Universul, septembrie 1930 (Anul 48, nr. 209-238)

1930-09-01 / nr. 209

Ce-i de făcut? Im părţile de nord a­le Ar­­­dealuluil, situaţia populaţiei e dim ce în ce mai precară. Dacă ar fi să întemeiem a­­firmaţia noastră numai pe şti­rea, că număirul celor fără lu­cru sporeşte, şi încă ar fi des­tul ca să se vadă, că îngrijo­rarea est* * * 1 2 * * *) * * motivată. Ştiri co­municate cu strângere de inimă spun, că în unele părţi, s’a dublat numărul celor cari stau cu braţele încrucişate. Şi aceasta în luna August, când se poate găsi mai lesne de lu­cru şi la câmp şi la treer şi la fân şi în pădure. Ni se semnalează, că în a­­nuime regiuni, sunt familii în­tregi, a căror existenţă con­­stitue adevărate mistere. Ni­meni, nici ele nu-s în stare să spună precis cum trăesc şi prin ce mijloace îşi împletesc zilele. E prin urmare în ţară, o stare, care provoacă grija cea mai de seamă, anume grija de existenţa populaţiei. Iar dacă în vremea posibili­tăţilor de lucru, când cererea braţelor , într’adevăr nece­sară, se constată faptul aces­ta, e firească întrebarea, ce va fi mâine? Căci toamna bate la uşă cu suspendări de acti­vitate, întrebarea are mai mult, trebue sa aibă mai mult, ca­racteristicile unei alarmări a oamenilor cu răspundere, de­cât însuşirea unor compăti­miri. In vremea, în care munca ar trebui să se încingă într’un ritm de ropot neîntrerupt, părţi din ţară sunt răpuse de resemnarea flămânzilor, ale căror braţe nu-s chemate la lucru şi al căror rost e res­pins cu brutalitate. Situaţia e aşa de rea, în­cât comsideraţiunile de ordin economic şi social ar părea stridente. Constatările sunt aşa de grav îngrijorătoare, că nu determină decât o singură întrebare : — Ce-i de făcut ? Dacă ştirea a ajuns până la noi­, fără îndoială că acei cari poartă încă răspunderea situ­aţiei ţării ar trebui s’o aibă în toate amănuntele ei desnădăj­­duitoare. S’au întrebat şi ei, cei de făcut. E firesc să se fi între­bat. Ce-au răspuns însă ? Se poate întâmpla însă să nu se fi comunicat autorităţi­lor centrale, că în Ardealul nordic, în anumite regiuni, s’a dublat numărul muncitorilor, ale căror braţe au încremenit, siliţi ca de-o năpaste să stea, fiindcă mu-i de lucru. E cu putinţă ca autoritatea centra­lă să nu ştie de sguduitoa­rea desnădejde a oamenilor osân­diţi să lenevească şi să n’aibă ce mânca. E prea recent cazul de lipsa priceperii adminis­trative din Bucovina, de unde atotputernicii isprăvnicei ai autorităţilor locale n'au spus nimic asupra gâtuirii popu­laţiei de cămătari şi sărăcie. Nu-i exclus să nu se ştie la centru şi din alt punct de ve­dere. S’au desfăcut aşa de ne­trebnic rosturile administra­tive locale şi regionale şi e atâta alandala între reprezen­tanţii autorităţilor ierarhice, încât surprize de tot felul sunt cu putinţă. Iar dacă se a­­daugă şi faptul că la desface­rea de autoritatea centrală contribue şi aprecierile nefa­vorabile ale subalternilor pen­tru conducătorii lor,­­ atunci desigur, că îngrijorarea devi­ne şi mai mare, căci din inco­erenţe se produc uneori cele mai ameninţătoare situaţii. Noi ne-am făcut însă dato­ria sesizând acum şi autorita­tea centrală, care trebue să încerce a da răspunsul la în­trebarea cu sunet de tânguire: — Ce-i de făcut ? Numărul celor fără de lucru şi fără mijloace de hrană spo­reşte şi Statul, din cauza felu­lui cum e gospodărit n’are de unde să întreţină pe atâţia blestemaţi de nenoroc să trân­dăvească flămânzi. Cine şi-a luat răspunderea cârmuirii, să dea răspunsul, întâi pentru o­meneiască protegiuire și apoi pentru bararea faptelor, care nasc din desnădejde. Valul de persistă și Londra, 29 (Rador). — Valul de căldură a per­sistat şi astăzi. In centrul Londrei s’a înregistrat 94 grade Fah­renheit (34 grade Cel­sius la umbră, cea mai ri­dicată temperatură în ul­timii şeapte ani). Ziua de azi a fost cea mai căldu­roasă din luna August, din ultimii şeaptespreze­­ce ani. Numeroşi bolnavi din cauza căldurii au fost in­ternaţi în spitale. Şeasesprezece persoa­ne au murit din cauza in­­solaţiei. In cursul după a­­miezei de ori şi-au sus­pendat activitatea zeci de fabr­ii importante şi nenumărate birouri, cari căldură se întinde au continuat şi astăzi a fi închise. Valul de căldură se în­tinde şi asupra unei mari părţi a continentului eu­ropean. Suprafaţa, pe care o acoperă valul este de circa un m­ion de mile pătrate, din Spania până în regiunile baltice şi din Scoţia până în nordul A­­fricei. Londra, 29 (Rador). — Azi, la ora 3 d. a., tempe­ratura înregistrata la mi­nisterul aeronautic'­ era de 34 grade centigrade la umbră. Se semnalează nume­roase cazuri mortale de insolatie. Când invită serviciul şcolar al directoratului Serviciul şcolar al directoratu­lui Munteniei a invitat ori pe di­rectorii şi directoarele şcoalelor secundare din cuprinsul directo­ratului l-a invitat în scris şi cu indicaţia adresei locu­lui unde să se prezinte , la 29 August în str. Ştirbey Vodă din Bucureşti, la 8 dini Directorii şi directoarele au ve­nit Şi înainte de 8 dimineaţa au îceput să caute serviciul şcolar al directoratului pe str. Ştirbey Vodă din invitaţie nu era numă­rul casei­. Au căutat pe tot în­tinsul străzii. Serviciul şcolar al directoratului nieăeri. S’au dus oamenii la minister şi au aflat că serviciul e pe str. Italiana. — E de semnalat, numai aten­ţia care se depune la formularea adreselor, care pornesc uneori dela serviciul şcolar. * In sfârşit directorii şi direc­toarele s'au adunat să dea rela­­ţiuni asupra catedrelor vacante şi locurilor de suplinitori. Dar serviciul şcolar avea pen­tru acestea, tablouri în regulă trimise de direcţiile şcolare. Atunci de ce-a mai invitat pe directori ? Ca să vadă Capitala ? Să chel­tuiască cu trenul şi hotelul ? Să bată str. Ştirbey Vodă de­geaba? Sau ca să-i vadă d-nii inspectori? Trebue să fie în toate chestiu­nile, mai ales în chestiunile în legătură cu școala, o normă, care să nu încalce nici o clipă rându­­iala și ceea ce se cuvine. Diferendul franco-italian ■OXO' — Ce vrea Italia?— Teza italiană.— Teza franceză — Se ştie ce sensaţie a stârnit în opinia publică internaţională recentul discurs al d-lui Musso­lini împotriva Franţei. In urma acestui discurs s-a vorbit chiar de eventualitatea 1 2 * * S) unui război înt­re cele două puteri latine, din cauza pretenţiilor Italiei a­­supra teritoriilor franceze de la sud­­ şi a stabilirei unui nou echilibru în Mediterană, care să satisfacă interesele sale de putere cu drepturi speciale în această mare interioară. Diferendul franco-italian se complică şi printr-un diferend italo-iugoslav, de­oarece Italia vrea să domine Adriatica şi să exercite o influenţă într-o anu­mită sferă din peninsula balca­nică. Se înţelege de la sine impor­tanţa covârşitoare ce o prezintă această problemă diplomatică în Europa, care ascunde germenii atâtor neînţelegeri ce ar putea provoca conflicte armate In revista ,,L‘Illustration“ (ul­timul­ număr) d. Pierr­e Bruneau a publicat un studiu pe cât de­ interesant şi documentat, pe atât de măsurat şi obiectiv, asupra acestei probleme diplomatice, sub titlul „Ce vrea­­Italia?“ D. Bruneau reaminteşte că Italia­ este nemulţumită de­oarece pro­misiunile şi angajamentele alia­ţilor din 1915 nu au fost îndepli­nite şi respectate, în totalitatea lor. Ce trebuia să obţină Italia pe baza acelor promisiuni şi an­gajamente ? 1) Trentoinul, Tirolul cisalpin­c-­ frontiera geografică şi natu­rală (trecătoarea Brenner), Gori­­zia, Gradisca, toată Istria până la Quarnero, Fiume , exclusiv : Dalmaţia şi aproape toate insu­lele de la V. coastei croate şi dal­­matine ; suveranitatea­ asupra Valonei , insula Saseno şi alte teritorii situate pe coasta de est a Adriaticei , apoi partea cen­trală a Albaniei cu portul Du­­razzo trebuia să formeze un stat independent autonom­­ neutrali­zat, pe­­care Italia -.trm­a să-l re­prezinte în relaţiunile lui cu străinătatea. 2) Suveranitatea asupra insu­lelor Dodeeanezului ; iar în ca­zul când Turcia din Asia Mică va fi împărţită, provincia Adala, „ţinând socoteală şi de intere­sele Franţei şi ale Marei Bri­tanii“. După acordul încheiat la Saint-,Jean-de-Mauriene (21 Apri­lie 1917) între Franţa, Anglia şi Italia, partea de sud-ves­t a Asiei Mici revenea Italiei. S) In Africa, teritoriul Libiei şi compensaţiuni echitabile pri­vind coloniile sale din Eritreea, Somalia şi Libia. CE A OBŢINUT ITALIA? Din totalul acestor angaja­mente şi promisiuni ce a obţi­nut Italia prin tratatele de pace? In rezumat, Italia a obţinut deplină satisfacţiune în Tren­­tin, Tirol, Istria; dar nu şi in regiunea Adriaticei; în Orien­tul balcanic; în Asia Mică; în Mediterana şi în Africa. Iată pentru ce Italia e nemulţumită. Iată pentru ce politica d-lui Mussolini vizează anumite o­­biective în zona Adriaticei, în­ Orientul Balcanic, în marea Mediteamă, în Asia Mică şi in Africa. D. Bruneau pune întrebarea: Ce vrea, in definitiv, Italia? Trevizuirea tratatelor ? Dar, care tratate ? Şi pentru ce se adre­sează Italia numai Franţei, când pacea a fost făcută de toţi aliaţii ? Se recunoaşte de d. Bruneau, că originea nesatisfacerii anga­jamentelor luate de Aliaţi, in 1915, faţă de Italia, o găsim, nu în lipsa de bunăvoinţă şi de rea­litate a Franţei şi a Angliei, ci în interv­enţiunea principiului wilsonian în elaborarea tratate­lor de pace pe baza principiului naţionalităţilor, care a impus ce­darea Dalmaţiei slave, Iugosla­viei, crearea unui mare stat­­ iugoslav in Orient şi a statului albanez, în urma mişcărei­­ na­ţionaliste din 1920. Din aceste cauze nu s'a putut respecta angajamentele luate de aliaţi, in 1915, faţă de Italia, în ce priveşte Dalmaţia. Adriatica şi peninsula Balcanică. ATITUDINEA LUI TAKE IO­­NESCU DIN 1918—1919 In această ordine de fapte se explică şi atitudinea lui Take Ionescu în chestia Banatului, care, fiind, la Paris, încă din 1918, a avut posibilitatea să fie perfect informat de bărbaţii de stat francezi, englezi şi itali­eni, că America nu înţelege să ia în consideraţie angajamen­tele luate de aliaţi, prin trata­tele şi acordurile încheiate de ei, în ce priveşte împărţirile teritoriale, decât în măsura în care ele vor satisface princi­piile wilsoniene şi chiar capri­­ţiile prezidentului Statelor­ Unite, care voia să dicteze el condiţiile pacei înţelegând marele pericol ce l-ar fi pretinţat pentru România şi celelalte state mici victorioase, acest nou punct de vedere privi­tor la tratatele încheiate în tim­pul războiului, precum şi in­fluenţa covârşitoare a lui Wil­son asupra conferinţei păcii, Take Ionescu s-a gândit să sta­bilească un acord prealabil cu Pasid, atunci când se ivise difi­cultăţi în chestia trasării fron­tierei noastre occidentale şi de aceea el a propus ca stateile din Europa centrală să formeze un bloc, care să apere interesele lor mai bune în faţa conferinţei păcii de la Paris, de­cât dacă le-ar fi apărat, fiecare, izolat. Aşa se şi explică pentru ce o mare parte din angajamentele luate de aliaţi, faţă de Italia, prin tratatul de la 1915, nu au fost îndeplinite. PROBLEMA DIPLOMATICA ITALIANA E DE ORDIN IN­TERNAŢIONAL In concluzie, d. Bruneau, re­cunoaşte că în unele chestiuni Italia are dreptul să fie nemul­ţumită, dar nu pe Franţa în special, căci nu ea a contraca­rat politica Romei şi nu din cauza ei nu s’au îndeplinit an­gajamentele luate în 1915. Franţa nu poate însă, scrie d. Bruneau — să admită obiecti­vele Italiei în Orientul euro­pean, care ar putea atinge in­tegritatea statului iugoslav şi nici să se opună politicei Mi­cei înţelegeri care e pacifică, defensivă şi se bazează pe res­pectul tratatelor. D. Bruneau spune că pro­blema diplomatica pusă de I­­talia, încă din 1919 şi integra­tă în politica realistă a d-lui Mussolini, este de ordin inter­naţional. Italia nu trebue să privească cu neîncredere Franţa, dar trebue să ştie că această putere nu poate să ia atitudine împotriva Micei în­ţelegeri, sau să admită o poli­tică, care ar tinde la sfărâma­rea unităţei Iugoslaviei şi la revizuirea frontierilor. R. SEISANU 0X0 " RECOLTA DE MERE IN BUCOVINA Contractul Stewart va fi reziliat? Cu toate somaţiunile repe­tate adresate reprezentanţilor firmei „Stewart“ şi cererea fă­cută direct de guvern, prin Casa autonomă a drumurilor, nu s-a primit nici până azi a­­deziunea băncii engleze din Londra, „Westminster Bank“, ca să fie mandatara lui Ste­wart în operaţiile financiare prevăzute în legea promulga­tă în ziua de 3 iulie a. c. Dacă „Westminster Bank“ va răspunde negativ, Casa au­tonomă a drumurilor va cere rezilierea contractului „Ste­wart“. Interesaţii în această aface­re fac sforţări disperate ca nici în acest caz, contractul de­zastruos pentru statul român să nu fie reziliat. ■ * L x' FILME De câte ori se duce să-și vadă soacra, se ‘ntoarce cu fel de fel de daruri : compoturi, dulceţe, conserve, fructe, câte și mai câte. Pătruns de marele principiu, că dacă vrei s'o duci bine cu nevas­ta, trebue să intri în sufletul ma­mei sale face înaintea ei toate talamurile necesare, spre a se bucura de o simpatie din cele mai productive. De data aceasta, soacra voi să-i facă o surpriză, şi, după ce umplu un coş cu bunătăţi, intro­duse în valiză câteva sticle de bulion făcut în ajun, pentru ca să se bucure cu nevasta în mo­mentul când va da peste ele. Ginerile îşi îmbrăţişează soa­cra afectuos şi se sue în tren. Cum în vagon avu norocul să n'aibă de­cât o tovarăşe de călă­torie, tânără, frumoasă şi acce­sibilă la conversaţii cu înţelesuri multiple, desfăşura o învăluire de flanc din cele mai încălzite, pe când ea făcea haz descope­rind o dantură admirabilă. Dar iată că la o curbă vagoa­nele se îmbrâncesc, dopurile de la sticle sar şi bulionul îşi face loc prin îmbucătura valizei, lă­­sându-se în picături mari pe toa­leta vaporoasă a nostimei călă­toare. Ei se înfundă în fotoliu cu o­­ch­ii disperaţi, neştiind ce să spună şi ce să facă. Mina ei deveni fulgerătoare și o apostrofă teribilă îl repede : — Când vrei să faci curte, să nu pleci la drum cu marafeturi de mahalagiu !— Fectoralomai îia ı Zăpăceală in politica externă . Maniu, preşedintele consi­liului, a vorbit unui corespon­dent al ziarului ,,Le Matin“ des­pre necesitatea înfiinţărei unei­­uniuni a statelor dunărene“, dar comentariile ce au provocat aceste declaraţii, în străinătate şi în cercurile diplomatice, au impus desminţirea lor. Cu toate acestea, ziarele gu­vernamentale afirmă că propu­nerea şefului guvernului „for­mulată logic din analiza trecu­tului“ dovedeşte întâi că „la con­ducerea României prezidează o vedere clară a realităţilor..." To­­tuşi interviewul a fost dezmin­ţit ! In acelaş timp ministrul nos­­tru de externe, d. G. Mironescu, într'un interview acordat ziaru­lui „Elefterion Vima“ din Athe­na, pronune altă uniune­­ a statelor balcanice şi egeene, în care trebue să intre, fie că vor, fie că nu vor, Grecia, România, Iugoslavia, Bulgaria, Albania şi Turcia Cităm declaraţia d-lui minis­tru Mironescu din ziarul citat. • „Dar repet: Uniunea trebueş­­te înfăptuită, chiar dacă vreuna din aceste ţări, nu va voi să par­ticipe“ Cum se va putea constitui o confederaţie, sau o uniune fed-a­raid balcanică, chiar dacă sta­tele pomenite n'ar voi să faci parte din tr'insa, — iată ce nu ne-a explicat „subtilul nostru diplomat cum îl califică pe d. Mironescu redactorul, agenţiei ,,Sud-Fest“, care a transmis pre­sei române acel interview. O fi multă subtilitate diplomatică in aceste propuneri şi contra- pro­puneri de uniuni, — unele flu­­viatile, având ca regiune de con­centrare, Dunărea (proectul d-lui Maniu), iar altele asiatico-bal­­ca­no-egee, sau interregionale, având ca sferă, de concentrare Balcanii şi Asia Mică (proectul d-lui Mironescu), — dar ar fi de dorit să se renunțe la acest gen de poli­tic­ă exterioară, care­ se apropie de operetă. Să înceteze d-nii miniștri cu această fe­der­alo­­manie ! Lupte sângeroase intre ţărani şi comunişti in Rusia Paris, 29. — Ziarul sovietic „Krasnaia Gazeta* anunţă că în diferite localităţi din Siberia, chiaburii nemulţumiţi de colec­tivizarea gospodăriilor particu­lare şi de rezultatele aduse de această reformă, fac propagandă contra-revoluţionară şi îndeamnă poporul la revoltă contra autori­tăţilor sovietice. Zilnic se produc încăerări şi lupte sângeroase între chiaburi şi comuniştii. Ţăranii incendiază instituţiile săteşti sovietice lovesc şi ucid pe reprezentanţii autori­tăţilor roşii şi cu toate mi don cele posibile, caută să aducă pa­­gube statului. Procurorul regional din Siberia a ordonat ca toate delictele și nesupunerile chiaburilor să fie pedepsite în termen de cel mult 5 zile, aplicându-se măsurile cele mai severe și chiar pedepse cu moartea.* Berlin, 29. — Tribunalul su­prem sovietic de la Kronstadt a condamnat la moarte 3 marinari, cari luaseră parte la apărarea gospodăriilor țărănești, în depar­tamentul Petrograd. Schimbarea la faţă a d-lui Mihalache — Contra politicei agrare... demagogice — D. Mihalache, ministru­l agri­culture!, a avut o convorbire cu un ziarist francez, pe care incă nu a desminţit-o. De aceea, ne vom ocupa de noul punct de ve­dere al acestui d. ministru re­lativ la problema agrară. El a declarat că originea cri­zei noastre agrare este însăşi re­forma agrară, adică exproprierea urmată da împroprietărirea ţă­ranilor. Foarte surprins de acest răspuns ziaristul a observat : — Cum ? D­vs nu sunteţi par­tizanul acestei reforme ? — Ba da, a replicat d. Miha­lache, cam încurcat, sunt, fireș­te, partizanul principiului ei, dar riu în măsura demagogică, «• nu este întovărășită de mij­loace technice de realizare. Ma­rea greșa­lă a României, după război, — a continuat să spună ministrul agriculturei — este a­­cea că a dat tiranilor pământ, fără să li se pună la dispoziţie utilajul necesar, uneltele şi ani­malele de muncă. Ori, guvernele de după război n’au făcut nimic în această di­recţie Aşa­dar d. Mihalache, astăzi, este numai în principiu pentru reforma agrară, dar în ce pri­veşte realizarea reformei agrare, este adversarul dărei de pământ „în măsură demagogică“. Ciudată transformare ! Oare nu d. Mih­alache este acel faimos demagog, care ani de zile după război spunea că nu s’a dat pământ de-ajuns ţă­ranilor şi este neapărată nevoe de o nouă expropriere ? Nu a promis el, în opoziţie, țărani­lor, că odată partidul naţional­­ţărănist, venit la putere, va spori întindere® proprietăţilor lor printr’o nouă expropriere ? Pe baza acestor demente pro­misiuni demagogice d. Miha­lache şi tovarăşii săi din parti­dul naţional-ţărănist, au obţi­nut­ voturile celor creduli şi mărginiţi la minte. Astăzi insă, țăranul de cri s'a schimbat inlr'un fel de boer cumpănit la minte fi secer față­ de cei cari, după război, au a­­plicat reforma agrară în favoa­rea țărănimei. — „Numai în principiu sunt pentru reforma agr­ară , dar a­­plicarea ei nu trebue să fie fă­cută „in măsură demagogică“! D. Mihalache nu şi-a schim­bat straele, dar şi-a schimbat omul mentalitatea şi deci felul de a vedea în chestia reformei agrare. Foarte bine. După d-sa numai acelui ţăran trebue să i se dea pământ, dacă dispune de unelte şi­mite , sau reformatorii trebuea să-i dea odată cu pământul in stăpânire şi mijloacele necesare de a-l cultiva şi pune in valoare. Pentru ce d. Mihalache, oda­tă ce a intrat în guvern, ca mi­nistru al agriculturii, n’a apli­cat această politică agrară pli­nă de înţelepciune ? Care este cantitatea de u­­nelte şi de vite pe care a pus-o d-sa la dispoziţia ţăranilor îm­proprietăriţi de alţii "■ La această întrebare de si­gur că d. Mihalache n’a răs­puns şi nu va răspunde. Să răs­pundem noi: d-sa a avut a­mabilitatea să trimeată ţărani­lor un teanc de răvaşe pline cu sfaturi privitoare la modul cum trebue să are, să semene, să privească, să-şi înjuge boii, etc., ca şi când ţăranii noştri ar fi avut nevoe de aceste sfa­turi, iar nu de unelte, de vite şi de bani oftiui, ca să scape de camătă ! De doni ani d. Miha­lache este ministru al agricul­turii şi totuş n’a făcut nimic din cele ce spune azi, în limba lui Moliere, ziariştilor fran­cezi. Cum se poate califica a­­tunci politica sa şi a guvernu­lui din care face parte ? Cum ? ROMICUS ­trare incendiu la Belgrad Belgrad, 29 (Telegr. part.) — Azi dimineaţă, a izbucnit la o fabrică de cherestea din subur­bia Makis, un incendiu violent. Focul a început pe la ora 2 şi jumătate şi a fost observat de un grup de cheflii, cari se îna­­poiau acasă. Când pompierii au sosit la faţa locului, focul cuprinsese întreaga fabrică, astfel că pompierului­ ISJ 9 Focul a fost stins la prânz. A­­proape toată fabrica a fost dis­trusă. Pagubele se ridic la 6 mi­lioane dinari. Fabrica era asigu­rată. Uzina de apă a suferit strică­ciuni, cari au fost însă reparate până seara, astfel că populația n’a sufer­ it. |||

Next