Universul, noiembrie 1930 (Anul 48, nr. 270-299)
1930-11-01 / nr. 270
Nevoia revenirii la bugetul unitar Fără să ne declarăm în chip absolut protivnici principiului administrării autonome al unora din serviciile și întreprinderile statului producătoare de venituri, socotim totuși, că trecerea bruscă de la sistemul bugetului unitar al Statului la sistemul scindării şi polarizării bugetare, experimentate în cursul acestui an, a fost o mare greşeală: înainte de a fi fost reorganizate serviciile publice ale statului şi înainte de a se fi reeducat spiritul de ordine, de ierarhie şi de răspundere al funcţionarului public român, era supusă riscului orice reformă chemată să sustragă de subt controlul centrului o serie importantă de administraţiuni publice. In ciuda acestor elementare principii de prevedere, reforma a fost totuşi încercată la noi, dar rezultatele culese până acum nu sunt de loc încurajatoare. Scoţând dintr-odată din bugetul de venituri al statului o seamă de servicii, al căror buget se cifrează azi la un total de aproape 22 miliarde lei, adică aproape două treimi din actualul buget al statului şi încredinţând administrarea acestor servicii din punct de vedere financiar unor protejaţi politici, autorul regiilor autonome nu a făcut decât să împingă aceste servicii ale statului la dezorganizare şi la faliment. Toate aceste regii au fost transformate în oficine de câştiguri parazitare pentru clientela de club a regimului. Situaţia gestiunei acestor regii este, de altfel, ferită cu multă grijje de ochii cercetători ai opiniei publice. Organele lor de conducere şi ministerul de finanţe nu ne-au prezentat până acum situaţii complete şi la zi asupra mersului lor. In schimb, însă, prin declaraţii scurte, dar repetate în scop de persuasiune, cei interesaţi la menţinerea regiilor autonome, încearcă să prezinte situaţia că n’ar fi de loc alarmantă şi că toate atacurile îndreptate împotriva lor sunt pornite din patimă politică şi că sunt cel puţin exagerate. In chipul acesta se încearcă reabilitarea regiilor autonome, care sunt înfăţişate de apărătorii lor interesaţi ca nişte instituţii pasibile de perfecţionare. încercarea este îndrăzneaţă dar ea nu poate şterge din mintea cetăţenilor orgia de risipă, cuibărită în aceste instituţii şi nici pepiniera de parasitism politic ce a înflorit în jurul lor. Funcţionarii de carieră au fost înlăturaţi de la conducerea acestor regii, care suut azi complet politicianizate. Date pe mâna unui director general care este suveran şi a unui consiliu de administraţie, recrutat din creaturi politice, regiile autonome nu au deasupralor nici măcar controlul adunărilor generale, pe care le întâlnim la societăţile anonime pe acţiuni. In debandada morală care domneşte azi în gospodăria noastră publică, sistemul regiilor autonome nu face decât să desăvârşească răul general de care suferim. Ţara trebue să se strângă din toate părţile, iar nu să-şi polarizeze conducerea gospodărească. Iată, de ce prima măsură, cu care trebue să înceapă noul buget al ţării pe 1931 nu poate fi decât desfiinţarea regiilor autonome nou- creiate şi reîncorporarea gestiunei lor în bugetul general al Statului. Sovietele continuă propaganda in Anglia — Avertismentul dat Londra, 29 (Ullstein). — Ministrul de externe, d. Henderson, a comunicat, azi, în Camera Comunelor, că a primit zilele aceste pe ministrul sovietic la Londra, atrăgându-i atenţia că guvernul sovietic nu-şi ţine promisiunea dată la reluarea legăturilor diplomatice englezen ruse, referitoare la propaganda comunistă în Anglia. D. Henderson a rugat pe mi ministrului Rusiei — nistrul rus, să comunice guvernului său, că legăturile diplomatice vor fi periclitate, dacă Rusia nu va înceta cu propaganda comunistă în Anglia. Ministrul rus a răspuns, că guvernul rus va face tot posibilul pentru împiedicarea continuării propagandei comuniste, însă nu poate interveni în acţiunile Internaţionalei III. Catastrofă de tren in Franţa — Trenul transporta Paris, 29 (Rador). — Expresul Geneva-Bordeaux a deraiat, azi dimineaţă, la ora 4, la 20 kilometri de staţia Perigeux. Locomotiva şi câteva vagoane au suferit stricăciuni grave. Un vagon s-a sfărâmat. De sub sfărâmături au fost scoase patru cadavre. Intre cei morţi sunt şi mecanicul şi fochistul trenului. Simt numeroşi răniţi, dintre care şease în stare gravă. Trenul transporta 210 emigranţi români. Numai unul din ei a fost uşor rănit. Cauzele deraierii nu se cunosc. I . * Paris, 29 (Ullstein). — Până acum s-a scos de sub sfărâmăturile vagoanelor 8 cadavre şi 15 grav răniţi. Numărul victimelor se crede că e mai mare, întru cât nu s‘au scos răniţii de sub dărâmăturile vagonului al treilea emigranţi români . Deraierea se datoreşte slăbirii terasamentului, provocat de ultima ploaie torenţială. A FOST RĂNIT ŞI UN SUPUS ROMAN Paris, 29 (Rador). — Comunicatul dat de compania de căi ferate „Orleans“, la clinica din Perigueux, arată că între alţi răniţi în deraierea rapidului Geneva-Bordeaux, a fost internat spre a i se da îngrijirile necesare şi supusul român Abraham Gluck. * Bordeaux, 29 (Rador). — La ora 18, numărul celor morți în deraierea de la Perigueux se ridica la 16. --------- X O X -------- Sărbătoarea naţională a Turciei Ankara, 29.(Ilstein). — Ziua naţională, aniversarea proclamării republicii, s’a serbat cu parade militare, procesiuni, baluri şi serbări populare. La serbări au luat parte contele Bethlen, d-nii Venizelos şi Mihalacopulos. - 10X0 —» CEVA NOU DESPRE DOBROGEA --------------------------------------— Primul stat „turcesc” din Dobrogea de sud — — Comunicarea prof. G. Balaceff, la al II-ea congres internaţional de bizantinologie — Printre studiile comunicate la al IlI-lea congres de bizantinologie, ţinut în ultimul timp la Atena şi care prezintă un interes deosebit pentru noi, este acela al d-lui G. Balaceff, profesor la Universitatea din Sofia, privitor la existenţa unui stat turc („oguz") în Dobrogea, înainte de căderea Constantimopoluilui şi care a fost cea dintâi organizare politică independentă a turcilor în Europa. După d. Balaceff, o parte din turcii, care trecuse în veacul al XlII-Iea din Asia în Europa (se socotesc 20 de treceri), unii s’au stabilit în „Țara Cărbunilor", cum se numea pe atunci Dobrogea de sud și au fondat un stat independent, sub conducerea unui oarecare Saltuk-dede, sau Sari- Saltuk. Prin Carbun, trebue să se înţeleagă regiunea Balticului. Misteriosul Saltuk-dede, sau Sari-Saltuk, ar fi pornit în anul 1263, în capul a 10.000—12.000 de familii turceşti, in Dobrogea de sud, în „Ţara Cărbunilor“ şi a fondat acolo un stat independent. El ar fi fost unchiul sultanului Azedin, sau Izedin Keikaous, care se refugiase la Constantinopol, la curtea împăratului bizantin, Mihail al VIII-lea Paleologul. Originea acestei expediţii pacifice a lui Saltuk-dede, sau Sari-Saltuk, în părţile dobrogene, pe la mijlocul veacului al 13-lea, apare înecată în obscuritate. A pornit el cu învoirea împăratului bizantin, Mihail al VIII Paleologul?" Da, — răspunde d. Balaceff — e! sa comportat ca „aliat“ al împăratului Împotriva bulgarilor; dar, în acela? timp, intrigă împotriva lui. Ar fi, desigur, o importantă contribuţie istorică, dacă s’ar putea fixa pe baze serioase documentare, că cea dintâi stabilire a turcilor, în Europa, a fost aceea a „Uguzilor“ în Dobrogea de sud, sub conducerea lui Saituk-dede, sau Sari-Saltuk, în anul 1263. Datele documentare însă lipsesc şi apoi cronicarii epocei, ca şi istoricii otomani şi străini, nu sunt de acord în această chestiune. Originea vechilor turci din Dobrogea a fost neglijată de istoricii turci şi unul din ei — Hammer — trece repede peste cele 20 de treceri ale turcilor din Asia în Europa, în cursul secolului al XlII-lea. Ori, tocmai în cursul acestui secol se pretinde că a luat naștere „primul stat independent turcesc“ in Dobrogea, adiică in continentul european. Este curios cum istoricii turci n’au dat însemnătatea cuvenită acestui eveniment.« Să urmărim însă studiul d-lui prof. Balaceff. D-sa pretinde că după moartea lui Sari-Saltuc, s’a urcat pe tronul primului stat independent turcesc din Europa (Dobrogea), Balik, turc şi el. E vorba de faimosul Balica, principele din „Carboma“ care, în anul 1346 a trimis pe fraţii săi, Teodor şi Dobrotici cu 1.000 de ostaşi aleşi, în ajutorul regentei Ana, mama împăratului Ioan V-lea Paleologul, împotriva lui Cantacuzino, pretendentul la tronul Bizanţului. Victorioşi, Teodor şi Dobrotici, au fost primiţi cu onoruri în Constantinopol, iar cel din urmă a luat de soţie pe fiica sfetnicului imperial, Apokantos, ba chiar a fost numit generalisim al armatei După d. N. Iorga, prinţul Balica murise înainte de anul 1357 şi succesorul lui, Dobrotici, a stăpânit câtva timp „litoralul mărei Negre şi al Zagorei“, — căci Zagora se numea pe-atunci o parte din Dobrogea. Nici Balic, sau Balica, nici Teodor şi Dobrotici, n’au fost turci. Aceasta recunoaşte şi d. prof. Balaceff. Ei erau creştini — românii, sau bulgari dar mai mult români. Cum se explică faptul că după fondatorul primului stat turcesc din Dobrogea, urmează prinţi creştini? D. prof. Balaceff iese repede din încurcătură. Turcii, dobrogeni s’au convertit la creştinism ; au luat numele de ,,turcopoli" şi au intrat în serviciul împăratului Bizanţului Aşa s’ar explica pentru ce Balica era creştin şi aliatul împăratului din Bizanţ, iar Dobrotici, după moartea lui Balica, a fost „numit de împărat guvernatorul Midiei” şi recunoscut de el ca domnitor al Ţării Garbuned”. D. Balaceff pare convins că Dobrotici era bulgar de origină, deoarece „mama ea făcea parte dintr'o nobilă familie dela curtea ţarilor bulgari şi de la numele său, vine şi numele Dobrogei noastre”. Urmaşul lui Dobrotici a fost Ivancus, sau Ivanco, a cărei mamă era grecoaică — fiica ducelui bizantin, Appeancos (magnificus et patens dominus Juanchus, filius bonnae memoriae magnifici domini Dobrodice) Ivanco a avut doi fii, Costa şi Jolpan, care în 1387, au semnat un tratat de comerţ cu genovezii Ivanco ar fi fost ultimul suveran al statului turcesc (oguz) din Dobrogea şi pe care istoricii turci îl numesc Dobricioglu, adică fiul lui Dobric. Cum a dispărut acest prim stat turcesc european? După studiul d-lui Balaceff turcii l-au înfiinţat, turcii l-au desfiinţat. Năvălind in Dobrogea, turcii osmanlii sub comanda sultanului Baiazet I, ei au cucerit acest stat şi atunci populaţia fostă turcească şi convertită la creştinism, a trecut iarăşi la islamism ! Curioasă este această istorie a unui stat turcesc, independent, în părţile dobrogene, dar a cărei populaţie şi suverani au trecut la creştinism şi apoi iarăşi la islamism, în împrejurări atât de puţin precizate. Să nu uităm insă că pe timpul lui Ivanco, Mircea cel Bătrân stăpânea el Dobrogea de mijloc şi de nord, căci în toate diplomele lui, domniul român se intitula : „Despot al ţarilor lui Dobrotici şi stăpânitor al Dristorului” (Terrarum Dobrodicii Despotus et Tristii Dominus), iar mai înainte, cel dintâi ducat românesc, care a luat fiinţă în Dobrogea, sub protectoratul bizantin, a fost Paristrionul din regiunea Silistrei. Toate acestea nu pledează în favoarea tezei susţinută de d. prof. Balaceff. In tot cazul, studiul acestui profesor universitar bulgar merită un răspuns mai documentat, deoarece în el se rezervă o parte şi originei numelui „Dobrogei”, — origine pe care o credem greşită, sau controversată. R. SEIŞANU Un ministru cu scaun la cap NOUL MINISTRU DE INTERNE AL PRUSIEI COMBATE SPORTUL RĂZBOINIC AL AVENTURIERILOR GERMANI In cercurile politice europene au făcut senzaţie declaraţiunile noului ministru de interne al Prusiei, Severing. Contrariu lui Hitler şi altor aventurieri germani, cari preconizează războiul, uitând ce au păţit in cel din urmă, Severing s'a pronunţat hotărît pentru pace şi în potriva politicei de ostilitate. Iată fraza care rezumă discursul foarte comentat al ministrului prusian: — Vrem să facem aşa, încât să întreţinem relaţii, la fel cu toate Statele din lume. De aceea trebue să fim prieteni ai păcii. Dacă unele perioade din ultimele vremuri au lăsat să se creadă în străinătate că spiritul de revanșă ar fi cultivat în Germania, voim să afirmăm solemn aici, într’un Frankfort democratic, că „voim să fim germani bunii, dar pe deasupra acestui lucru, voim să fim cetăţeni ai lumii; un nou război ar însemna sfârşitul oricărei civilizaţii“. Bineînţeles că extremiştii războinici le critică cu înverşunare, dar declaraţiile acestea au făcut senzaţie în partea mai serioasă din populaţia germană. ------xDx------ Hitler sub influenţa Moscovei Berlin, 29 (Rador). — Face senzaţie în toate cercurile politice un discurs ţinut de d. von Malraun, şeful ordinului „Tinerilor germani“. Acesta a acuzat pe Hitler că este sub influenţa Moscovei. Cântecul revizuirii — După ultimul discurs al d-lui Mussolini. — Nu se face un serviciu păcit. — Riscurile care aşteaptă imprudenţele. — Adevărata glorie — Presa internaţională comentează cu insistenţă desele aluzii ale d-lui Mussolini la posibilitatea unei revizuiri a tratatelor de pace. Atitudinea primului ministru al Italiei se explică prin trei consideraţiuni. Prima: dictatura, oricum ar fi ea, are nevoie de fanioane nesfârşite. Spre a distrage massele de la neplăcerile moinei de fer, care nu poate să dea numai foloase, stăpânitorii vremelnici le întreţin în idei sensaţionale. Prin urmare, capitolul atât de discutat intră în program. A doua: Italia are raporturi corecte cu Iugoslavia. Nu e mai puţin adevărat însă, că ea simte necesitatea unor asigurări pentru cazul unei încordări. De aci, curtenia arătată Ungariei şi Germaniei, cu leit-motivul revizuirii tratatelor, jazzul preferit al vanităţii maghiare. In sfârşit, pentru că Franţa îşi întăreşte cu sacrificii mari frontiera în partea de unde aude mereu declaraţiuni aprinse, spre a determina aplicarea surdinei, „ducele“ ripostează punând piciorul pe pedală. Desigur însă, că această ţinută nu este de natură să adaoge la liniştea după care aspiră omenirea şi să sporească pârghiile păcii. Şi e de mirare că o personalitate atât de înzestrată ca aceea a d-lui Mussolini nu subordoneazăconsideraţiunile de mai sus, oricât de importante ar fi pentru ţara sa, celor capitale, care interesează umanitatea întreagă. In adevăr, revizuire pacinică este ceva imposibil, fiindcă presupune liberul consimţământ al Statelor expuse să o sufere. Revizuirea prin arme ar fi fatală nu numai Statelor învinse, dar omenirei întregi, fiindcă, în afară de prăpădul ostilităţilor, ar pune capăt civilizaţiei. Cine şi-ar lua această răspundere, fără să se gândească la soarta celor cari au riscat-o in 1944? Dar dacă declaraţiile în favoarea revizuirii nu pot aduce folos, produc cu siguranţă neajunsuri. Cei legănaţi în speranţe deşarte pierd din disciplina, destul de redusă, de până acum. Iridentele prind aripi. Acţiunile sediţioase se înteţesc. Evident, consecinţele le vor îndura în primul rând aceia cari se vor lăsa cuceriţi de mirajul revizuirilor, fiindcă vor găsi în faţa lor atât imensa rezistenţă a celor cari au creiat aşezământul internaţional de astăzi cu sacrificii ne maipomenite, cât şi acea justiţie imanentă care triumfă totdeauna. Şi atunci, la ce bun să fie încurajaţi într'o direcţiune funestă pentru ei înşişi ? Primul ministru al Italiei este o figură prea superioară şi conduce o ţară a cărei civilizaţie a stat totdeauna prea sus, ca să nu sfârşească prin a se convinge că în veneraţia lumii se impun în prima linie cei cari îi procură şi-i apără pacea, pentru mângăerea şi progresul tuturor. Se vede însă, că fatalitatea își face și față de d. Mussolini opera sa : mărirea neaşteptată pierde de foarte dese ori mințile oamenilor. Câta vreme geniul d-lui Mussolini era aplicabil în opera constructivă, care a făcut din Italia, aproape destrămată în urma războiului, un stat respectat, noi l-am admirat. Nu putem insă, astăzi, să nu regretăm, că drumul pe care a trecat înseamnă decăderea şi a lui şi poate chiar a poporului frate italian. Dar mai este timpul spre a se opri din calea greşită pe care a apucat ------- x a s------ Agita a studenţilor spanioli Madrid, 29 (Ullstein). — Studenţii facultăţii de drept au declarat grevă. In Sevilla, au provocat mai multe scandaluri. Căsătoria regelui Bulgariei Orașul Assisi, cu mănăstirea și biserica franciscană, (clădită în veacul XIII pe mormântul Sf. Francisc) în care s’a celebrat cununia prințesei Giovanna a Italiei cu regele Boris al Bulgariei. Şef aviaţiei civile italiene ucis de un avion Roma, 29 (Vlterem).—In timpul vizitării avionului Junkers G. 38, care se află pe aerodromul din Roma, s’a produs o groaznică nenorocire. Şeful aviaţiei civile Moradi, s‘a îndepărtat mai mulţi metri de avionul Junkers, spre a-1 fotografia. In momentul acesta, un avion școală, a aterizat lovindu-l cu aripa pe Moradi și omorândul pe loc. Fratele victimei care se afla în cabina avionului Junkers a fost martor ocular al tragicului sfârșit al lui Moradi. ----------XXX---------- - Arestarea preşedintei congresului indian Londra, 29 (Ullstein). — Eri a fost arestată a 13 preşedintă a congresului Indian, fiindcă a ţinut o cuvântare aţâţătoare. In locul ei a fost ales preşedinte soţul scriitoarei Naidu. ~FILĂE — Unde pleci aşa de dimineaţă ? — Să-mi cumpăr pălărie. — O să ai destulă vreme toată ziua. Cel puţin aici ea ieşi şi tu mai târziu. Mă deştepţi din som pentru atâta lucru ! — N ai dreptate, dragă. Ţi-am spus de la Bucureşti că vreau să trec prin Turin mai mult, pentru pălărie. Cel puţin aici sunt sigur c’o să iau fetrul cel mai bun. Ştiu că moartea mea e fetrul. Destule imitaţii am purtat. La ora asta, e lume mai puţină în prăvălii, pot să văd mai multe, să-mi aleg ce-mi place şi să mă tocmesc. Nea Ghiţă Paşnncă cărută cele trei guşi ale consoartei, o lasă in plapumă şi pleacă. După două ore se înapoiază încântat. — îmi stă bine ? — Iţi stă, n’am ce zice. — Aşa e că mă întinereşte ? — Să zicem că da. — Dar să vezi calitate ! De când eşti, n’ai pomenit ! Şi unde pui că are marca daici, din Turnn După pălărie o să mă cunoască lumea c am fost în străinătate ! Şi ca s’o convingă mai bine pe doamna Paşnncă, nea Ghiţă îşi ia fetrul din cap, îl şterge cu mâneca, i-l vâră sub nas şi îl întoarce, ca să-i arate inscripţiile aurite de pe cureaua interioară. Dar pălăria ii cade din mână şi el se dă înapoi revoltat. — Ce s’a întâmplat Ghiţă? Ţi-e rău? — Cum să nu-mi fie! bâlbâi el. N’aş fi crezut să fie aşa oţi ! Ia uite aici ea. Ridicând cu dispreţ pălăria, îi silabiseşte cu ochii pe pielea dinăuntru : „I. Moisescu, vechi pălărier, Câmpina“. Şi strigă, umblând turbat prin odae : — Ofi, dom’le !... Să vii tu dela Bucureşti, să cheltueşti atâtea parale ca să ţi iei pălărie veritabilă din Turnu, şi să te alegi cu diolbllietaijia laistla diellta Câmpulina ! Dete drumul câtorva înjurături, şi o luă la fugă pe scară, urmat de implorările doamnei Paşuncă: — Nu-i omorî, Ghiţă, nu mă lăsa pe mâinile ăstora, aicișa, între străini ! Ea tocmai se trezise din leşin, când el sosi domolit și îi mângâiă ceafa cu spini rămași de pe urma tunoarei ă la gartonie : — S’a descurcat... Să vezi ce-a fost... Negustorul zice c’a avut prăvălie la noi la Câmpina, dar nu i-a mers și a dat falit... Acu s‘a mutat la Turnu, vinde pălării faine, dar le pune curele din alea vechile, că de ce să le arunce pe gârlă !... Om e şi el, de ! Lucrurile se liniştiră şi soţii eşiră la plimbare. Pe drum, Paşuncă se admiră în toate vitrinele, dar din când în când nu se poate împiedica să exclame: — Ce ghinion, dom'te ! Să vii la Turin ca să-ți iei pălărie, și s’o porți cu firmă dela Cfimpina ! Hir’a dracului de treabă !... Don José CAROL DAVILLA ŞI IDEIA RAŢIONALĂ — Carol Davilla întemeietorul primului ateneu pentru popor. — Iniţiativa ateneelor populare din Capitală — Ateneele populare din Capitală au luait iniţiativa organizării uimit mare festival pentru comemorarea medicului generali Carol Daviilla. Pe lângă omagiul pe care-l va aduce marelui patriot şi om de ştiinţă, festivalul ateneelor populare va pune în lumină încă un aspect dim uriaşa lui operă educativă şi anume rolluil activ ni luă Cairo Davila în pregătirea unităţii noastre naţionale şi în acţiunea pentru educaţia sufletească a masselor populare ale Capitalei. Se va arăta că după războiul din 1877, Carol Davilla a întemeiat în localul „Azilului Elerna Doamna“ din Capitală, primul ateneu pentru educaţia artistică a masselor popular Ateneul a primit numele „Reginei Elisabeta“, ca omagiu pentru dragostea arătată de mamă a răniţilor pe câmpul de luptă şi pentru cuibul ce-l avea Regina Elisabeta pentru geniul poporului. Acţiunea culturală şi naţională a ateneului înfiinţat de gemera- I lul Davilila a avut un rol de seamă în închegarea unităţii noastre naţionale, prin păstrarea tradiţiilor populare şi întărirea lor. Astfel, în August 1881, Carol Damna s’a dus la Sibiu, unde s’a întâlnit în caisa lui Pahfemie Coama cu fruntaşii luptătorilor şi cărturarilor români, dându-le drept simbol al luptei lor pentru idealul naţional, portretul reginei Elisabeta în portul românesc. Această fotografie, pe care o reprezintă clişeul de faţă, a fost răspândită în Ardeal în o mie de exemplare. „Festivalul Davila‘‘ se va da Duminică 2 Noembrie, la 3 şi jum. d. a., în marea sală a ateneului popular „Dichiu“, din sta. Romană. Afară de conferinţa despre Canal Davilla, reprezentantele ţinuturilor alipite vor aduce frumos omagiu de recunoştinţă Mustrudui patriot. D-ma Lucia Cosma va povesti despre întâlnirea lui Davilla la casa părintelui d-saile, la Sibiu, cu luptătorii ardeleni D-na Maria Blegeanu Dragoş (Bannat), va cânta doine din Banat ; d-ra Claudia Saghiin, bucovineaircă, va cânta doine din Bucovina, iar d-ra Hortensia Saftu, fiica protopopului Saftu, din Braşov, va cânta doine din Ardeal. O fiică a Macedoniei şi, o alta a Basarabiei vor aduce deia seraemi omagiul recunoştinţei lor. La festival vor participa reprezentanţii oficialităţii şi, ai Învăţământuilui. Comitetul araneelor populare Dichiu, Cotroceni, Cultura grozăveştiilor, Mihail Popescu, Regina Maria, Obor Neamul Gorheştiilor, al soc culturale „Vrampea“ invită pe această cale pe reprezentanţii tuturor instituţiilor sociale şi culturale creiate de Carol Da- Viiilia, presa, pe membrii familiilor Davila şi Godescu, ministerul armatei, ministerul instrucţiunii, Caisa şcoarlaloir, olerul, pe membrii corpului didactic, Crucea Roşie, Azilul Elena Doamna secţia normală şi profesională, Institutul medico-muiliitar, universitatea, facultatea de medicină, comitetele culturale şi orice instituţie de stat sau particulară care doreşte să participe. Regina Elisabeta in port românesc Fotografie răspândită in Ardeal de Carol Davila, in 1881