş muncă spornică în viitor. Omagiu­ armatei Cavâatarea a-M general Maas. com&ssslaatssi com­nnul SV d© aronaaä — Armata nu poate privi cu in­diferenţă opera înfăptuită nu­mai în decurs de 10 ani de Ate­neul popular Tătăraş’. O acţiune care are de scop în­tărirea conşt­inței naţionale şi demonstrarea vitalităţii sufletu­lui ritTnSnpfM. delt» un capiăt la celalt al ţării este binevenită de toţi cei cari simt româneşte. Noi of­ţerii, cari ne putem mândri de-a contribui într’o măsură apreciabilă la desvolta­rea iubirii de neam în rândurile oştirii şi printr’însa, în toate păturile poporului, suntem bu­ Omagiile guvernului » În­voatarea d-l dr. Petravsea,, prefectsul tradsfunii -­ înţeleg emoţiunea cu care ne-a vorbit d. Ifrim despre începutu­rile ateneului din Tătăraşi şi despre truda celor ce au stat ne­clintiţi în slujba acestui folosi­tor aşezământ. Şi sunt convins că aceeaş emoţiune stăpâneşte pe toţi cei care au pus începu­tul­ acestei instituţii şi cari, vre­me de un deceniu, au pus aci partea cea mai aleasă din sufle­tul lor. Cum să nu fie emoţiune când în minte ţi se îmbulzesc amin­tiri despre atâtea fapte frumoa­se pe care le-ai trăit, despre a­­tâtea gânduri bârfe care te-au însufleţit, despre atâtea bucurii pe care le-ai simţit şi, fără în­doială, şi despre unele necazuri care, câteodată, ţi-au încruntat privirea şi ţi-au înourat zarea ! Totuşi, întemeietorii ateneului şi toţi cei ce au slujit cu ne­­sdruncinată credinţă acestui al­tar pot fi şi mulţumiţi, şi mân­dri. Căci, prin truda lor, s’a în­deplinit o operă sănătoasă prin truda lor ateneul din Tă­tăraşi a devenit o fată a laşului şi o instituţie de care ţara în treasă nu s’ar putea lipsi cu uşurinţă. Omagiu­ Academiei Române — CîsvssSîjI d-M pr© t. Shales Blebed£nţi — „Zece ani nu e puţin lucru. Du-­­pă atâtea steaguri ridicate, apoi închinate la picioarele duşmani­lor, să vezi măcar unul că nu se pleacă e o reală înviorare pentru toţi câţi ştiu greutăţile prin cart» trece poporul nostru. Eu unul nu mă sfiesc să consi­der epoca noastră ca una din cele mai pline de umbră. Dar toc­mai pentru aceea curajul nu tre­ime să se clatine o singură clipă. Vorba cronicarului : pot muri chiar puținii oameni buni, când sunt împreună. Prin urmare, curaj și înainte. Cine simte în pieptul său inimă de bărbat să iasă din tranşete ori unde îl va fi chemat soarta, şi să lupte, ca şi cum toată biruinţa ar atârna numai de jertfa lui. Ar fi o supremă ruşine să fim înfrânţi tocmai când am strâns poporul român într’un singur hotar. CUVÂNTAREA D-LUI MIHAIL SADOVEANU Marele povestitor, care a lu­crat neîntreapt şi cu mult suflet alături de Tătărăşeni, povesteşte greutăţile din trecut şi piedecile ce se întrevăd în viitor pentru a­­cei ce şi-au închinat viaţa idea­lului cultural al neamului. Toc­mai de aceea — spune d-sa — oa­meni mari şi români adevăraţi nu vor fi pentru neamul lor, de­cât cei ce vor isbuti să-şi jert­fească tihna şi bunul lor perso­­nal pentru înălţarea neamului aşa cum au înţeles să facă înte­­meitorii şi luptătorii ateneului „Tătăraşi”, care oferă ţării şi timpului nostru pilda muncii rod­nice şi înţelepte pentru ridicarea neamului. amsg!a! Casator Naţionale D. general I. MANOLESCU, preşedintele „Caselor Naţionale“­, într-o documentată şi vibrantă cuvântare arată că ateneul din Tătăraşii Iaşilor este vatra simţi­rii româneşti în care arde focul dragostei de neam. Dacă Iaşii sunt Ierusalimul cul­tural al românismului, “tăraşii au devenit un altar naţional, de la care s au împărtăşit de­ sfinţenie moralii şi naţională luptătorii cul­turii româneşti. Tătărăşenii sub conducerea d-lui Ifrim constitue astăzi o ar­mată de învingători, cari au scris şi înfăptuit adevărate is­­bânzi de unitate naţională. Casele Naţionale — a căror ide­ologie este asemănătoare cu a ateneului Tătăraşi — sunt mândre şi fericite de glorioasa încununare a isbânzilor dobândite de Tătă­­raşeni în cei zece ani de necur­mata luptă culturală şi di urează cu frăţească dragoste viitor înde­lungat şi tot atât de rodnic. Omagiu! direcţiani! educaţiei poporului SfflgImtaiMsa. c5"M­itld­L&sc&rsw lnir‘o frumoasă cuvântare, dis­tinsul scriitor şi reprezentant al direcţiuni educaţiei poporului, a­­rată cum zi cu zi şi ceas cu ceas, ateneul Tătaraşi a adus pr­in ac­tivitatea lui, zori de limpezire şi zori de nădejde în viaţa neamu­lui nostru. Plini de entuziasmul interior, care singur căteiază valori sufle­teşti, conducătorii lui încă din cel dintâi timp nu s-au mulţumit să-i închidă activitatea în cercul strâmt al unui folos sufletesc lo­cal, ci văzând pe deasupra clipe­lor din prezentul atât de repede trecător sau gândit să-i împân­zească activitatea peste întinde­rea întregului suflet naţional. Şi atunci cutremuraţi de un cu­rat fior, am putut sta faţă la a­­cele minunate călătorii sufleteşti, ale ateneiştilor Tătărăşeni. Nici o­­­iată până la ei, nu s-a realizat o atât de puternică şi continua ac­tivitate spirituala pentru fixarea în orizontul vieţii obşteşti a idea­lului consolidării noastre naţio­nale. Nu este aceasta vorbă de en­tuziasm ocazional, ci vă rog să credeţi, este un mare adevăr, mai pur entuziasm când ne adu­cem aminte de frumuseţea plină de eroism şi de avânt, a acelor descinderi ale aliueului Tătaraşi, în Ardeal, în Basarabia şi chiar în bătrânul vechiu Regat ? Cum sa nu ne si nit ian sufletele cutre­murate de cel mai duios fior, când amintindu-ne acestea parcă vedem cu închipuirea cum stolul de porumbei albi ai iubirei şi ai prieteniei sufletelor noastre se sco­­boară peste sufletele fraţilor noş­tri ardeleni, bucovineni, ba­sa­ra­ben­i aducând mult dorita şi pli­na de roade înfrăţite ? Dar ateneul „Tătăraşi" a mai făcut încă o lucra­re, pentru care nu există altă vorbă de mulţu­mire, decât întreaga noastră iu­bire şi admiraţie . ..Ateneul a dus Basarabia în Ardeal''. Au fost a­­celvi ceasuri de profunde ameste­curi sufleteşti, de topire în adân­curi, de fondare sufletească. De­sigur între pârghiile noastre sufletesc-naţionale care în vremea de după război s-au pus în slujba ridicării unui ideal în orizontul vieţii noastre obşteşti, ateneul totăraşi stă în frunte. Omagiul Ardealului Gavoatarea fi­lm­ $163. ©misii©? §MSm D. prof. univ. Onisifor Ghibu, care a lucrat pentru organiza­rea vieţii naţional în Basarabia, a făc­ut o frumoasă apologie a operii înfăptuite de d. C. N. Ifrim şi ateneul Tătăraşi. „Daţi-mi vru să aduc şi eu prinosul meu de recunoştinţă şi admiraţie pentru munca şi de­votamentul, pe care în vremuri atât de grele şi defavorabile le-aţi adus pe altarul unităţii şi culturii neamului nostru. Am cunoscut de aproape silinţele îndreptate spre însănătoşirea vieţii naţ­onale nu numai în Ca­pitala atât de înstrăinată a Mol­dovei, ci şi în Basarabia pe care urgia vechei stăpâniri străine şi a nouilor vremuri tulburi o ţin într'o veşnică frământare păgubitoare pentru naţiunea noastră. Nu pot de­cât din prilejul za­lei de popas de acum să vă do­resc dela Dumnezeu spre a stă­rui încă multă vreme pe calea de până aci. Când o muncă este isvorîtă din aşa adânci convin­geri, ea îşi va da roadele sale odată, oricât de târziu. Rezul­tatele vin de la sine. Să trăeşti iubite d-te Ifrim şi să-ţi dea Dumnezeu cât mai mulţi tova­răşi de ideal­,aci şi pretutin­­denea. Omagiu­ Blajului Regretând că în ziua aniver­sării va fi la Roma, I. P. S. S. Mitropolitul Vasile Suciu a ară­tat printr-o scrisoare marele in­teres cu care Blajul urmăreşte şi apreciază activitatea şi opera de înfrăţire culturală şi naţio­nală îndeplinită de ateneul popular Tătăraşi. Amintind bucuria pe care au produs-o la Blaj pelerinajele ateneului Tătăraşi, înaltul pre­lat binecuvintează năzunţele lui, rugând pe Dumnezeu să le încunune cu cât mai mult spor. Omagia! ş! chemarea Basarabiei — Cavânteraa d-M general C. Biragn, comssâan- M mlMSas*­al Basarabie! şi preşedintele ateness­­lui Ghişioău — Enumerând marile asociaţi­­uni culturale, d. gen. Dragu a­­ratit că ateneul Tătăraşi are meritul de a fi în fruntea aces­tor mari opere naţionale, meri­tând toată strnla şi recunoştinţa neamului românesc. • „Ateneu! Tătăraşi, ca vecin al scumpei noastre Basarabii are marea datorie a se ocupa în special de suferinţele acestui pământ scump şi de vrednicii urmaşi ai lui Ştefan cel Mare, pentru că din nefericire aici se dă lupta cea mai înverşunată pentru distrugerea unităţii noas­tre naţionale. De aceea ateneul Chişinău Anul alvui nr. in Joi i Mai lano Omagiu­ Macedoniei Din partea soc. „Macedo-Ro­­mâne“ d. prof. STERIL DIAMAN­­DI a arătat că pentru românii din Macedonia România este pă­mântul binecuvântat, iar laşii ce­tatea sfântă a conştiinţei naţio­nale. Cele mai măreţe monumente religioase şi artistice ale omeni­rii, nu au pentru românii Mace­doniei însemnătatea monumente­lor istorice ale Iaşului, pline de amintirile măreţiei din trecut. Macedonenii ar fi fericiţi ca una din escursiile pelerinaje a ate­neului Tătăraşi să fie îndreptată în Macedonia unde ar duce mân­­gâere şi nădejde. i â­te omagii Din partea ateneului popular „Dr. C .Angelescu” din Capitală, d. Şerban Popa, într’o frumoasă cuvântare, a arătat trăinicia le­găturilor sufleteşti care s'au sta­bilit între luptătorii culturali din cele două capitale ale ţării, adu­când elogiul de admiraţie d-lui C. N. Ifrim şi corului ateneului, condus cu atâta pricepere de d. Vasile Popovici, însufleţite şi frumoase cuvân­tări pe care regretăm că din lip­să de spaţiu nu le putem da au rostit d-nii : prof. univ. GH. GHI­­BANESCU vechiu şi devotat co­laborator al ateneului Tătăraşi din partea „Arhivei” ieşene; dr. CĂDERE din partea Casei de stat şi cetire „A. D. Xenopol“ din Iaşi ; prof. GHE­ŢU, din partea ateneului popular Nicolina; a­­vocat MEZA di­n partea asocia­ţiilor culturale din Vaslui, ca fost membru fondator al ateneului Tătăraşi cu care conlucrează in­tens ; prof. PETRESCU din partea Ateneului popular din Botoşani, etc. etc. MANIFESTAŢIA PENTRU ZIA­RUL „UNIVERSUL“ In clipa când redactorul nostru d. G. LUNGULESCU a­ adus sa­lutul d-lui Stelian Popescu direc­torul nostru, întreaga asistentă timp de câte­va minute a făcut o entuziastă manifestaţie de simpa­tie ziarului şi conducătorului său, care totdeauna a socotit ca o da­torie naţionala să sprijine acţiu­­nea ateneului Tătăraşi, pusă după cum se vede numai în slujba ma­rilor interese naţionale. In bogata producţie artistică, reuniunea corală a ateneului a obfinu­t sub conducerea d-lui Va­sile Popovici un adevărat triumf, iar d. Ion Profir societar al tea­trului Naţional a rostit versuri ocazionale închinate luptătorilor culturali ai Iaşului. Seara ,s-a dat în sala ateneu­lui un mare banchet la care au cuvântat părintele Trncoca, d. in­­­giner Cristea şi alţii. M. Mierenin 1 HI BEN­ IMIE 28 Aprilie­­ După o zi călduroasă din :i cale afară, care indica o stare­­ atmosferică anormală, pe la­­ ora 4 lumi d. a. s’a deslănțuit­­ un puternic uragan, care a­­ făcut pagube enorme, băgând groaza în locuitori. Vârtejul a durat mai bine­­ de 30 minute, in care timp a.- • coperișuri întregi au fost smulse de pe case şi asvârlite la mari depărtări, copaci au fost desrădăcinaţi, gospodării mai primitive năruite şi gră- \ dini de pomi roditori â: '■•usc. Pe şoseaua ce leagă asul cu portul, salcâmi bătrâni au­­ fost smulşi din pământ şi­­ trântiţi în mijlocul drumului.­­ In port, câteva vase care­­ mergeau la vale, fiind cuprin-­­ se de furtună in larg, au tre-­­■ huit să lupte cumplit cu va- \ lurile, cari nu le-au dat ră-­­ gaz decât după istovitoare­­ sforțări să se refugieze în ra- I da portului bulgar NicopoU­S­D-lui Bernhard Abramo­ , viei, comerciant, uraganul­­ i-a desvelit complet casa, ra smulgându-i tabla, iar clădi- | rea băilor vechi, unde azi le- \ giunea de jandarmi îşi are a­­telier­ele,, a fost lăsată fără a­­coperiş, odată cu tabla fiind smuls şi podul cu căpriori cu tot. Asemenea au fost desvelite imobilele d-lor Li­lman şi Fi­lip Ionescu. In hala de peşte, un bloc întreg de 10 metri pătraţi, car­ 13 forma acoperişul uneia din prăvălii, a fost ridicat şi a­ vârlit în strada laterală, în faţa depozitului Goldenberg. La periferie şi în special în mahalaua costolarilor, ma­­herniţe întregi sburau în aer. In faţa cârciumii d-lui Christache Penescu, un sal­câm secular a fost retezat de la pământ şi svârlit în geamu­rile magazinului. Compania de jandarmi, co­merciantul D. Sepier şi încă un mare număr de cetăţeni au avut de suferit pagube însem­nate. La câteva minute numai după furtună, grădina publică a oraşului era un maldăr de crăngi şi frunze smulse din pomi. Din fericire, victime ome­nești nu s’au înregistrat. 1E H lliMi Ulii Automobil strivit intre două vagoane de tramvai Trecătorii au putut vedea Du­minică toată ziua un automobil sfărâmat, zăcând ca o armonică enormă lângă trotuar pe bule­vardul Elisabeta, în apropiere de liceul „Lazăr". Iată în ce împrejurări a ajuns în halul de mai su®: Aut­om­ob­il­u 1 - cupe­u tip Fiat, n­rul 47, proprietatea Ci gr­atu Fi­­zotti, din str. Despot Vodă 14, venea numai cu şoferul, cu mare viteză, spre oraş. Se vede că şoferul era foarte grăbit, căci a vrut să-i ia înainte unui vagon de tramvai, ocolin­­du-l pe stânga în loc de dreapta. Această manevră i-a fost fata­lă, căci a fost prins între tram­vaiul pe care-l ocolise şi un al­tul ce venea din partea opusă şi strivit. Şoferul a avut timp să sară din automobil şi să se salveze. El a abandonat maşina şi a dispăru Poliţia l­a lus în urmărire. Spargerea din b-dul Pake După marile spargeri de la Stratulat, magazinul „Ateneu­lui“ şi tutungeria din str. Lips­cani, altă spargere a fost sem­nalată Luni. O bandă de hoţi s-a introdus— când, nu se ştie—î­n locuinţa d-lui dentist Carol Schwartz, din b-dul Pake 25, devalizând-o complet. Hoţii au furat şi apa­ratele din cabinetul dentar. Ei s’au introdus în casă prin for­ţarea uşei dela intrare. Păgubaşul se află plecat la Tg.-Mureş ; acasă se afla numai servitoarea Elena Briceag, care n a putut da nici o informaţie poliţiei. In cabinetul dentar s’au găsit două speracle, o daltă, o pilă şi alte instrumente, lăsate da hoţi. Aceste scule sunt din acelea ce se întrebuinţează de şoferi la repararea automobilelor. D. comisar I­ Iociung, însărci­nat cu cercetările, a luat mă­suri pentru dovedirea hoţilor. Avocat bătăuş Luni dim, s'a reclamat poliţiei că d. avocat Valeriu Maxentian, din str Banul Mărăcine­i, aflân­­du-se în hala de păsări a bătut pe băiatul Tudose Popescu, care trecând pe lângă o doamnă i-a rupt din greşeală ciot apui, cu un coş ce-l ducea în mână. Intervenind băiatul D. Filip, de la un compartiment vecin, spre a salva pe tovarăşul lui, a primit şi acesta câteva lovituri destul de puternice. Ancheta se face la circ. respec­tivă. Colonel lovit de auto­mobil­ e, colonel în rezervă Vasile Dumitriu, de fel din Vaslui, a fost lovit de autocarmoneta 7262, a primăriei sectorului Verde, în timp ce trecea prin piaţa dr. Botescu. D. colonel fiind rănit la cap, a fost dus la spitalul Filantro­pia. Şoferul Vasile Frunză, con­ducătorul autocamionetei, a fost arestat.. Ceartă intre fraţi Cristache Velicu, de 30 ani* din str. Cărămidari 25 s’a cer­tat Luni cu un frate al său. In toiul certei, Cristache a fost rănit de fratele său cu un cuţit, în mâna dreaptă. Rănitul a fost pansat la Sal­vare. Nenorocirea din str. Verva Traian Şoferul Longhin Orăşanu, din str. Broşteni 49, voind să se urce într'un tramvai ce trecea pe calea Dudeşti, colţ cu str. Nerva Traian, ,a alunecat şi a căzut sub remorcă. A fost rănit la piciorul drept, şi transportat la spital

Next