Universul, ianuarie 1931 (Anul 49, nr. 1-328)

1931-01-24 / nr. 21

cine cochetează cu Rusia sovietică ■■■ S-a făcut de nenumărate ori dovada că Internaţionala a 111-a este o organizaţie a statului sovietic rus, care are de scop propaganda revoluţionară prin toate mijloacele, în ţările considerate „capitaliste şi burgheze". Guvernul din Moscova a negat totdeauna faptul acesta. El a pretins — împotriva dovezilor zdrobitoare—că n’a avut şi n'are niciun rol în conducerea şi organizarea Internaţionalei a Ill-a ; că nu exercită nici un fel de influenţă asupra activităţii sale exterioare. Iată însă un alt fapt, de o importanţă deosebită, care nu mai lasă nici-o îndoială asupra caracterului oficial sovietic al Internaţionalei a 111-a. In locul d-lui Rykof, demisionat, a fost numit preşedinte al consiliului comisarilor, d. Molotov. Cine este noul şef al guvernului sovietic rus ? însuşi preşedintele Internaţionalei a 111-a ! Credeţi că el a "demisionat din acest post din moment ce a trecut la preşedinţia consiliului comisarilor poporului ? Nu. Nici o notă n'a fost publicată în această chestiune; niciun comunicat na fost trimis presei privitor la demisia tovarăşului Molotov din „demnitatea“ de preşedinte al Internaţionalei a III-a! Pentru ce să se mai joace comedia „neintervenţiunii“ guvernului sovietic în această organizaţie revoluţionară mondială, dacă guvernele străine se mărginesc la proteste platonice şi timide ? Aşadar, însuş şeful guvernului U. R. S. S. este, în acelaş timp, conducătorul recunoscut şi de fapt, al Internaţională a IlI-a, adică al acelei „instituţii“ de stat, care are de scop revoluţia mondială prin mijloace teroriste şi cu concursul comuniştilor din toate ţările civilizate. De aceea, cu atât mai ciudate sunt pledoariile recente de la Geneva, ale delegaţilor Italiei, Germaniei şi Angliei, pentru admiterea Rusiei sovietice în comisiunea de studii, instituită de Societatea Naţiunilor, în vederea rezolvării unei chestiuni, atât de bine delimitată, cum este aceea a alcătuirii „Uniunii statelor europene”, cu cât programul sovietelor, în politica internaţională, este revoluţia şi triumful final al comunismului , iar nu consolidarea păcei pe baza statutului existent. Numai d-nii Titulescu, reprezentantul României, Mowinckel, ministrul de externe al Norvegiei şi Murinkovici ministrul de externe al Iugoslaviei, au combătut cu argumente temeinice, propunerea relativă la admiterea Rusiei sovietice şi a Turciei în comisiunea de studii a Uniunii europene. Faptul, în sine, e suficient de semnificativ. El dovedeşte cât de „flotantă“ este Societatea Naţiunilor şi cât de primejdioase sunt manevrele unor guverne europene, care cochetează cu Rusia sovietică, fără ca ele să ia în serioasă consideraţie interesele permanente ale civilizaţiei şi ale păcei continentale. R. SEIŞANU Cripta eroilor dela Focşani Am văzut cripta eroilor dela Focşani. O dăm şi aici în fotografie. E într’adevăr un monument artistic. E ceva mai mult, — e un monument ridicat cu evlavia, pe care în special militarii ştiu s'o poarte şi ştiu să o arate. In sobrietatea lor demnă, militarii sunt călăuziţi de sentimentul recunoştinţei şi pietăţii. In temeiul moral al disciplinei e şi acest sentiment de veneraţie pentru înaintaşi şi de recunoştinţă pentru îndrumători. In preajma Focşanilor, au fost lupte crâncene. Au căzut vitejeşte ostaşi prin toate coclaurile de sus din pitorescul fermecător al Vrancei până în poalele timide ale Milcovului. Casele acelor ostaşi trebuia să fie adunate şi rânduite cu pietate într’un locaş, care să însemne şi pentru camarazi, dar mai ales pentru generaţiiile tinere, — monumentul recunoştinţei. S’a luat astfel iniţiativa înălţării marei şi impozantei cripte. Ni se spune, că iniţiativa s'a luat, pe când comandant al Diviziei locale era d. g-ral Lişcu. A continuat ideea spre realizare sub d. g-ral Amza. Iar acum îşi depun toate silinţele, ca să fie cât mai grabnic terminată cripta, d-nii g-rali Pestriţa, Costescu şi d. maior Dimitriu. Sentimentul gospodăresc militar găseşte desigur multe posibilităţi de îndeplinirea a ceea ce trebue, făcând ca cheltuelile să se resimtă mai puţin. Totuş pentru cripta de la Focşani, mai trebue bani. E firesc, că la apel să se răspundă cum se cuvine, căci trebue să fie terminat un monument înălţat memoriei vitejilor. E vremea critică. Dar şi focşănenii în primul rând, sunt dornici să aibă în urbea tot un foarte frumos monument, la care să se facă pelerinaj de pietate. b. r. t. m ulume sarca lip —........... ..... — Constanţa devastată. — Vapoare, intre care şi iachtul Domniţei Ileana, grav avariate. — Oraşul şi portul Constanţa fără lumină. — Pagube imense. — Groaznicul uragan, care a bântuit Duminică şi Luni, toată regiunea Dobrogei, a distrus complet şi legăturile telefonice şi telegrafice, astfel că abia astăzi, putem publica ştiri precise, trimise de corespondenţii noştri, asupra prăpădului nemaipomenit ce s'a deslănţuit asupra Dobrogei şi pe marea Neagră. * Constanţa, 21 ian. După o ploaie torenţială cu vânt puternic, care a durat până la ora 2. Luni noaptea s‘a deslănţuit asupra oraşului şi pe mare, un viscol puternic, însoţit de zăpadă. Către ora 5, viscolul s‘a transformat într‘un adevărat uragan. Numeroase case au fost descoperite în oraş, câteva balcoane dela etaj de pe str. Carol au fost luate de vânt, iar gardurile culcate la pământ. Au fost desrădăcinaţi numeroşi copaci pe străzi şi prin curţi. Magazinele au un aspect de devastare: vitrine sparte, firme trântite la pământ. Toată dimineaţa au fost închise. Reţelele de electricitate, telegraf şi telefon sunt distruse pe toată întinderea oraşului cât şi în port, stâlpii fiind culcaţi la pământ cu fire cu tot. Zăpada căzută atinge pe unele locuri înălţimea de 1 metru. Oraşul e complet izolat, aproape pustiu. Circulaţia pe străzi se face cu mare greutate. Din judeţ nu au sosit maşinile de cursel nostru, cam acum câteva zile nu au introdus în port vasul „Alessia“ sub pavilion francez. E cazul să se ia măsuri deoarece aceste societăţi de navigaţie sunt impuse la o taxă în acest scop, pe care portul Constanţa o încasează. DESFUNDAREA LINIEI FERATE IEri la ora 6,30 d. a., a sosit în staţia locală plugul american care a desfundat linia. Am putut afla, cu această ocazie, că uraganul s-a deslănţuit numai până la Dunăre. Prăpădii! In port este un dezastru incalculabil. Vapoarele au fost smulse de lângă chei și grav avariate. Vaporul olandez „Duvearc“ a fost luat de vânt de la chei, rupându-i-se parămele şi trântit peste vaporul ,,Gilda Ambatilo“. Vaporul „Amiral Kurscha“, a fost grav avariat la covertă, rupându-i-se parămele. Tot aşa vaporul „Angora“. Vasul de război „Mărăşeşti“ ce se afla la dana 0, lângă farul verde, a fost avariat, rupându-i-se catargele din cauză că nu avea şarturi pentru sprijin. Vaporul „Leikanger“, sub pavilion norvegian, sosit Duminică la ora 19 în raza portului, a telegrafiat căpităniei portului cerând să-l introducă în port, deoarece prevedea că va fi furtună cu rafale şi nu putea rămâne în ancoră. din port Pilotul Bandor, care era de serviciu, nu l-a adus în port şi astfel comandantul a fost nevoit să ridice ancora şi să iasă la larg, spre a evita un dezastru. In cercurile maritime se comentează mult această chestiune, deoarece vasul nu poseda decât 20 tone combustibil. Vasul venise din Rusia, spre a se alimenta în portul nostru cu combustibil pentru continuarea drumului. Furtuna l-a surprins în larg, unde a stat toată noaptea. De pe mare s-au înregistrat numeroase semnale de ajutor de la diferite vase. Iachtul ,,Isprava“, proprietatea Domniţei Ileana, a fost grav avariat. Vântul avea o iuţeală de 150 km. pe minut. Barometrul a marcat 12 mile pe secundă. Pagube imense Pagubele sunt pretutindeni imense. Atât societatea română de telefoane cât şi soc uzinelor comunale Constanţa au suferit pagube de câteva zeci de milioane. Oraşul şi portul vor sta mult timp în întuneric, din cauza distrugerei reţelei electrice. Doi marinari italieni surprinşi de viscol au fost găsiţi îngheţaţi în port, iar pe strada Carol a fost găsită îngropată în zăpadă şi îngheţată, o elevă de şcoală. Bătrânii povestesc că un astfel de viscol amai fost la Constanţa în anul 1908. Constanţa după dezastru Abia azi oraşul şi-a reluat puţin activitatea. Vechiul Tomis are aspectul unei cetăţi prădată de năvălitori. Ici o casă descoperită, dincolo un balcon sau o vitrină sfărâmată, stâlpii de telegraf, telefon şi reţeaua de electricitate doborâţi la pământ, firele încurcate ca o pânză de păianjen, iar pomii, zac trântiţi la pămât. Pomi groşi au fost smulşi din rădăcină şi doborâţi. De la ora 6 oraşul e în întuneric, din cauza lipsei de lumină. Nu putem transmite şi nici primi vre o ştire din restul ţării, decât prin staţiile T. F. F. de pe vasele de război. Echipe de lucrători au porniteri dimineaţă la deszăpezirea liniilor ferate şi gării, unde zăpada pe alocurea atinge înălţimea de 2 metri. Pe străzi au început să se facă pârtii, spre a se înlesni circulaţia pietonilor. Pretutindeni domneşte consternarea. Autorităţile locale au ţinut o consfătuire spre a cere ajutorul armatei, pentru deszăpezirea liniilor şi refacerea traseului telefonic şi de electricitate distrus. Vaporul suedez „Leikanger”, a intrat în port abia azi, mai având la bord numai 500 kg. combustibil. PROTESTUL UNEI COMPANII DE NAVIGAŢIE FRANCEZE O companie de navigaţie franceză din Marsilia a înaintat căpităniei portului Constanţa un protest, în care arată că piloţii portului Constanţa nu-şi fac datoria aşa cum trebuie Compania îşi arată nemulţumirea sa faţă de piloţii portului Vaporul „Regele Carol“ nu luptă cu uraganul Vaporul „Regele Carol“ ce urma să sosească Luni la ora 4 dar în port, din ruta Constantinopol, a întârziat cu 16 ore, timp în care a rătăcit pe mare. Eri la ora 8 vaporul a dat o radiogramă, în care arăta că i s-au rupt catargele, fără însă a indica locul unde se găseşte. Până la ora 5 d a„ vasul „Principesa Maria“ trimis în căutarea vaporului „Regele Carol“ nu a putut da de urma lui. Marţi, la ora 7 seara, vaporul „Regele Carol“ a sosit în port, având amândouă catargele rupte şi antenele distruse de uragan. NOUI AMĂNUNTE Constanţa, 22 . a.A relatat, că uraganul de la 18 Ianuarie ce a surprins navigând spre ţară vaporul „Regele Carol I“, care timp de 36 de ore a rămas o jucărie a valurilor. In căutarea sa s-a trimis atunci vasul „Principesa Maria“, care însă nu l-a găsit, iar aseară, la ora 19, „Regele Carol“ a sosit în portul nostru. Am văzut vasul şi m‘am convins că echipagiul a trăit într‘adevăr clipe de groază, mai mult de 36 de ore ameninţat din moment în moment să piară. Vasul are ambele catarge•ijpte, iar una din ancore s‘a pierdut la prima încercare de ancorare, la un adăpost, dincare cauză a fost nevoit să treacă din nou la larg navigând contra vântului, până la trecerea furtunii, spre a se putea orienta.• Când marea se mai liniştise puţin, s-au construit noui antene improvizate, spre a putea comunica prin T. F. F. cu portul Constanţa. Vaporul a fost surprins ln o depărtare de 60 mile de Constanta. Vaporul „Regele Carol“ are o vechime de 35 ani şi este construit la şantierele din Glasgow (Anglia), având un deplasament de 4300 tone. Cu toată vechimea sa, vasul s-a comportat admirabil în năpraznica furtună de la 18 ch iar personalul şi întregul echipaj au fost la înălțimea chemării sale. Un dar !Marelui Voevod Iiihai Aeroplanul miniatură lucrat de maeştrii Constantin Camarin şi Dimitrie Fărcăşanu şi oferit Marelui Voevod Mihai. Deşi mie, — 80X80, aeroplanul e reproducerea exactă a unui I avion bimotor, ale cărui elici se învârtesc la comandă. Din nacela pilotului, cu ajutorul unor comenzi ca la un avion adevărat, aripioarele de direcţie funcţionează. La apăsarea unui buton se aprinde lumina electrică din nacelă. Elegant ca formă şi ca execuţie, nu mică va fi bucuria Marelui Voevod Mihai, la gestul românesc al celor doi maeştri. Vizita principelui japonez Takamatsu Eri d. a. au sosit în Capitală Alteţele Lor Imperiale Principele Takamatsu şi Principesa Kikuko. • A. S. Imperială prinţul Nobuhito, al treilea fiu al defunctului împărat Taisho, s-a născut la 5 Ianuarie 1905 şi a luat numele de familie Takamatsu în Iulie 1913. Este fratele actualului Mikado al Japoniei. După ce şi-a terminat studiile primare şi secundare, a intrat în anul 1920 în şcoala navală, pe care a absolvit-o în 1924. Apoi a făcut serviciu pe bordurile vaselor „Asanxa” și „Nagato“. In Decembrie 1925, A. S. I. a fost înaintat locotenent de corvetă a marinei imperiale și decorat cu Marele Cordon al ordinului Crisantemei. Din Septembrie 1929, prințul face parte din statul major al marinei imperiale. El s-a căsătorit la 4 Februarie 1930, cu prințesa Kikukoilă A. S. I. PRINCIPELE TAKAMATSU A. S. I. PRINCIPESA KIKUKO . Ivii 3 liui si toată ti Ml Stambul, 21 (Rador). Violentele perturbaţii atmosferice cari au adus mari pagube în toate regiunile ţării s-au resimţit deosebit de puternic în regiunea Mării Negre. Pagubele suferite de vapoarele aruncate de valuri şi lovite de coastă, sunt evaluate până în prezent la 12 milioane franci francezi. Comunicaţiile între Ankara şi Stambul au fost întrerupte. Ierusalim, 21 (Rador). — Uraganul care s'a abătut în ultimele zile asupra Palestinei a produs pagube enorme în toată ţara. In regiunea Haiffa uraganul a distrus în câteva locuri legătura de cale ferată şi a * aruncat în mare câteva depozite de material rulant aflate pe ţărm. La Jaffa treizeci de bărci au fost complet sfărâmate. Birourile maritime şi recolta de portocale au avut foarte mult de suferit de pe urma uraganului. La Jaffa uraganul a făcut şi o victimă omenească. La Haiffa cablul electric a fost rupt. * Oraşul Tel Aviv este inundat. Vânturile poartă dintr'un loc într'altul cantităţi enorme de nisip în deşertul Sinai. Comunicaţiile de cale ferată între Palestina şi Egipt sunt întrerupte. Vapoarele nu pot pleca din cauza uraganului, din porturile Jaffa și Haiffa. * Ca să mai spunem ceva din moment ce s’a vorbit atât Dacă ar însemna cât de puţin persoana mea, aş fi scris poate şi eu rânduri de felicitare d-lui Socor, că a scăpat neatins de glontele atentatorului şi le-aş fi însoţit de cuvinte energice întru înfierarea faptei pe care toţi ar trebui s'o condamne. Omorul nu poate fi îngăduit decât în caz de legitimă apărare ; nici un alt motiv, oricât de înalt ar fi, nu ajunge să-l justifice şi nici pasiunea să-l scuze. Insă ceva foarte important rămâne de adăugat. Acum trei ani şi mai bine, la liceul din Ploeşti, tot un elev de curs superior, pentru că rămăsese repetent, a tras cu revolverul într’un profesor al său. Felul în care s’a săvârşit acel atentat— eu,luat-mă cel puţin după relatarea din ziare—m’a impresionat şi mai mult, deoarece elevul nu s’a mulţumit cu un singur foc, ci l-a urmărit pe profesorul rănit, pe culoarul liceului şi apoi în cancelaria pustie, trăgând mereu, până ce arma a rămas complet descărcată. Evident cele întâmplate au ajuns şi la ziare, dar o singură scrisoare sau telegramă de felicitare pentru profesorul scăpat de moarte ca prin minune, sau de vestejire pentru atentat nu s’a publicat nici din partea publicului, nici din partea autorităţilor şcolare. Cred că mă va ierta şi ziarul „DIMINEAŢA“ şi onor. minister al instrucţiunii publice, dacă „la basse professionnelle” mă face să-mi închipui că un profesor nu este mai puţin decât un jurnalist. Pentru aceasta nu tăgăduesc că directorul unui ziar, de tiraj, ca „Dimineaţa“ este mult mai cunoscut decât un profesor de liceu. Ştiu de asemenea că el serveşte aşa de multe, aşa de deosebite şi aşa de însemnate interese, încât nu e de mirare ca aşa de mulţi, aşa de deosebiţi şi aşa de însemnaţi bărbaţi să-şi fi exprimat bucuria că a scăpat cu viaţă, binefăcătorul lor, profitând în acelaş timp de ocazie spre a se erija şi în moralişti. In sfârşit, d-lui Socor, în propriul său ziar, îi stau şi îi vor sta în belşug la dispoziţie coloane întregi deschise, pentru a înregistra protestările primite, cu orice mărime de litere, în raport cu înălţimea personajului care le-a iscălit şi cu foloasele ce eventual s’ar putea scoate din cuprinsul lor. Continuare In pag. 2-a de prof. S. FROKLO Lupta de la Valea-Albă (1476) descrisă de vistierul lui Mahomet II Sângeroasa luptă de la Negroponte, din anul 1470, dintre Sultanul Mahomet II cuceritorul Constantinopolului şi Veneţieni, se termină ce înfrângerea creştinilor ; toţi prizonierii mai mari de 18 ani fură ucişi, iar tinerii vânduţi ca sclavi, sau dăruiţi, după voe, de cei care îi prinsese. Printre cei scăpaţi de urgia fiorosului Sultan se găsea şi un tânăr nobil, născut în Vincenza , anume Giovanni Maria Angiolello. El fu dăruit fiului Sultanului, bunului şi viteazului Mustafa, care îl luă cu dânsul în expediţia contra lui Usun-hassan. Tânărul italian avea să scrie istoria acestei expediţii, rămânând pe lângă iubitul său stăpân până ce acesta închise ochii, în anul 1474. Trimes, împreună cu alţii, la Seraiul Sultanului, Angiolello a ştiat să câştige repede favoarea temutului Mahomet, căruia îi plăceau mult scriitorii şi artiştii, ca răsplată pentru scrierile sale — tradusese în vitalieneşte şi testamentul profetului Mahomet către ginerile său An — i se încredinţă înalta demnitate de vistiernic şi în această calitate a însoţit pe cuceritorul Constantinopolului în răsboaiele sale. Printre acestea, a fost şi celebra expediţie de pedepsire a lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, expediţie ce s-a sfârşit cu bătăliile dela Valea Albă, Suceava şi Cetatea Neamţului în care viteazul Ştefan a ştiut să-şi păstreze armata deşi, în aparenţă, fusese înfrânt de covârşitorul puhoi turcesc. Descrerea acestei expediţiuni pe care ne a lăsat-o Angiolello, este cel mai preţios şi mai veridic izvor asupra ei, find făcută de un martor ocular, care ştia să vadă, ştia să scrie cea ce vedea şi al cărui spirit de nepărtinire se poate controla cu întreaga sa operă ca şi cu celelalte izvoare streine ce povestesc aceleaş evenimente, cum e, de pildă, relaţiunea lui Balthasar de Piscia, aceia a „omului lui Ţepeş“ şi altele. Originalul memoriilor lui Angiolello nu s’a păstrat ; ele au fost intercalate în operile altor autori, cum ar fi, de exemplu, în călătoriile lui Ramusio ; au fost găsite, într‘o copie cuprinsă într’un codice voluminos, de către regretatul dr. I. Ursu, în arhiva ministerului afacerilor străine din Paris, contopite într’o istorie generală turcească pe care savantul român a atribuit-o lui Donado da Lezze, un erudit istoric veneţian din sec. XVI-lea. Şi celebrul episcop de Nocera, Paul Jovio, a folosit în operile sale, memoriile lui Angiolello, în care formă s’au păstrat şi în colectaneele lui Francesco Sansovino. Se ştie că Ştefan cel Mare, lăsând să se refugieze în Cetatea Albă, sclavii din Caffa care se revoltaseră pe o galeră turcească şi uciseseră pe stăpânii turci, a supărat foarte mult pe Sultanul Mahomet. Acesta trimise numaidecât sub refuzul mândru al lui Ştefan, Soliman Paşa porni, în pragul iernei anului 1475, o campanie de pedepsire, împins şi de dorinţa de a jefui o ţară de a cărei bogăţie se dusese faima. Turcul fu sângeros înfrânt la Vaslui, după cum ştim şi din contimporanul Letopiseţ de la Bistriţa, fu gonit peste Dunăre şi lipsit de prada ce apucase s’o facă. Mahomet, spumegând de furie, se hotărî să ia, în persoană, conducerea campaniei, împotriva cutezătorului Ștefan, pe care o și începu în Martie 1476, cu o armată de 150.000 oameni. Vistierul Angiolello care însoțea pe Sultan, ne descrie astfel această campanie : După un drum foarte anevoios, oştile turcești trecură Dunărea, cu bărcile, cam pe la Isaccea. Floarea armatei, compusă din ieniceri, puse cea dintâi piciorul pe pământul Moldovei spre a devasta și a face întăriturile necesare primirii grosului armatei. Sultanul, prudent, trecu fluviul abia după trei zile, însoţit de suita sa ; mare fu mirarea tuturor când văzură că temutul duşman nu se ivea de nicăeri, iar ţara era pustiită, pomii tăiaţi, nici o vietate nu se zărea, iar furnâd negru ce venea în valuri din pădurile şi fâneţele aprinse, înăbuşea oamenii şi animalele, înegriţi de funingine ca nişte diavoli. Laiot Basarabă însoţea trupele turceşti cu aproape 12.000 munteni, având tabăra separată, în spatele armatelor. Ştefan se retrăsese cu cei 20 000 oşteni ai săi într’o pădure deasă (pădurea dela Răsboieni) pe care o fortifică cu câteva guri de foc. Avangarda turcească condusă de acelaş Soliman Paşa, pe care Ştefan îl bătuse în ianuarie trecut, ajungând la 5 mile depărtare de pădurea în care erau ascunşi moldovenii, suferi cea dintâi ciocnirea cu Ştefan care ieşind din desişuri, pe neaşteptate, fugări pe nenorocosul Paşe până la corturile tabărei sale. Atunci începu un măcel grozav căzând, din ambele părţi, mulţi oşteni . Ştefan, covârşit de puhoiul turcesc fu silit să se retragă iarăş în pădure de unde deschise un foc înteţit de artilerie împotriva turcilor. Acum Sultanul dete ordin să înceapă atacul general şi ienicerii au putut să treacă malul râpos al Văei-Albe, nevătămaţi de ghiulele ce cădeau prea scurt ; când, însă, fură pe malul celalt loviturile căzură în plin ucigând până şi pe curtenii ce se aflau în imediata vecinătate a Sultanului. De la o vreme, slăbind focul moldovenilor, iar ienicerii prinzând curaj văzând pe Sultan în mijlocul lor, dădură un atac desperat isbutind să copleşească oştile cu mult inferioare în număr ale lui Ştefan care fu silit să se retragă lăsând 200 morţi şi 800 prizonieri, cei mai mulţi lefegii armeni, precum şi toate tunurile şi carele au proviant. Dacă nu ar fi fost pădurea deasă şi înaltă, puţini ar fi scăpat. Turcii găsiră, în spatele codrului izvoare limpezi şi livezi bogate şi poposiră aci, trei zile. Mahomeţ, în fruntea grosului trupelor luă drumul Sucevei; mirarea sa nu fu mică când găsi oraşul complet pustiit şi golit de oameni şi animale. Castelul întărit al Domnului, aşezat pe o colină, zidit din piatră, fu atacat, fără izbândă . Sultanul, văzând că proviantul se sfârşise, dădu ordin de înapoiere pe altă cale decât cea pe care venise. Dădură, în drum, de puternica Cetate a Neamţului, pe care o bătură zadarnic opt zile cu tunurile; cei din năuntru, Ştefan cu restul oastei sale, răspunzând cu tunurile, nici nu se sinchiseau de asediatori, aşa de bine erau întăriţi. Mahomet văzând zădărnicia asediului, precum şi lipsa aproape desăvârşită de hrană pentru oameni şi nutreţ pentru animale, ridică împresurarea cetăţii şi se îndreptă spre Dunăre, unde găsi două mari galere încărcate cu proviziuni de tot felul, ce fuseseră trimese de la Constantinopol. Porniră de-a lungul Mărei Negre, prin Dobrogea, luând drumul prin Bulgaria, spre Turcia. Din aceste memorii preţioase ale lui Angiolello, reese că, aşa numita de anumiţi cronicari, înfrângere a lui Ştefan, la Valea Albă, nu a fost, în realitate, decât o victorie, cu atât mai vârtos cu cât eroica rezistenţă a marelui Domn în Cetatea Neamţului, cu puţinele oşti din care în tot timpul campaniei nu pierduse mai mult ca o mie de oameni, a silit pe trufaşul Mahomet să se înapoieze neputincios fără să fi zdrobit, aşa cum socotise, pe viteazul şi înţeleptul Domn. .IcHEÎE A. POMESCU GILLY, să ceară domnului Muntean tributul precum şi galera cu sclavii şi averile ce se găseau pe ea. La