Universul, decembrie 1930 (Anul 48, nr. 300-327)
1930-12-01 / nr. 300
Un răspuns care n’a venit . ______________ D. Gyarifas apără cai stăruinţă şi cuviinţă interesele minorităţii maghiare, pe care o reprezintă în Ssn’t de mai multă vreme ; cuvântările sale determină discuţiuni, fără să provoace iritaţiuni. Dacă fondul acestei atitudinii ar fi la fel cu procedura, n’ar fi nimic de zis. Din nefericire, d. Gyarfas nu poate sau nu ţine s’ajungă la acest progres, şi o nouă dovadă am avut în producţianea sa din dezbaterile Mesajului. Senatorul maghiar, strateg parlamentar cu aptitudini incontestabile, după ce a reţinut atenţia Adunării prin critici întemeiate şi comune cu cele făcute de colegii români, cu privire la defectele administraţiunei publice a regimului actual, a dat liberă expresiune subiectivităţii, înfăţişând populaţia conaţionalilor săi ca un obiectiv de năpăstuiri speciale. Aci, d. Gyarfaş va conveni că n’are dreptate şi contrazice în fapt declaraţiile făcute despre hotărîrea de a colabora materialmente şi sufleteşte la evitarea fricţiunilor între massele de diferite origini înglobate în marea massă naţională. Căci de pildă, atunci când se plânge că unii învăţători minoritari sunt în întârziere cu primirea salariilor, omite că faptul regretabil este comun şi multor români din corpul didactic, după cum protestele sale în contra unor abuzuri fiscale, departe de a privi exclusiv pe cetăţenii de origină ungară, se resfrîng şi asupra celorlalţi contribuabili. Prin urmare, nu este locul să se restrângă anumite nemulţumiri de ordin general asupra populaţiei reprezentate de d. Gyarfaş, dacă în adevăr senatorul minoritar urmăreşte evitarea oricăror nedreptăţi şi realizarea armoniei dorite sincer de lumea românească. Nu numai atât. D. Gyarfas, de obicei punctual cu explicaţiunile cerute, invitat de astădată să-şi spună părerea despre intervenţiile făcute din când în când la Geneva de cercuri maghiare din Ardeal, a făgăduit că va răspunde, dar a încheiat fără s-o facă. Atribuind eventual această omisiune fluctuaţiunilor elocinţei, am fi mulţumiţi să aflăm pe orice altă cale comunicarea datorită, căci, după cum s’a spus de atâtea ori cu deplină dreptate, merită să se lămurească odată, cu sinceritate şi obiectivitate, controversa aceasta ciudată, ca periodicele declaraţiuni de prietenie dinăuntru să-şi găsească ecoul peste graniţă în reclamaţiuni cronice, dăunătoare de două ori cauzei urmărite : întâi, fiindcă n’au şi nu pot avea nici un efect, fiind neîntemeiate ; şi al doilea, fiindcă zădărnicesc efectul delaraţiilor de realitate, de felul celor exprimate de d. Gyarfas, care ar suna şi mai frumos fără acompaniamentul clopotelor dogite de la Societatea Naţiunilor. —---xox - Se va construi cel mai mare doc din lume Londra, 28 (Rador). — Portul Southampton, cu ajutorul guvernului, va construi în curând un nou doc pentru curăţirea vapoarelor. Noul doc va avea 1200 de picioare lungime, 125 picioare lăţime şi 45 de picioare adâncime. El va fi cel mai mare doc din lume, înlocuind actualul doc flotant. D. Poincare sfătueşte ,vigilenţa şi tăria” 99 D. Poincare a prezidat zilele trecute, în Lorena, diferite ceremonii. înmânând un drapel foştilor luptători de la Sampigny, d-sa a rostit un important discurs în care a proclamat dorinţa arzătoare de pace a Franţei, reliefând insă totdeodată şi cugetarea profundă a eroilor cari au salvat ţara. IATA CE A SPUS D. POINCARE „Ei au auzit dincolo de frontiere svonuri stranii şi strigăte ciudate. Au auzit ecoul unor manifestaţii sgomotoase şi a unor discursuri războinice. Nu au răspuns şi nu vor răspunde prin demonstraţii de acelaş fel, se vor abţine de tot ce ar putea îngreuna lucrurile, dar nu au dreptul totuşi să se facă neînţelegători de adevăr. De aceea, sunt din ce în ce mai convinşi că însăş cele mai juste şi admirabile elogii ale păcii nu sunt de-ajuns s’o menţină, şi că naţiunile cari o iubesc cu adevărat şi cari sunt gata s’o apere, au nevoe de alte garanţii. „Dezarmaţi, ne spun cu puţină candoare oameni cari se cred europeni excelenţi. Dezarmaţi, daţi pilda, şi când nltăeri nu va mai exista armată, războaele se vor sfârşi. „Fără îndoială, dar cine ne va dovedi că pilda noastră va fi urmată, şi că pretutindeni depozitele de arme vor fi goale ? „Liga Naţiunilor caută, cu cele mai bune intenţii, să înfăptuiască un program general de dezarmare, dar din nefericire nu are până în prezent niciun mijloc de respectare a hotărîrilor. „Contrariu celor ce a cerut Franţa, Liga Naţiunilor n’a creat nicio forţă internaţională. N’are deci nicio certitudine de a fi ascultată şi se vor găsi fatal naţiuni cari, deşi vor promite că dezarmează, vor şti să-şi menajeze, sub forme mai mult sau mai puţin deghizate, arme, material şi refiniţiuni. „Această securitate implică pentru un moment lucrări defensive la graniţele noastre, o armată bine instruită, rezerve disponibile, o flotă capabilă să apere coastele şi coloniile noastre, şi o aviaţie capabilă să neutralizeze şi să pedepsească raidurile escadrilelor străine“. Aceste cuvinte semnificative au fost des întrerupte de aplauzele asistenţilor , iar când d. Poincaré şi-a terminat cuvântarea, o ovaţie lungă a dovedit că a fost călduros aprobat şi pe deplin înţeles”. Măsuri de siguranţa se impun dealungul Nistrului ----------------. ................■■■■■ — Alt val de refugiaţi in Basarabia — Ce se petrece în Rusia sovietica? După unele telegrame, mişcarea anti-bolşevică ar fi luat în ultimele zile un caracter revoluţionar. Ziarele europene şi americane au fost informate că mai multe regimente roşii s-au revoltat; că incidente grave se petrec la Kronstadt, sau în diferite localităţi şi regiuni din Ukraina, unde ţărănimea, nemulţumită de măsurile drastice luate de organele administrative, în legătură cu strângerea forţată a grănelor, a luat poziţie ostilă sovietelor. Dacă răscoalele au un caracter local, regional, guvernul din Moscova are mijloace să le reprime. El poate să le înăbuşe în sânge cu ajutorul regimentelor roşii de represiune, cari îi sunt devotate. Dacă insă răscoalele au izbucnit în mai multe regiuni şi au luat, sau vor lua un caracter revoluţionar, ele ar putea să creeze un eveniment de cea mai mare însemnătate, fie acest eveniment prăbuşirea grabnică a regimului actual, fie accentuarea şi prelungirea stării de anarhie, prin luptele sângeroase dintre trupele guvernamentale şi cele revoluţionare. Ştirile din Rusia sovietică, fiind contradictorii, nu suntem în măsură să cunoaştem situaţia reală din această ţară. Suntem însă datori să luăm măsuri severe la frontiera noastră răsăriteană, deoarece de câteva săptămâni, convoiuri de aşa zişi refugiaţi, trec zi şi noapte Nistrul, în diferite puncte, din Ukraina în Basarabia. Aceşti refugiaţi pretind că au părăsit căminurile lor din cauza foametei, sau a situaţiei nesigure din ţara sovietelor. Se poate ca o mică parte din aceşti refugiaţi să fi pornit în pribegie împinşi de disperare, cu speranţa că vor găsi ospitalitate în Basarabia. Să nu uităm insă, că numărul acestor refugiaţi este mare, că toţi cei veniţi de peste Nistru nu au acte asupra lor, că autorităţile sovietice au obiceiul să organizeze asemenea treceri in massă, cu scopul de a îngroşa numărul agenţilor comunişti revoluţionari în România şi în special, în Basarabia. De la 1918 până astăzi, numărul celor veniţi de peste Nistru a sporit mereu, din an în an. Din această populaţie suspectă îşi recrutează sovietele ruseşti propagandiştii şi spionii lor în Basarabia. Dosarele justiţiei militare şi civile fac dovada în această privinţă. De aceea guvernul nostru este dator să ia măsuri de siguranţă de-a lungul Nistrului, să oprească trecerile refugiaţilor prin toate punctele, în ţara noastră şi să aducă la cunoştinţa parlamentului şi a opiniei publice, toate informaţiile şi datele statistice privitoare la cei veniţi din Ukraina, sau din alte regiuni ale Rusiei sovietice şi cari s-au stabilit în Basarabia, în ultimii doi ani. Crede oare guvernul că interesele superioare ale ţării impun colonizarea Basarabiei cu elemente străine suspecte venite din stepele ruseşti? R. SEISAN DELACROIX. — BARCA LUI DANTE Revoluţie în Rusia Sovietică Lupte de stradă la Moscova Londra, 28 (Ullstein).— ,,Daily Telegraph“ publică mărturia unui inginer, întors de curând din Rusia Sovietică. Acest inginer spune că a asistat, la 11 Noembrie, la lupte de stradă între două batalioane de infanterie şi un detaşament de agenţi ai „G. P. U.“-ului. Aceştia din urmă au reuşit să măcelărească cele două batalioane, omorînd peste o mie de oameni. Supravieţuitorii au fost arestaţi. Acelaş inginer spune, că ducăndu-se în seara de ÎS Noembrie, cu un prieten, la Opera din Moscova, a văzut numeroase cadavre omenești pe străzile din apropierea acesteia. Parlamentarii italieni şi-au redus diurnele Roma, 28 (Ullstein). — Sindicatul, băncilor a decis reducerea salariilor funcţionarilor de bancă cu 12 la sută cu începere de la 1 ianuarie. Membrii parlamentului au decis deasemenea reducerea cu 12 la sută a diurnelor şi indemnizaţiilor parlamentare. CRITICA Fiindcă arătăm guvernului, zilnic, greşelile, pe care le-a săvârşit şi continuă să le săvârşească, oficioasele guvernului se supără. Fiindcă facem critică obiectivă unor procedeuri osândite cu hotărîre de toată opinia publică, atunime miniştri dictează în ziarele partidului şi desigur şi ale guvernului, răspunsuri, care vădesc tocmai dreptatea criticei noastre. Căci în măsura, în care e mai violent răspunsul, în aceeaş măsură se ocoleşte însăşi chestiunea în discuţie. Dar iată, că alături de noi, se ridică nu numai din marea mulţime glasuri, care să spună ceeace spunem noi, că guvernul greşeşte, că în privinţa economiilor e dezorientat, că reforma administrativă e o nenorocire, dar se ridică şi parlamentari guvernamentali, îmbrăţişând întru totul punctul nostru de vedere. Ultima aşa zisă consfătuire a majorităţilor parlamentare a dovedit deplin aceasta. Deputaţi guvernamentali au spus fără nici un fel de sfială, că miniştri fac erori, că nu ştiu cum să facă economii, că sau sunt insuficient informaţi, sau nu ştiu cum să procedeze. Noi am spus aici, că aşa cum şi-a îndrumat ministrul instrucţiei politica şcolară, constitue un adevărat dezastru. Deputaţi guvernamentali la sfatul lor, au rugat pe ministrul instrucţiei să înceteze cu desfiinţarea şcolilor. Noi am susţinut luni de-a rândul, că reforma administrativă e profund dăunătoare spiritului unităţii naţionale şi finanţelor publice. La adunarea majorităţilor parlamentare, s’a spus, că în vremea, când trebue să se restrângă cheltuelile, e necesar să nu fie doi prefecţi, cu zeci de mii de lei pe lună, (potrivit legii administrative), ci unul cu grijă unitară şi cu salariu redus. Informaţi în fiece clipă asupra durerilor mulţimii, îndrumaţi să arătăm răul şi să stăruim asupra ceea ce e bine să se facă şi ceea ce trebue să se alunge, aşa am făcut şi aşa facem critică. Critica noastră e critica, pe care orice om cu bun simţ o primeşte, fiindcă e critica de păstrare a bunului ţării şi de desvoltare, prin apărarea instituţiilor proprii naţionale. Stăruim zi cu zi să se înlăture intervenţionalismul şi mituirea şi în loc ca acei cari poartă răspunderea cârmuirii să ne fie mulţumitori, că-i ajutăm să se scuture de lepra ignominiilor politice, cer solidarizarea tuturor şi buni şi răi şi nepricepuţi şi speculanţi şi clienţi ai bacşişurilor şi răscolitori ai patimilor. Aşadar, când noi arătăm şi dovedim răul, când indicăm cu previziune pe vinovaţi şi osândim metodele primejdioase, ajutăm conducerii să facă îndreptările şi să se scuture de păienjenişul compromiţător. Şi acestei critice de bună îndrumare, de adevărată reconstrucţie, i se pun în faţă violenţă de limbaj şi trivialitate de cugetare. Răspunsurile caracterizează deplin pe cei cari le dau , incapabili să se smucească din erori făcute cu voinţă, — adevăraţi recidivişti. Noi vom continua critica lămuritoare, fiindcă e critica dictată de nevoile reale ale ţării şi suntem siguri, că din ce în ce mai mulţi parlamentari — de toate categoriile politice — vor susţine ceea ce susţine prin acest ziar, opinia publică. B. Cecropide ! xdx-------- ) Incăerare intre poloni şi germani Varşovia, 28 (Ullstein). — In provincia Pomern s’au produs numeroase incidente aaligermane. In oraşul Thorn, polonezii au devastat „Casa germană“. Un german a fost grav şi alţi doi uşor răniţi. Funcţionarii publici, administraţia ţării şi bugetul — Studiu comparativ făcut după bugetele generale din 1Q2Q s&l lQ.lfl — de Florin Vasilescu prof. universitar In momentul când se plămădeşte bugetul general all statului pe anul 1951, ţinem să arătăm în ce măsură administraţia ţării pe 1950 a fost bine chibzuită. Orice administraţie are principii de organizare car© sunt imuabile şi care determină un raport între acei ce lucrează în ea—funcţionari sau lucrători — şi gradul ei de utilitate, randamentul sau neeficienţa ei. Orice administraţie publică are ca scop unic de a servi interesul public, adică de a-i procura maximul de serviciu cu minimul de sacrificiu din partea lui. Aceasta nu înseamnă ca funcţionarii publici să fie rău plătiţi Din contră, aceasta înseamnă ca ei să fie cât mai bine plătiţi,, căci atunci pe de o parte se consolidează cinstea şi moralul lor, iar pe de alta, se poate cere deja, ei o muncă intensă şi organizată, care să dea maximul de randament, cu un beneficiu final pentru public. Pentru a împlini acest scop, trebue să se recurgă la o bună organizare a administraţiilor publice, suprimându-se orice risipă de timp, de lucru (lucru inutil), de materiali. Trebue să se tindă a se spori randamentul funcţionarilor. Este mai bine să avem un număr redus de funcţionari, dar cât mai demn plătiţi, pentru ca prin filerul lor cât mai bine organizat, cât mai intens, cât mai economic, să li se dea acea mândrie intimă şi reală de a se simţi o elită de slujitori ai intereselor publice. Deci, cât mai mult randament cu cât mai puţine risipe şi pierderi. Din punct de vedere al sănătăţii, singură activitatea intensa poate da o sănătate morală şi fizică, robustă. Suprimarea risipei poate permite ameliorarea condiţiilor de lucru ale funcţionarilor şi deci sporirea producţiilor lor. In orice administraţie, ca şi în orice întreprindere, trebue deci să se tindă către eficienţă, prin înlăturarea risipei de tot felul. Prin urmare, orice sporire de personal sau de materiale, trebue să se justifice prin o sporire într’o proporţie cu mult mai mare a producţiei. In lumina acestor consideraţiuni principiale, să examinăm diferitele administraţii şi industrii ale statului nostru, diferitele ministere şi regii autonome. începem azi cu şi MINISTERUL DE FINANŢE In 1929 acest minister a avut 19.706 funcţionari (în afară de cei dela R. M. S. cari au trecut ulterior la o regie autonomă), iar în 1930: 21.268. Iată cum se distribuie acest spor de funcţionari: Senatul 104 funcţ. în 1929 şi 87 în 1930. Camera 149 funcţ. în 1929 şi 140 în 1930. înalta Curte de conturi 73 în 1929 şi 161 în 1930. Administraţia centr. a minist.: 910 în 1929 şi 978 în 1930. Adiţia centr. cadrul auxiliar: 0 în 1929 şi 554 în 1930. Serv. exterior al finanţelor şi vămilor: 17.242 în 1929 şi 17.985 în 1930. Corpul de grăniceri: 1228 în 1929 și 1326 în 1930. Casele de împrumut pe gaj: 0 în 1929 și 6 în 1930. (Continuare In pag. 2-a noxo) Legitimismul ungar și restaurarea Habsburgilor — Solutia apropiată a chestiunii regale In Ungaria?- Atitudinea Cehoslovaciei - La 20 Noemlbrie, Otto, fiul fostului împărat al Austro-Ungariiei, a devenit major. In legătură cu această dată, presa maghiară și europeană^ e plină de presupuneri cu privire la soluţia apropiată a chestiuni regale în Ungaria. Multe din aceste presupuneri sunt, fără îndoială, produsul fantaziei, dar, pe de altă parte, trebue să s® înţeleagă că este o încercare politică a legitimismului maghiar şi că rezultatul care va decurge de aci va avea influenţă asupra evoluţiei muşcării in Ungaria. Nu este deci inutil, să recapitulăm punctul de vedere al Micii înţelegeri cu privire la încercările de restaurare Habsburgiilor în Ungaria şi să arătăm motivele de politică internaţională şi cele juridice pe cari se sprijină Mica înţelegere în împotrivirea pe care o pune acestei restaurări. Chesitiunea restaurării Hatosbrgilor în Ungaria este în lefăiuiră strânsă cu aceea a feudalismului maghiar. După prăbuşirea regimului bolşevic în această ţară, clasa feudală maghiară şi-a reluat locul de frunte în politică, înainte, ca şi după război, reprezintă întruparea ultranaţionalismului maghiar, ale cărui două principii generale, concepţia tradiţională a statului maghiar şi integritatea regatului Sfântului Ştefan, sunt în antagonism desăvârşit cu noua ordine democratică instituită de traialtele de pace în Europa centrală. Eforturile feudalismului maghiar după constituirea Ungariei Sfântului Ştefan, care şi-a încorporat Slovacia, iknauti , Transilvania, sunt inspirate de asemeni de un gând ascuns interesat constând în aceea că magnaţii unguri au pierdut, prin cesiunea acestor ţinuturi, o parte a latifundiilor lor. Propaganda clasei feudale maghiare împotriva nouei ordine a lucrurilor în Europa centrală uzează de diferite mijloace: propagă iredentismul în minorităţile maghiare şi face propagandă pe faţă împotriva tratatelor de pace. Această propagandă, care tinde să reconstitue Ungaria aşa cum exista înaintea tratatului de la Trianon, este sprijinită de diferite societăţi. Legitimismul maghiar joacă în ansamblul acesta un rol de frunte. Deşi guvernele maghiare au exclus în declaraţiile publice chestiunea regalistă din programul lor, mulţi bărbaţi politici maghiari, favorabili regimului guvernamental, n’au tăgăduit niciodată scopurile lor legitimiste. Consecinţa directă a agitaţiilor grupurilor legitimiste, în fruntea cărora erau reprezentanţii nobleţei maghiare, au fost două încercări de restaurare a fostului împărat Carol. Deoarece în aceste tentative de restaurare cu forţa a dinastiei Habsburgilor, situaţia în mişcarea legitimată maghiară a1«. ai'ăM fi© i&ră Şi de vreme ce statele Micii înţelegeri şi-au manifestat limpede punctul lor de vedere împotriva acestor încercări, considerăm oportun să le expunem din nou, de vreme ce nu s-au schimbat în decursul acestor zece ani. ATITUDINEA CEHOSLOVACIEI Cehoslovacia a fost şi este interesantă ca tratatele de pace să fie respectate. Ca atare, este împotriva restaurării Habsburgdiroir: 1) Din pricina caracterului acestei dinastii, care aduce după ea opresiunea, reacţiunea şi sclavia naţională ; 2) Acest pericol e cu atât mai mare cu cât partizanii dinastiei nu-şi ascund intenţia de arestabili integritatea fostului regat al Ungariei. Legitimiştii maghiari nu văd în suirea pe tron a unui membru al dinastiei Habsburgilor decât un mijloc de a face o spărtură în tratatul de la Trianon, însuşi jurământul regal care face parte, după dreptul public, din încoronarea regelui Ungariei, impune acestuia datoria de a menţine sau de a reface integritatea regatului Ungariei, aşa cum apare în formula urmă UmU'jC i ---------------------------„Noi Carol I, prin graţia lui Dumnezeu împărat al Austriei, rege al Boemiei, etc„ rege apostolic ungar, al Croaţiei, Sloveniei, şi Dalmaţiei, jurăm în faţa lui Dumnezeu şi a Preacuratei Fecioare Maria că vom veghea asupra integrităţii Ungariei, Croaţiei, Sloveniei şi a Dalmaţiei; că nu vom aliena sau reduce graniţele Ungariei, ale Croaţiei, Sloveniei şi Dalmaţiei, precum şi tot ce aparţine acestor ţări în urma oricărui drept şi al oricărui titlu, dar că le vom întinde şi mării încă". Din înşişi termenii acestui jurământ, reese că scopurile urmărite de legitimişti nu pot fi atinse decât distrugând tratatele de pace şi că politica legitimiştilor maghiari nu poate fi decât o politică de război împotriva statelor a căror existenţă, fondată pe tratatele de pace, împiedică formarea unei mari Ungarii. 5) Din punct de vedere internaţional, restaurarea Habsburgilor ar avea ca urmare de a trezi principiul monarhic în întreaga Europă şi în special de a trezi restaurarea Hohen- Iernilor ,înGermania, Politica Cehoslovaciei, care este şi politica Micii Inţelegeri, s-a silit, plecând de la aceste consideraţii, să facă să eşueze tot ceea ce ar constitui o condiţie prealabilă pentru o acţiune atât de periculoasă pentru pacea Europei. In ciuda tuturor acordurilor şi convenţiilor, împăratul Carol a încercat, totuiş, o nouă lovitură de stat la 21 octombrie 1921. Dar această a doua încercare nu a avut nici ea succes, deoarece aliatele Micii înţelegeri sprijinite de atitudinea Poloniei şi a Italiei ostil© încercărilor fostului împărat, au spus, la sosirea împăratului în Ungaria, prin gura reprezentanţilor, lor diplomatici la Budapesta, că vor fi constrânse să considere ca un cazus belli orice prelungire a şederii sale pe teritoriul Ungariei. SANCTIUNEA PRAGMATICA. — O LEGE IMPORTANTA In urma acestor evenimente, în cari guvernul maghiar şi anumiţi membri a ai diplomaţiei ungare au jucat un rol de frunte, nu mai încăpea îndoială că repetarea unor asemenea încercări, cari turburau pacea în Europa, nu putea fi împiedicată decât cu condiţia ca guvernul maghiar să reguleze în mod legislativ chestiunea succesiunii la tron. Pentru aceste motive, d. Beneş, ministrul cehoslovac al afacerilor străine, cu scopul de a pune capăt tentativelor subversive ale Habsburgilor în Europa centrală, şi sprijinit de statele Micii înţelegeri, Italia şi Polonia, a cerut Conferinţei ambasadorilor, să impună guvernului maghiar a promulga o lege, care să înlătur© pe veci acest pericol. Sub presiunea Conferinţei ambasadorilor şi a opiniei publice europene, guvernul maghiar a prezentat Adunării naţionale o lege cu privire la decadenţa Habsurgilor. Această lege, astfel concepută, e datată din 3 Noembrie 1921. Paragraful I: Drepturile de suveranitate ale regelui Carol al IV-lea îşi pierd validitatea. Paragraful II: Sancţiunea pragmatică exprimată în articolele I și II din legea de la 1723, regulând dreptul de succesiune al Casei de Austria, încetează să mai albe vreun efect de drept, astfel că poporul îşi reia dreptul de a-şi alege liber rege. Poporul conservă forma primitivă şi regală a statului, dar amână la o epocă posterioară numirea la tron şi însărcinează pe ministru să prezinte la timpul oportun o propunere în această privinţă. Paragraful III: Prezenta lege va intra in vigoare în ziua promulgării. Deşi au trecut 9anii dela ultima tentativă a fostului îmnibat Carol, n’a dispărut nici unul din pericolele cari ar rezulta pentru roataea europeană de pe urma reîntoarcerii unui membru al Habsburgilor. Cu ocazia conferinţei Micii înţelegeri, care s’a ţinut la Strava, cu privire la chestiunea întoarcerii Habsburgiilor în Ungaria, d. Beneş a declarat că această chestiune n’ar trebui pusă, de oarece punctul de vedere cunoscut al stateilior Micii înţelegeri, nu era modificat întru nimic. Intr’un interview acordat zilele trecute ziarul maghiar „Az Est", d. Beneş a fost mai categoric. „Ştiu, a declarat d-ea, că ori care ar fi forma de guvern ne care ar alege-o Ungaria, aceasta nu ne privește. Dar o restaurare a Habsburgilor ne putem admite. De altfel, nici nu credem într o întoarcere a nefericitul^ rege Carol”. s- — ——