Universul, ianuarie 1931 (Anul 49, nr. 1-328)

1931-01-01 / nr. 328

cuPOH Asigurarea 19FranCO-StOmână1’ Bucureşti, Griviţel 23. Fondată 1920 No. ti (M. O. 182 1920) Capital 9.000 000 ___________Rezerve bilanţ 1929 Lei 96.554.444 Cititorii cari vor str­ânge ţi trimete Asig. Franco-Romfină 25 cupoane consecutive, dinpreunâ cu lei 103, vor primi o poliţa de lei 20.000 cu rata l­a de lei 163 acordată gratuit, cum­­ chitanţa pentru luna 2-a. Ei vor lua parte la tragerile din luni şi vor fi asiguraţi pe acest timp.____________________ CEL mai frumos cadou Un RADIO !» RATE MICI !» JEAN FEDER Contra guturaiului ajută armon 10­PARTI frumoase, distractive preţuri ex- JUvAllfil trem de reduse RADIO Aparatul radioelectric „TITAN«­­precum şi tot felul de mărci cunoscute cu lămpi şi galenă l­­a 11 Aţipi pentru Anul Nou, cristale, Bac­­vai/UUIll carat porţelanuri, tacâmuri, Christolle şi Alpaca Samovare ruseşti IRPTPP resouri, fiare de călcat, sobe, sa­­l&Salvi, movare electrice Sobe de Incfilzit cu petrol, economice, cfildură plăcută, marca IRIS şi MATADOR Tot felul de articole de menaj, încălzit şi luminat cu preţuri excepţional de reduse La MAGAZINELE J. WAPPMER — BUCUREŞTI -CENTRALAl SUCURSALA I Calea Victoriei 49 Strada Lipscani 89 Cumpăraţi CAFEA cea mai bună .SULTArt“ Atamian Str. Regala No. 2 (sub Hotel Continental) Dr. I. BOTVINIC (special, la Berlin) GENITO- URINARE, VENERICE ŞI DE PIELE Diafermia, Raze ultraviolete Consult. 12-2 şi 5-8. TeL 341/93 Piaţa Rosetti 6 895 Dr. A. BARAKK GENITO-URINARE, PIELE, SIFILIS, BOALELE PARULUI, ÎNGRIJIREA FEŢEI, (Coşuri, pis­trui, pete, negi, etc.). Consult 9—1014 şi 2—5. Strada Alexandru Lahovari 30 (Colţ B-dul Brătia­nu). Telefon 229/22. 949 Citiţi: Ziarul ştiinţelor şi al călătoriilor f UNIVERSUL Situaţia şoselelor şi podurilor Cu prilejul împlinirii unui an de la înfiinţarea Casei autonome a drumurilor de stat, d. ing. N. Hoisescu, directorul general al acestei case, a întocmit un ra­port asupra activităţii ei. STAREA ŞOSELELOR Rezultă din acest raport că pentru întreţinerea celor 13.958 km. şosea naţională se întrebu­inţează 2242 oameni împărţiţi astfel: 231 personalul tehnic; 203 administrativ ; 251 picheri şi 1557 cantonieri. Dacă socotim şosele bune, a­­celea pe care automobilul ar putea merge cu o viteză conti­nuă de 50—60 km. pe oră, a­­tunci putem spune, că nu avem nici o şosea bună, ci numai crâmpee de şosele bune. Aceasta se datoreşte în bună parte faptului că în timpul răz­boiului convoaele militare le-au stricat, fără să li se fi adus vre-o dată vre-o îmbunătăţire ; iar după război, timp de 10 ani, nu s’au alocat de stat pentru în­­treţinerea lor decât vre­o 700 mii. lei, pe când întreţinerea în­­tregei reţele ar necesita în sâ­­r­să rotundă, 800 mii. lei anual. DATORIA CASEI DRUMURI­LOR Faţă de această situaţie, da­toria Casei drumurilor, era să aducă şoselele în stare bună de circulaţie, transformându-le îm­brăcămintea corespunzătoare vehiculelor în circulaţie, cu po­verile şi viteza lor, să refacă podurile şi podeţele de lemn cu poduri definitive din beton, be­ton armat sau zidărie. Casa drumurilor nu a satis­făcut decât în parte acesta ne­voi. Deşi statul s’a obligat prin le­ge să-i verse anual 200 mii. lei, totuşi nu s-au dat pe anul în curs decât 50 mii. lei, reducân­­du-se astfel bugetul de la 600 la 450 mii. lei, care au fost între­buinţaţi astfel: 101.800.000 lei pentru aprovizionări de materi­ale ; 8.500.000 lei pentru cons­trucţii şi reparări de ziduri de sprijin ; 17.800.000 pentru con­strucţii şi reparaţii de poduri; 3.500.000 pentru întreţinerea cantoanelor. Suma destinată pentru între­ţinerea totală a drumurilor fiind mică, 7293 lei de km., ar fi însemnat ca pe 1 km. de şosea să se repartizeze circa 15 m.­ c. de pietriş, în loc de 2.300 m. c. De aceea sumele s’au distribuit pe regiuni inegal, după intensi­tatea circulaţiei. SITUAŢIA VENITURILOR Până la 31 Octombrie 1930, adică în 10 luni dela aplicarea legii drumurilor, s’au încasat în coruptul casei 363.209.095 lei, ceeace însemnează că până la sfârşitul anului întreaga sumă prevăzută la venituri va fi com­plet realizată. Plăţile făcute in cele 10 luni, se ridică la circa 238.000.000 lei, iar lucrările angajate, dar ne­­plătiite încă, la 1,35 mii. jumătate. LUCRĂRI NORI DE ŞOSELE ŞI PODURI In afară de lucrările ce se execută din veniturile propriu zis ale casei, se mai construesc din creditul extraordinar de 500 milioane, acordat Casei drumu­rilor din împrumutul de stabi­lizare, 216 km. de şosele noui în Basarabia ; 17 poduri definitive şi anume : peste lăut la Carme­­au­a şi Pământeni (Basarabia) ; la Horecea, Zacica, Oancea, Reni şi Albi­ţa peste Prut (intre Mol­dova şi Basarabia); la Moisei peste apa Vişeului Maramureş); la Mirceşti, Gheboaia, Lăculeţe şi Ţigăneşti peste Momilă ; la Copăceni pe Argeş ; la Hangu­ şi Zaborna peste Bisrita; la Fi­ti­aşi peste Sadu, peste Valea Bă­­tțâioaicei, cum și alte poduri mai mici. Comerţul şi moartea lui Vintilă Brătianu — Şedinţa Sfatului Negustoresc — Comitetul central al „Sfatului negustores“ a comemorat Luni seară, într’o , şedinţă specială, memoria lui Vintilă Brătianu. A prezidat d. CHR. D. STAI­­COVICI, vice-preşedii­te al co­mitetului central, care a relevat măriile însuşiri şi caldul patrio­tism, de care a fost amu­mat re­gretatul dispărut, îu toate ac­ţiunile sale închinate ţării Prin moartea lui Vintilă Bră­­tiatu­u dispare încă unul din fa­langa marilor bărbaţi de stat, cari au contribuit la făurirea României şi întreaga ţară de­plânge pierderea unuia din cei mai buni şi mai valoroşi fii ai săi. In nu­mele comerţului organi­zat, aduce prinosul memoriei marelui defunct, care în toate ocaziile a sprijinit comerţul şi industria ţării. D. FR MICHELSOI­N, vice­preşedinte, relevă golul produs în viaţa politică a ţării, prin dis­pariţia lui Vintilă Brătianu, că­ruia i se recunoaşte de toată lumea meritul şi munca depuse pe altarul patriei. D. DUMITRESCU - MILITARI face elogiul memoriei marelui patriot Vintilă Brătianu, care şi-a închinat toată activitatea binelui obştesc. D. N T. IONIŢIU descrie im­presia jalnică produsă în ţară la aflarea tristei veşti a morţii lui Vintilă Brătianu. D. IOSIF D. LAZAR relevă serviciile aduse ţării, dictate de un înflăcărat patriotism. Mai vorbesc d-ndi. Mişu Teo­­dorescu, N S. Penescu şi Ionică Weiss, după care d. Niculescu- Ritz, secretarul general al „Sfa­tului negustoresc“ a dat citire următoarei telegrame de condo­leanţe, adresata familiei regre­tatului, din partea organizaţiei­ „Sfântului negustoresc" : „Sfatul negustoresc" central,­ împreună cu toate secţiunile din ţară, profund îndureraţi de ire­parabila pierdere a marelui pa­triot Vintilă I. C. Brătianu, vă transmite omagiul lor pentru memoria defunctului şi vă roagă să primiţi respectoasele lor con­doleanţe“. Şedinţa s-a ridicat apoi în semn de doliu. ■------ OXO —— Crima din Vlădeşti (Covurlul) Galaţi, 29 Dec. In com. Vlădeşti (Covurlui), a­­gricultorul Enache Dolea a fost omorît, în timpul umed încăerări, de Constantin Munteanu. Victima a încetat din viaţă în spitalul israelit din Galaţi. Contra criminalului, cabinetu! I instrucţie a lansat mandat de arestare. „Veselia“ de Anul Nou Are pentru cititori o surpriză pe care o anunţă de acum să fie o mai surpriză. E vorba de­­ Parada „Veseliei“ Revistă în mai multe acte criminale cu cântece, preziceri pe 1931, audiţie la Radio. Săptămâna cancerului (tratamentul cu ceapă). „Veselia“ şi un cititor în soare. Serenada către chioşenii, etc., etc. „Veselia“ de Anul Nou Care se va pune în vânzare Miercuri, 31 Decembrie, mai pu­blică numeroase bucăţi literare în proză şi versuri (însoţite de desene) apropos de Anul Nou. Preţul 5 lei exemplarul, ca Am arătat că populaţia bul­gară din judeţul Duros­tor şi Si- Betra n’ar avea motive de vraj­bă împotriva românilor dacă n’ar fi zădărită de Agitatori protiv­­niici intereselor şi aspiraţiilor ro­mâneşti. Aceştia sunt cei cari sabotează acţiunea românească la adăpostul învestiturii lor ofi­ciale, căci unii dintre ei ocupă demnităţi importante sub actua­lul regim. Acţiunea nefastă a protitvotai­lor neamului se manifestă în consiliul judeţean, după cum am şi dat un exemplu în preceden­tul articol în care am enunţat cazul studenţilor români, căro­ra li s’a redus bursele judeţului LA JUMĂTATE, IN SCOPUL E­­VIDENT CA SA LE FACA IM­­POSIBILA FRECVENTAREA CURSURILOR UNIVERSITARE. Noroc că în favoarea unuia din­tre ei am putut obţine o cere­re de înscriere din partea pri­măriei Silistra, către fundaţia universitară­ „Const. N. Vasiliu- Bolnavu" din Bucureşti, — a­­ceasta graţie d-lui primar Tar­cimilis, care a pus multă bună­voinţă în această privinţă. In tot cazul, este evidentă atitudinea consilierilor judeţeni de mino­ritate bulgară cari din 11 burse, a acordat românilor numai trei, reducând apoi aceste burse la­­ jumătate, adică la 1900 Iei pe lună, sumă cu care trebue să re­cunoaştem că nici un student nu poate trăi în Bucureşti, mai ales pe scumpelea de azi. In ce priveşte sabotarea ac­ţiunii româneşti in consiliul co­munal, aceasta se poate observa din faptul că se urmărea desfiin­ţarea dispensarului comunal din Silistra, care funcţionează în cele mai bune condiţiuni, sub conducerea d-lui dr. Ioan Tur­­neanu, medicul primar al oraşu­lui. ACEST DISPENS­AR A A­­CORDAT APROAPE 10.000 DE CONSULTAŢIUNI ŞI ÎNGRIJIRI GRATUITE INTR’UN SINGUR AN, CEEA CE INSEAMNA HO­­TARIT CA ACTIUNEA SOCIA­LA A DOCTORULUI TURNEA­NU E VREDNICA DE TOATA LAUDA SI CA DECI NU TRE­BUE SABOTATA PENTRU CA EA SE DATORESTE UNUI ROMAN. Dispensarul n’a fost desfiin­ţat în urma atitudinii dârze a primarului şi a explicaţiilor da­te de medicul şef al oraşului. Unii corifei ai regimului au început să se dezmeticească din somnolenţa lor filo-bulgară şi să înceapă a simţi că orice încer­care de a atrage pe minoritarii bulgari în sfera aspiraţiilor ro­mâneşti, este muncă prăpădită în deşert. Nu e vorba aci de populaţia în sine, ci de turbulenţii ei con­ducători. Din pricină că unii din­tre exponenţii politici ai regimu­lui s’au lepădat de satana, par­tidul naţional-ţărănesc se pre­zintă astăzi sub două aspecte la­­ Silistra şi în judeţul Durostor:­­ un aspect de coloratură pur ro­mânească, pe care-l înfăţişează cei cari au ajuns la înţelegerea că măcimnişul antiromânesc al şo­­viniştilor bulgari nu e sănătos pentru ţară, şi un alt aspect —­­acela de încadrare bolnăvicioasă în atmosfera intereselor bulgă­reşti. Situaţia e, negreşit, destul de tristă, dar nu trebue uitat că, atât în fruntea judeţului cât şi la comună, sunt unele rare elemen­te ponderate, cari mai ţin în frâu frenezia ostilă nouă a bul­garilor, sfidând chiar atotputer­nicia la centru a parlamentari­lor minoritari din Durostor. Dacă mai vorbim şi de ele­mentele nepolitice din Silistra, intelectuali români cu drag de ţară,­ cari în sfera funcţiunilor lor, îşi fac întreaga datorie de buni români, înţelegem uşor că, d­că înfrăţirea e aproape im­posibilă la Silistra între bulgari şi români, cel puţin ar putea fi cu putinţă o mai strânsă solida­ritate între români. La sate se încearcă însă o a­­propiere între români şi mino­ritarii bulgari. Astfel, în regiu­nea Alfad­ăr-Acadânlar, lucrează cu multă pricepere pe tărâmul acesta, d. prim-pretor Hoc­ong, sprijinit de unii cărturari din plasă. Dar despre această pro­pagandă românească vom avea prilej să ne documentăm cât de curând, căci suntem de-abia la începutul anchetei noastre în jud. Durostor. Leontin Iliescu Cinci zile in Dur­ostor Cum e sabotata acţiunea românească la Silistra — Corifeii regimului in două tabere. — Acţiunea din Consiliul judeţean şi comunal. — Cazul dis­pensarului din Silistra — ■— însemnările trimisului nostru special — D. dr. IOAN TURNEANU medicul primar al urbei Silistra ■ xox -----­ In jurul exproprierilor pentru linia Serată Ploeşti-Târgovişte ÎNTRUNIREA COMISIUNEI DE ARBITRI. — O NOUA EXPER­TIZA GEOLOGICA Ploeşti, 29 Dec. Zilele trecute s-a ţinut, în lo­calul tribunalului jud. Prahova, o şedinţă a comisiunei de arbitri, relativ la exproprierile ce se fac p­entru construirea liniei ferate loeşti-Târgovişte. A prezidat d. R. A. Carab­asse, prim-preşedinte al trib. Prahova, arbitri fiind d-nii Const. Argeto­­ianu, fost ministru, din partea principelui Calimaki, proprietar al terenului expropriat, nemul­ţumit cu suma oferită, iar din partea județuli, d. avocat Geor­ge Ionescu. Terenul în litigiu are o supra­faţă de circa 10 mii ha. în margi­nea oraşului Ploeşti, pentru care judeţul a oferit 10 lei pe m. p. Comuis­a de arbitri a fixat la 40 lei m. p., reprezentantul ju­deţului fiind nemulţumit, a de­clarat apel contra acestei hotă­­râri. Procesul judeţului Prahova cu moştenitorii Câmpeanu din Târ­­gov­işte, referitor tot la un teren expropriat, pentru care au cerut la început fabuloasa sumă de 70 mii. lei, iar acum 100 milioane, a fost scos de pe rol de la secţia II a Curţii de apel din Bucu­reşti, în urma pledoariilor d-lor avocaţi G­heni, Pompilie Ioani­­ţescu, P. Suciu, Gr. Ivănceanu şi Costel S­pir­escu, pentru ca ex­perţii geologi, de la institutul geo­logic, în număr de nouă, să de­pună jurământul, după care ur­mează să se facă o nouă exper­­tiză. In acest timp, lucrările se con­tinuă pe toată lungimea liniei ; în Martie se vor începe lucrările de artă, astfel ca cel mai târziu în toamna viitoare, această im­portantă arteră de cale ferată să fie data circulaţiei. C. N. D. . xf*s­w Un vapor ciocneşte o barcă portul Galaţi Galaţi, 29 Dec. Azi d. a., vaporul „Mastran­­dea“, sub pavilion grec, venind dela dana XI spre silozuri, să acosteze la cheiu, a lovit şi sfă­râmat o barcă. Trei persoane din barcă au căzut In Dunăre. Ştiind să înoate, s’au salvat, venind la mal. Din ancheta căpităniei de port, reese că vaporul a execu­tat manevra de acostare în do­­curi, fără a avea pe pilotul că­pităniei pe bord. Vaporul nu a suferit nici o stricăciune. in Anul XLVII­ Nr. 328 Joi 1 Ianuar ii şi n­oi ©■ Recensământul general al populaţiei, fixat pentru 29 De­cembrie, a dat rezultatele dorite şi aşteptate de toată lumea. D­­r. bobim Me­nuilă, directo­rul general, a declarat Luni sea­ră, că, du­p ştirile telegrafice şi telefonice primite la acea direc­ţiune, în tot cursul zile de Luni operaţiunile recensământului au­ decurs în cele mai bune condi­­ţiuni în tot cuprinsul ţării. După cum M. S. Regele Carol al II-lea, prim cetăţean al ţării, a ţinut să completeze singur foaia de rec înaltă pil­dă, populaţi­uiiea fleţire ia apelul . Numai câtevea n'au vrut să se şl cetăţenilor ţării şi că nu-i poate prii­tul, refuzând să a­pă ra­rea recensoriilor c, 8 ■_ buletinele şi riecânt^ST porte consecinţele v * s la dispoziţiun de rege, care prevede Până la 2000 lei. 0 amendă STILUL IN ARTĂ Corelaţiunea dintre arhitectură şi celelalte manifestări artistice — Ua Stil poate fi considerat ca imaginea unui ideal al frumosu­lui şi a unui aceluiaş principiu de orientare, într’o anumită e­­pocă, reflectat in mod egal asu­pra oricărei producţii artistice. Când într’o egală măsură se întâlneşte un acelaş caracter, a­­tât în arhitectura timpului, cât şi în celelalte arte plastice, pre­cum chiar şi în muzică şi litera­tură, numai atunci se poate vorbi de un stil. Pentru a ne găsi într’adevăr în prezenţa unui asemenea feno­men artistic trebue să întâlnim o strânsă coesiune şi o reciprocă afinitate între toate artele. Aşa se explică cum însăşi moda unei anumite epoci, precum şi obiceiurile şi mentalitatea care a definit-o caută să se adapteze unui principiu conducător, par­ticipând astfel la un fenomen de mimetism spiritual. Aspectul ci-/ v­liza­ţiilor şi al artelor In dife­ritele faze ale istoriei s’a adap­tat totdeauna unor mari princi­pii ^ conducătoare, determinate intr’o conformaţie unică şi defi­nitivă. Numai aşa putem înţelege — de ex. — gravitatea şi austerita­tea spiritului antic roman tra­dus în frontoanele şi arhitravele severe ale templelor, în profilu­rile b­onde de marmoră ale zei­tăţilor, în organizaţiile militare, în corporaţiunile muncitoreşti, în legislaţia lor. Aşa putem de asemenea pri­cepe fastul şi solemnitatea seco­lului ,,Regelui Soare" cu toată bogăţia palatelor somptuoase, cu parcurile şi fântânele monu­mentale, cu mătăsurile policro­me, cu perucile albe buclate, cu dansurile şi manierele lor pline de ceremonial. De pretutindeni străluceşte lu­minoasă figura domnitoare a lui Ludovicus Rex şi se aud cuvintele lui ambiţioase şi egoiste: ,,apres moi le deluge“. Pentru ca arta unei epoci să se poată consolida într’un stil, este nevoie ca toate artele şi­­ toate manifestările estetice să fie acordate la acelaş diapason, pen-­­ tru a putea intona în aceleaşi­­ acorduri imnul mare de glorifi­care a unui secol. Numai printr-o asemenea strân­să colaborare se ajunge cu ade­vărat la determinarea unui Stil. Când fiecare artă caută să se desvolte separat sau indepen­dent de mersul celorlalte arte, totul se destramă şi se anihi­lează. Orice tentativă în această direcţie este totdeauna nimicită şi nu dă nici un rezultat durabil. Dar, pentru a ajunge la forma­ţia unui stil nu este suficientă­­ numai colaborarea şi secundarea tuturor artelor, ci trebuie ca să existe şi acel mare principiu de călăuză care să inspire într’o «­­. ceas vibraţiune pe toţi exponen- I ţii artei. Acest principiu îl găsim în în­săşi spiritul timpului, în trebuin­ţele noi cari se nasc, în noile a­­şezări sociale în tendinţele eco­nomice, religioase, politice. Sunt etape în istoria artistică a lumii, precum este şi epoca noastră contimporană, când nici un popor nu se poate substrage in directivele manifestărilor lui artistice dela aceste principii mari, comune tuturora. Influenţa civilizaţiei secolului nostru cu nouile lui orientări, se revarsă pretutindei într’o aceeaş expre­sie şi fixează aceleaşi obiective precise pentru toţi. Arhitectura modernă, isvorîtă dintr’o nouă lege constructivă a betonului ar­mat, trebue considerată ca un fenomen european, mondial chiar, iar nu ca o totalitate de manifestări locale susceptibile de a varia dela loc la foc după criterii opuse şi deosebite. Adevăraţi artişti de geniu, pe cari arta îi transportă într’o sferă supra­umană, sunt singurii sa­­cerdoţi ai frumosului, singurii dotaţi cu o sensibilitate cu totul excepţională cari au puterea de intuit substratul vremurilor şi­tetizând în operile lor o îatreai epocă ; ei sunt prevestitori As a fost un Bruneleschi care a des­­chis drumul renaşterii, aşa a fost un Mic­hel Angelo, care a enpti­­mat in opera lui tot destinul ba­­rocului. Şi astfel se suplică cum în timpul formaţiei unui nou stil arta nouă nu a fost nefoleasă de îndată de public şi dn această cauză a fost adeseori combătută. Omul în general este un conser­­vator şi prin spiritul lui tomai -uu se poate ridica concouiţieni cu năzuinţele mari ale artei ,âni la acele orizonturi îndrăzneţe ş minunate contemplate numai d geniile creatoare. Nu este îuis mai puţin adevărat că într perioadă de metamorfoză ivesc alături de elemente de valoare­ excepţională altele de extremă negaţie. O putere crea­tivă altele de disociaţie, odată mai mult ca în timpul asemenea fermentaţii, nu ar hai­ de discernut cu mai grijă cantităţile pozitive negative. Pe drumul unei conţin noiri, tot, ceea ce în art­ceput este „extravaga ..excentric”, apare apoi pentru a deveni mai târzi Urmând mereu poteci care prin ea însăşi es­cepere, arta rămâne­­ să relaţie prin toate ţiile ei cu lluxul profu­­sibilităţii noastre comun Pentru ca un stil nou - germina şi să se nască cu de vitalitate, mai este nev se producă într'un mediu , nie, care să-i asigure și Să vorizeze o desvoltare norma _ Dar, de un mediu prielnic t­, tic depinde în mare parte bi:_, stare morală și materială a ur" popor precum și felul lui de co.­ ducere. In această privință, ind­ferent de forma de guvernămân care a definit o ţară într’a, am­mită epocă, numai atunci , în* arhitectura şi celelalte arte şi-a putut găsi o expresie de depl­t vigoare când Statul şi-a atins a apogeu al forţei sale. O mărturie a acestui ade-^ este secolul de înflorire a­­ Pericle, epoca de grandoare Romei sub imperiul lui Octavii renaşterea italiană sub papa I­liu al 11-lea, strălucirea Franţ sub­ stăpânirea lui Ludovic XIV-lea. Ce ar servi oare o semânţă sol într’un pământ steril ? Roai seci şi degenerate. Dr. arh. Mihail Urzică I Cătra toate organizatrlfi, L C. V. din ţară Asociaţia generală I. O. V. d'j România, cu sediul în B'd’l­resl str. General Anghelescu 12, adj ce la cunoştinţa tuturo membi­lor săi şi în special şeilor de .­ganizaţi’i că, potrivit Jegii e’i toraie şi legii administraţi toţi cei cari au fost omişi ’­ şterşi din listele electorale tru comună, judeţ şi cort legiuitoare, pot fi trecuţi pei pe baza unei cereri numai la 31 Decembrie. Rugăm a se controla Este se stărui în special pentru cele de război cu sau fură de carte, c­ei toate au di vot să fie trecute din ofi liste. Facem apel către toţi ? organizaţii, cari rămân zătord de această oper­a. Vrem ca în viitoare!^ cele 500.000 de suflete c­rează lumea L O. V. şi cuvântul lor hotărâtor. ? cuceri mai uşor drept t­oate în picioare de poli Di pile ni lan si ti miri • •• -r- Moto dintr’o călătorie In furn! Pământului — de GH. FLAISLEN \ ____^ Consilier onorific la Înalta Curte de Casaţie •Luni, la 24 Martie dimineaţa, am acostat la Pierul din I MANILA. Acest nume va fi familiar agricultorilor noştri, fiindcă din cânepa de acolo se fac cele mai bune fringhii şi sfori , iar fumătorii vor şti că «tutunul de acolo are o bună reputaţie. Pierul dela Manila este o vastă clădire, în două etaje, cu multe prăvălii, şi un­de se face şi un mare comerţ ambulant. Cu o macara gigantică s’a lăsat o paserelă (punte de trecere) de fier dela etajul de sus a pierului pe puntea noa­stră de promenadă, şi fiindcă Filipinele sunt sub protecto­ratul american, că vaporul nostru, deşi navigând sub pavilion german, venise dela New-York şi se întorcea acolo, şi că, în fine, majoritatea covârşitoare a pasagerilor era americană, s’a pus pe intrarea de la piei, deasupra paserelei, o mare ghir­landă de flori cu cuvântul „Welcome“ (bine aţi venit). A venit pe chei şi orchestra militară a poliţiei local®, care e­­ renumită prin părţile astea a lumei, şi ne-a cântat. Cântau­­ bine poliţiştii. Dar nu pot împărtăşi opinia unui american, , care asculta lângă mine pe punte, că este cea mai bună or­­­­chestră din lume. Aşi îndrăzni să cred că prin capitalele Europei onorabilul ar mai găsi orchestre militare tot aşa de bune, ba chiar superioare. Oraşul e destul de mare, are aproape 300.000 de locui­tori, e foarte întins şi are străzi şi aleie frumoase. Dar clădiri mai însemnate nu prea sunt, chiar Catedrala nu e ceva deosebit. Iarba prin pieţi şi grădini publice era arsă ro­şie şi galbenă ca câmpul la noi după seceră. Am vizitat o fabrică de ţigări „Alhambra“. E o între­prindere mare, ocupând două mici lucrători. Ni s’a oferit câteva eşantilioane de probă; nu erau rele, dar ţigările de tutun nu se pot măsura cu ţigările turceşti, nici acele de foi cu produsele de la Habana. După dejunul la Manila Hotel am trecut prin fort, unde ofiţerii locuesc în vile elegante, şi am vizitat ruinele unei biserici mari de piatră, distrusă prin bombardament în timpul războiului americano-spaniol. Am fost şi la cimitir. Toate religiunile au acolo cartie­rul lor. De relevat este că zidul gros, care înconjură cimi­tirul, este plin de compartimente transversale, unde coşciu­­gurile o depun, contra unei taxe, pe timp de 5 ani, şi că numai după acest timp morţii se scot de acolo şi se îngroa­pă în pământ. Cele mai multe firide erau ocupate, şi zidăria de închidere purta numele ocupantului, dar mai erau şi compartimente goale cari aşteptau chiriaşi. Apoi am mers la penitenciar. Foarte vast cu multe clă­diri. La centrul un turn de observaţie, unde convergează toate curţile şi pavilioanele, încât de acolo se poate supra­­veghia întregul penitenciar. Prizonierii se prezintau bine. Au făcut nişte exerciţii gimnastice simultane în curţile lor res­pective. Era în occident aci într’o sală un mare bazar cu lu­cruri lucrate de prizonieri. S’a cumpărat mult. La Manila s’a reînviat de sexul feminin mode mânici­­lor-şunci, bufate în sus deasupra cotului, cum se purtau pe la sfârşitul secolului trecut. Numai că aci şuncile sunt din stofă transparentă, de par a fi nişte aripi de fluturi. Chiar uniforma prizonierilor din temniţă era prevăzută cu acest ornament. Am văzut în treacăt un cortegiu de înmormântare; mergea cu pas gimnastic, şi muzica cânta marşul funebru a lui Chopin allegro, ca un marş de petrecere. La Hotel am dat de un fruct nou pentru mine: mango“. E ca o pară mare galbenă, cu un miez de gust plăcut, dar după mine prea dulceag. Am mâncat şi „papaia“, un fruct asemănător cu pepenele nostru galben la formă şi la gust. Când se apropia ceasul plecărei a venit iarăşi muzica­­ poliţiei de ne-a cântat de adio. La şase ore p. m- am părăsit­­ Manila.­­ Miercuri 27 Martie, dimineaţa am fost la Koj Pier din HONGKONG , Kowloon e o peninsulă a insulei Hong kan g- Hon^ ca şi Singapur, Shanghai şi Tarak­an sunt siturte, nu tinent, ci pe insule. _ Iată-mă dar în China, marea enigmă » Extrerm m­ent, înfăţişarea Hongkognului este admirabilă, basmn de mare, Înconjurat în toate părţile de munţi stâncoşi cari se ridică drept din apa. Mar­­ţimile sunt acoperite până sus cu case şi vile,­­ de grădini şi vegetaţie. Aspectul magic şi atunci cărcată cu fum de la vapoare, parcă vrea să trag peste acest tablou, asupra acestei porţi de intrar făcând misterul ascuns după ea încă mai impenetr acela încă mai atrăgător. Portul e plin de vapoare de toate naţiile, de dă­răbii mai mari­ şi de şampane (luntre) chinezeşti zele­lor făcute de rogojini, şi numai rar de stofa a­ceste vehicule aquatice se mişcă în toate direcţiile, cârcă şi descarcă la chei. E o activitate, un sgomo­ruit necontenit, din zori de zi până târziu la nea­­multe locuri ţine toată noaptea. Este pulsaţia port internaţional. url (Va

Next