Universul, noiembrie 1930 (Anul 48, nr. 270-299)

1930-11-01 / nr. 270

Nevoia revenirii la bugetul unitar Fără să ne declarăm în chip absolut protivnici principiu­lui administrării autonome a­l unora din serviciile și între­prinderile statului producă­toare de venituri, socotim to­tuși, că trecerea bruscă de la sistemul bugetului unitar al Statului la sistemul scindării şi polarizării bugetare, experi­mentate în cursu­l acestui an, a fost o mare greşeală: îna­inte de a fi fost reorganizate serviciile publice ale statului şi înainte de a se fi reeducat spiritul de ordine, de ierarhie şi de răspundere al funcţio­narului public român, era su­pusă riscului orice reformă chemată să sustragă de subt controlul centrului o serie importantă de administraţi­­uni publice. In ciuda acestor elementare principii de prevedere, refor­ma a fost totuşi încercată la noi, dar rezultatele culese pâ­nă acum nu sunt de loc în­curajatoare. Scoţând dintr-odată din bu­getul de venituri al statului o seamă de servicii, al căror bu­get se cifrează azi la un total de aproape 22 miliarde lei, a­­dică aproape două treimi din actualul buget al statului şi în­credinţând administrarea a­­cestor servicii din punct de ve­dere financiar unor protejaţi politici, autorul regiilor au­tonome nu a făcut decât să îm­pingă aceste servicii ale sta­tului la dezorganizare şi la faliment. Toate aceste regii au fost transformate în oficine de câştiguri parazitare pentru clientela de club a regimului. Situaţia gestiunei acestor re­gii este, de altfel, ferită cu multă grijje de ochii cercetă­tori ai opiniei publice. Orga­nele lor de conducere şi mi­nisterul de finanţe nu ne-au prezentat până a­cum situaţii complete şi la zi asupra mer­sului lor. In schimb, însă, prin declaraţii scurte, dar re­petate în scop de persuasiune, cei inter­esaţi la menţinerea regiilor autonome, încearcă să prezinte situaţia că n’ar fi de loc alarmantă şi că toate ata­curile îndreptate împotriva lor sunt pornite din patimă politică şi că sunt cel puţin exagerate. In chipul acesta se încearcă reabilitarea regiilor autono­me, care sunt înfăţişate de a­­părător­ii lor interesaţi­ ca nişte instituţii pasibile de perfec­ţionare. încercarea este îndrăzneaţă dar ea nu poate şterge din mintea cetăţenilor orgia de risipă, cuibărită în aceste in­stituţii şi nici pepiniera de parasitism politic ce a înflo­rit în jurul lor. Funcţionarii de carieră au fost înlăturaţi de la conduce­rea acestor regii, care suu­t azi complet p­oliticianizate. Date pe mâna unui director general care este suveran şi a unui consiliu de adminis­traţie, recrutat din cre­aturi politice, regiile autonome nu au deasupra­­lor nici măcar controlul adunărilor genera­le, pe care le întâlnim la so­cietăţile anonime pe acţiuni. In debandada morală care domneşte azi în gospodăria noastră publică, sistemul re­giilor autonome nu face de­cât să desăvârşească răul ge­neral de care suferim. Ţara trebue să se strângă din toate părţile, iar nu să-şi polarizeze conducerea gos­podărească. Iată, de ce prima măsură, cu care treb­ue să înceapă noul buget al ţării pe 1931 nu poate fi decât desfiinţa­rea regiilor autonome nou- creiate şi reîncorporarea gestiunei lor în bugetul ge­neral al Statului. Sovietele continuă propaganda in Anglia — Avertismentul dat Londra, 29 (Ullstein). — Mi­nistrul de externe, d. Hender­son, a comunicat, azi, în Ca­mera Comunelor, că a primit zilele aceste pe ministrul so­vietic la Londra, atrăgându-i atenţia că guvernul sovietic nu-şi ţine promisiunea dată la reluarea legăturilor diplomati­ce englezen ruse, referitoare la propaganda comunistă în An­glia. D. Henderson a rugat pe mi­ ministrului Rusiei —­ nistrul rus, să comunice guver­nului său, că legăturile diplo­matice vor fi periclitate, dacă Rusia nu va înceta cu propa­ganda comunistă în Anglia. Ministrul rus a răspuns, că guvernul rus va face tot po­sibilul pentru împiedicarea continuării propagandei co­muniste, însă nu poate inter­veni în acţiunile Internaţiona­lei III. Catastrofă de tren in Franţa — Trenul transporta Paris, 29 (Rador). — Expresul Geneva-B­o­r­­d­e­a­u­x a deraiat, azi dimineaţă, la ora 4, la 20 kilometri de staţia Peri­­geux. Locomotiva şi câ­teva vagoane au suferit stricăciuni grave. Un va­gon s-a sfărâmat. De sub sfărâmături au fost scoase patru cada­­­vre. Intre cei morţi sunt şi mecanicul şi fochistul trenului. Simt numeroşi răniţi, dintre care şease în stare gravă. Trenul transporta 210 emigranţi români. Numai unul din ei a fost uşor ră­nit. Cauzele deraierii nu se cunosc. I . * Paris, 29 (Ullstein). — Până acum s-a scos de sub sfărâmăturile vagoa­nelor 8 cadavre şi 15 grav răniţi. Numărul victimelor se crede că e mai mare, în­tru cât nu s‘au scos răni­ţii de sub dărâmăturile vagonului al treilea­ emigranţi români . Deraierea se datoreşte slăbirii terasamentului, provocat de ultima ploaie torenţială. A FOST RĂNIT ŞI UN SUPUS ROMAN Paris, 29 (Rador). — Comuni­catul dat de compania de căi fe­rate „Orleans“, la clinica din Pe­­rigueux, arată că între alţi ră­niţi în deraierea rapidului Gene­­va-Bordeaux, a fost internat spre a i se da îngrijirile necesare şi supusul român Abraham Gluck. * Bordeaux, 29 (Rador). — La ora 18, numărul celor morți în deraierea de la Perigueux se ri­dica la 16. --------- X O X --------­ Sărbătoarea naţională a Turciei Ankara, 29.­­(Ilstein). — Ziua naţională, aniversarea procla­mării republicii, s’a serbat cu parade militare, procesiuni, ba­luri şi serbări populare. La serbări au luat parte con­tele Bethlen, d-nii Venizelos şi Mihalacopulos. - 1­­­0X0 —» CEVA NOU DESPRE DOBROGEA --------------------------------------­— Primul stat „turcesc” din Dobrogea de sud — — Comunicarea prof. G. Balaceff, la al II-ea congres internaţional de bizantinologie — Printre studiile comunicate la al IlI-lea congres de bizantinolo­gie, ţinut în ultimul timp la A­­tena şi care prezintă un interes deosebit pentru noi, este acela al d-lui G. Balaceff, profesor la U­niversitatea din Sofia, privitor la existenţa unui stat turc („oguz") în Dobrogea, înainte de căderea Constantimopoluilui şi care a fost cea dintâi organizare politică in­dependentă a turcilor în Europa. După d. Balaceff, o parte din turcii, care trecuse în veacul al XlII-Iea din Asia în Europa (se socotesc 20 de treceri), unii s’au stabilit în „Țara Cărbunilor", cum se numea pe­ atunci Dobrogea de sud și au fondat un stat inde­pendent, sub conducerea unui oarecare Saltuk-dede, sau Sari- Saltuk. Prin Carbun, trebue să se înţeleagă regiunea Balticului. Misteriosul Saltuk-dede, sau Sari-Saltuk, ar fi pornit în anul 1263, în capul a 10.000—12.000 de familii turceşti, in Dobrogea de sud, în „Ţara Cărbunilor“ şi a fondat acolo un stat independent. El ar fi fost unchiul sultanului Azedin, sau Izedin Keikaous, ca­re se refugiase la Constantino­­pol, la curtea împăratului bizan­tin, Mihail al VIII-lea Paleolo­­gul. Originea acestei expediţii pacifice a lui Saltuk-dede, sau Sari-Saltuk, în părţile dobroge­ne, pe la mijlocul veacului al 13-lea, apare înecată în obscu­ritate. A pornit el cu învoirea împă­ratului bizantin, Mihail al VIII Pa­leologul?" Da, — răspunde d. Balaceff — e! sa comportat ca „aliat“ al împăratului Împotriva bulgarilor; dar, în acela? timp, intrigă împotriva lui. Ar fi, de­sigur, o importantă contribuţie istorică, dacă s’ar putea fixa pe baze serioase documentare, că cea dintâi stabilire a turcilor, în Europa, a fost aceea a „Uguzi­­lor“ în Dobrogea de sud, sub conducerea lui Saituk-dede, sau Sari-Saltuk, în anul 1263. Datele documentare însă lipsesc şi apoi cronicarii epocei, ca şi istoricii otomani şi străini, nu sunt de acord în această chestiune. Ori­ginea vechilor turci din Dobro­gea a fost neglijată de istoricii turci şi unul din ei — Hammer — trece repede peste cele 20 de treceri ale turcilor din Asia în Europa, în cursul secolului al XlII-lea. Ori, tocmai în cursul acestui secol se pretinde că a luat naștere „primul stat inde­pendent turcesc“ in Dobrogea, a­­diică in continentul european. Este curios cum istoricii turci n’au dat însemnătatea cuve­nită acestui eveniment.« Să urmărim însă studiul d-lui prof. Balaceff. D-sa pretinde că după moartea lui Sari-Saltuc, s’a urcat pe tronul primului stat independent turcesc din Europa (Dobrogea), Balik, turc şi el. E vorba de faimosul Balica, principele din „Carboma“ care, în anul 1346 a trimis pe fraţii săi, Teodor şi Dobrotici cu 1.000 de ostaşi aleşi, în ajutorul re­gentei Ana, mama împăratului Ioan V-lea Paleologul, împotri­va lui Cantacuzino, pretenden­tul la tronul Bizanţului. Victorioşi, Teodor şi Dobro­tici, au fost primiţi cu onoruri în Con­stantinopol, iar cel din urmă a luat de soţie pe fiica sfet­nicului imperial, Apokantos, ba chiar a fost numit generalisim al armatei După d. N. Iorga, prinţul Ba­lica murise înainte de anul 1357 şi succesorul lui, Dobrotici, a stăpânit câtva timp „litoralul mărei Negre şi al Zagorei“, — căci Zagora se numea pe-atunci o parte din Dobrogea. Nici Bal­ic, sau Balica, nici Teodor şi Dobrotici, n’au fost turci. Aceasta recunoaşte şi d. prof. Balaceff. Ei erau creştini — românii, sau bulgari dar mai mult români. Cum se explică faptul că după fondatorul primului stat turcesc din Dobrogea, urmează prinţi creştini? D. prof. Balaceff iese repede din încurcătură. Turcii, dobrogeni s’au convertit la creş­tinism ; au luat numele de ,,tur­­copoli" şi au intrat în serviciul împăratului Bizanţului Aşa s’ar explica pentru ce Balica era cre­ştin şi aliatul împăratului din Bizanţ, iar Dobrotici, după moar­tea lui Balica, a fost „numit de împărat guvernatorul Midiei” şi recunoscut de el ca domnitor al Ţării Garbuned”. D. Balaceff pare convins că Dobrotici era bulgar de origină, de­oarece „mama ea făcea parte dintr'o nobilă familie dela curtea ţarilor bulgari şi de la numele său, vine şi numele Dobrogei noastre”. Urmaşul lui Dobrotici a fost Ivancus, sau Ivanco, a cărei mamă era grecoaică — fiica du­celui bizantin, Appeancos (mag­­nificus et patens dominus Juan­­chus, filius bonnae memoriae magnifici domini Dobrodice) Ivanco a avut doi fii, Costa şi Jolpan, care în 1387, au sem­nat un tratat de comerţ cu ge­­novezii Ivanco ar fi fost ulti­mul suveran al statului turcesc (oguz) din Dobrogea şi pe care istoricii turci îl numesc Dobri­­cioglu, adică fiul lui Dobric. Cum a dispărut acest prim stat turcesc european? După studiul d-lui Balaceff turcii l-au înfiin­ţat, turcii l-au desfiinţat. Năvă­lind in Dobrogea, turcii os­­manlii sub comanda sultanului Baiazet I, ei au cucerit acest stat şi atunci populaţia fostă turcească şi convertită la creş­tinism, a trecut iarăşi la isla­mism ! Curioasă este această istorie a unui stat turcesc, independent, în părţile dobrogene, dar a că­rei populaţie şi suverani au tre­cut la creştinism şi apoi iarăşi la islamism, în împrejurări atât de puţin precizate. Să nu uităm insă că pe tim­pul lui Ivanco, Mircea cel Bă­trân stăpânea el Dobrogea de mijloc şi de nord, căci în toate diplomele lui, domniul român se intitula : „Despot al ţarilor lui Dobrotici şi stăpânitor al Dris­­torului” (Terrarum Dobrodicii Despotus et Tristii Dominus), iar mai înainte, cel dintâi ducat ro­mânesc, care a luat fiinţă în Do­brogea, sub protectoratul bizan­tin, a fost Paristrionul­ din re­giunea Silistrei. Toate acestea nu pledează în favoarea tezei susţinută de d. prof. Balaceff. In tot cazul, studiul acestui profesor universitar bulgar me­rită un răspuns mai documen­tat, de­oarece în el se rezervă o par­te şi originei numelui „Do­brogei”, — origine pe care o cre­dem greşită, sau controver­sată. R. SEIŞANU Un ministru cu scaun la cap NOUL MINISTRU DE INTERNE AL PRUSIEI COMBATE SPOR­TUL RĂZBOINIC AL AVENTU­RIERILOR GERMANI In cercurile politice europene au făcut senzaţie declaraţiunile noului ministru de interne al Prusiei, Severing. Contrariu lui Hitler şi altor aventurieri germani, cari preco­nizează războiul, uitând ce au păţit in cel din urmă, Severing s'a pronunţat hotărît pentru pace şi în potriva politicei de os­tilitate. Iată fraza care rezumă dis­cursul foarte comentat al minis­trului prusian: — Vrem să facem aşa, în­cât să întreţinem relaţii, la fel cu toate Statele din lume. De aceea trebue să fim prieteni ai păcii. Dacă unele perioade din ultimele vremuri au lăsat să se creadă în străinătate că spiritul de re­vanșă ar fi cultivat în Germania, voim să afirmăm solemn aici, într’un Frankfort democratic, că „voim să fim germani bunii, dar pe deasupra acestui lucru, voim să fim cetăţeni ai lumii; un nou război ar însemna sfârşitul ori­cărei civilizaţii“. Bine­înţeles că extremiştii răz­boinici le critică cu înverşunare, dar declaraţiile acestea au făcut senzaţie în partea mai serioasă din populaţia germană. ------xDx------­ Hitler sub influenţa Moscovei Berlin, 29 (Rador). — Face senzaţie în toate cercurile po­litice un discurs ţinut de d. von Malraun, şeful ordinului „Tinerilor germani“. Acesta a acuzat pe Hitler că este sub influenţa Moscovei. Cântecul revizuirii — După ultimul discurs al d-lui Mussolini. — Nu se face un serviciu păcit. — Riscurile care aşteaptă imprudenţele. — Adevărata glorie — Presa internaţională comen­tează cu insistenţă desele alu­zii ale d-lui Mussolini la posi­bilitatea unei revizuiri a trata­telor de pace. Atitudinea primului ministru al Italiei se explică prin trei consideraţiuni. Prima: dictatura, ori­cum ar fi ea, are nevoie de fanioane nesfârşite. Spre a distrage mas­­sele de la neplăcerile moinei de fer, care nu poate să dea numai foloase, stăpânitorii vremelnici le întreţin în idei sensaţionale. Prin urmare, capitolul atât de discutat intră în program. A doua: Italia are raporturi corecte cu Iugoslavia. Nu e mai puţin adevărat însă, că ea simte necesitatea unor asigurări pen­tru cazul unei încordări. De aci, curtenia arătată Ungariei şi Germaniei, cu leit-motivul revi­zuirii tratatelor, jazzul preferit al vanităţii maghiare. In sfârşit, pentru că Franţa îşi întăreşte cu sacrificii mari frontiera în partea de unde aude mereu declaraţiuni aprinse, spre a determina aplicarea sur­dinei, „ducele“ ripostează pu­nând piciorul pe pedală. De­sigur însă, că această ţi­nută nu este de natură să ada­oge la liniştea după care aspiră omenirea şi să sporească pâr­ghiile păcii. Şi e de mirare că o personalitate atât de înzestrată ca aceea a d-lui Mussolini nu subordonează­­consideraţiunile de mai sus, oricât de importante ar fi pentru ţara sa, celor capi­tale, care interesează umanita­tea întreagă. In adevăr, revizuire pacinică este ceva imposibil, fiindcă pre­supune liberul consimţământ al Statelor expuse să o sufere. Re­vizuirea prin arme ar fi fatală nu numai Statelor învinse, dar omenirei întregi, fiindcă, în a­­fară de prăpădul ostilităţilor, ar pune capăt civilizaţiei. Cine şi-ar lua această răspundere, fără să se gândească la soarta celor cari au riscat-o in 1944? Dar dacă declaraţiile în fa­voarea revizuirii nu pot aduce folos, produc cu siguranţă nea­junsuri. Cei legănaţi în speran­ţe deşarte pierd din disciplina, destul de redusă, de până a­­cum. Iridentele prind aripi. Ac­­ţiunile sediţioase se înteţesc. Evident, consecinţele le vor în­dura în primul rând aceia cari se vor lăsa cuceriţi de mirajul revizuirilor, fiindcă vor găsi în faţa lor atât imensa rezistenţă a celor cari au creiat aşeză­mântul internaţional de astăzi cu sacrificii ne mai­pomenite, cât şi acea justiţie imanentă care triumfă totdeauna. Şi a­­tunci, la ce bun să fie încurajaţi într'o direcţiune funestă pentru ei înşişi ? Primul ministru al Italiei este o figură prea superioară şi con­duce o ţară a cărei civilizaţie a stat totdeauna prea sus, ca să nu sfârşească prin a se con­vinge că în veneraţia lumii se impun în prima linie cei cari îi procură şi-i apără pacea, pen­tru mângăerea şi progresul tu­­turor. Se vede însă, că fatalitatea își face și față de d. Mussolini ope­ra sa : mărirea neaşteptată pierde de foarte dese ori mințile oame­nilor. Câta vreme geniul d-lui Musso­lini era aplicabil în opera cons­tructivă, care a făcut din Italia, aproape destrămată în urma răz­boiului, un stat respectat, noi l-am admirat. Nu putem insă, astăzi, să nu regretăm, că drumul pe care a trecat înseamnă decăderea şi a lui şi poate chiar a poporu­lui frate italian. Dar mai este timpul spre a se opri din calea greşită pe care a apucat ------- x a s------­ Agita­ a studenţilor spanioli Madrid, 29 (Ullstein). — Stu­denţii facultăţii de drept au de­clarat grevă. In Sevilla, au provocat mai multe scandaluri. Căsătoria regelui Bulgariei Orașul Assisi, cu mănăstirea și biserica franciscană, (clădită în veacul XIII pe mormântul Sf. Francisc) în care s’a celebrat cununia prințesei Giovanna a Italiei cu regele Boris al Bulgariei. Şef aviaţiei civile italiene ucis de un avion Roma, 29 (Vlterem).—In timpul vizitării avionului Junkers G. 38, care se află pe aerodromul din Roma, s’a produs o groaznică ne­norocire. Şeful aviaţiei civile Moradi, s‘a îndepărtat mai mulţi metri de avionul Junkers, sp­re a-1 fo­tografia. In momentul acesta, un avion școală, a aterizat lovindu-l cu aripa pe Moradi și omorândul pe loc. Fratele victimei care se afla în cabina avionului Junkers a fost martor ocular al tragicului sfâr­șit al lui Moradi. ----------XXX---------- - Arestarea preşedintei congresului indian Londra, 29 (Ullstein). — Eri a fost arestată a 13 preşedintă a congresului Indian, fiindcă a ţi­nut o cuvântare aţâţătoare. In locul ei a fost ales preşedinte soţul scriitoarei Naidu. ~FILĂ­E — Unde pleci aşa de dimi­neaţă ? — Să-mi cumpăr pălărie. — O să ai destulă vreme toată ziua. Cel puţin aici ea i­eşi şi tu mai târziu. Mă deştepţi din som pentru atâta luc­ru ! — N ai dreptate, dragă. Ţi-am spus de la Bucureşti că vreau să trec prin Turin mai mult, pentru pălărie. Cel puţin aici sunt sigur c’o să iau fetrul cel mai bun. Ştiu­ că moartea mea e fetrul. Destule imitaţii am pur­tat. La ora asta, e lume mai pu­ţină în prăvălii, pot să văd mai multe, să-mi aleg ce-mi place şi să mă tocmesc. Nea Ghiţă Paşnncă cărută cele trei guşi ale consoartei, o lasă in plapumă şi pleacă. După două ore se înapoiază încântat. — îmi stă bine ? — Iţi stă, n’am ce zice. — Aşa e că mă întinereşte ? — Să zicem că da. — Dar să vezi calitate ! De când eşti, n’ai pomenit ! Şi unde pui că are marca daici, din Tu­rnn După pălărie o să mă cu­noască lumea c am fost în străi­nătate ! Şi ca s’o convingă mai bine pe doamna Paşnncă, nea Ghiţă îşi ia fetrul din cap, îl şterge cu mâneca, i-l vâră sub nas şi îl întoarce, ca să-i arate inscrip­ţiile aurite de pe cureaua inte­rioară. Dar pălăria ii cade din mână şi el se dă înapoi revoltat. — Ce s’a întâmplat Ghiţă? Ţi-e rău? — Cum să nu-mi fie! bâlbâi el. N’aş fi crezut să fie aşa oţi ! Ia uite aici ea. Ridicând cu dispreţ pălăria, îi silabiseşte cu ochii pe pielea dinăuntru : „I. Moisescu, vechi pălărier, Câmpina“. Şi strigă, umblând turbat prin odae : — Ofi, dom’le !... Să vii tu dela Bucureşti, să cheltueşti atâtea parale ca să ţi iei pălărie veri­tabilă din Turnu, şi să te alegi cu diolbllietaijia laistla diellta Câmpu­lina ! Dete drumul câtorva înjură­turi, şi o luă la fugă pe scară, urmat de implorările doamnei Paşuncă: — Nu-i omorî, Ghiţă, nu mă lăsa pe mâinile ăstora, aicișa, între străini ! Ea tocmai se trezise din leşin, când el sosi domolit și îi mân­­gâiă ceafa cu spini rămași de pe urma tun­oarei ă la gartonie : — S’a descurcat... Să vezi ce-a fost... Negustorul zice c’a avut prăvălie la noi la Câmpina, dar nu i-a mers și a dat falit... Acu s‘a mutat la Turnu, vinde pălării faine, dar le pune curele din alea vechile, că de ce să le arun­ce pe gârlă !... Om e şi el, de ! Lucrurile se liniştiră şi soţii eşiră la plimbare. Pe drum, Pa­şuncă se admiră în toate vitri­nele, dar din când în când nu se poate împiedica să exclame: — Ce ghinion, dom'te ! Să vii la Turin ca să-ți iei pălărie, și s’o porți cu firmă dela Cfimpi­­na ! Hir’a dracului de treabă !... Don José CAROL DAVILLA ŞI IDEIA RAŢIONALĂ — Carol Davilla întemeietorul primului ateneu pentru popor. — Iniţiativa ateneelor populare din Capitală — Ateneele populare din Capi­tală au luait iniţiativa organiză­rii uimit mare festival pentru comemorarea medicului generali Carol Daviil­la. Pe lângă omagiul pe care-l va aduce marelui patriot şi om de ştiinţă, festivalul ateneelor popu­lare va pune în lumină încă un aspect dim uriaşa lui operă edu­cativă şi anume rolluil activ ni luă Cairo­ Davila în pregătirea unităţii noastre naţionale şi în acţiunea pentru educaţia sufle­tească a masselor populare ale Capitalei.­­ Se va arăta că după războiul din 1877, Carol Davilla a înte­meiat în localul „Azilului Elerna Doamna“ din Capitală, primul ateneu pentru educaţia artistică a masselor popular Ateneul a primit numele „Re­ginei Elisabeta“, ca omagiu pen­tru dragostea arătată de mamă a răniţilor pe câmpul de luptă şi pentru cuib­ul ce-l avea Regina Elisabeta pentru geniul poporu­lui. Acţiunea culturală şi naţională a ateneului înfiinţat de gemera- I lul Davilila a avut un rol de seamă în închegarea unităţii noa­stre naţionale, prin păstrarea tra­diţiilor populare şi întărirea lor. Astfel, în August 1881, Carol Dam­­na s’a dus la Sibiu, unde s’a întâlnit în caisa lui Pah­femie Coama cu fruntaşii luptătorilor şi cărturarilor români, dându-le drept simbol al luptei lor pentru idealul naţional, portretul regi­nei Elisa­beta în portul româ­nesc. Această fotografie, pe care o reprezintă clişeul de faţă, a fost răspândită în Ardeal în o mie de exemplare. „Festivalul Davila‘‘ se va da Duminică 2 Noembrie, la 3 şi jum. d. a., în marea sală a ate­neului popular „Dichiu“, din sta­. Romană. Afa­ră de conferinţa despre Canal Davi­lla, reprezentantele ţinutur­ilor alipite vor aduce fru­mos omagiu de recunoştinţă Mu­st­rudui patriot. D-ma Lucia Cosma va povesti despre întâlnirea lui Da­villa la casa părintelui d-saile, la Sibiu, cu luptătorii ardeleni D-na Maria Blegeanu Dragoş (Bannat), va cânta doine din Ba­nat ; d-ra Claudia Saghiin, buco­­vineaircă, va cânta doine din Bu­covina, iar d-r­a Hortensia Saftu, fiica protopopului Saftu, din Bra­şov­, va cânta doine din Ardeal. O fiică a Macedoniei şi, o alta a Basarabiei vor aduce deia se­­raemi omagiul recunoştinţei lor. La festival vor participa re­prezentanţii oficialităţii şi, ai În­văţ­ămân­tuilui. Comitetul aranee­­lor populare Dichiu, Cotroceni, Cultura grozăveştiilo­r, Mihail Popescu, Regina Maria, Obor Neamul Gorh­eşt­iilor, al soc culturale „Vrampea“ invită pe această cale pe reprezentanţii tuturor instit­uţ­iilor sociale şi culturale creiate de Carol Da- Viiilia, presa, pe membrii familii­lor Davila şi Godescu, ministerul armatei, ministerul instrucţiunii, Caisa şcoarlaloir, olerul, pe mem­brii corpului didactic, Crucea Roşie, Azilul Elena Doamna sec­ţia normală şi profesională, Ins­titutul medico-muiliitar, universi­tatea, facultatea de medicină, comitetele culturale şi orice ins­tituţie de stat sau particulară care doreşte să participe. Regina Elisabeta in port românesc Fotografie răspândită in Ardeal de Carol Davila, in 1881

Next