Universul, august 1930 (Anul 48, nr. 178-208)
1930-08-05 / nr. 182
Ne ciobăgie copiii ii n fiii?... Din anchetele întreprinse în sudul Bucovinei de trimisul ziarului nostru,, ale cărui constatări au fost confirmate în totul de ancheta la faţa locului făcută de d. V. Cădere, secretarul general al ministerului de interne, rezultă că substratul agitaţiunilor înregistrate în acea regiune a fost exclusiv economic. Nu ura de rasă şi nici conflicte şi intoleranţe de ordin confesional—au format punctul de plecare al frământărilor din sânul populaţiei sucevene, precum tinde să acrediteze mesa semită şi filosemită de la noi. Populaţia românească din ţinutul Sucevei — şi în deosebi ţărănimea — şi-a sărit din matcă şi a luat calea mişcărilor de răsvrătire numai sub presiunea cuţitului ajuns la os, înglodată în datorii, contractate la dobânzi strivitoare, cu pământul, cu vitele, cu toată agonisita de o viaţă întreagă pierdute sau urmărite câineşte de cămătari, neavând ce să mănânce în anii de secetă şi nefiind stăpână pe recoltă în anii de belşug, având în faţă pe toboşarul fiscului, în coastă pe portărelul executării silite, iar în spate umbra hidoasă a cămătarului nemilos — mai poate fi acuzată de antisemitism ţărănimea bucovineană ?.... Dacă în cursul deslănţuirii disperării ei, au căzut victime geamurile şi mărfurile câtorva dughene evreeşti, acestea nu sunt temeiuri de culpabilitate antisemită. Furia ţăranilor s’a dovedit tot aşa de mare contra perceptorilor (cari nu sunt evrei), contra portăreilor (cari nu sunt evrei), contra preoţilor arghirofili (cari deasemeni, nu sunt evrei).fl Numai o coincidenţă fatală a făcut ca gospodăriile evreeşti să sufere de pe urma răsvrătirii ţărănimea sucevene. Să nu se uite, că în târgurile din această parte a ţării, ca şi în toate târgurile din Moldova, Basarabia, Bucovina şi Maramureş, populaţia evreească formează majoritatea, ea ocupă toate părţile centrale şi dă cel mai mare contigent de oameni înstăriţi, înstăriţi însă, aproape numai din camătă, din cârciumărit şi din comerţul mărunt, pe care-l fac zilnic cu ţăranii. Când aceştia s’au ridicat, deci, şi au manifestat în masă, ei au lovit în ce le-a ieşit mai întâi înainte. Şi au lovit împinşi de biciul mizeriei şi al disperării, iar nu pentru că sunt... antisemiţi. A acredita un asemenea neadevăr ar însemna să ofensăm pe nedrept spiritul de toleranţă şi de înţelegere al poporului român şi în acelaş timp să bagatelizăm o situaţie din cale afară de gravă. Pentru că — e bine să ştim — situaţia de la Suceava, din nefericire, nu este un caz izolat. Mizeria şi ruina ţărănimei au devenit generale, azi. Numai după zece ani de la împroprietărire, găsim pe ţăranul român întors iar la starea de neo-iobăgie din trecut. Suntem exact în situaţia, care a precedat răscoalele ţărăneşti din 1907 , numai că în locul trusturilor arendăşeşti avem acum trustul băncilor şi al cămătarilor şi în locul tocmelilor agricole neomenoase, avem contractele de amanetarea recoltei, contractele de împrumuturi deghizate prin acte de vânzare cu pact de răscumpărare a pământurilor ţărăneşti. * Tabloul este foarte sumbru: întreaga operă a împroprietăririi a fost compromisă şi azi avem în faţa noastră de rezolvat nu numai o gravă criză agricolă, dar şi o mare problemă agrară, care, după zece ani de la împroprietărire, — cât e de paradoxal !— se pune azi din nou, aproape cu aceeaş acuitate, ca în 1907 şi ca în 1914—1918. Şi dacă la deschiderea conferinţei economice de la Sinaia s’a vorbit de împrejurările, vitrege, care nu pot să aibă alt sfârşit, pentru ţările agricole, decât „nelinişte? social?“, să nu uităm că acestă nelinişte socială şi-a făcut de mult apariţia la noi şi încă în forme destul de alarmante. îngrijorarea noastră sporeşte, constatând că tocmai în aceste grele momentei, ţara este lipsită de cârma unei guvernări înţelepte, sprijinită pe încrederea desăvârşită a opiniei publice dinăuntru şi din afară. Ochii şi nădejdiile tuturor mai au o singură ţintă : patriotismul şi înţelepciunea tânărului Rege. -------Xo x—-— îmbunătăţirea căilor ferate ungare Budapesta, 2 (Rador). Ziarul „Pester Lloyd“ află că în cursul verei acesteia vor începe lucrările pentru îmbunătăţirea căilor ferate ungare. Programul lucrărilor conţine trei puncte : construcţia de trenuri electrice, construirea de gări şi reconstrucția liniei ferate Komaron-Budapesta și înlocuirea ei printr-o linie electrică. Iată o discuţie, care deşi desvoltată în timp de vacanţă, nu este lipsită de seriozitate. Opinia publică începe să fie preocupată şi fără să ne dăm seama, întâlnim oameni, cari împărtăşesc pozitivul şi întâlnim, fireşte, şi pe cei cari admit negativul. Deci, propoziţia trebue pusă astfel : Poate o tară cu regim constitutional să fie cârmuită fără partide ? Eu sunt un om, care nu sunt înscris in niciun partid şi, cu toate acestea, răspund : a lua fatii partidele, însemnează a-i lua fi regimul constituţional. Regim constitutional fără partide este o închipuire absurdă. Cei care la noi susţin desfiinţarea partidelor, au poziţia uşoară, cât timp se menţin la critica partidelor pe care le avem. Fără îndoială poţi critica cu succes toate partidele, care au trecut pe la cârmă, poţi — dacă ai mult talent şi convingere — să susţii perimarea lor. Poţi învedera, că rolul lor este sfârşit şi că nu mai au raţiune de a fi. Aceasta nu e părerea mea, dar, din punct de vedere logic, ideea poate fi apărată cu succes. Dar numai până aici. A susţine moartea tuturor partidelor de astăzi, din România, este o părere care poate avea apărători în acord cu logica, dar a susţine desfiinţarea „partidului“ acest organ indispensabil funcţionărei regimului constituţional, este a te menţine în domeniul negaţiunei. Iar statul având o viaţă reală nu poate trăi nicio zi în acest domeniu. Dacă adversarii actualelor partide, cerându-le moartea, ar cere în acelaş timap înlocuirea lor cu alte partide noui, ideea ar fi logică. Şi iată de ce ar fi: Cei mai talentaţi dintre apărătorii suprimării partidelor n'au prezentat până acum decât dovezi de incapacitatea sau de uzura partidelor. Toate argumentele s'au mărginit a evidenţia, că „aceste“ partide ori n'au fost în stare să facă decât răul, ori după ce au săvârşit oarecare bine, acum au îmbătrânit, au ............. " ajuns la sfârşitul carierei lor şi au pierdut capacitatea de a fi procreatrice. Dar dovadă că „partidismul“ din punct de vedere al concepţiei ar aduce nenorocirea popoarelor, nu a fost adusă de nimeni. Să osândim ideea de partid fiindcă la un ceas istoric partidele noastre nu mai corespund misiunei lor ? Dar atunci osândim şi regimul constituţional. Şi în acest caz partizanii desfiinţării partidelor ar trebui să fe sinceri, să propună, nu numai negativul, dar şi pozitivul. In ziua când vor desfiinţa partidele, ce punem în loc ?... închipuiţi-vă o femee, care măritându-se odată, de două, de trei ori ,şr avea nenorocul să cadă numai peste ticăloşi. Ce părere ne-am face de acea femee, dacă, în loc să caute pe al patrulea, sau în loc de a renunţa pentru ea la căsătorie, s-ar pune în fruntea unei propagande susţinând că, în principiu, „bărbatul“ este nenorocirea femeei ? Ştiu, fireşte, că partizanii desfiinţărei partidelor au ceva de pus în loc dictatura. O dictatură botezată „guvern de personalităţi", sau cu alte cuvinte, adoptarea unui regim, care să nu se mai întemeeze pe formula ,,Regele domneşte, dar nu guvernează“ Partizanii dictaturei sunt stimulaţi astăzi prin succesul de câţiva, ani al d-lui Mussolini. Dar şi de astă dată greşesc, fiindcă succesul nu este al dictaturei, ci al dictatorului. Aşa că acei cari propun pentru ţara noastră un „regim-Mussolni", ar trebui să propună mai întâi aducerea lui Mussolini în România. Oamenii cu nervii prea impresionabili sunt totdeauna influenţaţi de lucruri noui; ei sunt nerăbdători, ei adoptă întoiile manifestări ale faptelor fără să aştepte încheierea. Şi cu toate acestea sunt români, iar românul e cuminte şi totdeauna spune : „urma alege". Exemplului Mussolini, adică al succesului politic obţinut prin dictatură şi imolarea partidelor, noi avem de opus mulţime de exemple, avem viaţa de secole a Angliei, avem pilda Belgiei, Elveţiei, Franţei. Şi afară de astea, regimul dictatorial nu a început cu ducele italian de astăzi; istoria e plină de dictatori şi de dictaturi aşa că le cunoaştem tuturora concluzia şi binefacerile. Ni se va răspunde, poate, că nimeni n'a cerut la noi chiar dictatură categorică, ci numai înlăturarea partidelor şi guvernul prin „personalităţi". Ascunzişurile după deget n'au înşelat niciodată pe nimeni. Ce sunt anume, aceste personalităţi "? Sunt ele cele mai proeminente exemplare ale naţiei? Sunt ele totdeauna superioare tuturor oamenilor înregimentaţi în partide ? Cine a făcut acest dozaj? Un exemplu recent ne arată cum cei mai fervenţi apărători ai „personalitarismului" (?) îşi reneagă credinţa la cea dintâi atingere cu realitatea. Este vorba de listta cetăţenească prezentată la alegerea comunală din Bucureşti în coloarea de Galben. Partizanii uciderii partidelor au prezintat o listă de candidaţi, în afară de partidele politice existente,adică o listă de personalităţi. Pe cine au pus In fruntea listei ? Pe d. Iorga. Cine este d. Iorga ? Este şeful unui partid politic? Atunci ?!... Atunci aceasta spune categoric, că în afară de partidele politice, fervenţii „personalităţilor", n'au găsit in toată România o singură personalitate atât de preponderantă ca să fie cap de listă. Dacă toate partidele politice din România sunt rele, să le înlocuim cu altele mai bune. Dar regim constituţional fără partide nu e cu putinţă. Despre aceste partide e cazul să amintim cunoscuta vorbă înţeleaptă : „Rău cu răul, dar mai rău fără răul“ CONSTANTIN BAC ALBAȘA Manevrele aeriene în Cehoslovacia Praga, 2 (telegr. part.). — Azi, după amiază, s-a făcut o probă pentru manevrele aeriene, de mâine. La ora două, sirenele tuturor fabricilor au fluerat, spre a se vedea, dacă se poate da alarma numai cu sirenele fabricilor. Jandarmeria şi poliţia a primit ordine, să oprească circulaţia în timpul manevrelor aeriene. Toate automobilele vor fi oprite şi obligate să stingă farurile. Cine nu se va opune, va fi aspru pedepsit. Numai automobilele medicilor, preoţilor şi pompierilor vor putea circula în voie. La aceste manevre vor lua parte peste 200 aviatori. Galații fără pâine ■ ....— .......................... — Creva generală a brutarilor. — Arestarea lor. — Populaţia ia cu asalt brutăriile. — Intervenţia armatei — Galaţi. 2 August Greva brutarilor a devenit azi după amiază generală. Populaţia aleargă prin toate părţile oraşului spre a cumpăra pâine de la cele câteva brutării ce n'au aderat încă la grevă. La ora 3 d. a. s’a ţinut o consfătuire a autorităţilor civile şi militare sub preşedinţia d-lui N. Emanoil, locţiitor de primar. S’a lansat o proclamaţie către cetăţeni, prin care li se aduce la cunoştinţă ,că începând ,de Duminică dimineaţa, manutanţa armatei va fabrica un singur fel de pâine, un amestec de făină de lux şi de cal. II, care se va desface în gheretele primăriei de către funcţionarii municipiului. Pâinea acasta tip se va vinde cu 11 lei kg. In proclamaţie se mai arată că primăria, deşi a menţinut preţurile vechi la pâinea de lux şi cal. I şi a redus preţurile numai cu 50 bani la kg. pentru cal. II, totuşi brutarii au recurs la grevă spre a înfometa populaţia şi a sili primăria să dea o majorare de preţuri. Proprietarii tuturor brutăriilorau fost invitaţi la parchetul de Covurlui. S-au prezentat numai 24 din 65. D. procuror Abeles, i-a interogat timp de câteva ceasuri Brutarii au refuzat să recunoască vita de a fi conspirat la declararea grevei. Ei acuză numai pe morari. Cei 24 brutari au fost imediat arestaţi şi trimişi în judecata micului parchet. La judecătoriile ocolului I, II şi III s-au înfăţişat azi după amiază, spre judecare, delictele din legea speculei ce li se impută brutăriilor. La cele trei judecătorii au asistat sute de oameni. Fruntaşii baroului de Covurlui au susţinut cauza brutarilor. La ocolul I au fost judecaţi brutarii Alex. Gakiţiatos, Gr. Nicolau, Diion, Dendrino, Meluţ Dăniilă, Gochinos D. Nicolau. Judecata a fost amânată pentru Luni d. a., când brutarii urmează să aducă probe scrise în susţinerea apărării lor. Arestaţii au fost puşi în libertate fără cauţiune. La ocolul II au fost aduşi arestaţi D-tru Hristov, preşed. sindicatului patronilor brutali din Galaţi, Davidovici, Rubin Uşer, Gh. Decola, Damian Steviu, I. Dimitriu. Şi aci judecata a fost amânată. La ocolul III au fost aduşi brut La ora 10 seara populaţia din cartierul Piaţa Independenţii a luat cu asalt brutăria „La Dobrogea“ care fabricase puţină pâine. Toate geamurile au fost sparte. A sosit un detaşament de soldaţi care a restabilit ordinea. La brutăria din piaţa Moruzi scandalul a fost provocat de rerarii Vasile Radu, Gh. Nichita, Stamate Nichita, Vasle Cuiu, Spiratos, Tecanu, Spiru Sparabec, Sanaris şi C. Gheorghe. Judecata a achitat pe acuzaţi, a anulat mandatele de arestare şi a dispus punerea în libertate a brutarilor. 4. Pentru prima oară în oraşul Galaţi, au fost arestaţi brutarii grevişti. Primăria a dat un termen ca până luni să înceapă fabricarea pâinei, contrariu vor fi ridicate toate autorizaţiile. Azi populaţia a luat cu asalt gheretele primăriei în care se distribuia pâinea. Primăria a cumpărat 7 vagoane de făină pe care le-a predat manutanţei. In caz de va fi lipsă mare de pâine, primăria va trimite funcţionari să aducă pâine din Brăila, Bârlad şi Tecuci. Brutarii s’au consfătuit astăseară şi sunt hotărîţi să nu cedeze până când primăria nu va reveni asupra preţurilor fixate, cei cari ţipau cerând pâine. A venit imediat de locţiitor de primar Ticu Emanoil care a liniştit populaţia asigurând-o ca mâine dis de dimineaţă va avea pâine de la manutanţă. La brutăria Benetatos din piaţa Negri a fost un scandal de nedescris. A intervenit poliţia. A intervenit armata şi poliţia Scrisoare dir» Londra fini st uiEjj.il unsorii — Toate leacurile in contra şomajului rămân infructuoase.Se prevăd greutăţi şi mai mari.— Deprimare şi descurajare. — Londra, Iulie Numărul şomerilor era, la 24 Iulie, 1.939.900, adică cu 6446 mai mulţi decât la 7 Iulie şi 803226 mai mulţii decât acum un an. Iată-lite aproape de cei 2 milioane care se prevedeau acum câteva săptămâni. Este deci perfect evident că nici unul din leacurile adoptate de un an încoace, adică de când sunt socialiştii la putere, n’a avut cel mai mic efect, pentru că răul n‘a făcut decât să se agraveze. Poate că nu este decât o coincidenţă, dar este importantă. Nu se poate pierde din vedere faptul că guvernul actual a înlesnit, prin măsuri trecute prin parlament, sporirea indemnizării de șomaj şi înscrierea printre șomeri a unor indivizi cari, în inainte de aceasta, nu aveau drept , dar nici asta n‘ar explica acest spor de peste 800.000 şomeri într'un an. Comerţul exterior scade şi industria este tot într'o serioasă stare de depresiune , dar este totuş o mare disproporţie între încetineala activităţii rodusttbile şi creşterea numărului şomerior. Treime să mai ţinem seamă de „raţionalizarea“ industriilor, al cărei prim efect substituind lucrătorului maşina, este să lipsească de lucru un număr mai mult sau mai puţin considerabil de lucrători. Dar „raţionalizarea“ este ea aşa de grabnică cum o prespumn cea mai mare parte din şomeri ? ! Atâtea chestiuni la care este I greu de răspuns ; dar dacă toate cauzele presupuse ale şomajului, I pe care le-am înşirat, — şi mai sunt şi altele, — au contribuit I la situaţia actuală, este de temut ca, la iarna viitoare, numărul şomerilor să nu fie şi mai considerabil. Se şi vorbeşte de 2,250,000. . Este de speriat. Chiar acum, şomerii costa cam 100 milioane pe an, ceea ce reprezintă 12 % la sută din bugetul englez , şi casa asigurărilor e goală — şi se îndatorează cu o jumătate de milion pe săptămână. Cât, timp , Anglia va mai putea să îndure această greutate ? Poate să fie bogată, sunt limite "şi pentru capacitatea să facă faţă unor cheltueli neproducătoare , şi această capacitate este grav ameninţată de măsuri financiare care, la fiece deces, reduc cu 50 la sută averile mari şi cu aproape 30 la sută averile însemnate. Se apropie momentul când averile vor dispărea şi când nu se vor mai face altele aşa de considerabile, căci nu va mai fi, cum mai este încă acum, aceleaş dorinţă de a realiza beneficii şi a strânge averi, pentru că numai fiscul va profita de astea. Este ceea ce vor socialiştii, a căror regulă este nu să ştie ceea ce va primi fiscul, ci numai să fixeze suma ce se va lăsa moştenitorilor. Unde, într'un timp dat, se vor găsi banda împărţit şomerilor ? Se răspunde la aceasta că n'or să mai fie şomeri. Nu. Găci a, şuma implică um lucru prealabil; şi n'o să mai fie, într'un stat socialist, decât pensionari, retraşi la un capăt al scării, şi de întreţinuţi la celalt capăt, având la mijloc de cei supuşi angarajelor. Cum englezii, dacă nu s’au schimbat complet, nu vor consimţi să se supună unui asemenea regim, se poate prevedea o revoltă a alegătorilor în contra umed politici care ar duce la această stare de lucruri. Dar, până atunci, ce ruină! Există, totuş, o licărire de speranţă. La conferinţa imperială dela toamnă, n'ar fi imposibil să vedem pe tinerii englezi de peste mare dând sfaturi cuminţi, folositoare și practice bătrânei Anglii, pe care evenimentele care au urmat după cataclismul din 1914—1918, par a fi deconcertat și descurajat.—P. Y. („Journal des debats"). ------ OXO-----Concursul de frumuseţe dela Rio de Janeiro Paris, 2 (telegr. part.). — Eri, s‘au îmbarcat, la Havre, pe transalianţi cid brazilian ..Cuţiaba‘‘ reginele frumuseţii europene, cari participă la concursul de la Rio de Janeiro. Miss Grecia (miss Europa) şi miss Polnici, pot pleca cu un alt vapor.* Ari începe, la Galveston, alt concurs de frumuseţe, la care participa reprezentantele Franţei, Germaniei, Austriei, României, Ungariei, Rusiei şi Turciei. ‘ Vatlan ” M. S. Regele Carol la Sinaia Pe perOHMa gării, film S. Hegele frecăai la revistă compania de onoare tabloul synoptic al stărei economice a României din anul 1930 de Nicolae Basilescu Decanul Facultăţii de Drept din Bucureşti Care sunt cauzele acestei cumplite crize ? Unele sunt specifice fiecărei ramuri de producţie naţională, altele sunt generale. 1. CAUZE SPECIFICE In ce priveşte AGRICULTURA, cauza, generală a decădere! ei stă în politica noastră vamală greşită, pe care o ducem dela război încoace. Atunci când Europa, — după războiri, — avea nevoie de cereale, de vite , când preţul grâului întrecea 100.000 lei vagonul, preţul porumbului şi orzului 80 mii lei, etc., — noi am interzis exportul acestor cereale şi al vitelor, sau le-am încărcat cu atâtea taxe vamale de export, încât le-am făcut invandabile pe pieţele streine. Am uitat, făcând aceasta, un principiu economic elementar : că, cu cât debuşeul, mai ales debuşeul extern — exportul — cere şi absoarbe mai mult şi mai repede produsele noastre agricole, cu atât agricultura naţională va deveni mai activă, va produce noui şi mai multe mărfuri, pentru a umplea golul remuneratorial, ce exportul a produs în sânul ei. In schimbul acestor recolte ar fi intrat aur — mult aur —, în cei zece ani de lipsă agricolă, prin care a trecut Europa, după război., Să se calculeze pagubele ce noi am suferit, închizând graniţele noastre, tocmai atunci când noi puteam să vindem produsele noastre, cu atât de mare preţ; ele sunt incalculabile. Aceiaşi politică nefastă am dus-o noi şi faţă de industria creşterii vitelor, atât de bogată şi de înfloritoare altă dată în ţara noastră — mai ales în Transilvania, Banat şi în Bucovina, — încât am descurajat şi ruinat pe crescătorii de vite, izvor de bogăţie inepuizabil, — şi am ruinat şi ţara. Tot aceiaşi politică am dus şi faţă de industria lemnului, care alimenta aproape singură pieţele Europei centrale şi orientul apropiat, prohibind exportul lemnului şi ruinând complectamente şi această industrie. In fine, aceeaş politică — ca să zicem astfel, agravată, am dus-o noi şi faţă de INDUSTRIA NAŢIONALA A PETROLULUI. Sub fel de fel de pretexte, am interzis exportul ţiţeiului brut şi am izbit cu taxe de export împovărătoare derivatele lui. Confinată la târgul interior, această industrie, în loc să devie un imbold al desvoltării noastre economice, a devenit un instrument de spoliaţiune a claselor muncitoare şi sărace. Petrolul lampant şi în general toate derivatele petrolului, ajung în mâna consumatorilor pe preţuri inabordabile. Pentru a exaspera şi mai mult pe consumator şi pentru a stăvili cu orice preţ desvoltarea economaiei naţionale, statul a căzut asupra derivatelor petrolului cu taxe de consumaţiune atât de grozave, încât întrebuinţarea acestor derivate este azi un lux, pe care nimeni — bogat sau sărac — nu şi-l mai poate plăti, decât fiind în cea mai dură necesitate. Petrolul este combustibilul nostru naţional, este creatorul nostru de energie, este multiplicatorul forţelor noastre de muncă, este căldura, este lumina, care prelungeşte ziua noastră de muncă, este, într’un cuvânt, principiul nostru de viaţă.Şi cu cât preţul ţiţeiului brut scade, cu atât, printr’o îndoită coincidenţă, preţul derivatelor lui în consumaţia internă creşte. Producătorii de petrol, — îndrăzneţi exploatatori şi exploratori de petrol, — cari cu riscul averii şi vieţii lor, scot din adâncul pământului, aceste preţioase bogăţii, se ruinează, zi de zi, iar consumatorul vede viaţa lui scumpindu-se, pentru că produsele petrolului ajung în mâna lui scumpite până la inabordare. Un atentat şi mai grav se plănueşte acum la adresa acestei mari industrii naţionale. Marii acaparatori ai târgului mondial de petrol, Standard Oii şi Royal Dutsh, plănuesc să stranguleze încă această industrie, reducând producţiunea petrolului românesc. Sub pretext de a urca preţurile de vânzare a ţiţeiului brut, ei cer producătorilor să reducă producţiunea. Oricine îşi poate închipui ce calamitate aşteaptă încă ţara aceasta. Prin luarea în stăpânire de către aceste puternice trusturi a industriei noastre de petrol, viaţa noastră economică, în funcţiune de petrolul naţional, va depinde de aci înainte de voinţa acestui trust, stăpân pe energia şi pe lumina noastră. Pentru a agrava şi mai mult situaţiunea precară a economiei noastre naţionale, Statul a ridicat până la limite insuportabile de poporul nostru sărăcit, tarifele C. F. R. pentru călători şi pentru mărfurile naţionale şi a înzecit birurile de tot felul ce apasă pe gramajii acestui popor, urcând, în mai puţin de 10 ani numai, bugetul statului, de la 10 miliarde la 40 miliarde lei, bineînţeles, în afară de bugetele comunelor şi judeţelor, bugete ce întrec desigur, 20 miliarde. Nu numai că statul a împiedicat exportul produselor naţionale (agricole, animale, forestiere, petrolifere, etc.), împiedicând astfel să intre aur şi devize streine în ţară, dar el a mers mai departe. A împiedicat exportul leilor, hârtie, a scotocit prin buzunarele oamenilor, împiedicându-i să scoată din ţară mai mult de 2.000 lei în bilete şi a forţat pe acei ce aveau de făcut plăţi în streinătate sau plecau în streinătate, să cumpere pe piaţa internă, bani şi devize ce nu existau, din lipsă de export, făcând să se urce devizele streine la preţuri factice, incalculabile. Livra sterlină a ajuns şi a întrecut chiar 1.300 lei! S’a mers încă mai departe, s’a instituit monopolul devizelor, concentrând negocierea lor în mâna câtorva bănci privilegiate, făcându-le şi mai scumpe. Am ruinat în chipul acesta definitiv pe comercianţii noştri, pe industriaşii noştri, cari având cumpărate mărfuri şi maşini din străinătate, au fost obligaţi să le plătească cu devize cumpărate de pe piaţa internă cu preţuri înzecite. Nu ne-am mulţumit cu atât! In momentul cel mai inoportun, atunci când capitalurile streine căutau un refugiu în ţara noastră, noi am venit cu un impozit pe capital. Aceasta a fost destul, ca să determine capitalurile indigene să se ascundă, iar capitalurile streine, adăpostite în băncile noastre, să voiască a fugi subit, provocând o criză teribilă. Am fost siliţi să blocăm capitalurile streine în aceste bănci pentru a preveni falimentul lor inevitabil. Făcând, însă, aceasta, am ruinat definitiv creditul ţării, căci nici un ban strein n’a mai luat drumul ei. Am mers din eroare în eroare. Nu ne-am mulţumit să blocăm capitalurile streine în băncile noastre, adică să blocăm restituţiunea lor legitimă, dar prin intravenţiunea şi sub ocrotirea Statului însuş, am silit pe creditorii streini, să facă aranjamente de plată cu comercianţii noştrii în încetare de plăţi, pe termene lungi (20 de ani), spulberând astfel şi ultima licărire de încredere, ce streinii mai aveau în cinstea noastră comercială. " ......... . .............■ — Camaszele crizei — piEi'ii'if fimitiE ii — @ desmmnffre oficială italiană — Roma, 2 (Rador). Biroul presei din Roma anunţă : „Unele ziare din România au publicat o ştire datată din Lugono, despre unele pretinse conflicte sângeroase la Torino, între armată şi grevişti la uzinele „Fiat”. Această ştire este pe da întregul inventată şi ridicolă. Nici în Torino şi nici în altă parte a ţării nu s'a produs nici cel mai mic incident, cum au putut constata toţi italienii şi toţi streinii aflători în Italia“.