Universul, septembrie 1930 (Anul 48, nr. 209-238)
1930-09-01 / nr. 209
Ce-i de făcut? Im părţile de nord ale Ardealuluil, situaţia populaţiei e dim ce în ce mai precară. Dacă ar fi să întemeiem afirmaţia noastră numai pe ştirea, că număirul celor fără lucru sporeşte, şi încă ar fi destul ca să se vadă, că îngrijorarea est* * * 1 2 * * *) * * motivată. Ştiri comunicate cu strângere de inimă spun, că în unele părţi, s’a dublat numărul celor cari stau cu braţele încrucişate. Şi aceasta în luna August, când se poate găsi mai lesne de lucru şi la câmp şi la treer şi la fân şi în pădure. Ni se semnalează, că în anuime regiuni, sunt familii întregi, a căror existenţă constitue adevărate mistere. Nimeni, nici ele nu-s în stare să spună precis cum trăesc şi prin ce mijloace îşi împletesc zilele. E prin urmare în ţară, o stare, care provoacă grija cea mai de seamă, anume grija de existenţa populaţiei. Iar dacă în vremea posibilităţilor de lucru, când cererea braţelor , într’adevăr necesară, se constată faptul acesta, e firească întrebarea, ce va fi mâine? Căci toamna bate la uşă cu suspendări de activitate, întrebarea are mai mult, trebue sa aibă mai mult, caracteristicile unei alarmări a oamenilor cu răspundere, decât însuşirea unor compătimiri. In vremea, în care munca ar trebui să se încingă într’un ritm de ropot neîntrerupt, părţi din ţară sunt răpuse de resemnarea flămânzilor, ale căror braţe nu-s chemate la lucru şi al căror rost e respins cu brutalitate. Situaţia e aşa de rea, încât comsideraţiunile de ordin economic şi social ar părea stridente. Constatările sunt aşa de grav îngrijorătoare, că nu determină decât o singură întrebare : — Ce-i de făcut ? Dacă ştirea a ajuns până la noi, fără îndoială că acei cari poartă încă răspunderea situaţiei ţării ar trebui s’o aibă în toate amănuntele ei desnădăjduitoare. S’au întrebat şi ei, cei de făcut. E firesc să se fi întrebat. Ce-au răspuns însă ? Se poate întâmpla însă să nu se fi comunicat autorităţilor centrale, că în Ardealul nordic, în anumite regiuni, s’a dublat numărul muncitorilor, ale căror braţe au încremenit, siliţi ca de-o năpaste să stea, fiindcă mu-i de lucru. E cu putinţă ca autoritatea centrală să nu ştie de sguduitoarea desnădejde a oamenilor osândiţi să lenevească şi să n’aibă ce mânca. E prea recent cazul de lipsa priceperii administrative din Bucovina, de unde atotputernicii isprăvnicei ai autorităţilor locale n'au spus nimic asupra gâtuirii populaţiei de cămătari şi sărăcie. Nu-i exclus să nu se ştie la centru şi din alt punct de vedere. S’au desfăcut aşa de netrebnic rosturile administrative locale şi regionale şi e atâta alandala între reprezentanţii autorităţilor ierarhice, încât surprize de tot felul sunt cu putinţă. Iar dacă se adaugă şi faptul că la desfacerea de autoritatea centrală contribue şi aprecierile nefavorabile ale subalternilor pentru conducătorii lor, atunci desigur, că îngrijorarea devine şi mai mare, căci din incoerenţe se produc uneori cele mai ameninţătoare situaţii. Noi ne-am făcut însă datoria sesizând acum şi autoritatea centrală, care trebue să încerce a da răspunsul la întrebarea cu sunet de tânguire: — Ce-i de făcut ? Numărul celor fără de lucru şi fără mijloace de hrană sporeşte şi Statul, din cauza felului cum e gospodărit n’are de unde să întreţină pe atâţia blestemaţi de nenoroc să trândăvească flămânzi. Cine şi-a luat răspunderea cârmuirii, să dea răspunsul, întâi pentru omeneiască protegiuire și apoi pentru bararea faptelor, care nasc din desnădejde. Valul de persistă și Londra, 29 (Rador). — Valul de căldură a persistat şi astăzi. In centrul Londrei s’a înregistrat 94 grade Fahrenheit (34 grade Celsius la umbră, cea mai ridicată temperatură în ultimii şeapte ani). Ziua de azi a fost cea mai călduroasă din luna August, din ultimii şeaptesprezece ani. Numeroşi bolnavi din cauza căldurii au fost internaţi în spitale. Şeasesprezece persoane au murit din cauza insolaţiei. In cursul după amiezei de ori şi-au suspendat activitatea zeci de fabrii importante şi nenumărate birouri, cari căldură se întinde au continuat şi astăzi a fi închise. Valul de căldură se întinde şi asupra unei mari părţi a continentului european. Suprafaţa, pe care o acoperă valul este de circa un mion de mile pătrate, din Spania până în regiunile baltice şi din Scoţia până în nordul Africei. Londra, 29 (Rador). — Azi, la ora 3 d. a., temperatura înregistrata la ministerul aeronautic' era de 34 grade centigrade la umbră. Se semnalează numeroase cazuri mortale de insolatie. Când invită serviciul şcolar al directoratului Serviciul şcolar al directoratului Munteniei a invitat ori pe directorii şi directoarele şcoalelor secundare din cuprinsul directoratului l-a invitat în scris şi cu indicaţia adresei locului unde să se prezinte , la 29 August în str. Ştirbey Vodă din Bucureşti, la 8 dini Directorii şi directoarele au venit Şi înainte de 8 dimineaţa au îceput să caute serviciul şcolar al directoratului pe str. Ştirbey Vodă din invitaţie nu era numărul casei. Au căutat pe tot întinsul străzii. Serviciul şcolar al directoratului nieăeri. S’au dus oamenii la minister şi au aflat că serviciul e pe str. Italiana. — E de semnalat, numai atenţia care se depune la formularea adreselor, care pornesc uneori dela serviciul şcolar. * In sfârşit directorii şi directoarele s'au adunat să dea relaţiuni asupra catedrelor vacante şi locurilor de suplinitori. Dar serviciul şcolar avea pentru acestea, tablouri în regulă trimise de direcţiile şcolare. Atunci de ce-a mai invitat pe directori ? Ca să vadă Capitala ? Să cheltuiască cu trenul şi hotelul ? Să bată str. Ştirbey Vodă degeaba? Sau ca să-i vadă d-nii inspectori? Trebue să fie în toate chestiunile, mai ales în chestiunile în legătură cu școala, o normă, care să nu încalce nici o clipă rânduiala și ceea ce se cuvine. Diferendul franco-italian ■OXO' — Ce vrea Italia?— Teza italiană.— Teza franceză — Se ştie ce sensaţie a stârnit în opinia publică internaţională recentul discurs al d-lui Mussolini împotriva Franţei. In urma acestui discurs s-a vorbit chiar de eventualitatea 1 2 * * S) unui război între cele două puteri latine, din cauza pretenţiilor Italiei asupra teritoriilor franceze de la sud şi a stabilirei unui nou echilibru în Mediterană, care să satisfacă interesele sale de putere cu drepturi speciale în această mare interioară. Diferendul franco-italian se complică şi printr-un diferend italo-iugoslav, deoarece Italia vrea să domine Adriatica şi să exercite o influenţă într-o anumită sferă din peninsula balcanică. Se înţelege de la sine importanţa covârşitoare ce o prezintă această problemă diplomatică în Europa, care ascunde germenii atâtor neînţelegeri ce ar putea provoca conflicte armate In revista ,,L‘Illustration“ (ultimul număr) d. Pierre Bruneau a publicat un studiu pe cât de interesant şi documentat, pe atât de măsurat şi obiectiv, asupra acestei probleme diplomatice, sub titlul „Ce vreaItalia?“ D. Bruneau reaminteşte că Italia este nemulţumită deoarece promisiunile şi angajamentele aliaţilor din 1915 nu au fost îndeplinite şi respectate, în totalitatea lor. Ce trebuia să obţină Italia pe baza acelor promisiuni şi angajamente ? 1) Trentoinul, Tirolul cisalpinc- frontiera geografică şi naturală (trecătoarea Brenner), Gorizia, Gradisca, toată Istria până la Quarnero, Fiume , exclusiv : Dalmaţia şi aproape toate insulele de la V. coastei croate şi dalmatine ; suveranitatea asupra Valonei , insula Saseno şi alte teritorii situate pe coasta de est a Adriaticei , apoi partea centrală a Albaniei cu portul Durazzo trebuia să formeze un stat independent autonom neutralizat, pecare Italia -.trma să-l reprezinte în relaţiunile lui cu străinătatea. 2) Suveranitatea asupra insulelor Dodeeanezului ; iar în cazul când Turcia din Asia Mică va fi împărţită, provincia Adala, „ţinând socoteală şi de interesele Franţei şi ale Marei Britanii“. După acordul încheiat la Saint-,Jean-de-Mauriene (21 Aprilie 1917) între Franţa, Anglia şi Italia, partea de sud-vest a Asiei Mici revenea Italiei. S) In Africa, teritoriul Libiei şi compensaţiuni echitabile privind coloniile sale din Eritreea, Somalia şi Libia. CE A OBŢINUT ITALIA? Din totalul acestor angajamente şi promisiuni ce a obţinut Italia prin tratatele de pace? In rezumat, Italia a obţinut deplină satisfacţiune în Trentin, Tirol, Istria; dar nu şi in regiunea Adriaticei; în Orientul balcanic; în Asia Mică; în Mediterana şi în Africa. Iată pentru ce Italia e nemulţumită. Iată pentru ce politica d-lui Mussolini vizează anumite obiective în zona Adriaticei, în Orientul Balcanic, în marea Mediteamă, în Asia Mică şi in Africa. D. Bruneau pune întrebarea: Ce vrea, in definitiv, Italia? Trevizuirea tratatelor ? Dar, care tratate ? Şi pentru ce se adresează Italia numai Franţei, când pacea a fost făcută de toţi aliaţii ? Se recunoaşte de d. Bruneau, că originea nesatisfacerii angajamentelor luate de Aliaţi, in 1915, faţă de Italia, o găsim, nu în lipsa de bunăvoinţă şi de realitate a Franţei şi a Angliei, ci în intervenţiunea principiului wilsonian în elaborarea tratatelor de pace pe baza principiului naţionalităţilor, care a impus cedarea Dalmaţiei slave, Iugoslaviei, crearea unui mare stat iugoslav in Orient şi a statului albanez, în urma mişcărei naţionaliste din 1920. Din aceste cauze nu s'a putut respecta angajamentele luate de aliaţi, in 1915, faţă de Italia, în ce priveşte Dalmaţia. Adriatica şi peninsula Balcanică. ATITUDINEA LUI TAKE IONESCU DIN 1918—1919 In această ordine de fapte se explică şi atitudinea lui Take Ionescu în chestia Banatului, care, fiind, la Paris, încă din 1918, a avut posibilitatea să fie perfect informat de bărbaţii de stat francezi, englezi şi italieni, că America nu înţelege să ia în consideraţie angajamentele luate de aliaţi, prin tratatele şi acordurile încheiate de ei, în ce priveşte împărţirile teritoriale, decât în măsura în care ele vor satisface principiile wilsoniene şi chiar capriţiile prezidentului Statelor Unite, care voia să dicteze el condiţiile pacei înţelegând marele pericol ce l-ar fi pretinţat pentru România şi celelalte state mici victorioase, acest nou punct de vedere privitor la tratatele încheiate în timpul războiului, precum şi influenţa covârşitoare a lui Wilson asupra conferinţei păcii, Take Ionescu s-a gândit să stabilească un acord prealabil cu Pasid, atunci când se ivise dificultăţi în chestia trasării frontierei noastre occidentale şi de aceea el a propus ca stateile din Europa centrală să formeze un bloc, care să apere interesele lor mai bune în faţa conferinţei păcii de la Paris, decât dacă le-ar fi apărat, fiecare, izolat. Aşa se şi explică pentru ce o mare parte din angajamentele luate de aliaţi, faţă de Italia, prin tratatul de la 1915, nu au fost îndeplinite. PROBLEMA DIPLOMATICA ITALIANA E DE ORDIN INTERNAŢIONAL In concluzie, d. Bruneau, recunoaşte că în unele chestiuni Italia are dreptul să fie nemulţumită, dar nu pe Franţa în special, căci nu ea a contracarat politica Romei şi nu din cauza ei nu s’au îndeplinit angajamentele luate în 1915. Franţa nu poate însă, scrie d. Bruneau — să admită obiectivele Italiei în Orientul european, care ar putea atinge integritatea statului iugoslav şi nici să se opună politicei Micei înţelegeri care e pacifică, defensivă şi se bazează pe respectul tratatelor. D. Bruneau spune că problema diplomatica pusă de Italia, încă din 1919 şi integrată în politica realistă a d-lui Mussolini, este de ordin internaţional. Italia nu trebue să privească cu neîncredere Franţa, dar trebue să ştie că această putere nu poate să ia atitudine împotriva Micei înţelegeri, sau să admită o politică, care ar tinde la sfărâmarea unităţei Iugoslaviei şi la revizuirea frontierilor. R. SEISANU 0X0 " RECOLTA DE MERE IN BUCOVINA Contractul Stewart va fi reziliat? Cu toate somaţiunile repetate adresate reprezentanţilor firmei „Stewart“ şi cererea făcută direct de guvern, prin Casa autonomă a drumurilor, nu s-a primit nici până azi adeziunea băncii engleze din Londra, „Westminster Bank“, ca să fie mandatara lui Stewart în operaţiile financiare prevăzute în legea promulgată în ziua de 3 iulie a. c. Dacă „Westminster Bank“ va răspunde negativ, Casa autonomă a drumurilor va cere rezilierea contractului „Stewart“. Interesaţii în această afacere fac sforţări disperate ca nici în acest caz, contractul dezastruos pentru statul român să nu fie reziliat. ■ * L x' FILME De câte ori se duce să-și vadă soacra, se ‘ntoarce cu fel de fel de daruri : compoturi, dulceţe, conserve, fructe, câte și mai câte. Pătruns de marele principiu, că dacă vrei s'o duci bine cu nevasta, trebue să intri în sufletul mamei sale face înaintea ei toate talamurile necesare, spre a se bucura de o simpatie din cele mai productive. De data aceasta, soacra voi să-i facă o surpriză, şi, după ce umplu un coş cu bunătăţi, introduse în valiză câteva sticle de bulion făcut în ajun, pentru ca să se bucure cu nevasta în momentul când va da peste ele. Ginerile îşi îmbrăţişează soacra afectuos şi se sue în tren. Cum în vagon avu norocul să n'aibă decât o tovarăşe de călătorie, tânără, frumoasă şi accesibilă la conversaţii cu înţelesuri multiple, desfăşura o învăluire de flanc din cele mai încălzite, pe când ea făcea haz descoperind o dantură admirabilă. Dar iată că la o curbă vagoanele se îmbrâncesc, dopurile de la sticle sar şi bulionul îşi face loc prin îmbucătura valizei, lăsându-se în picături mari pe toaleta vaporoasă a nostimei călătoare. Ei se înfundă în fotoliu cu ochii disperaţi, neştiind ce să spună şi ce să facă. Mina ei deveni fulgerătoare și o apostrofă teribilă îl repede : — Când vrei să faci curte, să nu pleci la drum cu marafeturi de mahalagiu !— Fectoralomai îia ı Zăpăceală in politica externă . Maniu, preşedintele consiliului, a vorbit unui corespondent al ziarului ,,Le Matin“ despre necesitatea înfiinţărei uneiuniuni a statelor dunărene“, dar comentariile ce au provocat aceste declaraţii, în străinătate şi în cercurile diplomatice, au impus desminţirea lor. Cu toate acestea, ziarele guvernamentale afirmă că propunerea şefului guvernului „formulată logic din analiza trecutului“ dovedeşte întâi că „la conducerea României prezidează o vedere clară a realităţilor..." Totuşi interviewul a fost dezminţit ! In acelaş timp ministrul nostru de externe, d. G. Mironescu, într'un interview acordat ziarului „Elefterion Vima“ din Athena, pronune altă uniune a statelor balcanice şi egeene, în care trebue să intre, fie că vor, fie că nu vor, Grecia, România, Iugoslavia, Bulgaria, Albania şi Turcia Cităm declaraţia d-lui ministru Mironescu din ziarul citat. • „Dar repet: Uniunea trebueşte înfăptuită, chiar dacă vreuna din aceste ţări, nu va voi să participe“ Cum se va putea constitui o confederaţie, sau o uniune fed-araid balcanică, chiar dacă statele pomenite n'ar voi să faci parte din tr'insa, — iată ce nu ne-a explicat „subtilul nostru diplomat cum îl califică pe d. Mironescu redactorul, agenţiei ,,Sud-Fest“, care a transmis presei române acel interview. O fi multă subtilitate diplomatică in aceste propuneri şi contra- propuneri de uniuni, — unele fluviatile, având ca regiune de concentrare, Dunărea (proectul d-lui Maniu), iar altele asiatico-balcano-egee, sau interregionale, având ca sferă, de concentrare Balcanii şi Asia Mică (proectul d-lui Mironescu), — dar ar fi de dorit să se renunțe la acest gen de politică exterioară, care se apropie de operetă. Să înceteze d-nii miniștri cu această federalomanie ! Lupte sângeroase intre ţărani şi comunişti in Rusia Paris, 29. — Ziarul sovietic „Krasnaia Gazeta* anunţă că în diferite localităţi din Siberia, chiaburii nemulţumiţi de colectivizarea gospodăriilor particulare şi de rezultatele aduse de această reformă, fac propagandă contra-revoluţionară şi îndeamnă poporul la revoltă contra autorităţilor sovietice. Zilnic se produc încăerări şi lupte sângeroase între chiaburi şi comuniştii. Ţăranii incendiază instituţiile săteşti sovietice lovesc şi ucid pe reprezentanţii autorităţilor roşii şi cu toate mi don cele posibile, caută să aducă pagube statului. Procurorul regional din Siberia a ordonat ca toate delictele și nesupunerile chiaburilor să fie pedepsite în termen de cel mult 5 zile, aplicându-se măsurile cele mai severe și chiar pedepse cu moartea.* Berlin, 29. — Tribunalul suprem sovietic de la Kronstadt a condamnat la moarte 3 marinari, cari luaseră parte la apărarea gospodăriilor țărănești, în departamentul Petrograd. Schimbarea la faţă a d-lui Mihalache — Contra politicei agrare... demagogice — D. Mihalache, ministrul agriculture!, a avut o convorbire cu un ziarist francez, pe care incă nu a desminţit-o. De aceea, ne vom ocupa de noul punct de vedere al acestui d. ministru relativ la problema agrară. El a declarat că originea crizei noastre agrare este însăşi reforma agrară, adică exproprierea urmată da împroprietărirea ţăranilor. Foarte surprins de acest răspuns ziaristul a observat : — Cum ? Dvs nu sunteţi partizanul acestei reforme ? — Ba da, a replicat d. Mihalache, cam încurcat, sunt, firește, partizanul principiului ei, dar riu în măsura demagogică, «• nu este întovărășită de mijloace technice de realizare. Marea greșală a României, după război, — a continuat să spună ministrul agriculturei — este acea că a dat tiranilor pământ, fără să li se pună la dispoziţie utilajul necesar, uneltele şi animalele de muncă. Ori, guvernele de după război n’au făcut nimic în această direcţie Aşadar d. Mihalache, astăzi, este numai în principiu pentru reforma agrară, dar în ce priveşte realizarea reformei agrare, este adversarul dărei de pământ „în măsură demagogică“. Ciudată transformare ! Oare nu d. Mihalache este acel faimos demagog, care ani de zile după război spunea că nu s’a dat pământ de-ajuns ţăranilor şi este neapărată nevoe de o nouă expropriere ? Nu a promis el, în opoziţie, țăranilor, că odată partidul naţionalţărănist, venit la putere, va spori întindere® proprietăţilor lor printr’o nouă expropriere ? Pe baza acestor demente promisiuni demagogice d. Mihalache şi tovarăşii săi din partidul naţional-ţărănist, au obţinut voturile celor creduli şi mărginiţi la minte. Astăzi insă, țăranul de cri s'a schimbat inlr'un fel de boer cumpănit la minte fi secer față de cei cari, după război, au aplicat reforma agrară în favoarea țărănimei. — „Numai în principiu sunt pentru reforma agrară , dar aplicarea ei nu trebue să fie făcută „in măsură demagogică“! D. Mihalache nu şi-a schimbat straele, dar şi-a schimbat omul mentalitatea şi deci felul de a vedea în chestia reformei agrare. Foarte bine. După d-sa numai acelui ţăran trebue să i se dea pământ, dacă dispune de unelte şimite , sau reformatorii trebuea să-i dea odată cu pământul in stăpânire şi mijloacele necesare de a-l cultiva şi pune in valoare. Pentru ce d. Mihalache, odată ce a intrat în guvern, ca ministru al agriculturii, n’a aplicat această politică agrară plină de înţelepciune ? Care este cantitatea de unelte şi de vite pe care a pus-o d-sa la dispoziţia ţăranilor împroprietăriţi de alţii "■ La această întrebare de sigur că d. Mihalache n’a răspuns şi nu va răspunde. Să răspundem noi: d-sa a avut amabilitatea să trimeată ţăranilor un teanc de răvaşe pline cu sfaturi privitoare la modul cum trebue să are, să semene, să privească, să-şi înjuge boii, etc., ca şi când ţăranii noştri ar fi avut nevoe de aceste sfaturi, iar nu de unelte, de vite şi de bani oftiui, ca să scape de camătă ! De doni ani d. Mihalache este ministru al agriculturii şi totuş n’a făcut nimic din cele ce spune azi, în limba lui Moliere, ziariştilor francezi. Cum se poate califica atunci politica sa şi a guvernului din care face parte ? Cum ? ROMICUS trare incendiu la Belgrad Belgrad, 29 (Telegr. part.) — Azi dimineaţă, a izbucnit la o fabrică de cherestea din suburbia Makis, un incendiu violent. Focul a început pe la ora 2 şi jumătate şi a fost observat de un grup de cheflii, cari se înapoiau acasă. Când pompierii au sosit la faţa locului, focul cuprinsese întreaga fabrică, astfel că pompierului ISJ 9 Focul a fost stins la prânz. Aproape toată fabrica a fost distrusă. Pagubele se ridic la 6 milioane dinari. Fabrica era asigurată. Uzina de apă a suferit stricăciuni, cari au fost însă reparate până seara, astfel că populația n’a sufer it. |||