Universul, decembrie 1930 (Anul 48, nr. 300-327)

1930-12-01 / nr. 300

Un răspuns care n’a venit . ______________ D. Gyarifas apără cai stăru­inţă şi cuviinţă interesele mi­norităţii maghiare, pe care o­­ reprezintă în Ssn’t de mai multă vreme ; cuvântările sale determină discuţiuni, fără să provoace iritaţiuni. Dacă fondul acestei atitu­dinii ar fi la fel cu procedura, n’ar fi nimic de zis. Din nefericire, d. Gyarfas nu poate sau nu ţine s’ajungă la acest progres, şi o nouă do­vadă am avut în produc­ţi­an­ea sa din dezbaterile Mesajului. Senatorul maghiar, strateg parlamentar cu aptitudini in­contestabile, după ce a reţi­nut atenţia Adunării prin cri­tici întemeiate şi comune cu cele făcute de colegii ro­mâni, cu privire la defectele administraţiunei publice a re­gimului actual, a dat liberă expresiune subiectivităţii, în­făţişând populaţia conaţiona­lilor săi ca un obiectiv de nă­­păstuiri speciale. Aci, d. Gyarfaş va conveni că n’are dreptate şi contrazice în fapt declaraţiile făcute des­pre hotărîrea de a colabora materialmente şi sufleteşte la evitarea fricţiunilor între massele de diferite origini în­globate în marea massă naţio­nală. Căci de pildă, atunci când se plânge că unii învă­ţători minoritari sunt în în­târziere cu primirea salarii­lor, omite că faptul regreta­bil este comun şi multor ro­mâni din corpul didactic, după cum protestele sale în contra unor abuzuri fiscale, departe de a privi exclusiv pe cetăţenii de origină un­gară, se resfrîng şi asupra ce­lorlalţi contribuabili. Prin urmare, n­u este locul să se restrângă anumite nemulţu­miri de ordin general asupra populaţiei reprezentate de d. Gyarfaş, dacă în adevăr sena­torul minoritar urmăreşte evi­tarea oricăror nedreptăţi şi realizarea armoniei dorite sincer de lumea românească. Nu numai atât. D. Gyarfas, de obicei punctual cu expli­­caţiunile cerute, invitat de astădată să-şi spună părerea despre intervenţiile făcute din când în când la Geneva de cercuri maghiare din Ardeal, a făgăduit că va răspunde, dar a încheiat fără s-o facă. Atribuind eventual această omisiune fluctuaţiunilor elo­­cinţei, am fi mulţumiţi să a­­flăm pe orice altă cale comu­nicarea datorită, căci, după cum s’a spus de atâtea ori cu deplină dreptate, merită să se lămurească odată, cu sin­ceritate şi obiectivitate, con­troversa aceasta ciudată, ca periodicele declaraţiuni de prietenie dinăuntru să-şi gă­sească ecoul peste graniţă în reclamaţiuni cronice, dăună­toare de două ori cauzei ur­mărite : întâi, fiindcă n’au şi nu pot avea nici un efect, fi­ind neîntemeiate ; şi al doi­lea, fiindcă zădărnicesc efec­tul delaraţiilor de realitate, de felul celor exprimate de d. Gyarfas, care ar suna şi mai frumos fără acompaniamentul clopotelor dogite de la Socie­tatea Naţiunilor. —---x­o­x - Se va construi cel mai mare doc din lume Londra, 28 (Rador). — Portul Southampton­, cu ajutorul guver­nului, va construi în curând un nou doc pentru curăţirea vapoa­relor. Noul doc va avea 1200 de picioare lungime, 125 picioare lă­ţime şi 45 de picioare adâncime. El va fi cel mai mare doc din lume, înlocuind actualul doc flo­tant. D. Poincare sfătueşte ,vigilenţa şi tăria” 99 D. Poincare a prezidat zilele trecute, în Lorena, diferite cere­monii. înmânând un drapel foş­tilor luptători de la Sampigny, d-sa a rostit un important dis­curs în care a proclamat dorinţa arzătoare de pace a Franţei, re­liefând insă totdeodată şi cuge­tarea profundă a eroilor cari au salvat ţara. IATA CE A SPUS D. POINCARE „Ei au auzit dincolo de fron­tiere svonuri stranii şi strigăte ciudate. Au auzit ecoul unor ma­nifestaţii sgomotoase şi a unor discursuri războinice. Nu au răs­puns şi nu vor răspunde prin de­monstraţii de acelaş fel, se vor abţine de tot ce ar putea îngre­una lucrurile, dar nu au dreptul totuşi să se facă neînţelegători de adevăr. De aceea, sunt din ce în ce mai convinşi că însăş cele mai juste şi admirabile elogii ale păcii nu sunt de-ajuns s’o men­ţină, şi că naţiunile cari o iu­besc cu adevărat şi cari sunt gata s’o apere, au nevoe de alte ga­­ranţii. „Dezarmaţi, ne spun cu puţină candoare oameni cari se cred eu­ropeni excelenţi. Dezarmaţi, daţi pilda, şi când nltăeri nu va mai exista armată, războaele se vor sfârşi. „Fără îndoială, dar cine ne va dovedi că pilda noastră va fi ur­mată, şi că pretutindeni depozi­tele de arme vor fi goale ? „Liga Naţiunilor caută, cu cele mai bune intenţii, să înfăptuias­că un program general de de­zarmare, dar din nefericire nu are până în prezent niciun mij­loc de respectare a hotărîrilor. „Contrariu celor ce a cerut Franţa, Liga Naţiunilor n’a creat nicio forţă internaţională. N’are deci nicio certitudine de a fi as­cultată şi se vor găsi fatal na­ţiuni cari, deşi vor promite că dezarmează, vor şti să-şi mena­jeze, sub forme mai m­ult sau mai puţin deghizate, arme, ma­terial şi refiniţiuni. „Această securitate implică pentru un moment lucrări de­fensive la graniţele noastre, o armată bine instruită, rezerve dis­ponibile, o flotă capabilă să a­­pere coastele şi coloniile noastre, şi o aviaţie capabilă să neutra­lizeze şi să pedepsească raidu­rile escadrilelor străine“. Aceste cuvinte semnificative au fost des întrerupte de aplau­zele asistenţilor , iar când d. Po­incaré şi-a terminat cuvântarea, o ovaţie lungă a dovedit că a fost călduros aprobat şi pe de­plin înţeles”. Măsuri de siguranţa se impun dealungul Nistrului ----------------. ................■■■■■ — Alt val de refugiaţi in Basarabia — Ce se petrece în Rusia sovie­tica? După unele telegrame, mişca­rea anti-bolşevică ar fi luat în ultimele zile un caracter revo­luţionar. Ziarele europene şi a­­mericane au fost informate că mai multe regimente roşii s-au revoltat; că incidente grave se petrec la Kronstadt, sau în di­­­ferite localităţi şi regiuni din Ukraina, unde ţărănimea, ne­­­mulţumită de măsurile drastice luate de organele administrative, în legătură cu strângerea forţată a grănelor, a luat poziţie ostilă sovietelor. Dacă răscoalele au un carac­ter local, regional, guvernul din Moscova are mijloace să le re­prime. El poate să le înăbuşe în sânge cu ajutorul regimentelor roşii de represiune, cari îi sun­t devotate. Dacă insă răscoalele au izbucnit în mai multe regiu­ni şi au luat, sau vor lua un caracter revoluţionar, ele ar pu­tea să creeze un eveniment de cea mai mare însemnătate, fie acest eveniment prăbuşirea grabnică a regimului actual, fie accentuarea şi prelungirea stă­rii de anarhie, prin luptele sân­geroase dintre trupele guverna­mentale şi cele revoluţionare. Ştirile din Rusia sovietică, fiind contradictorii, nu­ suntem în măsură să cunoaştem situaţia reală din această ţară. Suntem însă datori să luăm măsuri severe la frontiera noas­tră răsăriteană, de­oarece de câ­teva săptămâni, convoiuri de aşa zişi refugiaţi, trec zi şi noapte Nistrul, în diferite punc­te, din Ukraina în Basarabia. Aceşti refugiaţi pretind că au părăsit căminurile lor din cauza foametei, sau a situaţiei nesigu­re din ţara sovietelor. Se poate ca o mică parte din aceşti refugiaţi să fi pornit în pribegie împinşi de disperare, cu speranţa că vor găsi ospitali­tate în Basarabia. Să nu uităm insă, că numărul acestor refu­giaţi este mare, că toţi cei veniţi de peste Nistru nu au acte asu­pra lor, că autorităţile sovietice au obiceiul să organizeze aseme­nea treceri in massă, cu scopul de a îngroşa numărul agenţilor comunişti revoluţionari în Ro­mânia şi în special, în Basara­­­bia. De la 1918 până astăzi, numărul celor veniţi de peste Nistru a sporit me­reu, din an în an. Din această populaţie suspectă îşi recrutează so­vietele ruseşti propagan­diştii şi spionii lor în Ba­sarabia. Dosarele justiţiei militare şi civile fac dovada în această privinţă. De aceea guvernul nostru este­­ dator să ia măsuri de siguranţă de-a lungul Nistrului, să oprea­scă trecerile refugiaţilor prin toate punctele, în ţara noastră şi să aducă la cunoştinţa parla­mentului şi a opiniei publice, toate informaţiile şi datele sta­tistice privitoare la cei veniţi din Ukraina, sau din alte regiuni ale Rusiei sovietice şi cari s-au stabilit în Basarabia, în ultimii doi ani. Crede oare guvernul că­­ interesele superioare ale ţării impun colonizarea Basarabiei cu elemente străine suspecte ve­nite din stepele ruseşti? R. SEISAN­ DELACROIX. — BARCA LUI DANTE Revoluţie în Rusia Sovietică Lupte de stradă la Moscova Londra, 28 (Ullstein).— ,,Daily Telegraph“ publică mărturia unui inginer, în­tors de curând din Rusia Sovietică. Acest inginer spune că a asistat, la 11 Noembrie, la lupte de stradă între două batalioane de infan­terie şi un detaşament de agenţi ai „G. P. U.“-ului. Aceştia din urmă au reu­şit să măcelărească cele două batalioane, omorînd peste o mie de oameni. Supravieţuitorii a­u fost a­­res­taţi. Acelaş inginer spune, că ducăndu-se în seara de ÎS Noembrie, cu un prieten, la Opera din Moscova, a văzut numeroase cadavre omenești pe străzile din a­­propierea acesteia. Parlamentarii italieni şi-au redus diurnele Roma, 28 (Ullstein). — Sindi­catul, bănci­lor a decis reducerea salariilor fun­cţionarilor de ban­că cu 12 la sută cu începere de la 1 ianuarie. Membrii parlamentului au de­cis deasemenea reducerea cu 12 la sută a diurnelor şi indemni­zaţiilor parlamentare. CRITICA Fiindcă arătăm guvernului, zil­nic, greşelile, pe care le-a săvâr­şit şi continuă să le săvârşească, oficioasele guvernului se supără. Fiindcă facem critică obiectivă unor procedeuri osândite cu ho­­tărîre de toată opinia publică, a­­tunime miniştri dictează în ziarele partidului şi desigur şi ale guver­nului, răspunsuri, care vădesc tocmai dreptatea criticei noastre. Căci în măsura, în care e mai violent răspunsul, în aceeaş mă­sură se ocoleşte însăşi chestiunea în discuţie. Dar iată, că alături de noi, se ridică nu numai din marea mul­ţime glasuri, care să spună ceea­­ce spunem noi, că guvernul gre­şeşte, că în privinţa economiilor e dezorientat, că reforma ad­ministrativă e o nenorocire, dar se ridică şi parlamentari guver­namentali, îmbrăţişând întru to­tul punctul nostru de vedere. Ultima aşa zisă consfătuire a majorităţilor parlamentare a do­vedit deplin aceasta. Deputaţi guvernamentali au spus fără nici un fel de sfială, că miniştri fac erori, că nu ştiu cum să facă economii, că sau sunt in­suficient informaţi, sau nu ştiu cum să procedeze. Noi am spus aici, că aşa cum şi-a îndrumat ministrul instruc­ţiei politica şcolară, constitue un adevărat dezastru. Deputaţi guvernamentali la sfatul lor, au rugat pe ministrul instrucţiei să înceteze cu desfiin­ţarea şcolilor. Noi am susţinut luni de-a rân­­dul, că reforma administrativă e profund dăunătoare spiritului u­­nităţii naţionale şi finanţelor pu­blice. La adunarea majorităţilor par­lamentare, s’a spus, că în vremea, când trebue să se restrângă ch­el­­tuelile, e necesar să­ nu fie doi prefecţi, cu zeci de mii de lei pe lună, (potrivit legii adminis­trative), ci unul cu grijă unitară şi cu salariu redus. Informaţi în fiece clipă asu­pra durerilor mulţimii, îndru­maţi să arătăm răul şi să stăru­im asupra ceea ce e bine să se facă şi ceea ce trebue să se a­­lunge, aşa am făcut şi aşa facem critică. Critica noastră e critica, pe care orice om cu bun simţ o primeşte, fiindcă e critica de păs­trare a bunului ţării şi de des­­voltare, prin apărarea institu­ţiilor proprii naţionale. Stăruim zi cu zi să se înlăture intervenţionalismul şi mituirea şi în loc ca acei cari poartă răs­punderea cârmuirii să ne fie mulţumitori, că-i ajutăm să se scuture de lepra ignominiilor po­litice, cer solidarizarea tuturor şi buni şi răi şi nepricepuţi şi speculanţi şi clienţi ai bacşişuri­lor şi răscolitori ai patimilor. Aşa­dar, când noi arătăm şi dovedim răul, când indicăm cu previziune pe vinovaţi şi osân­dim metodele primejdioase, aju­tăm conducerii să facă îndreptă­rile şi să se scuture de păienje­nişul compromiţător. Şi acestei critice de bună în­drumare, de adevărată recon­strucţie, i se pun în faţă violenţă de limbaj şi trivialitate de cu­getare. Răspunsurile caracterizează deplin pe cei cari le dau , inca­pabili să se smucească din erori făcute cu voinţă, — adevăraţi re­cidivişti. Noi vom continua critica lămu­ritoare, fiindcă e critica dictată de nevoile reale ale ţării şi suntem siguri, că din ce în ce mai mulţi parlamentari — de toate cate­goriile politice — vor susţine ceea ce susţine prin acest ziar, opinia publică. B. Cecropide ! xdx-------- ) Incăerare intre poloni şi germani Varşovia, 28 (Ullstein). — In provincia Pomern s’au produs numeroase incidente aaliger­­mane. In oraşul Thorn, polonezii au devastat „Casa germană“. Un german a fost grav şi alţi doi uşor răniţi. Funcţionarii publici, administraţia ţării şi bugetul — Studiu comparativ făcut după bugetele generale din 1Q2Q s&l lQ.lfl — de Florin Vasilescu prof. universitar In momentul când se plămăde­şte bugetul general all statului pe anul 1951, ţinem să arătăm în ce măsură administraţia ţării pe 1950 a fost bine chibzuită. Orice administraţie are principii de organizare car© sunt imuabile şi care determină un raport între acei ce lucrează în ea—funcţio­nari sau lucrători — şi gradul ei de utilitate, randamentul sau neeficienţa ei. Orice administraţie publică are ca scop unic de a servi inte­resul public, adică de a-i pro­cura maximul de serviciu cu mi­nimul de sacrificiu din partea lui. Aceasta nu înseamnă ca funcţionarii publici să fie rău plătiţi Din contră, aceasta în­seamnă ca ei să fie cât mai bine plătiţi,, căci atunci­ pe de o parte se consolidează cinstea şi mora­lul lor, iar pe de alta, se poate cere­ deja, ei o muncă intensă şi organizată, care să dea maximul de randament, cu un beneficiu final pentru public. Pentru a împlini acest scop, trebue să se recurgă la o bună organizare a administraţiilor pu­blice, suprimându-se orice risipă de timp, de lucru (lucru inutil), de materiali. Trebue să se tindă a se spori randamentul funcţio­narilor. Este mai bine să avem un număr redus de funcţionari, dar cât mai demn plătiţi, pentru ca prin filerul lor cât mai bine organizat, cât mai intens, cât mai economic, să li se dea acea mân­drie intimă şi reală de a se simţi o elită de slujitori ai intereselor publice. Deci, cât mai mult randament cu cât mai puţine risipe şi pier­deri. Din punct de vedere al să­nătăţii, singură activitatea in­tensa poate da o sănătate mo­rală şi fizică, robustă. Suprima­rea risipei poate permite amel­iorarea condiţiilor de lucru ale funcţionarilor şi deci sporirea producţiilor lor. In orice administraţie, ca şi în orice întreprindere, trebue deci să se tindă către eficienţă, prin înlăturarea risipei de tot felul. Prin urmare, orice sporire de personal sau de materiale, tre­bue să se justifice prin o spo­rire într’o proporţie cu mult mai mare a producţiei. In lumina acestor consideraţi­­uni principiale, să examinăm di­feritele administraţii şi industrii ale statului nostru, diferitele ministere şi regii autonome. începem azi cu şi MINISTERUL DE FINANŢE In 1929 acest minister a avut 19.706 funcţionari (în afară de cei dela R. M. S. cari au trecut ulterior la o regie autonomă), iar în 1930: 21.268. Iată cum se distribuie acest spor de funcţio­nari: Senatul 104 fu­ncţ. în 1929 şi 87 în 1930. Camera 149 funcţ. în 1929 şi 140 în 1930. înalta Curte de conturi 73 în 1929 şi 161 în 1930. Administraţia centr. a minist.: 910 în 1929 şi 978 în 1930. Adiţia centr. cadrul auxiliar: 0 în 1929 şi 554 în 1930. Serv. exterior al finanţelor şi vămilor: 17.242 în 1929 şi 17.985 în 1930. Corpul de grăniceri: 1228 în 1929 și 1326 în 1930. Casele de împrumut pe gaj: 0 în 1929 și 6 în 1930. (Continuare In pag. 2-a­ noxo) Legitimismul ungar și restaurarea Habsburgilor — Solutia apropiată a chestiunii regale In Un­garia?- Atitudinea Cehoslovaciei - La 20 Noemlbrie, Otto, fiul fostului împărat­ al Au­stro-Unga­­riiei, a devenit major. In legă­tură cu această dată, presa ma­ghiară și europeană^ e plină de presupuneri cu privire la solu­ţia apropiată a chestiuni­­ regale în Ungaria. Multe din aceste presupuneri sunt, fără îndoială, produsul fan­­taziei, dar, pe de altă parte, tre­­bue să s® înţeleagă că este o în­cercare politică a legitimismului maghiar şi că rezultatul care va decurge de aci va avea influenţă asupra evoluţiei mu­şcării in Un­garia. Nu este deci inutil, să recapi­tulăm punctul de vedere al Mi­cii înţelegeri cu privire la în­cercările de restaurare Habs­­burgiilor în Ungaria şi­­ să­­ ară­tăm motivele de politică inter­naţională şi cele j­uridice pe cari se sprijină Mica înţelegere în împotrivirea pe care o pune a­­cestei restaurări. Chesitiunea restaurării Hatos­­brgilor în Ungaria este în le­­făiu­iră strânsă cu aceea a feuda­lismului maghiar. După prăbu­şirea regimului bolşevic în acea­stă ţară, clasa feudală maghiară şi-a reluat locul de frunte în po­litică, înainte, ca şi după răz­boi, reprezintă întruparea ultra­­naţionalismului maghiar, ale că­rui două principii generale, con­cepţia tradiţională a statului ma­ghiar şi integritatea regatului Sfântului Ştefan, sunt în anta­gonism desăvârşit cu noua or­dine democratică instituită de trai­altele de pace în Europa cen­trală. Eforturile feudalismului maghiar după constituirea Un­gariei Sfântului Ştefan, care şi-a încorporat Slovacia, iknauti , Transilvania, sunt inspira­te de asemeni de un gând ascuns in­teresat constând în aceea că magnaţii unguri au pierdut, prin cesiunea acestor ţinuturi, o parte a latifundiilor lor. Propaganda clasei feudale ma­ghiare împotriva nouei ordine a lucrurilor în Europa centrală uzează de diferite mijloace: pro­pagă iredentismul în minorită­ţile maghiare şi face propagandă pe faţă împotriva tratatelor de pace. Această propagandă, care tinde să reconstitue Ungaria aşa cum exista înaintea tratatului de la Trianon, este sprijinită de diferite societăţi. Legitimismul maghiar joacă în ansamblul a­­cesta un rol de frunte. Deşi guvernele maghiare au exclus în declaraţiile publice chestiunea regalistă din progra­mul lor, mulţi bărbaţi politici maghiari, favorabili regimului guvernamental, n’au tăgăduit nici­odată scopurile lor legitimiste. Consecinţa directă a agitaţiilor grupurilor legitimiste, în fruntea cărora erau reprezentanţii noble­ţei maghiare, au fost două în­cercări de restaurare a fostului împărat Carol. De­oarece în a­­ceste tentative de restaurare cu forţa a dinastiei Habsburgilor, situaţia în mişcarea legitimată­­ maghiară a1«. ai'ăM fi© i&ră Şi de vreme ce statele Micii înţele­geri şi-au manifestat limpede punctul lor d­e vedere împotriva acestor încercări, considerăm o­­portun să le expunem din nou, de vreme ce nu s-au schimbat în decursul acestor zece ani. ATITUDINEA CEHO­SLOVACIEI Cehoslovacia a fost şi este in­teresantă ca tratatele de pace să fie respectate. Ca atare, este îm­potriva restaurării Habsburgdiroir: 1) Din pricina caracterului a­­cestei dinastii, care aduce după ea opresiunea, reacţiunea şi sclavia naţională ; 2) Acest pericol e cu atât mai mare cu cât partizanii dinastiei nu-şi ascund intenţia de a­­resta­bili integritatea fostului regat al Ungariei. Legitim­iştii ma­ghiari nu văd în suirea pe tron a unui membru al dinastiei Habs­burgilor decât un mijloc de a face o spărtură în tratatul de la Trianon, însuşi jurământul regal care face parte, după dreptul public, din încoronarea regelui Ungariei, impune acestuia dato­ria de a menţine sau de a reface integritatea regatului Ungariei, aşa cum apare în formula urmă UmU'jC i -------­--------------------­„Noi Carol I, prin graţia lui Dumnezeu împărat al Austriei, rege al Boemiei, etc„ rege apos­tolic ungar, al Croaţiei, Slove­­­niei, şi Dalmaţiei, jurăm în faţa lui Dumnezeu şi a Prea­curatei Fecioare Maria că vom veghea asupra integrităţii Ungariei, Croaţiei, Sloveniei şi a Dalma­ţiei; că nu vom aliena sau reduce graniţele Ungariei, ale Croaţiei, Sloveniei şi Dalmaţiei, precum şi tot ce aparţine acestor ţări în urma oricărui drept şi al orică­rui titlu, dar că le vom întinde şi mării încă". Din înşişi termenii acestui jurământ, reese că scopurile urmărite de legitimişti nu pot fi atinse decât distrugând tra­tatele de pace şi că politica legitim­iştilor maghiari nu poate fi decât o politică de război împotriva statelor a că­ror existenţă, fondată pe tra­tatele de pace, împiedică for­marea unei mari Ungarii. 5) Din punct de vedere in­­­ternaţional, restaurarea Habs­burgilor ar avea ca urmare de a trezi principiul monarhic în întreaga Europă şi în special de a trezi restaurarea Hohen-­­ Iernilor ,în­­Germania, Politica Cehoslovaciei, care este şi politica Micii Inţele­­­geri, s-a silit, plecând de la a­­ceste consideraţii, să facă să eşueze tot ceea ce ar constitui o condiţie prealabilă pentru o acţiune atât de periculoasă pentru pacea Europei. In ciuda tuturor acordurilor şi convenţiilor, împăratul Carol a încercat, totuiş, o nouă lovitură de sta­t la 21 octombrie 1921. Dar această a do­ua încercare nu a a­­vut nici ea su­cces, de­oarece alia­tele Micii înţelegeri sprij­inite de atitudinea Poloniei şi a Italiei ostil© încercărilor fostului împă­rat, au spus, la sosirea împăra­tului în Ungaria, prin gura re­prezentanţilor, lor diplomatici la Budapesta, că vor fi constrânse să considere ca un cazus belli orice prelungire a şederii sale pe teritoriul Ungariei. SANCTIUNEA PRAGMATI­CA. — O LEGE IMPORTANTA In urma acestor evenimente, în cari guvernul maghiar şi a­­n­um­iţi membri a ai diplomaţiei ungare au jucat un rol de frun­te, nu mai încăpea îndoială că repetarea unor asemenea încer­cări, cari turburau pacea în Eu­ropa, nu putea fi împiedicată de­cât cu condiţia ca guvernul ma­ghiar să reguleze în mod legis­lativ chestiunea succesiunii la tron. Pentru aceste motive, d. Be­­neş, ministrul cehoslovac al a­­facer­­ilor străine, cu scopul de a pune capăt tentativelor subver­sive ale Habsburgilor în Europa centrală, şi sprijinit de statele Micii înţelegeri, Italia şi Polo­nia, a cerut Conferinţei ambasa­dorilor, să impună guvernului maghiar a promulga o lege­, care să înlătur© pe veci acest peri­col. Sub presiunea Conferinţei ambasadorilor şi a opiniei publice europene, guvernul maghiar a prezentat Adunării naţionale o lege cu privire la decadenţa Hab­­surgilor. Această lege, astfel con­cepută, e datată din 3 Noembrie 1921. Paragraful I: Drepturile de suveranitate ale regelui Carol al IV-lea îşi pierd validitatea. Paragraful II: Sancţiunea pragmatică exprimată în arti­colele I și II din legea de la 1723, regulând dreptul de succesiune al Casei de Austria, încetează să m­ai albe vre­un efect de drept, astfel că poporul îşi reia dreptul de a-şi alege liber rege. Poporul conservă forma primitivă şi re­gală a statului, dar amână la o epocă posterioară numirea la tron şi însărcinează pe minis­tru să prezinte la timpul oportun o propunere în această privinţă. Paragraful III: Prezenta lege va intra in vigoare în ziua pro­mulgării. Deşi au trecut 9­­anii dela ulti­ma tentativă a fostului îmn­ib­at Carol, n’a dispărut nici unul din pericolele cari ar rezulta pentru roataea europeană de pe urma re­întoarcerii unui membru al Habsburgilor. Cu o­cazia conferinţei Micii în­ţelegeri, care s’a ţinut la Strava, cu privire la chestiunea întoar­cerii H­absburgiilor în Ungaria, d. Beneş a declarat că această chestiune n’ar trebui pusă, de oarece punctul de vedere cunos­cut al stateilior Micii înţelegeri, nu era­ modificat întru nimic. Intr’un interview acordat zilele trecute ziarul maghiar „Az Est", d. Beneş a fost mai categoric. „Ştiu, a declarat d-ea, că ori care ar fi forma de guvern ne care ar alege-o Ungaria, aceasta nu ne privește. Dar o restaurare a Habsburgilor ne putem ad­mite. De altfel, nici nu credem într o întoarcere a nefericitul^ rege Carol”. s- — ——

Next